Sunteți pe pagina 1din 2

“Riga Crypto si lapona Enigel”

de Ion Barbu

Poemul “Riga Crypto si lapona Enigel” a aparut in volumul “Joc secund”,


publicat in 1930. A fost subintitulat “Balada”, deoarece are un fir narativ si
personaje simbol.
Tema o reprezinta iubirea, perceputa ca fiind o cale de cunoastere si
imposibilitatea realizarii ei intre persoane care apartin unor lumi diferite.
Titlul desemneaza pe membrii cuplului neimplinit: Crypto, regele ciuperca
(simbol al encifrarii) si Enigel (nume cu rezonante arhaice, care aminteste de zeita
fantanilor). Crypto intruchipeaza regnul vegetal, stadiul de increat, iar lapona
apartine regnului animal, evoluat, fiind surprinsa in poezie in aspiratia catre soare,
catre absolut.
Tehnica de compozitie o reprezinta povestirea in rama. Rama are rol de
prolog si debuteaza cu o inovatie catre menestrelul trist, artistul medieval, care
canta si recita versuri, acompaniindu-se cu un instrument.
Povestea propriu-zisa este o aventura antologica (de cunoastere),
prezentata alegoric, sub forma unei nunti esuate intre vegetal si animal. Ea
debuteaza cu prezentarea cadrului natural, specific regelui Crypto: “In pat de rau
si huma unsa, printre bureti”, un loc al intunericului si umiditatii. Crypto este
caracterizat ca fiind sterp, naravas si intruchipeaza increatul, motiv specific
barbian. El nu voia sa infloreasca pentru ca a inflori inseamna a nunti. Se pare ca o
vrajitoare de la fantana tineretii rostise un fel de blestem, datorita caruia el nu
putea insoti cu cei asemenea lui, desi este rege al ciupercilor (superior in cadrul
regnului vegetal).
Poemul continua cu prezentarea laponei Enigel, “mica”, “linistita”, dar care
traieste “in tari de gheata urgisita”. Gheata aminteste de acea superioritate rece a
Luceafarului eminescian. Astfel, Enigel reprezinta ipostaza evoluata a regnului
animal, capabila de a-si contura idealul suprem. Intalnirea lor se petrece ca si in
“Luceafarul”, in vis. Regele, fiinta inferioara adreseaza laponei trei chemari.
Prima data, aceasta este imbiata cu dulceata si fragi, adica imparatia lui
Crypto, pe care el vrea sa i-o ofere. Ea amana insa cunoasterea prin intermediul
iubirii.
A doua chemare enunta sacrificiul suprem de care e capabil Crypto in
numele iubirii: “Daca pleci, sa culegi
Incepi, rogu-te cu mine”.
Enigel intuieste gestul lui imatur, dar si faptul ca aspiratia este prea inalta
pentru conditia limitata a regnului sau: “ Teama-mi e, te frangi curand
Lasa, asteapta de te coace”.
Ultima chemare ii cere fetei sacrificiul de a renunta la ideal (drumul catre
soare) si integrarea in regnul lui inferior: “Lasa-l, uita-l, Enigel
In somn fraged si-n racoare”.
Raspunsul laponei este amplu si descrie importanta pentru ea: “Ma-nchin la
soare intelept”. Timpul trece implacabil si soarele il surprinde pe Crypto,
implinindu-se blestemul: “Si sucul dulce innacreste
Ascunsa-I inima plezneste”.
Aspiratia prea inalta este aspru pedepsita. Diferenta dintre cei doi ii este
fatala lui Crypto. Dupa aceasta experienta a iubirii esuate, el devine o ciuperca
otravitoare care se va insoti cu fapturi neevoluate ca si el (laurul-balaurul si
maselarita-mireasa) .
Balada ce contine elemente lirice, epice, dar si dramatice, cu o actiune
desfasurata intr-un cadru scenografic si cu personaje – masti a fost comparata de
critica literara cu poemul eminescian, fiind denumita “Luceafarul intors”.
Incadrandu-se in specia literara balada culta, “Riga Crypto si lapona Enigel”
contine numeroase elemente de oralitate: prezenta dialogului, exclamatiile
retorice, invocarea menestrelului si superlativele absolute.
In esenta, balada prezinta natura duala (inferioara, superioara) a fiintei
umane. Mastile lirice reliefeaza oscilatia permanenta a omului intre implinirea
materiala si urmarea idealului spiritual, intre instinctual si rational.