„ENIGMA OTILIEI” – GEORGE CALINESCU 1938

RELATIA DINTRE 2 PERSONAJE

Calinescu Teoretician, critic literar

Roman realist de tip balzacian, cu elemente moderniste (=> „un balzacianism
„ENIGMA fara Balzac” - N.Manolescu)
OTILIEI” Perioada interbelica, al doilea din cele patru romane scrise de G. Calinescu
un roman al „vocaţiei critice şi polemice” (N. Manolescu)
„a crea clasic inseamna a crea durabil”, „literatura trebuie să fie în legătură
VIZIUNEA
directă cu sufletul uman”.
1. relatia incipit-final
INCIPITUL:
fixeaza cronotopul cu precizie (in stilul metodei balzaciene) - verosimil
„intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele 10”, pe
strada Antim, din Bucuresti
Portretul Otiliei
Initial, sugestie sonora: „o voce cristalina”
Detalii de fizionomie: => personaj angelic „capul prelung, incarcat cu bucle,
fata maslinie, nasul mic si ochi foarte albastri”; „trup subtiratic, cu oase
delicate ... de un stil perfect”. => tinerete, fragilitate, frumusete
Detaliul vestimentar (balzacian): gulerul alb, de dantela => fragilitate,
noblete; prezenta diafana, extrem de feminina
La Calinescu trasatura fizionomica  conotatie morala precisa:
amestec de inocenţă şi maturitate (copilaria reunita cu o „stapanire
desavarsita de femeie”), amestec de iubire şi raţiune, îl iubeşte pe Felix, dar
se căsătoreşte cu Pascalopol, este detaşată de partea materială dar doreşte
haine de lux şi trăsură.
=> dualitate => atitudinea oscilanta a fetei de-a lungul romanului.
Un procedeu modern de caracterizare a personajelor realiste este mediul
ambiant, camera Otiliei (pata de culoare din casa mohorata, mare si
intunecoasa a lui mos Costache) definind-o total prin detaliile cu semnificaţii
2 ELEMENTE DE
comportamentale: (=> generozitate, bunatate in raport cu Felix)
STRUCTURA
„o masă de toaletă cu trei oglinzi, mobile cu multe sertare, în faţa ei se afla un
scaun rotativ de pian”. Prin dezordinea specifică vârstei ce inundă camera se
intuieşte firea ei exuberantă. Lucrurile fine, rochii, pălării, pantofi puşi ca
semn de carte, jurnale de modă franţuzeşti, cărţile, notele muzicale
amestecate cu păpuşi, alcătuiesc universul de viaţă cotidiană, spiritual,
„ascunzişul feminin”, cum spune în mod direct naratorul omniscient.
FINALUL:
!vezi scene: intalnirea cu Pascalopol – epilog
SIMETRIA:
- descrierea strazii si a casei lui Costache Giurgiuveanu din perspectiva
personajului-reflector Felix – in 2 momente indepartate pe axa timpului:
adolescenta vs. „dupa razboi” (aproximativ 10 ani mai tarziu) => maturizarea
IMAGINEA CASEI: „leproasa”, poarta inchisa cu un lant, curtea napadita de
scaieti, ferestre disproportionate si impresia de pustietate.
- replica lui mos Costache, reluata in final: „aici nu sta nimeni”, rostita initial din
teama generata de venirea lui Felix – un strain, devine un adevar ce
sintetizeaza destinul personajelor.
2. conflictul
CONFLICTUL SUCCESORAL, evidentiaza mentalitatea burgheziei dominata de
obsesia agonisirii si reprezinta fundalul povestii de iubire dintre cei 2 tineri;
sunt antrenati, fara voia lor in acest conflict, desi Otilia marturiseste un
 dezinteres total fata de avere
relativizeaza tipologia Otiliei, evidentiind antiteza dintre restul personajelor
feminine din roman, marcate de invidie, rautate, accentuează condiţia ingrată
a femeii în societatea traditionala pe care romancierul o prezintă dintr-o
perspectivă realistă.
Solutionarea conflictului influenteaza decizia fetei de a fugi cu Pascalopol dupa
moartea lui Mos Costache, refuzand sa ramana „nas in nas cu tanti Aglae”
CONFLICTUL EROTIC: rivalitatea tanarul Felix – maturul Pascalopol pentru
inima Otiliei; dominat de respect si admiratie; determinat de comportamentul
oscilant al fetei, in care momentele de certitudine ale iubirii (de care felix are
nevoie) alterneaza cu cele de nesiguranta. Aceasta „se apara de invinuirea ca
nu-l iubeste”
Solutionarea conflictului:
!vezi scene: ultima intalnire inainte de plecarea Otiliei la Paris
Otilia = amestec de porniri contradictorii. Îl iubeşte ingenuu pe Felix, dar îl
înconjoară cu atenţii „de curtezană” pe Pascalopol. E nebunatică şi frivolă,
melancolică şi meditativă, risipitoare, dar şi capabilă de gesturi de
devotament, de neconceput pentru rapacitatea membrilor clanului Tulea („o
dezmatata care se agata de gatul barbatilor”); derutant pentru Felix.
„Nu Otilia are vreo enigma, ci Felix crede aceasta. Pentru orice tanar de
douazeci de ani, enigmatica va fi in veci fata care il va respinge, dandu-i totusi
afectiune.”
=> Felix are experienta iubirii carnale in scurta aventura cu Georgeta
FELIX SIMA si OTILIA MARCULESCU: orfani (=> facilitarea apropierii sufletesti)
verisori indepartati, Otilia = fata vitrega a lui Costache, Felix = nepotul sau.
In directa relatie cu mos Costache:
Lui Felix ii administreaza averea pana la majorat
Ezita sa ii ofere statutul de femeie independenta financiar Otiliei, prin adoptie,
desi o iubeste sincer.
Construite balzacian: portretul fizic detaliat, schita biografica, relatia cu mediul,
cu alte personaje. La Otilia !mijloace moderne.
O tanara de 18 ani, cu „temperament de artista”, studenta la
conservator, personaj eponim, figura centrală a romanului, cu un
comportament care cucereşte, intrigă şi revoltă.
Geneza personajului: prezenta feminina din copilaria autorului
Expresie a feminitatii, ideal feminin: „de cate ori admiratia mea a
inregistrat o fiinta feminina, in ea era un minimum de Otilia”
=> dimensiunea eternului feminin
Portretul fizic al Otiliei
!vezi relatia incipit-final
Depaseste tipologia cochetei, in opozitie cu celelalte personaje
EVOLUTIA
feminine
SITUATIEI OTILIA
! vezi conflictul
INITIALE A cocheta
Otilia acopera mai multe fatete ale feminitatii, statutul social
PERSONAJELOR
modificandu-se de-a lungul operei:
Fata vitrega a lui Mos Costache: statut concretizat prin scurta
biografie, explicand statutul de orfana al fetei
Verisoara indepartata -> prietena -> femeia iubita pentru Felix
(se cunosc initial doar prin scrisori, venirea lui Felix => povestea
de iubire, proiectata pe lupta pentru avere)
Ultima iubire -> mariaj: Pascalopol
Sotia unui „conte exotic”
COMPORTAMENTISM SI PLURIPERSPECTIVISM: lipsa unei
perspective omnisciente a naratorului, Otilia este pana in capitolul
 al XVI-lea, din cele 20 existente, o suma de gesturi, fapte si replici,
dublata de reflectarea personalitatii sale in constiinta personajelor
=> portret complex, ambiguu, contradictoriu:
Mos Costache: „fe-fetita” cuminte si iubitoare
Felix: exuberanta, „admirabila, superioara”
Pascalopol: capricioasa, „cu un temperament de artista”, Otilia =
ideal feminin
Aglae: „o dezmatata, o stricata”, interpreteaza comportamentul
neconventional al fetei in cheia cliseica a epocii
Stanica: spirit practic, „fata desteapta”, o posibila partida maritala
Aurica: rivala in casatorie
Fiu al medicului Iosif Sima de la Iasi, Felix vine la Bucuresti pentru a
studia Medicina.
Portretizat in incipit: intelectualul surprins in evolutie.
„un tanar de vreo optsprezece ani”, „fata ii era juvenila si
prelunga, aproape feminina ... culoarea maslinie a obrazului si
taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia
impresie” => tineretea, vointa
FELIX Detaliul vestimentar: „uniforma stransa pe talie, ca un vesmant
ambitiosul militar ... un aer barbatesc si elegant”
=> amestecul de adolescenta si maturitate
Biografia: lipsit de afectiunea parinteasca, timid, sensibil
Pentru Felix, Otilia este sora pe care nu a avut-o, prietena care ii
dezvaluie sensibilitatea feminina, mama care ii ofera protectie in
fata rautatilor clanului Tulea („N-am stiut, faci azil de orfani” ),
femeia iubita, idealul feminin ce ii marcheaza adolescenta, „un
premiu mereu dorit si mereu amanat”
1. ultima intalnire inainte de plecarea Otiliei la Paris
=> modul diferit in care se raporteaza la iubire
Felix: „voia sa faca ceva mare din cauza Otiliei, pentru Otilia” – imatur
fiinta iubita = sprijin in cariera
Otilia: in spiritul artistului, iubirea = daruire si libertate absoluta
=> dorinta Otiliei de a se darui tanarului (marturie evidenta ale iubirii)+ refuzul
acestuia, fiind dispus sa astepte in virtutea unei casatorii
=> revelatia ca ar putea reprezenta o piedica in dezvoltarea profesionala a
Tanarului (=> maturitate), dar si incompatibilitatea lor => alegerea maturului
Pascalopol
2 SCENE
2. intalnirea cu Pascalopol – epilog
(pentru relatie)
imaginea Otiliei, in antiteza cu aparitia angelica din expozitiune
pastreaza caracterul enigmatic, nu ii rezolva destinul, precum restul
personajelor: ambele prezente masculine o numesc „o engima” => titlul operei
„sotia unui conte exotic”, „o doamna foarte picanta”, dar al carei „aer de
platitudine feminina stingea totul” demonstrand o teza enuntata de Otilia „noi
femeile traim cu adevarat doar patru, cinci ani”
+ marturisirea lui Pascalopol: „pe tine te-a iubit sincer”
+ destinul lui Felix: medic renumit, profesor universitar, „se casatori intr-un
chip care se cheama strelucit si intra, prin sotie, intr-un cerc de persoane
influente” => bildungsroman
In relatia Felix-Otilia, personajul feminin este cel care are puterea de a decide
INCHEIERE
pentru amandoi, de a face un sacrificiu din iubire.