REALISMUL CREATIEI LUI IOAN SLAVICI

Realismul este un current literar de larga circulatie care s-a conturat in prima jumatate a secolului al XIX-lea ca protest impotriva retorismului romantic si al lirismului excesiv. Aparitia unui current literar este strans legata de un anumit stadiu de dezvoltare sociala,dar nu poate fi incadrat in limitele istorice fixe.Istoria literara mentioneaza evenimente de care se leaga aparitia unui 23223c218x current literar :aparitia unei reviste,constituirea unui cenaclu literar,publicarea de manifeste literare etc. Curentul literar presupune o miscare de idei impotriva alteia.In acest sens,exemplele sunt concludente.Romantismul a aparut ca o reactie la normele rigide ale clasicismului,proclamand ca principiu libertatea totala in arta,dand frau liber imaginatiei creatoare,in timp ce realistii pun accent pe prezentarea obiectiva a faptelor. Dincolo de reactia antiromantica,realismul s-a dezvoltat in stransa legatura cu afirmarea stiintelor si ca atare opera literara trebuia sa aplice metode asemanatoare cu acelea ale cercatarii stiintifice.In locul imaginatiei romantice,se observa un respect deosebit pentru fapte,un adevarat cult al observatiei. Conceptul de realism a fost folosit pentru prima data de pictorul francez G.Courbet(1819-1877),care in 1855 a deschis o expozitie personala sub numele de "Realism-expozitie de 40 de tablouri". Desi realismul nu are o lucrare cu character de program,asa cum are clasicismul,celebra prefata la"Comedia umana"(1842) a lui Balzac expune crezul realist al autorului.Studiul societatii este comaparat de Balzac cu studiul zoologiei,gasind asemanari si deosebiri. La noi,George Calinescu defineste realismul in "Cronicile optimismului"ca pe o"metoda care pune arta in concordanta cu realul". Adevarul este ca realismul nu inseamna oglindirea si acceptarea realitatii,ci lupta pentru a o transforma in mai bine.Realismul presupune o atitudine militanta,critica si nu apologetica fata de realitate.Iata de ce realismul nu poate fi decat critic! Pornind de la realitate,scriitorul va selecta si ierarhiza datele furnizate de aceasta,retinand acele elemente caracteristice unei categorii de oameni sau evenimente in care se reflecta legile vietii,in care se pot recunoaste mai multe fapte sau mai multi oameni fara sa se identifice.In felul acesta individualul se ridica la valoarea generalului.

"Realistii nu se indreapta spre trecut,ei au ca obiect societatea contemporana cu toate suferintele,cu toate durerile si bucuriile ei.Literatura realista este o literature de critica a societatii contemporane"[1] Realismul secolului al XIX-lea nu apare pe un teren arid.La inceput,el se suprapune cu romantismul,majoritatea scriitorilor realisti si-au facut debutul sub semnul romantismului.Ele au ca nota comuna-atitudinea protestatara fata de societatea contemporana.Si cu clasicismul exista note commune,cum ar fi obiectivitatea si tipologia personajelor,numai ca realismul interpreteaza"tipul"ca tip social sin u ca tip universal uman. Realismul romanesc a coexistat cu romantismul,asa,dupa cum,si clasicismul a coexistat cu romantismul,dat fiind dezvoltarea tardiva a literaturii romane si a conditiilor istorico-sociale specifice. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea se creeaza si la noi o miscare a ideilor sociale,un interes deosebit,fara precedent,pentru stiinta,pentru presa.Entuziasmul care a inflacarat generatia de romantici de la 1848 incepe sa fie inlocuit cu observatia critca. O cunoscuta forma de manifestare a realismului in literatura romana este interesul pentru fiziologii la Negruzzi,Kogalniceanu,Heliade,unde se observa influenta lui Balzac. O etapa importanta in dezvoltarea realismului romanesc este aparitia romanului"Ciocoii vechi si noi"(1863) de Nicolae Filimon.Este cel dintai roman realizat in literatura romana care sta la confluenta romantismului cu realismul. O literatura realista in afara romantismului este reprezentata de generatia de clasici:"Creanga,Caragiale,Slavici. Ioan Slavici se afirma in literature romana in plin realism. Directia realismului social este deschisa de Slavici,urmata de scriitorii ardeleni Agarbiceanu,Titus Popovici. Inca de la inceput,Slavici se indreapta spre o literatura care sa infatiseze lumea reala cu autenticitate si sinceritate.Arta in conceptia lui Slavici-nu este o copie a realitatii,ci o transfigurare subiectiv-artistica a realitatii obiective.Transfigurarea realitatii presupune mentinerea in cadrul realitatii si orice indepartare de la aceasta este daunatoare operei literare. Observand cu atentie universal uman,scriitorul Ioan Slavici extrage judecati morale si ii califica pe oameni in functie de normele etice ale colectivitatii. Majoritatea comentatorilor lui Slavici,printer care primul a fost Titu Maiorescu,il consider ape autorul"Morii cu noroc"un scriitor realist.Viziunea realist il conduce pe Slavici spre ideea de obiectivitate.

"Ca si Caragiale,el respinge scrierile subiective,in care scriitorul vorbeste in numele eroilor si acestia in numele scriitorului la un mod strident".[2] Cea mai valoroasa parte a operei lui Slavici este un exemplu de obiectivitate,autorul fiind parintele prozei obiective. Propunandu-si sa infatiseze cu precadere mediul rural,el este considerat de Nicolae Iorga fondatorul"realismului poporal"in cultura romana,curent care isi propunea sa reflecte in mod veridic viata poporului si reliefarea specificului national,a acelor trasaturi proprii spiritului si sensibilitatii romanesti. Impartasind conceptia despre viata a taranului roman,Slavici vede in omul harnic prototipul unei umanitati adevarate,capabile sa invinga toate piedicile si sa supuna natura inconjuratoare,oricat de ostila ar fi ea. Inzestrat cu un deosebit simt realist,Ioan Slavici a prezentat viata fara infrumusetari artificiale,fara idealizari,punand accentual pe factorul economic ca mobil al intregii existente umane,pe nazuinta oamenilor de a trai mai bine.Nimeni pana la el,n-a analizat cu atata profunzime aspectul social,conditiile vietii materiale ale lumii satesti. Eroii lui,recrutati din straturile populare sau din randul burgheziei rurale ardelene,sunt oameni ambitiosi,harnici,intreprinzatori,plini de vigoare,de sanatate.Dumitru Micu observa in studiul "Un Balzac al satului ardelean"ca eroii lui Slavici"difera profund,sub aspect caracterologic,de personajele altor scriitori de seama din aceeasi perioada,chiar daca scopurile urnarite si de unii si de altii sunt aceleasi".[3]Un Tanase Scatiu,de pilda,parvine prin diverse manevre de culise,prin specularea slabiciunilor si declinului boierului Dinu Murgulet. Personajele lui Slavici folosesc alte arme.Ele obtin avutia prin munca perseverenta,folosind chiar si violenta,nu pe cai ocolite ci in mod direct.