Sunteți pe pagina 1din 2

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga
Unul dintre cei mai importanti poeti ai sec 20 cu o contributie remarcabila la reinoirea lirismului este Lucian Blaga. Debuteaza in 1919 cu vol Poemele luminii, vol intampinat elogios de critica literara, Nicolae Iorga afirman ca Este darul facut de Ardeal marii uniri. Daca in acest vol si in urmatorul Pasii Profetului, atitudinea eului liric este una de fascinatie in fata spectacolului luminii si naturii, in urmatoarele In marea trecere, Lauda somnului, La cumpana apelor sau La curtile dorului devine dominanta nota de tristete metafizica in fata trecerii timpului, trecere resimtita de poet ca o povara. Activitatea poetica a lui Blaga este completata de activitatea de dramaturg, reprezentative fiind drame care Zamolxe, Mesterul Manole si remarcabila este activitatea in domeniul filozofiei. Autor la unui sistem filozofic original de la inceput de secol 20, Lucian Blaga aseaza in centrul gandirii sale filozofice ideea de mister asa cum rezulta din Trilogii, iar in ceea ce priveste cunoasterea pentru poetul filozof, aceasta este de 2 feluri: cunoasterea luciferica respectiv prin revelatie sau metaforica si cunoasterea paradisiaca respectiv stiintifica. Este adeptul cunoasterii luciferice pentru ca asa cum va afirma si in calitate de filozof si in calitate de poet: Datoria noastra in fata unui mister este de a-l aprofunda pentru ca atitudinea este una de revelatie. In vol de aforisme Pietre pentru templul meu aparut in acelasi an cu primul volum de poezii, 1919, poetul afirma: Cateodata, datoria noastra in fata unui adevarat mister nu e sa-l lamurim, ci sa-l adancim asa de mult incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare. Poemul Eu nu strivesc corola de minuni a lumii apare in deschiderea primului vol de poezii si reprezinta confesiunea lirica a lui Blaga sau mai concret spus ars poetica poezia de conceptie literara. Daca sistemul filozofic al lui Blaga a fost elaborat ceva mai tarziu decat aparitia primului volum, respectiv 1933, aceasta poezie , desi isi pastreaza independenta in raport cu gandirea filozofica totusi tradeaza o predispozitie spre filozofie, o atitudine in ceea ce priveste modalitatea de cunoastere metaforica. Idei filozofice sunt impregnate in poezie si cu mijloace diferite fata de cele ale filozofiei va demonstra un lucru si anume cunoasterea poetica este cunoastere luciferica prin care se potenteaza misterele. Cat priveste structura poeziei si semnificatiile ei, aceasta apare ca o confesiune in care Blaga expune atitudinea lui fata de tainele universale, optand nu pentru cunoasterea lor rationala ci pentru contemplarea nemislocita a formelor concrete sub care se potenteaza. Aceasta conduita a eului liric subliniaza diferenta itnre gandirea poetica si gandirea rationala, gandirea poetica fiind una creatoare de metafore, de imagini, de revelatie, pe cand gandirea rationala este una straina actului poetic. Textul poetic realizat printr-un lant de metafore reprezinta o marturisire in care este vizibila opozitia dintre atitudinea eului liric in ceea ce priveste cunoasterea metaforica si cunoasterea stiintifica. Totul se organizeaza in jurul unei opozitii amplificate pe parcurs : eu-altii, lumina mea-lumina altora, corola de minuni a lumii-flori, ochi, buze ori morminte. Cuvantul cheie este pronumele personal eu prezent in titlu, prezent in cateva situatii in discursul liric, reluat fiind aproape obsedant pentru a nota gandirea poetica respectiv cea metaforica sustinuta de sintagma Lumina mea. Titlul poemului, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, este o propozitie negativa prin care transant poetul refuza cunoasterea rationala pentru ca asa cum sustine tot in aceasta propozitie prin metafora corola de minuni a lumii tot ceea ce reprezinta lumea, universul este un conglomerat de

mistere. Tot intr-o opozitie evidenta sunt distribuite si verbele, alaturi de subiectul eu se organizeaza verbele, forma negativa, nu strivesc, nu ucid, nu sugrum si respectiv pentru ca sporesc, imbogatesc si iubesc. Pentru lumina altora exista un singur verb predicativ sugruma alaturi de care se pot subantelege si verbe ca striveste, ucide, nu sporeste, nu iubeste. Pentru Lucian Blaga cunoasterea logica reduce numeric misterele, sugruma vraja, in timp ce cunoasterea poetica sporeste misterul transformandu-l in neintelesuri si mai mari. Semnificatia intregului poem poate fi redusa, daca ne referim la cuvantul cheie eu, la 2 versuri, primul care este si tutlul si care poate fi considerat incipitul si ultimul vers, vers concluzie ce motiveaza atitudinea eului liric. Totul poate fi redus la : Eu nu strivesc corola de minuni a lumii... caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte. Este evident faptul ca poemul se constituie ca o arta poetica, ca un act de marturisire a unei conduite filozofice si prin urmare asa poate fi motivata asezarea poeziei in primul volum. Spre deosebire de alte arte poetice, de retinut este preferinta lui Blaga pentru cunoasterea metaforica, pentru sublimarea realitatii prin revelatie, pentru aprofundarea misterului ceea ce genereaza trairi emotionale puternice. Enuntul din poezie eu cu lumina mea sporesc a lumii taina, urmat de o comparatie din lumea materiala intocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micsoreaza ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii demonstreaza talentul lui blaga in crearea unor imagini neasteptate prin care se creaza posibilitatea de transmitere a mesajului. Criticul Eugen Lovinescu il considera pe Blaga Unul dintre cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre. Poet modernist, Lucian Blaga cultiva versul liber cu ritm interior cu accent pe cuvinte purtatoare de idee, foloseste majuscula doar la inceput de propozitie sau fraza. Pe tot parcursul poemului in cele 2 secvente sunt prezente 2 cuvinte cu majuscula Eu si Lumina, iar secventele poeziei sunt marcate de prezenta conjunctiei adversative dar.