Sunteți pe pagina 1din 2

Interferente stilistice

Meditatia “Umbra lui Mircea.La Cozia” a lui Grigore Alexandrescu este


reprezentativa din mai multe puncte de vedere pentru poezia pasoptista de
evocare a trecutului istoric. Prilejuita de o calatorie pe la manastirile din apropierea
Olutului, aceasta meditatie este inserata in jurnalul de calatorie ale carui insemnari
vadesc un observator acid al moravurilor lumii strabatute, un spirit laic, rationalist-
usor de regasit in fabulele si satirele autorului.

Poezia debuteaza cu strofa pe care George Calinescu o aprecia ca fiind


feniala prin muzicalitate si inteles. Ea contine mai multe motive, printre care
motivul apei, al apusului, al zidurilor si al turnurilor, toate fiind de facture romantic.
In aceasta strofa cititorul este introdus treptat in lumea prezentata, apusul fiind
poarta de trecere intre 2 lumi, intre realitate si fantastic, intre present si trecut,
intre zi si noapte. Aici este prezentat cadrul spatial si sunt folosite unele figuri de stil
prin intermediul carora se realizeaza cadrul romantic al evocarii, in care se produce
transgresia famtastica si incipitul, dobandind o eufonie perfecta: inversiunea “ale
turnurilor umbre”, asonanta vocalei “u”, metafora “ S-ale valurilor mandre generatii
spumegate”.

Poezia se incheie tot romantic. Din nou mantia noptii se intinde peste muntii
din preajma, norii se aduna la apus , peste apele Oltului domneste intunericul de
nepatruns si umbrele reintra in morminte. Cu un deosebit simt al echilibrului
compositional, poetul realizeaza finalul rotund, prin reluarea motivului initial, ca
intr-o mica piesa simfonica.

Aparté-ul rationalist care intrerupe misteriosul spectacol al “ceasului


nalucirii” asezat de poet intre doua randuri de puncte de suspensie e in ultima
instant expresia arderii etapelor, a dinamicii accelerate a timpului, caracteristice
epocii in care romantismul si clasicismul, rationalismul illuminist si istorismul
romantic se regasesc nu numai in ansambul operei unui poet, ci chiar si in cadrul
uneia si aceleiasi poezii. De altfel, spectral reinviere a umbrelor se incheie intr-o
atmosfera sumbru-elegiaca: intunericul noptii e sporit de norii ce “se adun” si “se
intind”, in vreme ce mareata fantoma reintra in mormant in auitul de jale al “
turnurilor cele-nalte” ce par ele insele “fantome de mari veacuri”.

Poezia imbina mai multe specii literare si anume meditatia,oda si in unele


pasaje pastelul. Deasemenea imbina curentul clasic cu cel romantic. Elementele
clasice apar in versificatie,datorita organizarii poeziei in catrene, a rimei incrucisate
si a masurii de 16-17 silabe. Tot ca element clasic poate fi privita simetria poeziei
realizata prin repetarea versurilor “Si-ale valurilor mandre generatii spumegate/
Zidul vechi al manastirei in cadenţa in izbesc” la inceputul si la sfarsitul poeziei. Un
alt element de facture clasica este pasajul meditative, in care este prezentat
razboiul printr-o perspective rationala. Elementele romantic sunt insa pregnant, prin
numeroasa figure de stil, printer care si antiteza trecut-prezent din strofa a 13-a,
dar si prin motive literare: motivul trecerii timpului, al noptii, al naturii, al zidurilor
vechi, al valurilor, al turnurilor, al apusului. Tocmai datorita acestor imbinari Grigore
Alexandrescu a fost numit “ un clasic printre romantici si un romantic printre
clasici.”