Sunteți pe pagina 1din 2

Caracterizare Ileana

-Nuntă în cer -

Este personajul feminim al primei părți a romanului, dar și a celei de a doua, doar că sub alt
nume: Lena. Ea ne este prezentata din perspectiva sensibilitatii si subiectivitatii eroului-
narator Mavrodin, care ii relateaza prietenului sau, Hasnas, povestea sa de dragoste.
Iubirea dintre Ileana si Mavrodin este privita in toate etapele ei, si, avand in vedere pozitia
privilegiata pe care erosul o detine in intreaga proza a lui Mircea Eliade, se poate afirma ca in
iubirea celor doi se insinueaza ideea de predestinare, a sufletelor-pereche, care se intalnesc
peste timp si refac cuplul adamic, intr-o armonie perfecta. Totusi, personajele sunt niste
spirite nelinistite, in cautare de aventuri, de traire totala, niste indivizi cu o tumultuoasa viata
interioara. Mai mult chiar, romanul este investit de catre Mircea Eliade cu o ampla deschidere
metafizica.
Mavrodin o intalneste pe Ileana la o petrecere, aceasta fascinandu-l de la inceput: "ochii
nelamuriti si mari", "umezi, adanci, clatinati uneori de o lucire calda, feminina", parfumul
discret, de o puritate aproape ascetica, "forma" trupului, intuind o "femeie intreaga,
desavarsita, fara a mai simti nimic altceva", plenitudinea si desavarsirea primului dans,
adevarata iesire din contingent, stare de transfigurare si purificare, Ileana parandu-i lui
Mavrodin "alta, cu desavarsire alta". Vraja dansului spulberandu-se, Mavrodin afla de la
Ileana ca ultima perioada de timp si-a petrecut-o in Germania, ca avea foarte putini prieteni,
fiind educata la manastire. Mavrodin are revelatia unicitatii femeii din fata lui, sentimentul ca
femeia aceasta are o "nesfarsita putinta de marturisire". La Mircea Eliade exista "'obsesia
atingerii unui centru al celeilalte fiinte, a insasi tainei fiintarii (), Mavrodin asimiland
contopirea mirului medieval si romantic al androginului, avand sentimentul ca unirea cu
Ileana ii anuleaza ca indivizi, ca «fragmente» pieritoare ale Vietii, dand nastere unei fiinte
cosmice - «autonoma si eterna»" (Ion Neagos). Dragostea lor va cunoaste plenitudinea in
calatoriile de la Predeal, din Italia, excursiile montane, oportunitati de descoperire a celuilalt
si, totodata, de a redescoperi si resemantiza universul din jur, deoarece iubirea ofera noi
perspective asupra experientei.
La Predeal, cuplul prefera izolarea, Ileana devenind mai frumoasa: "Dragostea o facuse
parca si mai frumoasa: inflorise cu o magnifica, noua splendoare. Zveltetea ei uimitoare nu se
temea de nici un costum de sport, si imbracamintea ei sobra o deosebea parca si mai mult de
toate celelalte femei". In Italia, retrasi pe malul marii, Ileana si Mavrodin traiesc adevarate
clipe de gratie, rupti de realitate, traind doar unul pentru celalalt. Mavrodin are intuitia
unicitatii si misterului Ilenei, frumusetii ei interioare, sentimentul covarsitor al desavarsirii ei,
al faptului ca dragostea lui a plasmuit o noua Ileana: "- Ce ascunzi tu, de atragi cu atata
putere? Cand te-am cunoscut, erai numai o femeie frumoasa si cuminte, care stateai intr-un
colt si priveai pe toti cu un zambet obosit. Nimeni nu banuia atunci ca sufletul si trupul tau
sunt atat de desavarsite, ca pot fi atat de desavarsite. Eu te-am revelat pe tine insati, eu te-am
ajutat sa te descoperi. intr-un anumit sens esti creatia mea.
Daca nu m-ai fi intalnit, ai fi supravietuit in forme larvare, mediocre". Un moment
premergator calatoriei in Italia este vacanta de Pasti, intr-un sat de munte, calatorie care
dezvaluie o Ileana necunoscuta lui Mavrodin, suferind si plangand in hohote in biserica, la
Prohod, si vorbind despre moarte, despre frica de moarte, despre teama de a nu muri singura.
Starile succesive de tristete si bucurie il contrariaza pe Mavrodin, care incearca sa o inteleaga
pe Ileana. Misterul o invaluie, ea negandu-si trecutul, marturisind: "Eu nu am nici un fel de
trecut, nu-mi aduc aminte de nimic" Calatoria in Italia este traita de cei doi ca o "desavarsita
pereche", cuplul experimentand sacra taina a unirii, asa cum noteaza Mavrodin: "Pentru ca
revelatia unirii desavarsite aceasta e: te regasesti pe tine in clipa cand te pierzi. Dar nu-ti
regasesti experienta ta cotidiana, profilul tau spiritual, asa cum se deseneaza in lumina tare a
zilei, ci te simti fiinta desavarsita, totala, libera. Este straniu ca ultimele nuante ale pronumelui
posesiv au disparut in clipa cand trupul pe care-l cunosteam mi se descoperea ca fiind al meu;
ca Ileana aceasta, rapita de marea taina a nuntirii, trupul acesta luminat de un singur zambet
umed, este al meu!" Femeia devine o calauza in eros, in tainele cosmice, in fiintare, simpla
atingere a trupului Ilenei producand o "«comotie» prin care lui Mavrodin i se reveleaza
instantaneu «un alt trup si o alta prezenta», i se reveleaza «intreaga forma ei insufletita», adica
o intuieste pe Ileana ca fiinta vie, suficienta siesi, existand «prin miracol, nu prin biologie»"
(Ion Neagos).
Ultimul Craciun il petrec in Bucuresti, in incertitudine si suferinta launtrica, Ileana trecand
de la fericire la tristete, identificandu-se, cu o patima mistica, cu sarbatoarea Craciunului, cu
ideea Nasterii Mantuitorului, fiind obsedata de ideea de a procrea, reprosandu-i lui Mavrodin
ca el, artistul, va putea crea intotdeauna, spre deosebire de ea, femeia, care trebuie sa
"rodeasca" in momentul plenitudinii iubirii. Se produce o inevitabila ruptura intre Ileana si
Mavrodin, asa cum o descrie eroul-narator: "Simteam numai ca s-a rupt ceva, iremediabil, ca
s-a intamplat undeva o spartura si, oricat m-as zbate, nu voi mai fi in stare sa cunosc fericirea
de la inceput". Ileana va pleca din viata lui Mavrodin, motivandu-si gestul intr-un bilet,
scriind ca ea nu putea suporta dragostea "neroditoare".
Relatarea din partea a doua a romanului apartinandu-i lui Hasnas, ce aduce in prim plan
experienta sa erotica cu Lena, confera simetrie romanului, cele doua experiente fiind
reductibile una la cealalta, prin sugestia de final a identitatii protagonistelor. Numele
personajelor feminine, Ileana-Lena, mentin ambiguitatea, avansand totodata ideea ca cele
doua experiente erotice sunt raportabile la aceeasi femeie, invaluita in mister

S-ar putea să vă placă și