Plumb de George Bacovia

Poezia simbolista Plumb deschide, fiind o poezie programatica, volumul cu acelasi titlu aparut in anul 1916 definind-ul in totalitate. Ca specie literara, poezia este o elegie (exprima sentimentul de tistete, spaima de moarte) realizata ca un monolog liric al unui eu fantomatic. Curentul literar in care se incadreaza este simbolismul, prin tema si motive, cultivarea simbolului, a sugestiei, corespondente, cromatica, tehnica repetitilor ce confera muzicalitatea interioara si dramatismul trairilor eului liric. Publicate in perioada interbelica, volumele lui Bacovia apartin unei faze mai tarzii a simbolismului, cu deschideri spre modernism. Titlul este simbolul plumb ce sugereaza apasarea, angoasa, universul monoton. Prin repetare, cuvantul titlu devine motiv central, din cauza sugestiei mortii prin efectul metalului toxic. Semnificatiile cuvantului plumb se construiesc pe baza corespondentelor dintre planul subiectiv/uman si planul obiectiv/cosmic, prin asocierea cu diferite senzatii tactile (raceala, duritate, greutate), cromatice (gri sau galben dupa spusele autorului Plumbul ars este galben. Sufletul ars este galben. Galben este culoarea sufletului meu) si auditive (cele patru consoane grele p, l, b si m si vocala inchisa u sugereaza caderea grea, fara ecou). Tema este conditia poetului izolat intr-o societate artificiala, lipsita de aspiratii. Viziunea despre lume este subra, fara speranta, tragica - lumea este imaginata ca un imens cimitir, tot ce e viu (flori, amor) fiind impietrit/mineralizat sub efectul metalului toxic. Motivele lirice cu valoare de simbol apartin campului semantic al mortii: plumbul, cimitirul, sicriele, cavoul, somnul, vantul, frigul, laitmotivul stam singur ce sugereaza senzatia de pustire sufleteasca. Lirismul subiectiv este sugerat prin exprimarea directa a sentimentelor si prezenta marcilor subiectivitatii: persoana I singular a verbelor stam, am inceput, sa strig, persoana I singular dedusa din adjectivul posesiv (amorul)meu. Structural, poezia este alcatuita pe principiul simetriei, din doua catrene constituite pe baza cuvantului plumb repetat de sase ori in pozitii simetrice, ce asigura legatura de substanta. Alte surse ale simetriei sunt paralelismul sintactic (procedeu prin care strofele succesive pastraza acelasi tipar sintactic) aflat in stransa legatura cu tehnica simbolista a repetitilor (verbul dormeau/dormea si laitmotivul stam singur). Ipostaze lirice: in prima strofa, eul liric apare in ipostaza insinguratului Stau singur in cavou... si era vant, strofa a doua este dominata de moartea amorului. In strofa I este descrisa lumea exterioara prin termeni din campul lexico-semantic al mortii; se contureaza un cadru apasator, sufocant, izolat, mohorat prin enumeratia unor elemente ale decorului funerar: sicriele de plumb, oximoronul flori de plumb, inversiunea funerar vesmant. Personificarea dormeau...sicriele... si epitetul dormeau adanc sugereaza ideea mortii ca un somn porfund si exprima moartea sufleteasca iar metafora simbol sicriele de plumb imposibilitatea comunicarii si lipsa de sensibilitate a contemporanilor poetului. Repetarea epitetului de plumb multiplica sugestiile astfel ca integul ambient capata greutatea apasatoare a plumbului, iar eul poetic se retrage in spatiul inchis al cavoului, simbol al izolarii. Corespondentele sunt legaturi subtile intre planul exterior si planul interior iar lumea este o reflectare a unei stari de spirit. Astfel simbolul vant cu sugestii auditive si tactile corespunde senzatiei de gol sufletesc, exprimata direct de laitmotiv Stau singur in cavou... si era vant. In strofa a II-a plumbul a cuprins si lumea interioara (fapt sugerat de metafora amorul meu de plumb), tragicul existentei sale este generat de moartea iubirii Dormea intors amorul meu de plumb. Epitetul dormea intors sugereaza intoarcerea mortului spre apus, a fi intors inseamna a fi cu fata spre moarte. Metafora aipile de plumb exprima imposibilitatea salvarii, zborul in jos. Moartea amorului sugereaza pierderea ultimei sperante de salvare astfel ca exteriorizarea spaimei de neant se face pri n strigat: siam inceput sa-l strig. Sugestia este folosita in poezia simbolista drept cale de exprimare a corespondentelor, prin cultivarea senzatiilor diverse. Impresia de cosmar si spaima de neant a fiintei se amplifica prin imagini vizuale (ca un tablou static, cu imagini vizuale preponderente), auditive (scataiau coroanele reda zgomotul inspaimantator al obiectelor din cimitr), cinetice si tactile (frigul si vantul ce realizeaza corespondenta dintre planul exterior si cel interior de gol sufletesc). Ambiguitatea este data de semnificatii multiple ale personificarilor, metaforelor. Muzicalitatea interioara este asigurata de sonoritatea consoanelor, tehnica repetitilor, laitmotivul stam singur. Expresivitatea are surse fonetice, lexicale, morfologice (verbele la imperfect ce plaseaza confesiunea poetica intr-un trecut nedefinit: dormeau, scartaiau, stam, erau). Ca elemente de prozodie intalnim rima imbratisata, masura de 10 silabe iar ritmul iambic, alternand cu amfibrahul. Poezia Plumb se incadreaza in estetica simbolista, dar realizeaza si trecerea la modernitate. Opinie: Poezia bacoviana se situeaza intre simbolism si modernitate, poetul apeleaza la tehnicile simboliste, dar prezinta conditia omului modern, prin limbajul, motivele si imaginarul simbolist, monotonia fiind un efect dorit.