Realismul

Curent literar care se dezvoltă începând cu jumătatea secolului al XIX-lea ca

reacție polemică la adresa romantismului, considerat prea sentimental și fixându-și
ca scop prezentarea omului în relație cu mediul social. Își propune reprezentarea
veridică a realității în datele ei esențiale, fiind opus fanteziei și idealizării realității.
Termenul a fost folosit pentru prima dată d Fr. Schiller
Apariția curentului se leagă de revista Le realisme (1856) care publică dezbateri
legate de pictura lui G. Courbet, precum și eseuri ale lui Champfleury, considerat
unul din teoreticienii curentului. Deschizător de drumuri în realism este Balzac care
afirmă că romancierul va trebui să zugrăvească societatea așa cum este ea, fără să
caute să o idealizeze, ci într-un sirit de obiectivitate perfect, pe cât posibil.
Aparția realismului este în strânsă relație cu filosofia pozitivistă a lui Auguste
Compte (care susținea primatul faptelor verificate experimental în fața reprezentării
teoretice a lumii) și cu teoria lui Darwin privind originea speciilor.
Trăsăturile curentului realist în literatură:
- obiectivitatea perspectivei narative și viziunea omniscientă a naratorului,
concretizată în relatarea la persoana a III-a. Flaubert afirma că naratorul trebuie
să fie pentru opera sa ceea ce este Dumnezeu pentru creație; să fie simțit
pretutindeni, dar niciodată vazut; obiectivitatea este evidentă în stilul
impersonal și sobru
- cultivă mai ales proza, în spceial romanul (adesea ciclul romanesc), dar și
nuvela (preponderent cea psihologică) și schița.
- preferința pentru problematica socială, deci pentru teme care reflectă relația
directă cu societatea vremii asupra căreia viziunea este uneori critică ; se reflectă
astfel moravurile unei epoci
- reprezentarea veridică a realității prin preferința pentru detaliul
semnificativ; intersul pentru caracterul verosimil al operei se observă în
descrierile abundente ale mediului(oraș, cartier, casa, interior) și ale personajului
(fizionomie și vestimentație); între mediu si personaj există întotdeaua o relație
puternică (Balzac: Descrie-mi vizuina și îți spun cine este animalul care o
locuiește)
- creare unor personaje tipice surprinse în împrejurări tipice (avarul,
arivistul, fata bătrână); personajele depășesc modelul clasicismului prin
complexitate; sunt personaje rotunde, veridice, surprinse în evoluție; evoluția lor
se află în strânsă relație cu valorile și normele societatii vremii; peersonajul realist
este, de regulă, un învins; complexitatea lui este conferită și de varietatea și forța
conflictelor în care este antrenat; modalitățile d caracterizare sunt variate, un rol
aparte îl are analiza psihologică
Reprezentanți: Balzac, Flaubert, Stendhal, Gogol, Tolstoi, Dostoievski, Dickens,
Slavici, Caragiale, Rebreanu, Călinescu, Preda.