Teme şi motive în poemul Luceafărul:

1. tema timpului
– timpul filosofic bivalent (timpul individual: „Trecu o zi, trecură trei”, şi timpul
universal: „Şi căi de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe”)
– condiţia efemeră a omului în relaţia cu timpul şi în antiteză cu eternitatea Universului
(„Căci toţi se nasc spre a muri/ Şi mor spre a se naşte”, „Iar tu, Hyperion, rămâi/ Oriunde
ai apune”)

2. tema spaţiului
– ilustrată de cele două planuri spaţiale (planul uman-terestru: „În vremea asta Cătălin/
Viclean copil de casă” şi planul universal-cosmic:„Căci unde-ajunge nu-i hotar/ Nici ochi
spre a cunoaşte”)

3. tema cosmosului
– este reprezentată de axa luminii care străbate întregul poem, definită printr-o foarte
variată gamă de motive romantice: luna, luceafărul, noaptea, cerul, stelele, haosul, geneza,
zborul intergalactic: „O vin’ în părul tău balai/ S-anin cununi de stele/ Pe-amele ceruri să
răsai/ Mai mândră decât ele”

4. tema naturii
– sugestivă prin crearea celor două forme artistice de pasteluri
– pastelul cosmic: „un cer de stele dedesupt/Deasupra-i cer de stele/ Părea un fulger ne-
ntrerupt/ Rătăcitor prin ele”
– pastelul terestru: „Căci este sara-n asfinţit/ Şi noaptea o să-nceapă/ Răsare luna liniştit/
Şi tremurând din apă.”

5. tema iubirii
– tema evidentă a poemului, ilustrată prin ideile specifice eminesciene: forţa geniului de a
face sacrificiul suprem pentru împlinirea idealului absolut de iubire: „Reia-mi al
nemuriri nimb/ Şi focul din privire/ Şi pentru toate da-mi în schimb/ O oră de iubire”,
incompatibilitatea celor două lumi: „Căci eu sunt vie, tu eşti mort/ Şi ochiul tău mă-
ngheaţă”; „Dar cum ai vrea să mă cobor/ Au nu-nţelegi tu oare/ Cum că eu sunt
nemuritor/ Şi tu eşti muritoare?”

6. tema filozofică
– condiţia nefericită a omului de geniu într-o lume meschină incapabilă să-şi înţelegă
idealurile: „Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece / Ci eu în lumea mea mă
simt/ Nemuritor şi rece”
– ideea genezei şi stingerii universului: „Nu e nimic şi totuşi e/ O sete care-l soarbe / E un
nimic asemene/ Uitării celei oarbe.”
– ideea timpului filosofic bivalent (individual şi universal)
– ideea filozofică „fortuna labilis” „Ei doar au stele cu noroc/ Şi prigoniri de sorte/ Noi nu
avem nici timp nici loc / Şi nu cunoaştem moarte”.

7. tema folclorică
– sursa de inspiraţie (basmul)
– formule specifice basmului
– cuvinte și expresii ale limbajului populare
– idila rustică din tabloul al II-lea
- motivul zburătorului din primul tablou.