ESEU- Plumb ( 1916)

de G. Bacovia

În literatura română simbolismul a fost promovat la sfârșitul secolul al XIX-lea prin contributia
lui Alexandru Macedonski. La cenaclurile sale literare și-au făcut ucenicia numeroși poeți printre
care și George Bacovia.

Fire sensibilă, G. Bacovia a fost un om care a trăit izolat de semenii săi, mai mult închis în sine,
așa cum se întâmplă cu un sicriu într-un cavou.

O poezie reprezentativă pentru viziunea lirică bacoviană este,,Plumb``. Poezia a fost

publicată în 1916 în deschiderea volumului cu același nume și este o elegie ( poezie tristă ) a
singurătății. Textul cuprinde 2 strofe de tipul catrenului cu versuri scurte în măsură de 10 silabe
și rimă îmbrățișată.

Bacovia transfigurează în cele două strofe tema naturii din care alege motive literare precum
( ,,sicrie``, „cavou", „coroanele”). Din aceste motive el realizează un decor abia schițat cu
profunde conotații funerare, dar pe care îl folosește de fapt pentru a sugera emoții și stări de
tipul singurătății căci textul nu se referă explicit la moarte, deși multe elemente ar putea să o
sugereze. Tot aici Bacovia transfigurează și tema filosofică, din care preia ca motiv literar central
condamnarea omului la singuratate: ( „stam singur", „dormea intors amorul”, „atârnau aripile
de plumb" ). Din aceste motive şi teme literare poetul alcătuieşte imaginea artistică a unui
aparent cimitir în care eul liric este copleşit de singurătate. Astfel imaginea artistică este doar un
pretext ca poetul simbolist să sugereze emoţiile, sentimentele şi mesajele sale: tema nu este cea a
morţii, deşi se poate intui în text o obsesie a eului liric legată de finalul existenţei, mai ales în a
doua strofă în care această impresie e intesificata de apariţia substantivului “mort” şi o viziune
asupra sufletului căruia eul liric îi vede aripile frânte (“Şi-i atârnau aripile de plumb”). Imaginea
artistică este realizată atât în registrul vizual (“Şi flori de plumb şi funerar vestmânt”), cât şi
auditiv (” Şi scârţaiau coroanele de plumb”).

Ideea poetică din cele două strofe ale poeziei e dominată de o singurătate care îl
copleşeşte pe eul liric. În planul subiectiv, al sugestiilor de tip simbolist, elementele funerare nu
sunt menite a simboliza în mod necesar moartea, ci tot atâtea medii ale izolării sau singurătăţii.
În strofa a doua, încercând să găsească o evadare din singurătate, eul liric se întoarce către iubire,
un profund salvator sentiment uman. Dar iubirea este inertă, iar strigătul de disperare îl transpune
pe eul liric într-un plan profund subiectiv spiritualizat în care îşi vede sufletul cu aripile frânte,
incapabil să se ridice la cer. Această idee poetică este susţinută la nivel silistic de mijloace de
expresie precum: simbolurile (“sicriele”, “cavou”, coroanele de plumb”), corespondenţa ca stare
de identitate între cum se simte eul liric şi manifestările exterioare ale naturii (“Stăm singur...
vânt”, “Stăm singur... frig”). În seria simbolurilor, “coroanele de plumb” sunt o reprezentare
artistică a faptului că eul liric se simte părăsit, sentiment acut, care în strofa a doua generează un
strigăt de disperare.

Titlul adaugă un plus de semnificații deoarece întotdeauna titlul anticipează o temă, un motiv
literar, o imagine artistică sau chiar ideea poetică a textului pe care îl deschide. Titlul e și primul
element paratextual în care îi oferă cititorului o cheie de interpretare a poeziei. În poezia lui G.
Bacovia titlul „Plumb" este un simbol central, care se regăsește în poezie de șase ori; ca
element chimic sau metal, plumbul este dens, cenușiu si toxic iar frecvența cu care apare in cele
doua strofe colorează decorul în nuanțe de gri. Din punct de vedere fonetic titlul „Plumb"
prezintă particularitatea de a fi alcătuit monosilabic cu o singură vocală strivită între două
perechi de consoane; într-un mod subtil poetul anticipează strivirea eului liric sub povara
propriei singurătăți.

Poezia „Plumb” apartine simbolismului deoarece prezintă trăsăturile unei asemenea

creații lirice.

Un prim element al apartenenței poeziei la simbolism este datorită mijloacelor de expresie

artistică la care face apel poetul pentru a-și transmite mesajele și emoțiile. Evidentă este
corespondența văzută în acest text ca o relație de identitate între pustiul sufletesc al eului
liric(„stam singur”) și pustietatea din planul exterior al naturii( „și era vânt", „și era frig”). Apare
și sinestezia, ca mijloc simbolist care aduce in aceeași creație lirică forme de expresie specifice
mai multor arte : culorile din pictură (cenușiul plumbului), sonorități din muzică ( melodia tristă
compusă de vocalele o;u), simbolurile specifice literaturii( sicriele de plumb, florile de plumb)

Un alt argument al apartenenței poeziei la curentul simbolist este și datorită unor

construcții lexicale dispuse simetric cu valoarea unor refrenuri: „dormea"/”Dormea", „Stam
singur"/”stam singur" ; ele au rolul să accentueze până la obsesie stările cu specific simbolist
identificabile în text( presentimentul morții, singurătatea, izolare și disperarea)

În concluzie, poezia „Plumb" este o creație reprezentativă pt. viziunea lirică simbolistă
bacoviană prin valorificarea corespondenței sinesteziei și simbolurilor și prin seria de stări și
sentimente tipice pt. acest curent literar.