Fântâna dintre plopi

de MIHAIL SADOVEANU

STRUCTURĂ ŞI COMPOZIŢIE
MIHAIL SADOVEANU
Mihail Sadoveanu (n. 5
noiembrie 1880, Pașcani - d. 19
octombrie 1961, București) a fost un
scriitor, povestitor, nuvelist,
romancier, academician și om politic
român. Este considerat unul dintre cei
mai importanți prozatori români din
prima jumătate a secolului XX.
În 1928 publică povestirea Hanul
Ancuţei, aparținând perioadei de
maturitate a scriitorului, fiind un
volum de 9 povestiri, o îmbinație
ideală a genului epic și liric.
Hanul Ancutei
Publicat în 1928, volumul “Hanul Ancutei” adună laolaltă
elementele întâlnite în povestirile anterioare: lumea satului,
natura, iubirea, legenda.
“Hanul Ancutei” are forma povestirii în ramă, la fel
“Decameronul” lui Boccaccio sau “O mie şi una de nopti”,
deoarece nouă naratiuni de sine stătătoare sunt încadrate într-o
altă naraţiune, prin procedeul inserţiei.
“Hanu Ancutei” se constituie în nouă povestiri (“Iapa lui
Vodă”, ”Haralambie”, “Balaurul”, “Fântâna dintre plopi”,
“Cealaltă Ancută”, “Judet al sărmanilor”, “Negustor Lipscan”,
“Orb sărac”, “Istorisirea Zaharia fântânarul”) spuse de naratori
diferiti, a zecea povestire fiind cea care le încadreză pe cele
nouă, adică rama.
Fântâna dintre plopi

Povestirea “Fântâna dintre plopi” face parte din

romanul lui M. Sadoveanu “Hanu Ancutei”, realizat
prin tehnica povestirii “în ramă” (prin procedeul
insertiei, se include o povestire în interiorul alteia)
sau a povestirii în povestire (un personaj al naratiunii
întrerupe firul actiunii printr-o istorisire proprie,
preluând asftel rolul de narator)
Povestirea
Povestirea este o naratiune în care atentia nu se
focalizează asupra personajului, ci asupra atmosferei, ori
asupra întâmplărilor. Faptele sunt relatate din punct de
vedere al unui narator care este martor sau participant al
evenimentului povestit. Principalele caracteristici ale
povestirii:
1. oralitatea: naratiunea se face la persoana I; se creaza
aparenta de dialog intre narator si receptor (aparenta de
interpelare a lectorilor);
2. ceremonialul: dialogul este intretinut de un sistem de
conventii (pretextul care declanseaza povestirea, formulele
de adresare, etc.)
3. atmosfera: contextual stimuleaza si alimenteaza asteptarea,
sunt regizate suspansul, tensiunea.
Trăsăturile povestirii
 Trăsături:
-          ca întindere, este mai amplă decât schiţa şi mai
redusă decât nuvela;
-          naratorul este implicat ca participant sau ca martor;
-          relatarea se face, de cele mai multe ori, la persoana
I;
-          presupune o atmosferă propice depănării amintirilor;
-          timpul evocat este istoric sau mitic;
-          interesul se manifestă mai mult pentru situaţia
narată, decât pentru personaj;
-          desfăşurarea acţiunii este mai destinsă decât în
nuvelă.
Rama în Fântâna dintre plopi
Rama  prezintă imaginea hanului sub lumina aurie a
soarelui în asfintit şi pe Ancuta, care aprinde focul în vatra
magică, pregătind cadrul unei noi poveşti.
            Oamenii de la han zăresc pe drumul pustiu un călăreţ care
venea parcă din adâncul timpului trecut.  Ajungând la han,
drumeţul cărunt, cu mustăcioară tunsă şi barbă rotunjită, se
dovedeşte a fi căpitanul Neculai Isac, vechi prieten al
comisului Ioniţă.
            Îndemnat de prietenul regăsit, Neculai Isac narează o
dramă petrecută în tinereţe, o aventură de dragoste, în urma
căreia a pierdut ochiul drept. Această povestire în povestire
respectă toate momentele subiectului, iar naratiunea la pers. I
implică două planuri: - reprezentarea evenimentelor trăite în
tinerete (timpul narat) şi analiza faptelor din perspectiva
maturitătii (timpul naraţiunii).
Tema
“Fântâna
dintre plopi” are
ca temă iubirea
tragică a
căpitanului de
mazil Neculai
Isac, devenit
acum personaj-
narator.
Titlul
Titlul are conotatii  erotice, vitale si tematice: plopii,
arbori funesti inconjoară o fantana, simbol al vietii, fertilitatii
in care isi gaseste sfarsitul o tanara fata.
Titlul indica locul intalnirii celor doi indragostiti, dar si al
sacrificiului fetei din iubire.
Motive
Motive:
- fântâna
- apa
- plopul

Semnificatia fantanii cu patru plopi este de centru al lumii,loc sacru care insa
nu-i mai protejeaza pe indragostiti,fiind pangarit de vina fiecaruia si sortit
pieirii.Apa fantanii se amesteca cu sangele,iar in plan simbolic,iubirea cu moartea.
Semnificatia simbolica a fantanii - suprapersonaj - este aceea a unui loc
sacru, care configureaza destinul personajelor
Apa fantanii se amesteca cu sangele fetei ucise, iar in plan simbolic, iubirea cu
moartea.
Apa este o imagine a mortii, apa înghite trupul însângerat al tigăncusei,
transformându-se în „apă moartă”.
Plopul este un arbore funerar, care simbolizeza - fortele regresive ale naturii,
amintirea mai mult decat speranta, timpul trecut mai mult decat viitorul.
Scene semnificative
Una dintre scenele semnificative este momentul descoperirii fântânii. După
ce pleacă Isac, în urma discuției cu Hasanache, pe malul râului, ajunge călare
lângă fântâna dintre plopi.
Extra fragment citat: ("dintrodata mi se înfatisa, într-o vaiuga verde, o fântânita
cu colac de piatra, între patru plopi. Era un loc tainic si singuratic. Apa
neclintita, aproape de ghizdele, avea în ea ceva viu: miscarea marunta si
necontenita a frunzisurilor.").
O altă scenă semnificativă este aceea în care, Marga venind să-i
mulțumească pentru bănuțul oferit și pentru încălțările pe care și le-a cumpărat
cu el, stabilesc împreună loc de întãlnire romantică.
Extra fragment citat:
("- Eu socoteam c-ai venit sa-mi gâcesti.
- Nu, cuconasule, ca nu-s baba, nici spun minciuni. Ce ti-as fi putut gâci?
- Credeam ca mi-i gâci cu cine as dori eu sa ma-ntâlnesc într-un loc.
- Unde? sopti ea râzând cu toata fata. La fântâna dintre plopi?
- Da.
- Cu cea pe care-ai vazut- o acolo asara.
- Da; de-atuncea o doresc.")
Incipit si final
Datorită structurii de povestire în ramă, incipitul si finalul
naratiunii “Fântâna dintre plopi” sunt duble. Astfel, povestirea
începe cu un fragment în ramă în care se descrie sosirea la un
han a unui boier pe care unul dintre călători îl recunoaste ca
fiind prietenul lui din tinerete, Neculai Isac. În plus, există si
un incipit al povestirii lui Isac, în care acesta îsi aminteste că
în urmă cu 25 de ani, în împrejurimile hanului, o întalnise pe
tigăncusa Marga.
Finalul are aceesi structură: este prezentat sfârsitul
povestirii lui Isac, surprinzându-se momentul în care
descoperă moartea Margăi si apoi se revine la han, iar
personajul îsi exprimă regreul fată de iubirea pierdută.
Timp si spatiu

Desi indicii spatiali sunt bine precizati, actiunea

petrecându-se la Hanul Ancutei, în împrejurările
acestuia si la Pascani, totusi nu se pot identifica în
text indici temporali si precisi. Actiunea întregului
volum este plasată într-o “toamnă aurie, demult”,
Sadoveanu optând pentru “illo tempore”.
Actiunea
Povestirea surprinde o întâmplare senzațională, acțiunea fiind un aspect
important în definirea speciei.
Tânărul Isac, în drum spre ținuturile Sucevei, unde va vinde vin, poposește
la Hanu Ancuței, în împrejurimile căruia o întâlnește pe Marga, de care se
îndrăgostește. Hasanache, liderul șatrei, dornic să intre în posesia banilor
câștigați de Isac de negoț, va profita de acest fapt. Cursa este regizată cu
abilitate: Marga își va juca rolul, acela de prezență seducatoare, purtând pe
cap "o batistă ca sângele", cu gâtul "plin de hurmuzuri". Treptat însă, se
cristalizează o poveste romantică, mult mai profundă, cu momente de
tandrețe și curtoazie ("Credeam că mi-i gâci cu cine aș dori eu să mă-
ntâlnesc într-un loc"; "Unde? șopti ea râzând cu toată fața. La fântâna
dintre plopi?"). Acțiunea se precipită odată ce tânărul află - chiar de la
Marga - de acțiunea răufăcătorilor. Crima celor trei ( unchiul Hasanache,
Dimachi și Turcu) este atent sugerată: "Sub lumini lucea sânge proaspăt."
Isac va trăi ulterior cu această idee năucitoare, a neputinței de a fi un erou.
Concluzie
Fiind o specie a genului epic,o naratiune de
mica dimensine,in care se povesteste ,cu
subiectivism,o singura intamplare de sine
statatoare incadrata intr-o naratiune mai ampla
si la care participa personaje putine palid
conturate,opera ,,Fantana dintre plopi’’ de
Mihail Sadoveanu este o povestire in ramă.