"Moara cu noroc"

-tema si viziunea despre lumeIoan Slavici (1848-1925), prozator ardelean, unul dintre marii clasici ai literaturii romne si
precursor al lui Liviu Rebreanu prin viziunea realista asupra lumii si vietii ilustrata n opera sa, este,
totodata, si un autor moralist, un fin psiholog si un creator de tipologii. Dupa cum el nsusi
marturiseste, ca adept nflacarat al filosofului chinez Confucius, aplica n creatiile sale virtutile morale
exprimate de acesta, ntreaga sa opera fiind astfel o pledoarie pentru echilibru moral, pentru
chibzuinta si ntelepciune, pentru fericirea prin iubirea de oameni si, mai ales, pentru pastrarea masurii
n toate, orice abatere de la aceste principii fiind grav sanctionata de autor.
Temele cele mai importante ntlnite n proza realista sunt familia si averea, teme pe care le
regasim n multe dintre operele lui Ioan Slavici, prin urmare si n nuvela "Moara cu noroc", aparuta
n anul 1881 n volumul "Novele din popor".
Creatia literara "Moara cu noroc" este o nuvela realista, de factura clasica, cu un singur fir
narativ, urmarind un conflict interior (psihologic) si unul exterior (social), cu o intriga riguros construita,
cu fapte verosimile si putine personaje, acentul fiind pus mai mult pe definirea personajului dect pe
actiune, avnd o evidenta tendinta spre obiectivizarea perspectivei narative si detasarea naratorului
fata de actiune, prin naratiunea la persoana a III-a.
Perspectiva narativa evidentiaza naratorul omniscient (heterodiegetic) si obiectiv, care,
prin naratiunea la persoana
a III-a, apeleaza la cele mai variate mijloace de analiza
psihologica:dialogul, introspectia si auto introspectia si monologul interior.
Din punct de vedere structural, nuvela are saptesprezece capitole, nlantuite n
ordineacronologica a desfasurarii actiunii, integrate fiind de incipitul si finalul nuvelei ce ilustreaza
spusele batrnei soacre a personajului principal si da nuvelei circularitate si simetrie.
Perspectiva temporala se defineste printr-un timp real, actiunea ncepnd n preajma zilei de
Sf. Gheorghe si terminandu-se de Paste, ntr-un an de la sfrsitul secolului
al XIX-lea,
iar perspectiva spatiala este reprezentata de un spatiu exterior, real, hanul Moara cu noroc si de
unspatiu interior, psihologic, care reflecta conflictul interior al protagonistului.
Tema si ideea nuvelei argumenteaza structura realista si psihologica a acesteia,
subliniind consecintele nefaste ale patimei pentru bani, atunci cnd aceasta pune stapnite pe om,
controlndu-i comportamentul si hotarndu-i soarta.
Conflictul interior este de natura etica si determina soarta personajelor n functie de abaterile
de la normele morale, iar cel social, exterior, ilustreaza realitatile comunitatii ardelenesti de la sfrsitul
secolului al XIX-lea, societate dominata de afaceri ilicite, n care influenta decisiva o are puterea
banului.
nca din incipit, prin cuvintele batrnei, soacrei lui Ghita, se obseva ca cele doua
idealuri, linistea familiei si bogatia sunt puse n opozitie: "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci,
daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit ".
Personajul principal, Ghita, ilustreaza tipul specific realist al arivistului, care se abate de la
codul etic enuntat de batrna si care, pentru a-si satisface patima pentru bani, accepta treptat
folosirea oricaror mijloace pentru atingerea scopului, sacrificndu-si "linistea colibei" sale.
Ghita apare n expozitiunea nuvelei ca un om nemultumit de conditia sa modesta de cizmar,
om blnd, harnic si cinstit, care ia n arenda crciuma de la Moara cu noroc, vaznd n aceasta
oportunitate o afacere profitabila pentru familia sa, formata din sotia Ana, doi copii si soacra lui.
Lucrurile merg ntr-adevar bine, iar viata lor e linistita si lipsita de grija banilor, pna n momentul n

care la han si face aparitia Lica Samadaul, stapnul porcarilor si al locurilor, personaj sub influenta
caruia Ghita va suferi transformari dramatice. Acest moment constituie intriga actiunii.
ntreaga desfasurare a actiunii conduce spre sfrsitul tragic al personajelor. Desi initial se
mpotrivette autoritatii lui Lica, Ghita, robit de dorinta de a avea bani, ncepe sa accepte compromisuri,
se ndeparteaza de familie, devine complice la crima prin marturia falsa de la proces. Punctul
culminant al degradarii sale este momentul n care si foloseste sotia drept momeala pentru a-l putea
da pe Lica lui Pintea, episod urmat de un deznodamnt tragic: Ana moare omorta de Ghita, acesta
este ucis de unul dintre oamenii lui Lica, Raut, Lica da foc hanului si se sinucide pentru a nu fi prins de
Pintea.
Realismul este un curent literar care plaseaza personajul n mijlocul mediului sau, ntr-un
spatiu n care se regaseste specificul epocii si al locului. Astfel, descrierea turmelor de porci si a
porcarilor, plasarea minutioasa a personajelor n multime, la judecatorie, creaza impresia de viata
autentica.
Stilul narativ al nuvelistului corespunde si el, n mare parte, specificului realist, care
cauta obiectivitatea si o exprimare ct mai exacta si mai clara. Chiar daca Slavici nu poate fi
considerat un prozator ntru totul obiectiv, stilul sau tinde spre obiectivizare, autorul utiliznd att stilui
direct ct si pe cel indirect, neavnd o preocupare deosebita pentru frumusetea limbajului.
Slavici prezinta n aceasta nuvela viziunea unui spirit moralist, care pune deasupra tuturor
valorilor false si trecatoare pe cele stabile: cinstea, dragostea pentru familie si echilibrul. Aceasta
viziune reiese att din nararea propriu-zisa a faptelor, ct si din constructia personajului principal, ale
carui trasaturi sunt relevate, n special, prin prezentarea conflictul interior, psihologic al protagonistului.
Aceasta viziune este accentuata si de un alt personaj al nuvelei, care nu are niciun rol n actiunea
propriu-zisa, ndeplinind functia de "purtator de cuvnt" al autorului - soacra lui Ghita. Ea este cea care
induce, de la nceput, teama ca banul va distruge echilibrul familiei. Tot ea este cea care, pastrndu-si
aceeasi rigoare morala, transmite n final mesajul optimist al scriitorului, acela ca, n ciuda celor
ntmplate, viata trebuie sa si urmeze cursul firesc, sa mearga "mai departe", iar cei ramasi nu vor
mai trebui sa se lase dusi asa usor de ispita banului: "Apoi ea lua copiii si pleca mai departe".