Testament

De Tudor Arghezi
Tudor Arghezi s-a născut la București pe 21 mai 1880 și a decedat pe 14 iulie
1967 în același oraş. A fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la
dezvoltarea liricil românești subinfiuența baudelairianismului.
"Testament" de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne
ale literaturii române din perioada interbelică, alături de "Eu nu strivesc corola de
minuni" a lumii de Lucian Blaga și Joc secunde lon Barbu. Poezia este așezată în
fruntea primului volum arghezian, Cuvinte potrivite in anul 1927, și are rol de program
literar, realizat insä cu mijloace poetice.
Poezia „Testament" se încadrează în modernism prin estetica urâtului, prin
valorificarea lirică a unor cuvinte și expresii pe care poezia tradițională nu le accepta,
prin asocieri inedite de imagini şi prin structură, fiind alcătuită din strofe de
dimensiuni inegale.
Arta poetică este o operă literarā in care autorul işi exprimă propriile
convingeri despre arta literară și despre aspectele esențiale ale acesteia, işi exprimā
în mod direct concepția despre poezie și despre rolul poetului. La nivelul ideii
poetice, aceste poezii sunt concentrate astfel în jurul a doi termeni: poezia și poetul.
În funcție de termenul dominant, putem vorbi despre artā poetică clasică (cum este
poezia?) sau modernā (care este relația poetului cu lumea și cu opera sa?).
Tema poeziei Testament este concepția despre artā a lui Arghezi și definește
întreaga creație liricä a poetului, in care cuvântul este atotputernic, stăpân absolut al
universului, iar opera literară este rodul harului divin şi al trudei.
Titlul este sugestiv pentru ideea fundamentală a poeziei si ilustrează in sens
propriu faptul că poezia este un "act oficial" intocmit de poet, prin care lasă moștenire
urmaşilor opera sa literară.
Incipitul este o adresare directă, forma negativā a verbului la persoana a ll-a,
singular având rolul de a accentua valoarea deosebită a moștenirii, opera literarā, pe
care o lasă prin testament urmaşilor: "Nu-ti voi Plăsa drept bunuri după moarte". Ca
mesager al trudei și durerii strābunilor, poetul aşează "cartea" la căpătáiul civilizației
omeneşti, cu indemnul de a respecta acest bun spiritual, asemuind opera cu Biblia.
Limbajul artistic se individualizează prin modalități originale: apar sintagme
poetice aflate in relații de opoziție: veninul/mierea; poetul foloseşte metafore
surprinzătoare: "Dumnezeu de piaträ", "cuvinte potrivite": epitetele sunt şi ele unice și
originale: "durerea surdă și amară".
În concluzie, opera literară Testament de Tudor Arghezi este o artā poetică
modernā pentru că poetul devine în concepția lui Arghezi, un nāscocitor, iar poezia
presupune meşteşugul, truda creatorului.