Sunteți pe pagina 1din 2

Umbra lui Mircea.

La Cozia
Grigore Alexandrescu este unul dintre cei mai talentati poeti ai generatiei pasoptiste,
precum si un reprezentant tipic al generatiei de scriitori de la 1848. Prin opera sa, acesta
ilustreaza modul in care s-a manifestat romantismul la noi in tara. In numeroase poezii, Grigore
Alexandrescu a evocat urmele trecutului. Meditatia poetica se naste din contemplarea
distantata a ruinelor, care permite marirea" momentelor de glorie ale istoriei. Spiritul de
veneratie fata de timpurile indepartate razbate si in poezia Umbra lui Mircea. La Cozia,
publicata in volumul Suvenire si impresii, epistole si fabule (1847). In aceasta creatie poetul a
valorificat motivul fantomei, specific literaturii preromantice, trecutul fiind personificat intr-un
personaj exemplar, Mircea cel Batran.
Titlul poeziei este alcatuit din doua parti separate prin punct. Prima parte a titlului
semnifica prezenta spirituala a marelui voievod Mircea cel Batran, asa cum reiese din text.
Asupra acelor locuri se resimte, in primul rand, indemnul sau patriotic, poetul facand aluzie la
amploarea spatiilor romanesti, sugerand ideea unitatii nationale. A doua paret a titlului este
reprezentata de spatiul unde a fost inmormantat voievodul, dar si locul unde a fost scrisa
poezia.
Putem spune ca opera este impartita in trei secvente. Astfel, primele 7 strofe compun
un pastel romantic, predominand imaginile vizuale si dinamice: valurile Oltului care lovesc
ritmic zidul manastirii. Prima strofa reprezinta imaginea initiala, care declanseaza incursiunea n
trecut. Aici se evidentiaza imaginea de epoca trecuta a mnastirii Cozia si totodata a Oltului
care este personificat.In strofa a doua, se remarca prezenta unor imagini simbolice ale
trecutului, invierea umbrelor fiind un element tipic romantic. Primul vers din strofa a doua
realizeaz amplificarea cadrului nocturn, specific romantismului, prin atmosfera misterioas
care induce emoie i nfiorare. Intr-un stil romantic, eul liric i se adreseaza direct Oltului
personificat, utilizand o interogatie retorica: Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute/ [...]
Cineoar' poate s fie omul care te-a-ngrozit?
Ultima strof a primei secvene lirice confirm identitatea marelui voievod romn,iar
elementele naturii-dealul, Oltul, valurile, Dunrea i marea personificate, l recunosc, de
asemenea. Comuniunea dintre om i natur, preuirea folclorului sunt o modalitate de a
exprima caracterul romantic al eroului, vzut ca personaj fantastic:
Rul napoi se trage munii vrful i cltesc.
Mircea! mi rspunde dealul; Mircea! Oltul repeteaz
In urmatoarea secventa meditatia istorica se transforma intr-un discurs inaltator, cu o
vizibila tenta didactica, construit pe antiteza trecut-prezent. Pasajele care elogiaza trecutul

capata tonalitati de oda. Formele pronominale si verbale de persoana intai plural sugereaza
faptul ca eul propriu este inlocuit de eul colectiv, poetul devenind mesagerul
contemporaneitatii, ce se inchina in fata maretiei umbre. Prezentului i se reproseaza insa
incapacitatea de a purta pe umeri povara unor vremuri insangerate. Tonul devine acum ironic,
iar discursul liric capata accente de satira.
Ultimele doua strofe ale poeziei constituie un pastel si readuc imaginea initiala a
tabloului nocturn, in care stapaneste linistea peste Jintreaga natura. Personificata, noaptea isi
intinde mantia "peste dealuri", norii "se intind ca un vesmant", comparatia avand rolul de a
recompune atmosfera misterioasa de la inceputul poeziei. Peste intreaga natura se instaleaza
"groaza si tacere", atunci cand "umbra intra in mormant". Turnurile "cele-nalte" sunt
personificate printr-o comparatie, "Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jalesc" si constituie
marturia istorica a gloriei si patriotismului conducatorilor romani intr-un trecut plin de maretie.
Valurile Oltului lovesc ritmic zidul vechi al manastirei" fiind personificate si asemanate cu
"mandre generatii spumegate", idee care subliniaza inca o data permanenta si continuitatea
romanilor pe aceste meleaguri.
Creatia literara a lui Grigore Alexandrescu s-ar putea defini prin mai multe caracteristici,
fapt ce ls-a determinat pe criticul Paul Cornea sa afirme despre acest scriitor ca este "un
romantic printre clasici si un clasic printre romantici".