Sunteți pe pagina 1din 2

Iona Marin sorescu

Marin Sorescu, poet, prozator, eseist, se remarca si in dramaturgie fiind creatorul teatrului cu un singur personaj. Iona, una dintre cele mai reprezentative piese, face parte din trilogia dramatica cu un titlu sugestiv Setea muntelui de sare din care mai fac parte alte 2 piese Paraclisierul si Matca. Gruparea pieselor intr-o trilogie nu este deloc intamplatoare si metafora din titlu inseamna defapt setea fara limite de absolut a omului. Ca autor de teatru, Marin Sorescu este adeptul teatrului absurdului, formula care se leaga de curentul filozofic existentialism ale carui teme se regasesc in romanele despre conditia umana dar si in dramaturgia moderna. Teme ca: alienarea omului intr-o societate absurda, importanta comunicarii, condamnarea la singuratate, experientele si starile limita sunt preferate de autorii teatrului absurdului. In teatru asa cum se vede si in dramele lui Marin Sorescu se intalnesc personaje incerte, abstracte, textul poate avea semnificatii multiple, lipseste intriga, mesajul este sumbru, limbajul articulat, se cultiva parabola si in general acestea sunt opere deschise. Iona, pe care autorul o subintituleaza tragedie este defapt o parabola. Parabola ca specie literara este opera prin care se transmite incifrat o invatatura morala sau religioasa. Piesa lui Marin Sorescu este o parabola dramatica despre conditia umana absurda si ilustreaza foarte bine principiile acestui gen teatral. Sensurile parabolei biblice sunt altruismul, iubirea crestina, mila iar in interiorul parabolei exista simboluri usor de dezlegat: dovleacul este pamantul, viermele pacatul, pestele mormantul. Piesa lui Marin Sorescu nu este o dezvoltare a mitului ci o interpretare a acestuia intr-o opera laica despre conditia omului contemporan care se trezeste singur in lume ca intr-o situatie limita perpetua. Toate piesele din trilogie au un mesaj existentialist si anume aspiratia continua a omului spre aflarea libertatii si implicit iesirea din singuratate. Piesa a cunoscut numeroase interpretari iar autorul intrebat despre sensul ei ofera poate raspunsul cel mai temeinic. Referitor la burta pestelui si simbolistica acestuia, autorul va raspunde intr-un fel care surprinde: Totul mi se incurca in memorie. Stiu numai ca am vrut sa scriu ceva despre un om singur nemaipomenit de singur. ... Iona si Paracliseu sunt eu. La nivel structural pot fii delimitate 2 planuri, unul anecdotic al evenimentelor si celalalt parabolic al semnificatiilor. Din perspectiva primului plan actiunea propriu-zisa nu exista. Structurata in 4 tablouri, drama se foloseste de conventii cinematografice moderne, cu scene foarte scurte decupate parca din spoturi publicitare. In primul tablou, Iona apare cu navodul aruncat peste cercurile de creta, vorbeste singur si pescuieste din acvariu cu niste gesturi specifice automatismului. La sfarsit este inghitit. In tabloul al2lea el intra nauc, dibuind, realizand ca este inghitit de viu. Incearca sa scape, se loveste de paretii tari, isi aduce aminte de Iona din biblie, se intreaba oare cum a reusit sa scape, plange apoi rade iar spre final scoate cutitul, sparge zidul si ajunge in burta pestelui 2. Cel de-al 3lea tablou il reprezinta ferindu-se de moara de vant, iar cand se vede inghitit din nou se crede nenascut desi spune ca are frati si prin acest monolog dialogat apar cei 2 pescari figuranti. Se crede in infern zicandu-si ca trebuie sa iasa din hoiturile hoitului si cu unghia isi face fereastra in burta monstrului. Unghia avand semnificatia demonica a revoltei. Apoi folosind cutitul ajunge in pestele al 3lea. Are nostalgia mamei, in palma isi scrie povestea, crede ca burta este lumea cealalta, ceea ce sugereaza problema comunicarii. Este amenintat de catre mai multe guri cu inghitirea, lucru care se si intampla. Im ultimul tablou Iona are barba alba si foarte lunga, facand niste gesturi ca si cand ar vrea sa prinda soarele cu navodul, convins fiind ca a scapat si s-a eliberat din burta pestelui pentru ca vede intinderea unei plaje. Orizontul insa ii apare ca niste cercuri infinite, ca niste burti de peste inghititi unul in altul. Ii vine in minte ideea de supravietuire si a resemnarii dar isi aminteste ca-l cheama Iona iar cand cercurile de la orizont par ca se inchid peste cercurile de creta isi spinteca burta cu urmatoarea exclamatie: Am pornit bine. Dar drumul, el a gresit-o. Trebuia s-o ia in partea cealalta. E invers. Total invers. Decorul este simbolic si exprima situatiile limita. Cercurile de creta din primul tablou simbolizeaza cursul vietii redat, stilizat. Acvariul este lumea, libertatea pierduta, iluzia libertatii, iar pestisorii sunt, simbolic, oamenii. In lume cei mari

ii inghit pe cei mici. In tabloul al 2lea senzatia ca Iona este pe fundul marii este redata prin prezenta algelor, a buretilor, a oscioarelor iar pestele care mistuie este un simbol al trecerii timpului. Acest simbol se mentine si in tabloul 3 unde apare mica moara de vant care semnifica pe de o parte pericolul iminent, sentimentul sfarsitului precum si lupta cu iluziile. Gura de grota, spartura ultimului peste din tabloul 4 exprima pe de o parte eliberarea si pe de alta trimite simbolistic spre situatia fara iesire. Jocul de lumini si umbre traduce incertitudinea in care traieste personajul deoarece imediat ce are o idee realizeaza ca nu si-o poate indeplini. Prezenta lui Iona intr-o drama cu asemenea semnificatii ar putea sa sugereze strigatul tragic al individului insingurat care face eforturi tragice spre a-si gasi libertatea. Iona este singurul personaj al piesei si de subliniat este faptul ca treatrul cu un singur personaj este asa cum subliniaza criticul Nicolae Manolescu inventia lui Marin Sorescu. El are o identitate incerta ca si omul contemporan pe care il simbolizeaza. Apare ca un individ izolat in stare de criza existentiala si are de infruntat experiente fundamentale de cunoastere si autocunoastere. Exte constient de inutilitatea actiunilor sale dar nu se resemneaza. Iona se descopera pe sine ca un incaptiv intr-un labirint unde fiintele au rol dublu de vanat si vanator. Pentru Iona sursa supravietuirii este limbajul, motiv pentru care el poate fii considerat un bulgare vorbitor prin care el isi gaseste identitatea: Mi-am adus aminte. Iona. Eu sunt Iona. Porneste pe drumul descifrarii sensurilor lumii vrand sa izbuteasca avand cunostinta ca adevarul se afla inlauntrul omului si nu in afara: Plec din nou. Razbim noi cumva la lumina. Aceasta afirmatie nu poate fii interpretata in sens biblic deoarece piesa nu este una religioasa. Mai degraba aceasta afirmatie trimite spre axistentialism, spre ideea de revolta: Ma revolt deci exist. Asa si Iona in cautarea identitatii si a libertatii, este convins ca trebuie sa mearga mai departe. El este convins ca lumea in care traieste este ostila libertatii si va descoperi apoi ca este o trestie ganditoare si devine constient de rostul sau. Edificatoare in acest sens este afirmatia: Un sfert de viata il pierdem facand legaturi. Tot felul de legaturi intre idei, fluturi, intre lucruri si praf. Totul curge asa de repede si noi inca facem legaturi intre subiect si predicat. Esenta tragediei lui Iona se poate deduce si dintr-o alta afirmatie care se refera la singuratate Problema e daca mai reusesti sa iesi din civilizatie o data ce te-ai nascut pentru ca apoi sa afle o definitie a vietii tot in maniera specifica absurdului dracia asta frumoasa si nenorocita si caraghioasa formata din ani pe care am trait-o eu. Fata de alte opere dramatice in care dialogul este mod de expunere dominant, Marin Sorescu cosntruieste piesa cu un monolog dialogat, forma de comunicare ce trimite direct la conditia omului. Acest tip de monolog pune in evidenta mai multe ipostaze ale eroului: pescar, taran, filozof. Daca in poezie Marin Sorescu a cultivat parabola, in aceasta drama ca si in altele exista o suita de metafore si simboluri transmise cu ajutorul lumbajului. Pestii din care Iona iese succesiv reprezinta stilizat lumea cu situatiile ei limita, iar pestii din acvariu sunt oamenii privati de libertate. Lumina ce se aprinde succesiv sugereaza constiinta, sinele regasit, simbolizeaza viata dar si sufletul. La un moment dat personajul exclama: Ce mare bogata avem referindu-se la bogatia sufletului. Identitatea, originea, nasterea perpetua sunt sugerate prin nostalgia mamei si personajul rosteste sugestiv: Ne scapa mereu cate ceva in viata, de aceea trebuie sa ne nastem mereu. Unghia este semnul revoltei, un atribut al omului modern, existentialist: Si in loc de mine sunt tot o unghie. Una puternica, neimblanzita, ca de la piciorul lui Dumnezeu. O unghie care sparge incaltamintea si iese afara la lume ca o sabie goala. Reinterpretand parabola mitica prin existentialismul biblic si adoptand-o, Iona, drama lui Marin Sorescu, este o parabola deschisa, dramatica, despre conditia omului modern in fata existentei. De altfel intreaga literatura a lui Sorescu este ocupata de omul modern care devine constient de rostul sau, se opune unui univers ostil si trece la starea de luciditate convins fiind ca trebuie s-o ia de la inceput. Marin sorescu se impune ca un spirit original in poezie dar si in dramaturgie unde textul ca de exemplu in Iona capata veleitatile specifice unei poezii cu specificatii parabolice.