Basm cult

Harap Alb – Ion Creanga

Date despre autor si opera

Ion Creanga, “unul din cei mai buni povestitori ai Europei” (Jean
Bautiere),apartine perioadei marilor clasici ai literaturii romane, ca si Mihai
Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. Opera sa isi afla origiea in
intelepciunea populara, care, prin puterea imaginatiei si cu ajutorul unui mod
originar de exprimare, este ridicata la rangul de simbol national.
Aparitie
Povestirile scrise de Creanga sunt publicate in revista “Convorbiri literare”,
intre anii 1875 si 1878; “Povestea lui HarapAlb” apare la 1 august 1877.
Specia Literara
Basmul, denumit de G. Calinescu “oglindire a vietii in moduri fabuloase”, se
axeaza pe prezentarea unei lumi in care totul este posibil; elementul supranatural
se indentifica astfel cu realitatea lumii create.
Povestea (basmul) este specia genului epic, in proza, in care se prezinta
confruntarea dintre fortele binelui si cele ale raului, reprezentate de personaje
din sfera supranaturalului, finalul sau fiind, de regula, unul fericit(victoria
binelui asupra fortelor malefice).
Aceasta specie literara este construita pe baza unor momente esentiale:
situatia de echilibru perturbata de un eveniment neasteptat (intriga) care
declanseaza o actiune desfasurata in vederea restabilirii ordinii initiale;
deznodamantull aduce o noua situatie de echilibru.In general, personajele
basmului sunt: eroul (protagonistul), antieroul (antagonistul), donatorii,
ajutoarele.
Acest tipar este specific basmului popular;el este o creatie
colectiva,transmisa pe cale orala, care nu apartine uniu singur autor, ci este
imbogatita, de fiecare data, cu noi semnificatii.Forma sa culta este reorganizarea
elementelor populare de catre un prozator cunoscut si consacrat, care imprima
asupra textului stilul sau personal.
Semnificatia titlului
Titlul “Povestea lui Harap-Alb” enunta atat specia literara (povestea), cat si
numele protagonistului; acesta parcurge un drum al initierii, fiind prezentatm de-
a lungul firului epic, in trei ipostaze:fiul cel mic al Craiului, Harap-Alb (tanarul
care se formeaza ca personalitate de-a lungul calatoriei), Imparatul (initiatul
capabil de a intemeia o familie si de a conduce imparatia unchiului saqu). Cea
mai mare parte a basmilui este dedicata celei de-a doua ipostaze. El este numit
catre Span (antieroul, dar si formatorul), printr-o singura oximoronica, “Harap-
Alb”; substantiful comun de origine populara “harap” desemneaza o persoana cu
pielea si parul de culoare neagra si se afla in contradictie cu epitetul cromatic
“alb”. Fiul Craiului devine astfel o sluga atipica a Spanului.
Elemente cu sursa folclorica
Basmul lui Creanga este o fuziune originala intre elementele preluate din
folclor si viziunea sa propie asupra existentei, transmisa intr-un stil personal.
Elementele cu sursa folclorica sunt: tema, motivele, personajele,
ajutoarele, donatorii, obiectele magice, formulele specifice, oralitatea.
Tema basmului este triumful binelui asupra raului; ea se subdivide in
urmatoarele motive: superioritatea mezinului, calatoria, probele, demascarea,
pedeapsa, casatoria etc. In ceea ce priveste constructia personajelor, influenta
populara (imparatul, zana, zmeul) se intrepatrunde cu nota de originalitate:
Harap-Alb, Craiul, VerdeImparat, Ros imparat, fata lui Ros Imparat, Spanul.La
fel procedeaza Creanga in conturarea ajutoarelor: in timp ce Sfanta Duminica se
calu se incadreaza tiparului folcloric, cei cinci prieteni (Gerila, Setila,
Flamanzila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila) sunt rodul imaginatiei creatoare a lui
Creanga. Donatorii sunt reginal albinelor, regina furnicilor, turturica.Obiectele
magic, care au un rol foarte important pentru izbandirea eroului, sunt: apa vie,
apa moarta, jaraticul, smicelele.Este prezenta, de asemenea, cifra trei (simbolul
perfectiunii): trei fii, trei fete, trei probe initiate de stapan, trei aparitii ale
acestuia.
Formula initiala din basmul lui Creanga,"Amu cica era odata intr-o tara de
crai care avea trei feciori", are drept corespondent, in creatia populara, inceputul
"A fost odata ca niciodata" si proiecteaza actiunea inr-un trecut indepartat,
neprecizat; ea are rolul de a-l intoarce pe cititior intr-o lume miraculoasa in care
totul este posibil.Formulele mediane ("... ca cuvantul din poveste inainte mult
mai este" sau "Si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua") dau
contiunuitate actiunii, iar cea finala face trecerea de la creatie la realitatea
cotidiana a fiecarui cititor:"Si a tinut veselia ani intregi si acum mai tine inca;
cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are bani, bea si mananca,
iara cine nu, se uita si rabda".
Acesta din urma, pe langa valoarea ei hiperbolica (veselia finalului fericit nu
se sfarseste niciodata), contine si o constatare profund realista introdusa prin
conjunctia adversatica "iar", marcand antiteza intre belsugul general al curtii
imparatesti si diviziunea pe clase sociale (saraci,bogati) specifica realitatii.
 Limbajul basmului pastreaza autenticitatea vorbirii populare, precum si
elementele de oralitate (prezenta interjectiilor, exclamatiilor, verbelor
onomatopeice etc).
Elemente de originalitate
Descrierea detaliata, dubla functie a dialogului, fantasticul
umanizat, nota comica, particularitatile de limbaj confera un caracter
original creatiei lui Creanga.
Se remarca, de-a lungul constructiei epice, portretele bine
conturate care creeaza, in mintea cititorului, reprezentari ample ale
personajelor.De exemplu, fata imparatului Ros "era boboc de
trandafir din luna lui mai,scaldat in roua diminetii, dezmierdat de
cele intai raze ale soarelui, leganat de adierea vantului si neatins de
ochii fluturilor.Sau cum s-ar mai zice pe la noi, era frumoasa de
mama focului". Cei cinci prieteni care i se alatura lui Harap Alb sunt
descrisi cu lux de amanunt, reprezentand hiperbolizarea unor
trasaturi specific umane.
Dialogul, foarte bine reprezentat in cadrul basmului, are un
dublu rol: dezvolta actiunea si individualizeaza personajele prin felul
specific de a se exprima.
Personajele basmelor populare prezinta si trasaturi omenesti,
dar reliefate intr-o maniera conventionala (fara particularitati
psihice). Eroii lui Creanga intruchipeaza o colectivitate aparte,
remarcandu-se prin gesturi, mod de a gandi, limbaj.Ei se aseamana
foarte mult cu lumea taraneasca, descrisa in "Amintiri din
copilarie".Astfel, fiul Craiului, contrar statutului sau (fat-Frumos),
plange cand este certat de tata, se enerveaza, loveste cu fraul
martoaga care-i iese in cale, e "slab de inger", dar devine curajos si
capabil de a-si urma propriul destin.Prietenii sai se remarca prin
dispute aprinse si savuroase, folosind un limbaj apropiat de cel al
oamenilor de la sate; de exemplu, Ochila, aflat in dialog cu Pasarila,
se exprima astfel: "A dracului zgatie de fata [...]. Taci molcum si
haidem dupa dansa."
Umorul lu Creanga inglobeaza diverse forme de manifestare,
de la ironie si pana la tratarea comica a situatiilor dramatice: "[...] sa
traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri" sau "Tare-mi esti drag!... Te-as
vari in san dar nu incapi de urechi".
Principala sursa de inspiratie a autorului, intelepciunea
populara, este prezenta in text sub forma reproducerii proverbelor
sau zicatorilor, introduse prin sintagma "vorba ceea" si care
constituie sintetizarea fiecarei fapte intamplate: "Vorba ceea: La
placinte, inainte, / Si la razboiu, inapoi".
Pornind de la limba poplara, Creanga creeaza propia
modalitate de exprimare, stilul sau personal, care include folosirea
regionalismelor, a cuvintelor si expresiilor de factura populara,
exprimarea locutionala, limbaj participativ: "gotca", "tretin",
"zaticeala", "a solomoni", "farmazoana", "a i se incurca cararile", "a
se prinde la minte", "a sta pe ganduri", "a trage nacazuri" etc.
Constructia subiectului
Situatia initiala este prezentata succint: Craiul are trei feciori,
fiecare dintre ei fiind un potential mostenitor al tronului.Intriga
perturba echilibrul prin introducerea motivului imparatului fara
urmas: Verde-Imparat, fratele Craiului, are trei fete si doreste sa lase
imparatia celui mai vrednic nepot al sau.
Daca cei doi feciori mai mari nu pot trece peste proba
curajului impusa de tatal lor, deghizat in urs, mezinul este gata sa-si
incerce norocul.Pentru ca dovedeste calitati sufletesti superioare (se
milostiveste de batrana cersetoare), el are un prim ajutor de nadejde,
anume personajul supranatural care intruchipeaza bunatatea, Sfanta
Duminica.El ii asculta sfatul de a alege cu grija calul, hainele,
armele care sa-i permita sau reuseasca ceea ce si-a propus.Acestea
apartin tatalui sau, care le-a avut aproape cand era tanar, ceea ce
denota refacerea unui destin privilegiat.
Motivul calatoriei are doua valente: drumul tanarului de la
casa parinteasca pana la palatul unchiului sau, dar si fromarea lui ca
personalitate demna de a conduce o imparatie. Astfel, basmul capata
un aspect de bildungsroman (scriere a initierii in tainele existentei).
Dupa ce-si dovedeste curajul in fata probei la care il supune
Craiul, primeste drept compensatie de la acesta un sfat important: sa
nu se increada in omul stapan sau ros (considerati, in credinta
populara, oameni care poarta stigmatul raului).
Prima incercare la care il supune propriul sau destin este
labirintul: patrunderea ("codrul") in care tanarul se rataceste; acesta
reprezinta locul disparitiei identitatii sale reale si regenerarea
spirituala, prin nastere.Dupa trei aparitii succesive ale Spanului, care
se poate matamorfoza luand diferite infatisari, fiul Craiului incalca
sfatul parintesc, deoarece era "boboc in felul sau la trebi de aiste", si
il tocmeste drept calauza.
Viclenia spanului determina schimbarea destinului tanarului
naiv.Coborarea sa in fantana echivaleaza cu o noua nastere a lui sub
un alt nume (Harap-Alb) si cu alta misiune (sluga raufacatorului),
pecetluita de un juramant: "jura-mi-te pe ascutisul palosului tau ca
mi-i da ascultare intru toate [...]; si atata vreme ai a ma sluji,pana
cand ii muri si iar ii invie".Spanul preia astfel identitatea feciorului
de Crai si ajunge, impreuna cu sluga credinciasa, la curtea lui
VerdeImparat.Fetele
acestuia nu se lasa inselate de aparente, banuind falsa
indentitate a rudei lor.
Pe langa postura de anierou a Spanului, el este si formatorul
tinerei sale slugi, propunandu-i acestuia primul set de trei probe: sa
aduca salatile din Gradina Ursului ca si "pielea cerbului cu cap cu
tot, asa batute cu pietre scumpe, cum se gasesc" si sa porneasca intro
noua calatorie pentru a peti, in numele stapanului, pe fata
Imparatului Ros.La trecerea primelor doua incercari, eroul e ajutat
de Sfanta Duminica si de calul credincios. Cea de-a doua calatorie a
sa este prilejul unor noi incercari pe care Harap Alb le trece cu
bine.Calitatile sale sunt rasplatite pentru ca cei de care se
milostiveste ii sunt alaturi in situatiile limita (furnicile, albinile).
Cele cinci personaje miraculoase (Gerila, Setila, Flamanzila, Ochila,
Psari-Lati-Lungila) par a-l cunoaste si il avertizeaza ca, fara ei, nu va
reusi ceea ce si-a propus.
Imparatul Ros este cel de-al doilea formator pentru HarapAlb,
supunandu-l pe acesta la urmatoarele incercari: casa de arama,
ospatul, alegerea macului de nisip, gasirea fetei, ghicitul ei.Fata de
imparat initializeaza ultima proba din basm: intrecerea dintre cal si
turturica; calul castiga proba prin viclesug si aduce acesteia ceea ce a
cerut (apa moarta, apa vie, smicele de mar).
Finalul basmului prilejuieste restabilirea echilibrului: Spanul
este demascat si pedepsit prin moarte, iar Harap-Alb, caruia
raufacatorul ii taiase capul, este readus la viata de catre fata de
imparat care-i va deveni sotie.Uciderea eroului este ultima treapta a
initierii; el renaste fiind astfel absorbit de juramantul facut Spanului
si capabil de a-si intemeia o familie si de a conduce o imparatie.
Consideratii asupra stilului
In ceea ce priveste stilul lui Creanga, cirtica literara remarca
oralitatea (autorul lasa impresia adresarii direct catre un public vast)
si frecventa redusa a figurilor de stil. Metafora aproape ca lipseste
din scrierile sale, Creanga fiind "unicul prozator roman al carui stil
are particularitatea asta" (G. Ibraileanu).
Concluzii
"«Povestea lui Harap-Alb» este cunoscut roman fantastic, in
care toate elementele au reversul lor real, traductibul, o adevarata
epopee [...] a poporului roman." (Alexandru Piru)