Vino-n codru la izvorul

Care tremura pe prund,

Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Si n bratele-mi intinse
S alergi, pe piept s-mi cazi,
S-ti desprind din crestet valul,
S-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar n par infiorate
Or s-ti cada flori de tei.
Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat ncet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci...
Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cnt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;
Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or s cada rinduri-rinduri.

Printre poeziile lirice in care dragostea apare ca un vis de feridire

petrecut in cadrul unui peisaj feeric, de basm este si poezia Dorinta,
pubilcata in comvorbiri literare in 1876.
Opera lirica este o creatie literara in versuri ,in care eul liric isi
exprima direct sentimentela prin intermediul unui limbaj figurat.
Tema acestei poezii este aspiratia spre o iubire implinita, care sa
devina eterna asemenea vesniciei naturii.
Poezia este structurata in 5 tablouri, adevarate miniaturi peisagistice,
dominate de vocea autorului, care exprima o stare de suflet, mai precis
dorinta implinirii unei iubiri absolute.
Opera are o structura epistolara, sugerata de verbele la imperativ si
pronumele si adjectivele pronominale de persoanele I si a II-a.
Prima strofa este o chemare, o adresare directa catre iubita, care este
asteptata cu nerabdare si emotie puternica in mijlocul unui cadru natural
compus din elemente specifice naturii eminesciene (codrul si izvorul).

Verbele la imperativ, adresarea directa exprima intensitatea dorintei la care

participa si natura umanizata (Vino-n codru la izvor\ Care tramura pe
prund,).
Personificarea izvorului care tremura este in acelas timp si o
sugestie a participarii naturii la emotia poetului. Imaginea vizuala a izvorului
este intarita de metafora prispa cea de brazde\crengi plecate o ascund, care
sugereaza la randul ei un loc tainic al iubirii si visarii.
Strofa a II-a constituie o imagine a asteptarii si a intalnirii. Sunt
imaginate gesturile tandre ca un joc al iubirii. Berbele la conjunctiv: sa
alergi, sa-mi cazi, sa-ti desprind, sa-l ridic, sugereaza dorinta puternica,
posibila implinire a iubirii, gesturile poetului compun acum un adevarat
ritual erotic continuat si in strofa a III-a.
Repetitia adjectivului singur, singurei cu valoare de superlativ
absolut accentueaza ideea de loc tainic, misterios, ascuns, dorinta de
intimitate a tinerilor.
Motivul florilor de tei care or sa cada infiorate in parul iubitei
(personificare) amplifica intensitatea sentimentului de dragoste profunda
sugerand in acelas timp ideea permanenta din poezia eminesciana a
comuniunii dintre om si natura.
In strofa urmatoare este alcatuit un concis portret al iubitei. Fruntea
alba si parul galben sunte structurile poetice care prin epitetele cromatice
alcatuiesc un portret fizic ce sugereaza trasaturi morale, gingasie, puritate,
delicatete, candoare.
Ultima secventa lirica este alcatuita din ultimele 2 strofe si continua
descrierea dorintei puternice pentru implinirea iubirii ideale. Visul de fericire
se va petrece in mijlocul unei naturi feerice care va ocroti existenta lui.
Singuraticele izvoare vor fi alaturi ca si blanda batere de vant.
Cele 2 imagini vizuale si auditive realizate prin epitete in inversiune si
metafore accentueaza din nou armonia cuplului de indragostiti cu natura
personificata.
Strofa a VI-a comunica ideea ca visul de dragoste se poate prelungi in
timp doar prin depasirea realitatii prin starea de vis. Somnul, adormirea
sugereaza posibilitatea prelungirii iubirii prin integrarea ei in circuitul
cosmic.
Ideea fundamentala a poeziei este comunicata printr-un limbaj figurat
de mare expresivitate asa cun s-a aratat mai sus. Desi lexicul este simplu
versurile au farmec si prin armonia deosebita. Aliteratiile blanda batere de
vant, asonantele adormind de armoniea ca si masura de 7-8 silaba, ritmul
trohaic si realizarea singurei rime in fiecare strofa comfera tulburatoare
muzicalitate.

Pentru ca in poezia Dorinta de Mihai Eminescu eul liric isi exprima

in mod direct sentimentele prin intermediul unui limbaj figurat putem afirma
apartenenta operei la genul liric.