Realismul

Curentul realist s-a cristalizat intr-o perioad de intens zbucium din istoria Franei. Evenimentele cruciale care au zguduit Frana, incepand cu Revoluia de la 1789, continuand cu domnia lui Napoleon, cu Restauraia i revoluiile burgheze de la 1830 i 1848, nu puteau s nu se reflecte in contiina artistic a vremii. S-a observat c intre realitatea istoric determinat de Revoluia Francez i curentul romantic care se manifesta in acea perioad, nu puteau exista puni ideologice, deci in art se simea nevoia unei schimbri care s cuprind i reprezentarea fidel a epocii. Literatura romantic fiind privit ca o trdare a idealurilor revoluiei, a determinat o alimentare cu energii nebnuite a impulsului ctre o alt orientare artistic, fidel realitii istorice i sociale i purttoare a mesajului ideologic al burgheziei liberale. Rolul principal in viaa social il are economia capitalist, aceasta fcand din curentul realist un fenomen burghez, iar in ceea ce privete politica, aici realismul devine un port-drapel al ideilor democratice i liberale. Ins sub aspect cultural, cadrul care a pregtit i favorizat apariia curentului era dominat de pozitivismul lui Auguste Comte. De asemenea, o alt component a cadrului cultural sa dovedit a fi dezvoltarea tiinei i descoperirile din domeniul biologiei, chimiei i fizicii de care se artau interesai scriitorii francezi. Prin urmare, doctrina estetic realist apare in Frana, in plin epoc de afirmare a romantismului, pe care il neag, cptand vigoare i amplitudine in a doua jumtate a secolului al XIX-lea, perioad pe care o va marca profund din punct de vedere artistic. Dei noiunea de realism este folosit inc din 1826, iar operele realiste semnate de Stendhal i Balzac apar inc din 1830, preocuprile pentru teoretizarea curentului vor aprea puin mai tarziu, odat cu manifestul lui Jules Champfleury din anul 1857. Acesta respinge toate formele contemporane ale literaturii romaneti, cu excepia romanului balzacian. Consider realismul ca fiind curentul demn de acea epoc de maturitate a omenirii, cci publicul modern era insetat de adevr, autorul trebuind s aib ca materie omul contemporan. Champfleury privea acest curent ca fiind unul strict, ce prezenta doar dou posibiliti in faa scriitorului: ori se va zugrvi pe sine insui, ori va zugrvi societatea i multiplele ei interaciuni, aa cum a fcut Balzac. Pentru a atinge acest scop, romancierul trebuie s abandoneze orice parialitate i s devin cat mai impersonal cu putin. Pentru a fi veridic, acesta trebuie s fie uneori crud, dar intotdeauna indrzne, s dispreuiasc recriminrile publicului temtor sau ipocrit. Astfel, realismul teoretic va fi mai bine aplicat la realitatea vulgar, la o clas mai aproape de natur i de adevrul omenesc, i nu la inalta societate. Drept caracteristici generale ale realismului sunt veridicitatea i reflectarea fidel a realitii. Mimesis-ul afl in realism o nou epoc de glorie. Pentru Stendhal romanul este o oglind purtat dea lungul unui drum, iar Balzac e de prere c idealul su de a realiza imaginea complet a unei civilizaii presupune reflectarea ei fidel, cu vicii i virtui, pasiuni i remucri, fapte bune i fapte rele, fr a idealiza. Aria tematic se raporteaz la societate, ineleas ca un organism viu, dinamic, ca un mediu care explic prin datele sale comportamentul personajelor. Aceasta caracteristic a realismului va fi exagerat mai tarziu in cadrul naturalismului. Relaiile sociale de tip capitalist au in centrul lor banul, care marcheaz in mod fatal destinele eroilor, eroi ce de aceast dat prezint nite tipologii umane. Eroul devine ceea ce societatea face din el, iar aceast tehnic de invinuire a societii pentru eecul individului devine o critic aspr ce impinge ctre corectarea elementelor negative. De asemenea, proza realist se mai remarc i prin descrierea unor fapte i existene mrunte apeland la tehnica detaliului semnifiativ, la analiza psihologic, toate acestea fiind svarite intr-un stil strict impersonal i echilibrat. In realismul rus, problematica filosofic i psihologic va fi mai important decat cea social. Dei Honore de Balzac a fost precursorul realismului, el nu a fost i teoreticianul lui. Dup anul 1830, el ajunge s constate c in genul romanesc toate combinaiile posibile par epuizate toate situaiile sunt uzate. Cum s reinnoieti genul? Prin detalii, iar detaliile vor fi luate din realitatea contemporan, nu din istorie, nu din imaginaie. Romancierul nu va face oper personal decat combinandu-le i dispunandu-le in plan literar. Aceste detalii nu trebuie cutate in lumea bun, ci la spital, sau in studiul oamenilor legii unde se gsesc adunate tot comicul i tragicul epocii. Astfel,

omul devine produsul societii, iar societatea creeaz diferenierile in rasa uman i constituie cauza feluritelor caractere. Societatea seamn cu natura, cci ea creaz speciile sociale in funcie de care omul triete i acioneaz. Balzac realizeaz conjuncia individ-societate-istorie, prin care face din personajul literar referina vie a unui determinism socio-istoric, propunand un model de interpretare sociologic a personalitii umane, care va avea o imens valoare de referin pentru cultura universal. Scopul romanului, aa cum il inelege Balzac, este foarte apropiat de cel al istoriei, deci putem spune c autorul voia s fac o istorie a moravurilor epocii lui. In prefaa la Comedia uman, Balzac spune: Inventariind viciile i virtuile, adunand diferite aspecte sentimentale, zugrvind caracterele, alegand evenimentele principale ale societii, alctuind tipuri din unirea la un loc a trsturilor mai multor caractere omogene, poate voi ajunge s scriu istoria omis de atai istorici, adic istoria moravurilor. Pentru c am menionat ideea de tip in literatura realist, trebuie de asemenea s specificm ce spune Balzac cu privire la acest concept: Un tip, in sensul pe care trebuie s il acordm acestui cuvant, este un personaj care rezum in el insui trsturi caracteristice tuturor celor care se aseamn mai mult sau mai puin, este modelul genului. Honore de Balzac este cel mai important reprezentant al realismului francez i nu numai, iar Comedia uman a impus in contiina contemporanilor forma modern a mimesis-ului, a esteticii reprezentrii, scriitura socialitii i istoricitii omului, instaurand un model narativ specific, forma canonic a romanului clasic, arhetipul romanului realist care va deveni un punct cardinal de referin in evoluia ulterioar a genului. O alt personalitate important care se face remarcat in cadrul realismului, este Gustave Flaubert. Acesta reprezint latura extrem a curentului, fiind mai dur i mai radical in ceea ce privete genul romanesc. El nu i-a expus niciodat ideile intr-o form dogmatic, ins corespondena sa arat cat de mult reflecta asupra tehnicii romanelor sale. Pentru Flaubert, romancierul este inainte de toate un artist al crui scop este s produc o oper de art perfect. El trebuie s fac o oper impersonal, s rman impasibil in faa obiectului pe care il zugrvete. Este lamentabil a te canta pe tine insui. Aceasta ii reuete o dat, intr-un ipt, dar oricat lirism ar poseda Byron, de exemplu, Shakespeare il strivete cu impersonalitatea lui supraomeneasc Artistul trebuie s procedeze in aa fel incat s fac posteritatea s cread c nu a trit niciodat. Cei care ii etaleaz emoiile in operele lor sunt nedemni de numele de adevrai artiti i deci sunt de dispreuit, dup prerea lui Flaubert. Sunt de aceeai teap artitii care vorbesc de iubirile lor disprute, de mormantul mamei lor, de tatl, de sfintele lor amintiri, care srut medalioanele, care plang la lun, delireaz de afeciune vzand copii, lein de emoie la teatru, adopt poze ganditoare in faa oceanului. Farsori! Farsori! i de trei ori saltimbanci, care fac salturi de pe trambulin pe propria lor inim pentru a ajunge undeva. Atacul acesta est e indreptat impotriva intregii laturi personale i intime a romantismului, pentru Flaubert, arta fiind foarte aproape de tiin. In ceea ce privete romanele sale, Gustave Flaubert a intalnit cele mai mari dificulti in realizarea unei structuri bine definite, lucru cerut de curentul realist. Pe lang observarea atent a oamenilor i redarea fidel a societii, autorul trebuie s se ocupe cu o atenie desvarit i de proporionarea prilor operei sale, luminarea lor, de armonia i tranzaciile de la o parte la alta. Am putea spune in termeni mai obinuii, c realismul poate reprezenta matematica in literatur. In literatura roman, realismul se manifest in paralel cu romantismul i cu o oarecare intarziere fa de Apus. In Romania, in cadrul unui efort general ctre observaia i cunoaterea omului i a societii se disting trei perioade ale realismului: perioada de inceput (C. Negruzzi, N. Filimon, I. Ghica), realismul artistic i liric (B. Delavrancea, Duiliu Zamfirescu) i realismul marilor romancieri (Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Gib Mihaescu, Liviu Rebreanu). Primul contact al publicului roman cu opera lui Balzac se situeaz in deceniul al IV-lea al secolului al XIX-lea, la o dat cand Balzac abia incepuse marea serie a capodoperelor sale. Succesul romanelor lui era un semn revelator pentru interesul din ce in ce mai evident al cititorilor i scriitorilor romani pentru crearea romanului romanesc, la care poate fi asociat i modelul balzacian. Una din primele tentative, fragmentul de roman Istoria lui Alecu de Ion Ghica, publicat prin 1840, conine prima meniune a romanului Mo Goriot i a lui Vautrin: Sofia avea principuri, dar era materialism

incarnat, era plin de Mo Goriot, i Vautrin i se prea un erou. Printre altele, Ion Heliade Rdulescu a fost primul traductor al lui Balzac in limba roman. Este un lucru important faptul c la coala lui Balzac i-au fcut ucenicia muli scriitori romani, chiar dintre cei care mai tarziu aveau s se indrepte spre alte tipuri de creaie literar, precum Mircea Eliade, pentru care Balzac fusese in tineree aproape o obsesie. Fascinaia balzacian s -a manifestat i asupra lui Gala Galaction, Liviu Rebreanu sau Cezar Petrescu, iar pentru Lucian Blaga, opera lui Balzac ilustreaz stilul cultural al perioadei de tranziie dintre romantism i naturalism. Canoanele prozei realiste sunt satisfcute pentru prima dat de romanul lui Nicolae Filimon, Ciocoii vechi i noi, cu excepia unor nuane clasice cum ar fi imprirea net a eroilor in buni i ri. O proz realist viguroas i cu unele intenii de modernizare scrie Ioan Slavici, intaiul scriitor important al Ardealului. El surprinde satul transilvnean in transformare, evoluand de la o existen patriarhal la un mod de via capitalist. In cele mai reuite opere ale sale, romanul Mara i nuvela Moara cu noroc, banul ocup un loc central. Personajele sunt nelineare i au structuri complicate, sondate cu ajutorul analizei psihologice. Realismul lui Slavici este continuat de Rebreanu, la care se observ aceeai economie de mijloace i aceeai introspecie psihologic. Rebreanu ii prezint eroii cu o detaare admirabil reflectand o realitate transilvnean zbuciumat de dou mari probleme: srcia i identitatea naional. Aceeai problematic rneasc rmane precumpnitoare i in vremea realismului socialist. Marin Preda ii construiete capodopera Moromeii in jurul unui ran cu totul special, ultimul ran adevrat al literaturii romane. Realismul a impus in literatura roman proza sub forma romanului i a nuvelei. Puini sunt cei care au scris poezie, printre acetia numrandu-se George Cobuc i Octavian Goga. Reprezentani: - Frana: Stendhal, Honore de Balzac, Gustave Flaubert, Prosper Merimee - Anglia: Charles Dickens, William Thackeray, Surorile Bronte, George Eliot - Rusia: Nikolai V. Gogol, Fiodor M. Dostoievski, Lev N. Tolstoi, Anton P. Cehov - Norvegia: Henrik Ibsen - S.U.A.: Mark Twain - Romania: Ion Creang, I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Marin Preda Bibliografie: - Puiu Ioni Teoria literaturii - Philippe van Tieghem Marile doctrine literare in Frana - Honore de Balzac prefa la Comedia uman - Tudor Vianu Arta prozatorilor romani

Naturalismul
Fiind un caz particular al realismului, naturalismul se nate i se dezvolt in condiii istorice i culturale similare. Ca i realismul, naturalismul este condiionat social de dezvoltarea industriei i de apariia proletariatului, care se revolt impotriva mizeriei i nedreptii. Cadrul cultural se imbogete cu elemente noi, la care societatea este foarte receptiv. E vorba de teorii i orientri precum determinismul, evoluionismul i marxismul, al cror ecou in literatura ultimelor patru decenii ale secolului al XIX-lea este evident. In aceast perioad apar numeroase cri de referin, printre care i Introducere la medicina experimental de Claude Bernard i Originea speciilor de Charles Darwin. Naturalismul va suferi aadar influena evoluionismului darwinist, a determinismului i al fiziologiei experimentale fondate de medicul Claude Bernard. Curent inrudit cu realismul, naturalismul a fost fondat de scriitorul francez Emile Zola, care a inceput s publice scrierile teoretice privind metoda naturalist in 1866. Numele curentului deriv de la natur, sugerand importana biologicului in structura personalitii umane. Naturalismul trebuie ineles ca o ipostaz extrem, radical a realismului, intrucat urmrete reproducerea tuturor aspectelor realitii, inclusiv a celor mai sumbre i abjecte. Pe cand realitii explicau comportamentul personajului prin mediul social, naturalitii scot in eviden o dubl determinare: a mediului i a biologicului. Astfel, omul nu mai e o fiin liber, ci devine un produs al mediului i al ereditii.

Personalitatea lui este investigat prin metode tiinifice, reaciile i senzaiile lui fiind observate cu rigurozitate. De obicei personajul reprezint un caz patologic, iar autorul trateaz viaa acestuia utilizand un stil netru i impersonal. Precum am spus, scrierile din domeniul tiinific au influenat mult curentul naturalist. Zola se refer mereu la lucrarea lui Claude Bernard, Introducere la medicina experimental, dei nu o cunoscuse pe vremea cand ii scria primele romane i concepea primele schie ale teoriilor sale. Ins in lucrarea acestui doctor el a gsit o expresie desvarit a concepiilor sale inc confuze, incepand s foloseasc autoritatea marelui savant pe post de scut impotriva celor ce ii criticau nefavorabil opera. Astfel, Claude Bernard afirma c metoda tiinific aplicat riguros la corpurile brute trebuia aplicat i la corpurile vii, idee pe care Zola a extins-o, spunand c aceast metod trebuie aplicat la viaa sentimental i intelectual. Scopul metodei experimentale e de a descoperi relaiile care leag un fenomen oarecare de cauza lui apropiat, iar pan atunci observaia atent fusese utilizat in literatur doar de Balzac, Stendhal i Flaubert. Naturalismul urmeaz aadar realismul in ceea ce privete observarea, i Balzac este maestrul intotdeauna mrturisit a lui Zola. Astfel, el afirm c: Romanul naturalist e o experien adevrat pe care romancierul o face asupra omului ajutandu-se cu observarea. Emile Zola a inceput prin a se documenta serios, studiind dosarele justiiei, fiziologia omului, crimele, furturile, adulterele, bolile ereditare, originea i istoria unor familii burgheze dintr -un ora de provincie. Romanul in care ii arat convingerea c biologicul este rspunztor de toate pcatele fiinei umane este Therese Raquin. In prefaa operei el explic: In Therese Raquin am vrut s studiez temperamente, iar nu caractere. Aici e toat cartea. Am ales personaje complet dominate de nervii i de sangele lor, lipsite de liberul arbitru, tarate in fiecare act al vieii lor de fatalitatea crnii. Therese i Laurent sunt nite brute omeneti, nimic mai mult. Am cutat s urmresc pas cu pas in aceste brute hruirea surd a patimilor, impulsurilor instinctului, detracrile cerebrale survenite in urma unei crize nervoase. Iubirile celor doi eroi ai mei reprezint satisfacerea unei nevoi fizice. Crima pe care o svaresc este o consecin a adulterului lor (), remucrile lor reprezint o simpl dezordine organic, o rzvrtire a sistemului nervos extrem de incordat. Sufletul este cu totul absent, o recunosc, pentru c aa am vrut s fie (). Scopul pe care l-am urmrit inainte de toate a fost un scop tiinific (). Am artat tulburrile profunde ale unei firi sangvine in contact cu o fire nervoas (). Fiecare capitol este studiul unui caz furios de fiziologie (). Intr-un cuvant, n-am avut decat o dorin: s caut in ei animalul, s nu vd decat animalul () i s notez, scrupulos, senzaiile i actele acestor fiine. Am fcut pur i simplu pe dou trupuri vii operaia analitic pe care chirurgii o fac pe cadavre. Ins aceast oper tiinific va fi deopotriv o oper moral. i Zola insist cu atat mai mult asupra acestui punct, cu cat marea mojoritate a criticilor relevau in opera lui o inclinare izbitoare spre imoralitate i obscen. Dup el, romancierul nu va face oper de savant pur, el va pstra negreit impasibilitatea savantului i nemilosul amoralism al acestuia in faa situaiilor i a caracterelor pe ca re le propune. El trebuie s stpaneasc mecanismul fenomenelor la om, s arate mainria manifestrilor intelectuale i senzuale aa cum fiziologia ni le va explica prin influena ereditii i a circumstanelor inconjurtoare, apoi s arate pe om trind in mediul social i s acioneze asupra mediului social acionand asupra fenomenelor pe care a ajuns s le stpaneasc in cazul omului. Totui, Zola a ignorat un lucru, cci insuficiena culturii sale tiinifice il fcea s uite c mai ales in domeniul fiziologiei descoperirile nu inseamn decat apropierea de adevr, nu adevrul insui. Cunoaterea legilor ereditii este cu totul incert, problem ce l-a surprins pe scriitor. Acest lucru i-a fost reproat lui Zola in celebrul Manifest al celor cinci, unde un grup de scriitori mai inainte prieteni ai lui Zola subliniaz insuficiena observaiei i a documentrii romancierului cu pretenii tiinifice. In orice caz, realismul i naturalismul au avut parte de-a lungul timpului de critici severe. Baudelaire le considera negaia insi a artei: Poezia nu poate fi asimilat cu tiina sau cu morala, decat cu preul morii sau al decderii; ea nu are drept obiect adevratul, ci se are doar pe ea insi. Estetica naturalist a avut reverberaii i in literatura noastr. Chiar dac nu putem vorbi de autori naturaliti ca in Frana, recunoatem unele preocupri in aceast direcie la scriitorii care prefer

alte formule estetice. Nuvele tratate naturalist intalnim la I.L. Caragiale, unde putem observa atat tehnica detaliului semnificativ, cat i influena ereditii asupra destinului personajelor. Un bun exemplu este nuvela In vreme de rzboi care prezint tipologia avarului i trateaz tema obsesiei i a nebuniei provocate de patima banului. De asemenea, intalnim elemente naturaliste i in proza lui Barbu Delavrancea, Milogul, Trubadurul. George Clinescu se refer la ambii autori printr-o apreciere devenit clasic: I.L.Caragiale este, dup Delavrancea, scriitorul cel mai zolist, naturalistul nostru prin excelen. Reprezentani: - Frana: Emile Zola, fraii Goncourt, Guy de Maupassant - Germania: Gerhart Hauptmann, Frank Wedekind - Suedia: August Strindberg - Romania: I.L. Caragiale, Barbu tefnescu-Delavrancea Bibliografie: - Puiu Ioni Teoria literaturii - Philippe van Tieghem Marile doctrine literare in Frana - Emile Zola prefa la Therese Raquin