FUNCTIILE MATERIALULUI GENETIC: materialul genetic îndeplinește 2 funcții: autocatalitica (auto- aminoacidului metionina formilată, sau interiorul moleculei
oleculei de ARNM, unde AUG determină
replicatia ADN) si heterocatalitica (biosinteza proteinelor).
Funcția AUTOCATALITICĂ: procesul de replicare a materialului genetic; Watson, Crick și Wilkins au
emis ipoteza replicarii ADN-ului după modelul semiconservativ (în final se formează două molecule
de ADN, fiecare având o catena veche și una nou sintetizată, cele două molecule având aceeași
bază ereditară)
La eucariote, replicarea începe simultan în mai multe regiuni situate de a lungul moleculei de ADN
numite origini de replicare/repliconi.
La procariote există un singur replicon (o singură moleculă de ADN, având un singur cromozom, cu
o singură macromolecula de ADN de formă circulară).
In acest proces (replicarea) intervin mai multe enzime: ADN topoizomeraza, ADN helicaza, ADN
polimeraza, ADN ligaza și Exonucleaza.
Funcția HETEROCATALITICA constă în decodificarea informației genetice într-o proteină sau catena
polipeptidica prin 2 procese: transcripția și translația.
Procesul de decodificare a informației genetice e cunoscut sub numele de Dogma centrală a
geneticii și poate fi schematizat astfel:
La ribovirusuri, materialul genetic este ARN viral, care poate servi drept matriță pentru sinteza unei
catene de ADN sub acțiunea enzimei reverstranscriptaza; în primă fază rezultă un hibrid a ADN-
ARN, după care ARN-ul este hidrolizat și ADN-ul este trecut sub forma bicatenara.
In cazul unor ribovirusuri, dogma centrală suferă o modificare în sensul că prima săgeată e dublată
de una in sens invers, adică informația genetică nu circulă între o direcție unică ADN –ARN ci și de
la ARN-ADN.
CODUL GENETIC informația genetică se găsește în ADN codificată biochimic; unitățile de codificare
se numesc codoni; totalitatea codonilor formează codul genetic care reprezintă corespondența
dintre nucleotidele din ADN-ul sau ARNM și secvența aminoacizilor în molecula proteică; această
corespondență se numește coliniaritate;
Codonul este alcătuit din 3 nucleotide alăturate, codul genetic reprezentând 64 de codoni, cifra
care reprezintă cele 4 tipuri de baze azotate luate câte 3: (43)
Caracteristicile codului genetic:
degenerat: mai mulți codoni codifică sinteza aceluiași aminoacid; de exemplu: aminoacidul
fenilalanina e codificat de UUU si UUC;
există 64 de codoni și numai 20 de aminoacizi; numai 61 au informație genetică, restul (3) sunt
codoni STOP, care marchează sfârșitul mesajului genetic: UAA, UAG, UGA.
fără virgule: între 2 codoni vecini nu există semne de punctuație, citirea informației genetice se
face continuu.
nesuprapus: 2 codoni vecini nu au nucleotide comune.
universal: de la cele mai simple organisme până la cele mai complexe, aceeași codoni codifică
sinteza aceluiași aminoacid; sunt însă și excepții: cordonul UGA, care este un codon STOP, în
mitocondrii codifică triptofanul, iar codonul AUA, care codifică izoleucina, în mitocondrii codifică
metionina.
ambiguu: un codon determină includerea mai multor tipuri de aminoacizi in proteine; exemplu:
codonii AUG si GUG se pot găsi la începutul moleculei de ARNM, determinand includerea
includerea metioninei, iar GUG a valinei.
ETAPELE SINTEZEI PROTEICE: proteinele reprezintă componentă esențială a organismelor vii,
biosinteza lor se realizează în două etape:
1. TRANSCRIPȚIA: procesul de copiere a informației genetice dintr-o secvența de nucleotide în alta,
procese care se realizează cu ajutorul enzimei ARN polimeraza (se copiază deci informația dintr-o
catena a ADN-ului sau din ARN viral în ARNM.).
Transcripția reprezintă sinteza unei catene de ARNM complementară cu catena de ADN matrița,
reacție catalizată de enzima ARN polimeraza.
La procariote, se copiază informația genetică din mai multe gene și, ca urmare, se sintetizează
concomitent mai multe proteine de care are nevoie celula la un moment dat.
La eucariote, se copiaza informația genetică a unei singure gene, sintetizându-se o singură catena
polipeptidica (proteină).
Este un proces complex, ce poate fi descris în 3 etape:
a. inițierea transcrierii: e realizată de enzima ARN polimeraza, care recunoaște secvența de ADN
numită promotor, de care se leagă.
b. alungirea moleculei de ARNM: ARN polimeraza se deplasează de-a lungul moleculei de ADN si
desface dublu helix, expunând simultan 10-20 de nucleotide din ADN pentru împerecherea cu
nucleotide din ARN și formarea unui ARN prematur/precursor/premesager.
c. încheierea transcrierii: acest ARN premesager conține atât segmente de informație genetică
(exoni) cât și elemente de informație nongenetică (introni), dispuse alternativ; are loc procesul de
maturare, care constă în eliminarea intronilor și legarea între ei a exonilor cu ajutorul enzimelor
Exonucleaza si ADN ligaza, rezultând ARNM matur, care va trece din nucleu în citoplasmă, unde are
loc translația.
2. TRANSLAȚIA: procesul de decodificare (traducere) a informației genetice din secvența de
nucleotide a ARNM în secvența de aminoacizi din catena polipeptidica; poate fi împărțit în 3 etape:
a. faza de inițiere a sintezei proteice: ARNM atrage cele două subunități ale ribozomilor, care prind
între ele capătul moleculei de ARNM ce începe cu codonul AUG, care corespunde metioninei,
(aminoacid care apoi va fi înlăturat); în citoplasmă începe activarea aminoacizilor cu ajutorul ATP-
ului (moleculă macroergica) și legarea aminoacidului activat de un ARNt, proces care se realizează
în două etape aproape concomitente și care sunt sintetizate de enzima aminoacilsintetaza; se
formează primul complex amino-acil-ARNt, care va ajunge în locusul P de pe suprafața ribozomului,
locusul A devenind liber și putând lega un alt aminoacid.
b. formarea și elongarea catenei polipeptidice: între primii 2 aminoacizi se formează o legătură
dipeptidică sub acțiunea enzimei peptidpolimeraza, apoi ribozomul se mișcă relativ față de ARNM la
o distanță de un codon și locusul A devine liber pentru a primi un nou aminoacid; procesul are loc
până se ajunge la un codon STOP.
c. etapa terminării sintezei proteice: atunci când codonul STOP ajunge în dreptul locusului A, pe
suprafața ribozomului se va atașa un factor de eliberare (RF); ajunsa apoi în dreptul locusului EXIT,
catena polipeptidica sintetizată și factorul RF se desprind de pe suprafața ribozomului; se
desprinde și primul aminoacid (metionina), formandu-se structura secundară a proteinei (prin
răsucire, pliere), care apoi poate fi activată prin fosforilare/glicozilare; ARNM va fi degradat, iar ARNt
și ATP sunt reutilizabile.