COLEGIUL TEHNIC DE ALIMENTAIE I TURISM DUMITRU MOOC

Portofoliu Biologie
Andrei-Gabriel Codreanu
Clasa a XII-a B

Profesor coordonator Florentina Cioromila

1

Cuprins
1.Genetica moleculara...........................................................................................................................3 2.Acizii nucleici...................................................................................................................................12 3.Organizarea materialului genetic......................................................................................................25 4.Cromozomi.......................................................................................................................................30 5.Reglajul genetic la eucariote............................................................................................................43 6.Genetica umana................................................................................................................................51 7.Cariotipul si genomul uman.............................................................................................................57

Genetic molecular
nc de la sfritul veacului XIX chimia biologic a nceput s fac pai importani ncepnd cu identificarea moleculelor organice ce intr n alctuirea fiinelor vii. n acest sens merit s amintim c n 1869 Fr. Meicher a descoperit prezena n nucleul celulelor(din sperma de pete i din puroiul unor rni deschise) a moleculelor de nucleoproteine (pe care le-a numit nucleine)fr ns nici mcar s bnuiasc ce imens importan au n economia organismelor vii. Structura acestor molecule a fost stabilit de abia n 1920 e chimistul Levene De la acesta tim c aceste mari molecule sunt constituite dintr-un lan format din glucide pentozice (desoxiriboz)interconectate printr-un fosfat i c de fiecare glucid este ataat cte o baz azotat Aceste baze aparin unui grup format din dou baze purinice :adenina i guanidina,i dou baze primidinice :timina i citozina Fosfaii care unesc ntre ele glucidele se leag cu un capt de carbonul 5' al glucidului precedent i de carbonul 3' al glucidului urmtor. Acest fapt permite orientarea lanului care va avea totdeauna un capt 3' i altul 5' Fiecare cuplu baz glucid se numete nucleotid .De aceea acizii nucleici sunt lanuri de nucleotizi reunii de fosfai Trebuie s precizm universalitatea acestor molecule care se gsesc n nucleul tuturor fiinelor vii animale sau plante . Baze

Fosfat Desoxiriboz

Lanul de acid desoxiribonucleic Prin 1928 n urma unor laborioase experiene cu dou tulpini de bacterii(Streptococus pneumoniae)ncepute n 1920 Fr.Griffith a demonstrat c se pot modifica proprietile ereditare acionnd asupra unor misterioase molecule chimice din structura organismelor vii,fr s poat preciza care ns sunt acestea. Nimeni nu se gndea atunci la acizii nucleici,cci toat comunitatea tiinific era fascinat de proteine Doar la Institul Rokefeler din New York ,Oswald Averry i colab 3

si ncepnd din 1944 pe baza unor cercetri considerate ns de unii drept neconcludente susineau rolul acizilor nucleici n ereditate Menionez c prin 1949 prof Litarcek - revenit n ar de la Institutul Rokefeler din S,U.A, susinea pentru prima oar la noi n ar n prelegerile sale de la spitalul Colentina din Bucureti c nucleoproteinele trebuie s fie suportul ereditii De abia n 1952 n urma unor experiene pe bacteriofag(un virus care agreseaz colibacilul Escheria colli)fcute de A.Hershey i Marta Chase acetia au demonstrat c indiscutabil suportul biochimic al ereditii sunt acizii nucleici. Cu aceast descoperire genetica a intrat ntr-o er nou Odat fcut aceast preciziune ,oamenii de tiin au fost curioi s afle prin ce secret aceste molecule sunt capabile s asigure ereditatea. Mingea a fost aruncat n curtea fizicienilor i cristalografilor care au nceput s cerceteze cu metodele lor(mai ales prin difracia razelor X),forma i organizarea intern a moleculelor de acid desoxiribonucleic(ADN).O serie de fizicieni ca M.Willkins,J.Randall,R,Gossling,Linus Pauling .a, s-au angajat n cercetri laborioase.

Rosalind Franklin Una din contribuiile cele mai importante le-a adus Rosalind Franklin (1920-1058)de la Kings College din Londra care printre altele a obinut i imaginile de difracie ce au fundamentat modelul helicoidal. al moleculei de ADN Din motive obscure a fost marginalizat,i cum a murit foarte tnr a fost foarte nedreptit de colegiiei. I s-a spus Te Dark Lady of DNA(Doamna din intunerec al ADN-ului)(Brenda Maddox).Fotografiile pe care le-a fcut cu privire la difracia razelor X prin moleculele de ADN i care i-au fost luate fr permisiune au ngduit lui Watson i Crik s realizeze modelul helicoidal al ADN-ului

Una din fotografiile lui Rosalind Franklin Dup minuioase cercetri duse n anii 1950-1953 n fine a putut fi descifrat structur ADNului din nucleii tuturor celulelor i J Wastson(n.1928)i Fr Crick(1916-2004)au putut realiza modelul acestei molecule eseniale pentru viaa pe planeta noastr (publicat prima oar n 1953) pentru care au luat mpreun cu M.Wilkins premiul Nobel n 1962

Francisc Harrzy Compton Crick

James Dewey Watson

Watson i Crick erau fizicieni iar lipsa lor de cunotine chimice (cu care de altfel se ludau)a impresionat, n cursul unei reuniuni tiinifice, negativ pe marele chimist E,Chargaff care ia numit clovni ai tiinei

Dubla spiral ADN ADN-ul nuclear este o macromolecul format din dou lanuri de nucleotide paralele rsucite spre dreapta sub forma unei spirale.Fiecare lan reprezint structura primar a ADN-ului n timp ce spiral este structura ei secundar Am vzut c fiecare lan nucleotidic are o orientare determinat de modul cum se leag fosfaii de moleculele de desoxiriboz aa c la un capt al lanului se gsete carbonul 5' i la cellalt carbonul 3'. n molecula de ADN unul din lanuri este orientat de la 5' la 3' iar cellalt de la 3' la 5'

Reconstituiri spaiale ale dublei spirale ADN Cele dou lanuri sunt legate ntre ele prin nite puni .Fiecare punte e format de o baz azotat de pe un lan cu baza azotat de pe lanul cellalt situat n dreptul ei unite printr-o legtur de hidrogen Bazele azotate se leag intre ele potrivit unei reguli fundamentale _adenina se leag totdeauna numai cu timina i guanidina numai cu citozina. De aceea cele dou lanuri sunt stric complementare i se comport ca o fotografie alb-negru i negativul ei negru-alb. Cum bazele azotate de pe un lan realizeaz prin distribuia lor nite configuraii,regsim aceste configuraii pe lanul pereche sub o form complementar dictat de regula de legare a bazelor azotate. Acest aspect este esenial pentru modul de funcionare al ADN-ului,aa cum vom vedea
5'

3'

3' 5'

Punile S-a crezut c aceast surprinztoare form de dubl spiral este prezent numai n materialul genetic nuclear. Recent ns s-a vzut c i n imensitatea cosmosului pot apare astfel de structuri sub forma unor nebuloase alctuite dintr-o dubl spiral de astre. De asemenea fizicienii au pus n eviden c n anumite condiii microgrunele de praf se organizeaz n interiorul plasmelor tot sub form de spirale asemntoare cu cele ale lui Crick i Watson Cele dou lanuri se pot desface sub efectul nclzirii. Este ceea ce s-a numit denaturarea ADN-ului. Odat desprite cele dou lanuri se pot resuda dac molecula se rcete treptat realiznd procesul de renaturare Dubla spiral formeaz un filament gros de 20 sau 2 nanomicroni (2nm,). Acest filament din loc n loc se nfoar n jurul unor mosoare de 11nm.numite nucleozomi formai fiecare din 8 proteine numite histone. Filamentul de ADN cu nucleosomii formeaz o fibr perlat cu un diametru de 30nm. Aceast fibr la rndul ei se rsucete i formeaz un cordon bobinat(un solenoid) cu un diametru de 300nm. Acest cordon se ngrmdete i formeaz cromatidele cromozomiale care au un diametru de 1400nm Din cele de mai sus reiese clar c o cromatid cromozomial, vizibil cu microscopul optic, nu este dect o uria molecul de ADN nghesuit prin spiralri i plicri la care se adaug histonele din nucleosomii. Astfel ansamblul moleculelor de ADN care realizeaz o lungime de circa 2 m n fiecare nucleu celular somatic are loc in cei 46 de cromozomi a cror lungime total este de 220 microni n perioada de diviziune celular fibrele de ADN,cu histonele din nucleosomi se 6

nghesuie ,devin mai groase i mai compacte. Acum cromatidele (i cromozomii) sunt colorabile i devin vizibile pe toat perioada de diviziune mitotic sau meiotic .

Fibr bobinat din cromatid 300 nm Neurosom 11 nm Bobin din cromatid 300 nm Histone Fibr Cromatid 1400 nm Fibre 30 nm Spirala DNA 2 nm

Solenoid

CROMOZOM
n metafaz

Nivelele de organizare a cromatidelor(de la ADN la cromozom) n interfaz pe molecula de ADN exist zone condensate hipercrome care formeaz ceea ce s-anumit heterocromatina nuclear,vizibil pe imaginile nucleului Sunt zone nefuncionale n care ADN-ul este condensat i nu poate fi transcris. Un exemplu tipic este corpuscul lui Barr din nucleul celulelor aparinnd exemplarelor feminine i care rezult din condensarea unuia din cei doi cromozomi X care zace inactiv. Alte poriuni sunt slab colorabile i formeaz eucromatina nuclear ce conine zone funcionale ale ADN-ului care pot fi transcrise. La acest nivel ADN-ul este relaxat
Eucromatin

Heterocromatin

NUCLEU

Nucleu celular cu hetero i eucromatin Una din proprietile cele mai de seam ale moleculei de ADN este aceea de a se replica.Aceast proprietate definete funcia autocatalitic a ADN-ului Graie ei n profaza diviziunii celulare spirala de ADN se dubleaz i apare cromatida sor realizndu-se cum am vzut cromozomul Aceast dublare const n construcia,cu ajutorul enzimelor din nucleu, a unei copii identice a ADN-ului existent. 7

Replicare

ADN iniial ADN fiice Bucla de replicare ADN fiice

Furc

ADN iniial

ADN iniial

Replicarea ADN-ului Pentru aceasta, iniial ,cele dou lanuri se dezrsucesc i se separ graie unor proteine iniiatoare a replicrii i unei enzime( helicaze)ca cele dou poriuni ale unui fermoar. Separarea poate ncepe n unul sau mai multe locuri de pe lungimea moleculei de ADN(numite origini) care au aspectul unor bulbi sau bucle .De aici separaia se extinde n ambele sensuri pn ce se obin dou lanuri independente n lungul crora stau nirate bazele azotate cu extremitile libere. Locul unde se separ cele dou lanuri se numete din cauza aspectului su furc la nivelul creia exist o intens activitate enzimatic. Evident c totul implic un consum de energie care este asigurat de mitocondrii i de sistemul ATP n lichidul nuclear plutesc molecule libere de nucleotizi formate din cte o baz azotata ancorat de cte o desoxiriboz Acestea sunt atrase de extremitile libere ale bazelor de pe lanurile separate ,i se fixeaz prin legturi de hidrogen pe ele potrivit regulii generale:adenina cu timina (i vice versa)i guanindina cu citozina(i vice versa).graie unor enzime speciale ( polimeraze) Apoi componentele desoxiribozice se conecteaz intre ele prin fosfai i astfel spirala este completat ntr-o form identic cu cea din care provine Procesul este mult mai complicat i implic intervenia a multor enzime dar din motive didactice l-am expus intr-o form simplificat. Printre altele menionm c unul din noile ADNuri(care este sintetizat pe direcia 5' -3') este sintetizat ntr-un flux continuu n timp ce cellalt(care este sintetizat pe direcia 3'-5')este sintetizat fragmentar(prin fragmentele Okazaky)

FURCA Lan vechi

Lan nou

ADN vechi

ADN uri noi

Replicarea ADN-ului Una din constatrile revoluionare din cursul pasionantei istorii a geneticei a fost descoperirea ADN-ului mitocodrial. Se tie c mitocondriile sunt organele celulare care funcioneaz ca nite centrale energetice.

MITOCONDRIE
Spaiu intermembranar MATRICE sintetaz Membran intern Membran extern Creste

ADN

w.w.w. w.w.w.

Mitocondrie Celul cu mitocondrii Originea lor este obscur .Se pare c este vorba de nite microorganisme care parazitau formele ancestrale de Eucariote i care s-au adaptat devenind pri constitutive ale tuturor celulelor animalelor. Ele au propriul lor material genetic reprezentat de nite molecule circulare de ADN cu o structur similar cu ADN-ul nuclear. Acest ADN nu este implicat n diviziunea celular ci are propriul su ritm de multiplicare care este impus de necesitile energetice ale celulelor

Suportul genetic mitocondrial

Molecul circular

16567 duble baze 37 gene

ADN mitochondrial (mtADN) Replicarea ADN-ului mitocondrial se face la fel ca aceea a ADN-ului nuclear numai c n loc s fie vorba de un filament liniar este vorba de unul circular care genereaz alte dou filamente circulare

Comparaie ntre genomul nuclear i cel cromozomial la om (dup Ene i col.) Am vzut c Mendel a precizat c transmisia fiecrui caracter ereditar se face independent. Aceasta nseamn c pe structurile ce transmit aceste caractere fiecare din ele are ca suport un loc special .De asemenea am vzut c Morgan folosind analiza statistic a experienelor de crossingover,a precizat locul rspunztor pentru foarte multe caractere ereditare de pe cromozomi realiznd primele hri cromozomiale. Odat cu descoperirea faptului c o cromatid cromozomial este o molecul de ADN.,a devenit clar c fiecare caracter ereditar este determinat de un anume loc de pe spirala de ADN. Locurile acestea poart numele de gene. Fiecare gen ocup un loc precis pe cromatide(pe dubla 10

spiral de ADN) i dou locuri identice simetrice pe cele dou cromatide surori din cromozomi n perioada de diviziune Un anume caracter ereditar este determinat ns de o pereche de cromatide n interfaz sau de o pereche de cromozomi n perioada de diviziune. Nu trebuie confundate cromatidele surori care fac parte din acelai cromozom,cu cromatidele pereche care aparin la doi cromozomi diferii ce formeaz ns o pereche determinat. Gena de pe o cromatid are o copie pe cromatida sor i o gen omoloag pe cromatida pereche, iar genele(original i copie prin replicarea ADN) de pe un cromozom au dou gene omoloage(original i copie) pe cromozomul pereche. Fiecare gen ns poate prezenta diferite variante(pricinuite prin modificri ale uneia sau mai multor baze) Variantele unei gene situate pe acelai loc de pe molecula de ADN sunt numite alele Cnd alele omoloage de pe perechea de cromozomi sunt identice(adic determin o aceiai variant a caracterului ereditar respectiv)alelele sunt homozigote n timp ce dac nu sunt identice( determin variante diferite ) alelele sunt heterozigote.

Caractere morfofuncionale

Gene n poziia trans

ALELE

ENZIME

== / =

Homozigot Heterozigot

Gene n poziia cis

Cnd dou gene diferite se gsesc pe acelai bra al unui cromozom(pe aceeai molecul de ADN) se zice c sunt n poziia cis n timp ce dac una se afl pe un bra iar cealalt pe alt bra(pe cele dou molecule surori) sunt n poziia trans La nceputul anilor '50 era clar pentru toat lumea c orice caracter fie el somatic(d.ex. culoarea ochilor,tipul constituional,mplntarea dinilor,etc.) psihologic(d.ex. aptitudini profesionale,trsturi de personalitate,nivel cognitiv etc.)sau patologic(d.ex. coreea cronic,hemofilia,unele depresii etc.)este determinat de un fragment anume din molecula de ADN nuclear dar modul cum se face aceast determinare era obscur. Trecerea de la genom la fenotip, numit exprimarea genei ,era un mister dei se tia c presupune o cascad de evenimente biochimice moleculare Biologii au putut constata c aspectele morfologice i funcionale ale organismelor vii sunt determinate de celule. De asemenea au precizat c procesele de construcie,difereniere i dezvoltare a celulelor,ca i funcionarea lor sunt asigurate de nite molecule de proteine specifice numite enzime(de la = n levure) fiecare din ele avnd o aciune proprie pe cte un substrat determinat ntre molecula de enzim i cea a substratului pe care acioneaz trebuie s existe o compatibilitate geometric astfel ca cele dou molecule s se recunoasc i s se reuneasc(modelul broasca i cheia a lui E Fischer - 1894)Aciunea enzimelor este cea de a cataliz unele reacii chimice specifice 11

Acizi nucleici

1.1. Caracteristici generale Acizii nucleici sunt biomolecule de importan biologic fundamental, care dein un loc aparte n organizarea i funcionarea materiei vii. Alturi de proteine, acizii nucleici constituie cei mai importani biopolimeri care intr n alctuirea celulei vii. Rolul biologic al acizilor nucleici const n faptul c n ei este codificat informaia genetic i datorit lor, aceast informaie se transmite. Prin participarea nemijlocit a acizilor nucleici se realizeaz sinteza tuturor proteinelor, n consecin i a enzimelor existente n celula vie. Totodat, multe nucleotide elemente structurale ale acizilor nucleici au un rol important n metabolismul substanelor i energetic, ndeplinind funcii coenzimatice. Acizii nucleici sunt compui macromoleculari care posed o mas molecular gigantic (milioane de uniti); se dizolv n soluii alcaline i sunt precipitai prin acidularea acestora; posed proprieti acide puternice i la pH fiziologic poart o nalt sarcin negativ; conin aproximativ 15% azot i 10% fosfor. Acizii nucleici se pot mpri n dou clase: ribonucleici (ARN) care conin riboz i dezoxiribonucleici (ADN), n compoziia crora intr dezoxiriboza. Ambele tipuri reprezint polimeri liniari ai nucleotidelor care se formeaz cu ajutorul legturilor esterfosforice ntre 5 fosfatul unui nucleotid i grupa 3-hidroxilic a pentozei nucleotidului vecin. 1.2. Componenii acizilor nucleici Molecula unui acid nucleic reprezint un polinucleotid alctuit dintr-un numr mare de mononucleotide. Mononucleotidele, la rndul lor, sunt constituite din trei componente: o baz azotat (purinic sau pirimidininc) legat de un glucid (riboz sau dezoxiriboz) i fosfat care esterific glucidul la atomii C-2, C-3 sau C-5. Esterificarea la C-5 este cea mai rspndit. 1.2.1. Baze azotate Bazele azotate care intr n constituia acizilor nucleici sunt de natur purinic i pirimidinic. Cele mai importante baze purinice sunt adenina (A) i guanina (G) derivai ai heterociclului purina.
NH2 N1
5 2 3 4 6

N H

N 7 9 8

N N N H

HN H2N N N H

Purina

Adenina (A) (6-aminopurina)

Guanina (G) (2-amino-6-oxipurina)

12

n procesele metabolice care au loc n organismele animale i vegetale, bazele azotate purinice formeaz o serie de produi, printre care deosebit de important este acidul uric; la om, acesta este produsul final al metabolismului purinic. n unele plante se acumuleaz n cantiti mari derivai metilai de natur purinic: cofeina din cafea i ceai, teobromina compusul activ al boabelor de cacao. Boabele de cafea conin pn la 1,5% cafein, iar n ceai, coninutul ei este mult mai mare (pn la 5%). Nivelul teobrominei n boabele de cacao ajunge pn la 1,8%.
O H3C O N N CH3 N N CH3
HN O N CH3 N O N CH3

Cofeina

Teobromina

n organismul animal apar ca produi intermediari de metabolism i alte baze azotate purinice care nu particip la structura acizilor nucleici:
O HN N N NH HN O NH O N NH HN O NH O NH NH O

Hipoxantina

Xantina

Acidul uric

Bazele azotate pirimidinice coninute n acizi nucleici sunt citozin (C), uracil (U) i timin (T) care reprezint derivai de la heterociclul pirimidin:
NH2 O HN N H O N H HN O N H O CH3

N1

6 5 2 3 4

N O

Pirimidina

Citozina (C) (2-oxi-6-aminopirimidina)

Uracilul (U) (2,6-dioxipirimidina)

Timina (T) (2,6-dioxi-5-metilpirimidina)

Uneori se ntlnesc 5-metilcitozina i 5-oximetilcitozina sau ali derivai ai pirimidinei:

NH2 N O N H CH3

NH2 N O N H CH2OH

5-metilcitozina

5-oximetilcitozina

1.2.2. Nucleozide Combinarea unei baze azotate purinice sau pirimidinice cu o pentoz conduce la un nucleozid (prin analogie cu glicozidele). Adenina legat cu riboza se numete adenozin, guaninribonucleozidul guanozin i respectiv ribonucleozidele pirimidinice, citidin i uridin. 13

Nucleozide analoge se formeaz i cu dezoxiriboza: adenindezoxiribonucleozid (sau dezoxiadenozin), dezoxicitidin etc.. Trebuie subliniat c dezoxiribonucleozidul timinei, care se gsete cu precdere n ADN se numete timidin i nu dezoxitimidin. Timina se mai ntlnete n unul din tipurile de ARN i anume ARN de transport. n acest caz se folosete denumirea de timinribonucleozid sau riboziltimin. Nucleozidele purinice obinute din ARN au o legtur -glicozidic ntre C-1 al ribozei i azotul din poziia 9 purinic. Nucleozidele pirimidinice sunt N-3-glicozide:
NH2 N1
2 5' 5 3 4 6 7N 9 8

NH2 N1
5' 6 5 2 3 4

N H
3'

N H
2'

O O H
3'

HO H2C
4'

O
1'

HO H2C
4'

1'

HO

OH

HO

OH

2'

Adenozina (9- -D-ribofuranoziladenina)

Citidina (3- -D-ribofuranozilcitozina)

Nucleozidele purinice se hidrolizeaz uor sub aciunea acizilor, n timp ce nucleozidele pirimidinice se hidrolizeaz numai dup o prelucrare destul de prelungit cu acid concentrat. Nucleozidele care conin dezoxiriboz posed acelai tip de legturi glicozidice i reprezint 9--D-2-dezoxiribofuranozide ale guaninei i adeninei i 3--D-2-dezoxiribofuranozide ale citozinei i timinei. 1.2.3. Nucleotide Prin esterificarea nucleozidelor cu o molecul de acid fosforic se obin substane mai complexe care poart denumirea de nucleotide i care joac un rol extrem de important n metabolismul celular. Importana deosebit a nucleotidelor const nu numai n faptul c din ele sunt construite moleculele gigant ale acizilor nucleici, ci i aceea c ele intr n structura unor enzime, iar unele din ele sunt compui n care se acumuleaz energie necesar pentru desfurarea proceselor vitale. Ca esteri fosforici ai nucleozidelor, nucleotidele reprezint nite acizi puternici. Ei se numesc, corespunztor, acizi adenilic, guanilic, timidilic, citidilic i uridilic. n ARN ,numai poziiile 1 i 4 nu sunt disponibile pentru esterificare i prin urmare vor exista nucleotide cu acidul fosforic n poziiile 2, 3 i 5. In schimb,fosforilarea restului de glucid al dezoxiribonucleozidului este posibil numai n poziia C-3 i C-5 deoarece atomii C-1 i C-4 sunt inclui n ciclul furanozic, iar atomul C-2 nu are grup hidroxil. Ambele tipuri de fosfai au fost identificate n dezoxiribonucleotide izolate dup hidroliza ADN. Structurile acizilor adenilic i dezoxiadenilic se prezint astfel:

14

NH2 N HO N N N

NH2 N HO N N N

O P O H2C O HO H H H H HO OH

O P O H2C O HO H H H H HO H

Acid 5'-adenilic (Adenozin-5'-monofosfat) 5' AMP

Acid 5'-dezoxiadenilic (Dezoxiadenozin-5'-monofosfat) 5'd AMP

Analog acidului adenilic sunt constituite i celelalte nucleotide ce intr n constituia acizilor nucleici:
Baze azotate Purinice Adenina Guanina Pirimidinice Citozina Uracilul Timina 5-metilcitozina Nucleozide Adenozina Guanozina Citidina Uridina Timidina 5-metilcitidina Nucleotide Acidul adenilic (AMP) Acidul guanilic (GMP) Acidul citidilic (CMP) Acidul uridilic (UMP) Acidul timidilic (TMP) Acidul 5-metilcitidilic

Nucleotidele predominante n celul sub form liber sunt cele care au restul de acid fosforic n poziia 5, adic nucleozid-5-fosfaii; aceste nucleotide ndeplinesc roluri importante n metabolismul celular. Structura i nomenclatura celorlalte ribonucleotide (ribonucleozide-5monofosfat) i dezoxiribonucleotide (dezoxiribonucleozide-5-monofosfat) sunt urmtoarele: Ribonucleotide:
O HN HO H2N N N N HO HN O N HO O O N N NH2

O P O H2C O HO H H H H HO OH

O P O H2C O HO H H H H HO OH

O P O H2C O HO H H H H HO OH

Acid guanilic (Guanozinmonofosfat) GMP

O HN HO H2N N N N HO

Acid uridilic (Uridinmonofosfat) UMP

O HN O N CH3 HO

Acid citidilic (Citdinmonofosfat) CMP

Dezoxiribonucleotide:
NH2 N O N

O P O H2C O HO H H H H HO H

O P O H2C O HO H H H H HO H

15

O P O H2C O HO H H H H HO H

Acid dezoxiguanilic (dezoxiguanozinmonofosfat) d GMP

Acid timidilic (Timidinmonofosfat) TMP

Acid dezoxicitidilic (Dezoxicitidinmonofosfat) d CMP

n esuturi i n unii acizi nucleici exist un produs acidului adenilic numit acid inozinic: Nucleozid-5-fosfaii (sau 5-nucleotidele) proprietatea de a intensifica rspunsul organelor gustativi ai unui aliment, adic sunt poteniatori acioneaz sinergic cu glutamatul i sunt utilizate supelor pulbere, a sosurilor, a semiconservelor de

O HN HO N N N

de

dezaminare

O P O H2C O HO H H H H HO OH

sunt substane care au senzoriale la stimulii de arom. Ele pentru aromatizarea carne etc..

Nucleotidul 3 ,5 -AMP-ciclic (cAMP) este un nucleotid la care Acid inozinic acidul fosforic esterific grupele OH din poziiile 3 i 5 ale aceleiai (inozinmonofosfat) molecule de riboz, formndu-se o legtur diester intern (35). IMP c-AMP este dotat cu proprieti NH2 regulatoare funcionnd n diverse procese biochimice ca un regulator al N N activitilor metabolice i fiziologice. La mamifere, aciunea c-AMP este corelat cu activitatea unor hormoni care activeaz enzima adenilatciclaza, N N responsabil pentru formarea sa n celul din ATP. La rndul sau, c-AMP O CH2 O controleaz activitatea unor enzime i are un rol important n sinteza H H H H proteinelor. c-AMP se gsete i n esuturile vegetalelor ns funcia sa, n OH O P O acest caz, nu este clarificat. Nucleotide difosfat i trifosfat. Acidul adenilic poate lega la restul su de fosfat nc una sau dou resturi de acid fosforic cu formarea adenozindifosfatului (ADP) sau adenozintrifosfatului (ATP). n molecula de adenozintrifosfat, trei resturi de acid fosforic se leag succesiv una de alta, n urmtoarea structur:
c-AMP
legturi m acroergice N OH OH OH HO P~O P~O P O CH2 O O O H H OH legtur esteric norm al N O H H OH Riboza N NH2 N Adenina
HO

Adenozina Adenozinm onofosfat (AMP) Adenozindifosfat (ADP) Adenozintrifosfat (ATP)

Se observ c ADP i ATP sunt compui ce conin legturi macroergice, adic posed o cantitate mare de energie pe care o elibereaz la descompunerea lor hidrolitic. Prin hidroliza unei legturi esterice obinuite se formeaz aproape 2-3 kcal, iar prin hidroliza unei legturi macroergice din ATP - aproximativ 7 kcal. Aceast eliberare de energie are loc prin defosforilarea ATP-ului cu formare de ADP sau AMP, iar energia produs este utilizat n celule pentru diferite procese de sintez sau alte scopuri. La rndul su, ADP se fosforileaz n ATP pe seama energiei care se elibereaz prin oxidarea compuilor organici. n celulele organismelor are loc permanent procesul de defosforilare a ATP i de fosforilare a ADP sau AMP. Reacia: 16

ATP ADP + Pi reprezint baza bioenergeticii i reflect dinamica fluxului de energie n cadrul celulei; prin aceast reacie se asigur transferul energiei chimice utilizat n metabolismul celular al tuturor organismelor. Energetica sistemului ATP ADP + Pi implic dou aspecte fundamentale i anume: - conservarea energiei chimice rezultat din metabolizarea alimentelor: ADP + Pi ATP eliberarea i utilizarea energiei stocate: ATP ADP + Pi Sub aciunea unei enzime specifice adenilatciclaza, adenozintrifosfatul formeaz c-AMP dup urmtoarea reacie: ATP c AMP + PP Analog cu ADP i ATP, sunt alctuite uridindifosfatul (UDP) i uridintrifosfatul (UTP) care sunt necesari pentru activitatea unor enzime ce catalizeaz transformarea i sinteza multor zaharuri (glucoz, fructoz, galactoz, zaharoz, amidon, celuloz). Compuii macroergici ai acidului citidilic sunt citidindifosfatul (CDP) i citidintrifosfatul (CTP). Ultimul intr n constituia enzimelor ce iau parte la sinteza fosfatidelor. Ca rezultat al legrii unui rest de acid fosforic la acidul guanilic, se formeaz guanozindifosfat (GDP), iar dac la acesta se mai leag nc un rest de ortofosfat se obine guanozintrifosfat (GTP). Se prezint mai jos denumirea complet i prescurtat a celor mai importante nucleotide i derivailor lor fosforilai: Nucleotidul Adenozinmonofosfat (acid adenilic) Adenozindifosfat Adenozintrifosfat Guanozinmonofosfat (acid guanilic) Guanozindifosfat Guanozintrifosfat Citidinmonofosfat (acid citidilic) Citidindifosfat Citidintrifosfat Uridinmonofosfat (acid uridilic) Uridindifosfat Uridintrifosfat 17 Denumirea prescurtat AMP ADP ATP GMP GDP GTP CMP CDP CTP UMP UDP UTP

Timidinmonofosfat (acid timidilic)

TMP

Toi aceti compui, joac n organism un rol deosebit de important n metabolismul substanelor i n special, n biosinteza lipidelor i glucidelor. Un rol esenial n procesele metabolice l au, de asemenea, i alte nucleotide i derivaii lor. Nicotinamidadenindinucleotidul (NAD+) i nicotinamidadenindinucleotid fosfatul (NADP+), flavinmononucleotidul (FMN) i flavinadenindinucleotidul (FAD) sunt transportori de hidrogen n reaciile de oxidoreducere. Coenzima A (CoA), alctuit dup principiul nucleotidelor, joac un rol important n procesele de activare a transferului i metabolismului acizilor grai.

1.3. Structura acizilor nucleici 1.3.1. Structura primar Acizii nucleici sunt polimeri ai nucleotidelor. Indiferent de tipul de care aparin (ARN sau ADN), molecula lor este constituit din lungi lanuri polinucleotidice, n care resturile de acid fosforic formeaz legturi diesterice cu cte dou molecule de pentoz la atomul C-3 din una i C5 din cealalt. Astfel iau natere catene lungi n care resturile de acid fosforic alterneaz cu resturi pentozice la care, la atomii C-1 sunt legate baze azotate. Acest schelet este comun tuturor acizilor nucleici, cu deosebire c n ADN pentoza este dezoxiriboza, iar n ARN - riboza i a faptului c ADN conine adenin, guanin, citozin i timin, iar n ARN sunt prezente adenina, guanina, citozina i uracilul. ntr-un polinucleotid liniar exist legturi glicozidice care leag bazele azotate de pentoz, legturi esterice ntre pentoz i acidul fosforic i legturi diesterice ntre nucleotide. Toate aceste legturi simple, covalente, alctuiesc structura primar a acizilor nucleici, adic compoziia i secvena resturilor de nucleotide n lanul polinucleotidic al acizilor nucleici. Cu alte cuvinte, nivelul primar de organizare structural a ADN i ARN indic natura, proporia i secvena bazelor azotate ale nucleotidelor care constituie macromolecula lor. Pentru reprezentarea schematic a structurii primare se procedeaz astfel: orizontal se redau lanurile atomilor de carbon ai glucidelor cu bazele azotate legate n C-1, iar n diagonal legturile fosfat diesterice dintre atomul C-3 (n apropierea mijlocului liniei orizontale) i atomul C5 (la captul urmtoarei orizontale).(Fig. 5.1. )
5'-P P P 5' P 5' 3' 1' 3' 1' 1' T C G 5'-P T C G 3'-OH

Fig. 5.1. Reprezentarea schematic a structurii primare a unui fragment de ADN

3'-OH

18

pTpCpG

Pentru polinucleotidele lungi se utilizeaz i o schem cu litere. Cu literele A, G, C, U i T se reprezint nucleozidele, iar grupa fosfat se reprezint cu litera p. Cnd aceasta se gsete la dreapta, esterific la C-3, cnd se gsete la stnga, la C-5. Astfel, n ApUp grupa fosfat esterific n C-3 adenozina i n C-5 uridina. Totodat, uridina este fosforilat i n C -3. Toate mononucleotidele sunt dispuse n molecula acidului nucleic ntr-o ordine strict determinat, specific polinucleotidului respectiv. Nu exist nici o ramificare a lanului. Fragmente ale lanurilor de ADN i ARN au un aspect caracteristic :

ADN
O HN O O H2C H H O O H H H N N N NH2 N N CH3

ARN
O HN O O H O H H NH2 N N N N

n lant

n lant
O H2C H

OH N

O P O H2C O HO H H H H O H HN O

O CH3 N

O P O H2C O HO H H H H O OH HN O

O P O H2C O HO H H H H O H HN

O N N N

O P O H2C O HO H H H H O OH HN

O N N N

H2N

H2N NH2 N O N

O P O H2C O HO H H H H O H

O P O H2C O HO H H H H O OH O N

NH2

O P O H2C O HO H H H H

n lant

O P O H2C O HO H H H H O OH

n lant

1.3.2. Structura secundar

19

Alturi de legturile simple, covalente, n moleculele acizilor nucleici exist legturi de hidrogen care joac un rol important n conformaia lor spaial. Structura secundar a fost propus iniial pentru ADN de ctre Watson i Crick n 1953, iar mai trziu (1963) i pentru ARN. La baza organizrii acestei structuri secundare stau urmtoarele reguli stabilite pe baza datelor experimentale privind compoziia chimic a ADN: 1) Coninutul molar de purine este egal cu coninutul molar de pirimidine, coninutul de adenin este egal cu coninutul de timin (A/T = 1), coninutul de guanin este egal cu cel de citozin (G/C = 1), iar suma cantitii de adenin i guanin este egal cu suma cantitii de citozin i timin: (A + G) = (C + T), sau (A + G) / (C + T) = 1; 2) Cantitatea de grupe 6-aminice care intr n compoziia bazelor azotate ale ADN (adenin i citozin) este egal cu cantitatea de grupe 6-cetonice ce exist n aceste baze (guanin i timin), prin urmare (G + T) = (A + C), sau (G + T) / (A + C) = 1. Aceste date, asociate cu studiile efectuate prin analize, au permis elaborarea unui model spaial al structurii secundare a ADN. n conformitate cu modelul elaborat, macromolecula de ADN este alctuit din dou lanuri polinucleotidice antiparalele sub form de spir, rsucite unul cu altul. Fiecare lan reprezint n sine un polinucleotid n care o legtur diesteric leag mononucleotidele una cu alta. n lungul axei fiecrui lan, la fiecare 0,34 nm se gsete un mononucleotid. Unghiul dintre nucleotidele alturate n fiecare lan este 36o. n lan, mononucleotidele sunt astfel dispuse nct bazele azotate se gsesc n interior, iar pentoza i acidul fosforic n afar. Cele dou lanuri paralele sunt nfurate n jurul unei axe comune i sunt legate unul de altul prin bazele lor azotate de-a lungul ntregii molecule de ADN, cu ajutorul legturilor de hidrogen care menin i stabilizeaz o arhitectur spaial. Legturile de hidrogen sunt ndreptate de la grupa 6-NH 2 a adeninei ctre grupa 6=O a timinei, de la grupa 2 -NH 2 a guaninei la grupa 2 =O a citozinei i de la grupa 6-NH 2 a citozinei la grupa 6 =O a guaninei. (Figura 5.2.)

Fig. 5.2. Legturile de hidrogen dintre bazele azotate complementare din ADN

20

n acelai timp se formeaz legturi de hidrogen i cu participarea grupelor NH existente n 9 la guanin i 3 la timin. Ca urmare, adenina unui lan polinucleotidic se va uni ntotdeauna prin dou legturi de hidrogen cu timina celuilalt lan (A===T) iar guanina va forma ntotdeauna trei legturi de hidrogen cu citozina (GC). Aceasta nsemn c succesiunea distribuiei (secvena) bazelor azotate n unul din cele dou lanuri poate fi oricare, dar succesiunea distribuiei bazelor azotate n cellalt lan trebuie s se gseasc n strns legtur cu succesiunea lor n primul lan. Perechile adenin- timin i guanincitozin sunt complementare una fa de cealalt. Ca urmare, macromolecula de ADN este constituit din dou lanuri complementare ntre ele, adic este vorba de o deplin reflectare a secvenei nucleotidelor unui lan n secvena celuilalt. 5P 3OH Schematic, un fragment al celor dou lanuri ale ADN se poate reda astfel:
5'(P)
3' (OH)

AGTCAAGTGGCC
TCAGTTCACCGG

3' (OH)
5' (P)

Sensul lanurilor n raport cu legturile dintre nucleotide este diferit, adic lanurile sunt antiparalele. Dac, de exemplu, n lanul de deasupra, legturile fosfodiesterice ntre A i G, G i T, T i C .a.m.d. sunt de tipul 53, n lanul inferior legturile fosfodiesterice ntre T i C, C i A, A i G .a.m.d., sunt de tipul 35. Ambele lanuri sunt spirale de dreapta, nfurate n jurul aceleiasi axe (Figura 5.3.) Diametrul helixului este de 2,0 nm, iar fiecare spir a 3OH 5P acestuia conine 10 perechi de baze azotate.
Fig. 5.3. Modelul structurii spaiale dublu-elicoidale a moleculei de ADN

Orientarea antiparalel a celor dou catene reflect o polaritate opus datorit neidentitii grupelor terminale de la fiecare capt al dublului helix. Deoarece direcionarea unei catene este n sensul 35 i a celeilalte n sensul 53, grupele terminale ale celor dou catene vor fi 5(P) i 3(OH) spre un capt al lor i respectiv 3(OH) i 5(P) spre cellalt capt.

Stabilitatea structurii spaiale a ADN este asigurat, pe lng legturile de hidrogen intercatenare, i prin caracterul polianionic al macromoleculei, caracter datorat disocierii grupelor OH ale radicalului acidului fosforic din fiecare mononucleotid. Ca polianion, ADN poate stabili interaciuni electrostatice cu proteine bazice (histone) care conin aminoacizi ncrcai electropozitiv (n nucleoproteide). Spre deosebire de ADN, majoritatea tipurilor de ARN au o structur monocatenar (fac excepie ARN al unor microorganisme i virusuri), ns mperecherea bazelor azotate poate avea loc i n acest caz. Firul de ARN se nfoar singur, formnd legturi de hidrogen ntre adenin - uracil i 21

guanin - citozin. Molecula de ARN este capabil s-i modifice reversibil forma, dimensiunea, numrul legturilor de hidrogen n funcie de puterea ionic, pH-ul, temperatura soluiei etc.. Denaturarea ADN. n anumite condiii de temperatur, pH etc., se produce o distrugere a structurii secundare, adic a structurii dublu elicoidale a ADN. Acest fenomen poart denumirea de denaturare. Este caracteristic pentru acizii nucleici ca i pentru proteine i este nsoit de modificarea proprietilor lor. Denaturarea polinucleotidelor poate fi un proces reversibil. Experimentele au demonstrat c prin denaturarea diferitelor ADN din bacterii urmat de renaturarea lor, pot s ia natere molecule hibride de ADN, alctuite din fragmente ale moleculelor iniiale de ADN. Acest fenomen poart denumirea de hibridare molecular i st la baza ingineriei genetice, domeniu care are drept scop construirea n afara organismului a unor molecule recombinate de ADN cu anumite nsuiri biologice (ADN recombinat).

1.4. Proprietile, localizarea i funciile acizilor nucleici Structura acizilor nucleici determin proprietile lor fizico-chimice i funcionale. Acizii nucleici sunt substane de culoare alb, cu aspect filiform, care se dizolv greu n ap cnd sunt n stare liber dar bine atunci cnd sunt sub form de sruri cu metale alcaline. De asemenea, se dizolv n soluii de sruri: ARN - n diluate, iar ADN - n mult mai concentrate. ARN nu este stabil n mediu alcalin. Masa molecular a ADN variaz de la 510 5 pn la 2107 i mai mult, iar molecula sa este alctuit din mii de mononucleotide. Masa molecular a ARN este cuprins ntre 3104 pn la 2106, iar mononucleotidele dintr-o molecul sunt pn la 4-6 mii. Soluiile acizilor nucleici posed o mare viscozitate. Avnd un numr mare de sarcini negative, moleculele lor se deplaseaz n cmpul electric. O caracteristic a acizilor nucleici o constituie capacitatea lor de a absorbi lumina n zona radiaiilor ultraviolete la 260 nm. Preparatele de ADN izolate din diferite organisme se caracterizeaz printr-un raport cantitativ diferit ntre bazele azotate purinice i pirimidinice. Compoziia nucleotidic a ADN este caracteristic pentru un anumit organism, pentru o anumit specie biologic. Altfel vorbind, ADN are o specificitate de specie. Pe aceste proprieti ale acizilor nucleici au fost elaborate principiile genosistemicii organismelor vii. n diferite celule i esuturi ale unuia i aceluiai organism, ADN are o compoziie nucleotidic identic sau ntr-o mare msur foarte apropiat care nu este influenat nici de factorii fiziologici, nici de condiiile de mediu. Totui, la unele organisme coninutul diferitelor baze ce intr n ADN variaz n condiii largi. Indicele de variabilitate pentru o anumit specie se exprim prin raportul:
adenina + timina guanina + citozina

care a primit denumirea de coeficient de specificitate al acizilor nucleici. n limitele fiecrui tip de ADN exist o infinitate de posibiliti de variaie a gradului de predominare a uneia sau alteia din perechile de baze azotate (A + T i G + C). Aceasta creeaz posibilitatea existenei unei mari diversiti a ADN n lumea organismelor vii.

22

Compoziia nucleotidic a ARN variaz cu mult mai puin dect cea a ADN. Specificitatea de specie a ARN const n diferita succesiune de distribuie a nucleotidelor n moleculele sale. ADN i ARN sunt localizai n diferite organite celulare. ADN se gsete preponderent n nucleul celular (n compoziia cromozomilor), ns un mic procent din cantitatea total de ADN din celul este concentrat n mitocondrii i cloroplastele vegetalelor. ARN se gsete att n nucleu ct i n citoplasm; deosebit de bogai n ARN sunt nucleolul i fraciunea ribozomal a microzomilor. n afar de aceasta, ARN se gsete n cromozomi i sub form solubil n lichidul citoplasmatic. n constituia virusurilor intr ARN (virusuri vegetale) i ADN (bacteriofagi, virusuri animale). Coninutul de ARN n celule nu se distinge nici prin uniformitate, nici prin stabilitate. n celulele acelor organe unde are loc o intens sintez a proteinelor, coninutul de ARN este de cteva ori mai mare dect cel de ADN. Particularitile funcionale ale ADN i ARN sunt strns legate de localizarea lor. ADN reprezint materialul de baz al genelor n care sub o form codificat, se pstreaz informaia genetic a organismului care se traduce prin biosinteza proteinelor. Dubla elice i complementaritatea structurii bicatenare constituie baza molecular a fenomenului de autoduplicare sau autoreplicare a ADN n momentul diviziunii celulare i explic faptul c ADN, prin structura sa, reprezint unicul substrat al ereditii. Prin mecanismul de replicare se asigur constana conservrii i transmiterii caracterelor ereditare, deoarece cele dou molecule fiice ale ADN nou sintetizate sunt perfect identice cu molecula mam de ADN. n felul acesta se asigur perpetuarea celulei prin procesul ADN ADN. ADN conine o vast cantitate de informaii i constituie baza molecular a conservrii i transmiterii din generaie n generaie a informaiei genetice. ARN are o alt funcie: de a informa citoplasma asupra caracteristicilor nscrise n codul genetic. Acest lucru se manifest, nainte de toate, n responsabilitatea ARN n sinteza proteinelor i specificitatea moleculelor ce se sintetizeaz. n celul exist trei specii moleculare distincte de ARN: mesager (m-ARN) sau informaional, ribozomal ( ARN) i de transfer ( t-ARN). Aceste trei tipuri de ARN rezult prin copierea integral sau parial a secvenei ADN, pe baza unui mecanism molecular denumit transcripie i particip la procesul de biosintez a proteinelor, avnd fiecare o funcie specific. ARN mesager reprezint 5-10% din ARN celular. Este prezent n nucleu (unde se sintetizeaz) i n citoplasm. Reprezint o molecul monocatenar i conine patru baze azotate: adenin, guanin, citozin i uracil a cror secven este similar cu cea a uneia din cele dou catene ale ADN. Sinteza m-ARN are loc n nucleul celular i se efectueaz printr-un proces enzimatic de transcriere a secvenei nucleotidice de pe ADN, cu deosebire c timina din ADN este nlocuit cu uracil n m-ARN. Procesul de sintez a m-ARN poart denumirea de transcripie; prin acest proces, informaia genetic codificat n secvena de nucleotide a ADN este transcris n secvena de nucleotide a m-ARN prin participarea enzimei ARN-polimeraza ADN-dependent. Dup terminarea transcripiei, m-ARN trece la ribozomi unde servete cu matrice (tipar) pentru sinteza proteinelor; fiecare protein sintetizat de celul este codificat de un m-ARN specific care transmite la nivelul ribozomilor mesajul preluat de la ADN. Acest mesaj se traduce n secvena aminoacizilor din structura proteinelor sintetizate. Transmiterea informaiei genetice se reprezint prescurtat sub forma urmtoare, numit dogma central a biologiei moleculare:

23

autoreplicare ADN

transcriptie

ARN

translatie

proteine

ARN de transfer reprezint 10 15% din ARN total al celulei, intr n constituia citoplasmei unde se gsete n stare solubil i neasociat cu proteinele. t-ARN conine 75-90 mononucleotide i prezint o structur monocatenar de tip ordonat cu conformaie pliat. Unele poriuni ale t-ARN, n care diversele zone ale monocatenei se apropie mai mult ntre ele i iau natere legturi de hidrogen ntre secvenele de baze azotate complementare (A-U, G-C) ajunse ntr-o juxtapunere spaial corespunztoare, au o structur dublu spiralat, dar intracatenar. n fiecare molecul de t-ARN se gsesc i zone ce nu conin legturi de hidrogen responsabile de legarea cu aminoacizii n timpul transferului acestora pe ribozomi. Alturi de bazele azotate principale, t-ARN conine i o cantitate de aa-numite baze azotate minore (atipice): dihidrouracil, tiouracil, metilguanin, timin, care au rolul de a conferi stabilitate conformaiei sale, favoriznd interaciunile ntre acele segmente ale catenei poliribonucleotidice care sunt complementare i care apar ca regiuni spiralate.

Fig. 5.4. Structura secundar a t-ARN

Funcia t-ARN const n transportul din citoplasm n ribozomi a aminoacizilor ce intr n constituia unei anumite proteine: prin aceasta t-ARN ndeplinete rol de adaptor molecular, care ordoneaz fiecare aminoacid ntr-o secven precis n lanul polipeptidic, pe baza recunoaterii mesajului genetic coninut n m-ARN ataat la ribozomi i provenit de la ADN. Pentru fiecare aminoacid exist un t-ARN specific. ARN ribozomal se gsete n constituia ribozomilor (pn la 65% din masa lor) organite unde are loc sinteza proteinelor. Acest tip de ARN reprezint 75 80% din totalul ARN celular. n general, r-ARN reprezint molecule monocatenare liniare, dar se pot prezenta i ntr-o form elicoidal care rezult dintr-o retrospiralare a aceleiai catene polinucleotidice. Aceast spiralare apare numai n regiuni limitate i anume acolo unde este posibil stabilirea de legturi de hidrogen ntre bazele azotate ale aceleiai catene. r-ARN ndeplinete un rol structural: n combinaie cu proteinele corespunztoare formeaz structura ribozomilor.

24

Organizarea materialului genetic

Organizarea genetic de tip PK o ntlnim la bacterii, actinomicete i cianobacterii, care prezint toate atributele organizrii celulare, inclusiv autoreproducerea i morfogeneza autonom. Materialul genetic bacterian nu este separat de citoplasm printr-o structur membranar, astfel c PK nu prezint nucleu adevrat. Cromozomul bacterian nu este nchis ntr-un spaiu definit, iar raporturile sale cu citoplasma sunt directe. El cuprinde setul complet de gene ce determin toate activitile celulei bacteriene precum: metabolism; creterea i diviziunea celular; reglarea activitilor intracelulare. Celula bacterian este un sinergon, deoarece toate procesele vitale se desfoar la nivelul ntregii celule, fr a se fi realizat compartimentarea acesteia n spaii i structuri care s ndeplineasc n mod specific asemenea funcii. Materialul genetic al celulei bacteriene este reprezentat de cromozomul bacterian i de elementele genetice accesorii plasmidele. Cromozomul celor mai multe bacterii este reprezentat de o singur molecul de ADN dublu catenar, circular i superspiralizat. De regul, fiecare celul bacterian are un isngur cromozom, dar n cazurile cnd replicarea cromozomului nu este urmat de diviziunea celulei, pot s apar ntre 2 4 cromozomi n aceeai celul, ei neaducnd informaie geneticsuplimentar, ci reprezint copii identice ale cromozomului iniial. Molecula de ADN este agregat ca o structur distinct n interiorul celulei numit nucleoid. Nucleoidul are o structur complex care conine: ADN genomic; molecule de ARN; proteine.

Nucleoidul reprezint 10 % din volumul celulei, dei ADN ul reprezint 2 - 3 % din greutatea uscat a celulei. Nucleoidul este o structur n care ADN ul este astfel organizat nct s ocupe un volum foarte mic i este o structur care ofer destul plasticitate pentru: replicare, segregare, repararea genomului, transpoziie, transcrierea genelor. Dimensiunea cromozomului bacterian este variabil, avnd 1000 kpb la Mycoplasma, 4700 kpb la E. Coli, 14000 kpb la Myxococcus. 25

Lungimea moleculei circulare de ADN este de aproximativ 1000 de ori mai mare dect diametrul celulei. Cromozomul circular bacterian reprezint cea mai mare molecul descris pn n prezent ntr-un sistem biologic. Circularitatea cromozomului bacterian: redundante. Forma circular a cromozomului bacterian a fost dovedit indirect prin urmrirea procesului de conjugare bacterian. Toate bacterile prezint cromozom circular. Fenomenul de suprarsucire la care este supus enorma molecul de ADN pentru a fi condensat n nucleoid este de dou feluri: suprarsucire plectonemic; suprarsucire toroidal. l protejeaz de aciunea depolimerizatoare a unor enzime nucleazice; i permite s se replice integral fr s necesite telomere sau capete terminale

Suprarsucirea plectonemic este generat ca rspuns la tensiunea structural pe care o induc topoizomerazele n molecula circular de ADN.

Topoizomeraza I:
endonucleaz ce acioneaz ntotdeauna pe una din cele dou catene de ADN; nu necesit ATP; determin relaxarea progresiv a moleculei suprarsucite de ADN.

Topoizomeraza II:
este o giraz; necesit ATP;

taie cele dou cate de ADN i introduce suprarsuciri n molecula relaxat de ADN. Suprarsucirea toroidal este generat de interaciunea ADN-ului cu proteinele i de aciunea topoizomerazelor. Nucleoidul este echivalentul cromatinei din celulele eucariote. El difer de cromatin prin dou caracteristici principale: proteinele bazice prezente n nucleoid nu formeaz structuri regulate i compacte precum histonele din nucleosomii cromatinei, ci prezint o organizare mai puin complex i se disociaz mai uor; 26

 tensiunea helicoidal care compacteaz ADN-ul n nucleoid este att de tip plectonemic ct i de tip toroidal.

Organizarea cromozomului bacterian Cromozomul bacterian denumit i genofor sau lineom este reprezentat de o molecul de ADN care la E. coli conine 3000 4000 de gene din care 1500 sunt cartate. Din totalul acestor uniti genetice, 90 % sunt gene structurale gene care codific specific sinteza aminoacizilor din structura enzimelor. Informaia genetic este organizat n operoni uniti de structur i funcie, n care mai multe gene structurale particip, prin produii lor la desfurarea unei ci metabolice, sunt puse sub controlul aceleiai regiuni de reglare. n cromozomul bacterian exist gene reglatoare particip la formarea substanelor de tipul represorilor; funcionarea lor determin stoparea activitii genelor din operator; Regiunea operator: funcioneaz ca receptor de semnale; controleaz transcrierea genelor structurale, fiind pentru acestea un fel de comutator.

Regiunea promotor: este adiacent regiunii operator;

corespunde locului n care are loc iniierea transcrierii informaiei genetice (legtura ARN - polimeraze). n structura cromozomului bacterian exist o regiune care leag cromozomul de mezozom i gene care corespund originii replicrii i stoprii acesteia. Pot exista determinani genetici neeseniali, care reprezint constituenii normali ai cromozomului bacterian. Ei sunt reprezentai de: secvene de inserie IS care sunt secvene ale moleculei de ADN ce nu mai conine nici o gen structural capabil s confere celulei purttoare un caracter fenotipic nou; transpozoni Tn elemente genetice mobile capabile de transpoziie; sunt secvene specifice de ADN ce includ o serie de gene structurale, delimitate la extremiti de IS. Funciile nucleoidului: 27

Cromozomul bacterian conine informaia genetic esenial pentru: existena celulelor bacteriene n mediul lor de via; formarea structurii i arhitecturii celulare; pentru activitile metabolice i reglarea lor; pentru replicare, ereditate, variabilitate i evoluie.

Plasmidele: Reprezint o informaie genetic accesorie, extracromozomial, ce favorizeaz existena celulei bacteriene n medii neobinuite. Peste 300 din numrul totalul plasmidelor cunoscute au fost identificate la E. coli. Din punct de vedere structural, plasmidele sunt molecule mici de ADN dsublu catenar, circular, ciclic i minicromozomi datorit dimensiunilor reprezint 1 2 % din mrimea cromozomului bacterian. Ca i n cazul cromozomilor, circularitatea moleculei este este o necestitate pentru reglarea replicrii i supunerea unor constrngeri topologice ce determin structuri hiperrsucite. Au fost identificate i plasmide liniare, la unele bacterii, dar majoritatea plasmidelor sunt circulare. Structura fizic a plasmidelor corespunde unor molecule monomere sau oligomere. Plasmidele sunt entiti genetice cu caracter de replicon, dar replicarea lor este controlat de cromozom. Clasificarea plasmidelor: 1. dup capacitatea de a induce conjugarea: plasmide conjugative, transmisibile, infecioase, conjugoni;

plasmide neconjugative; 2. dup capacitatea unor plasmide de a se integra n cromozomii celulei gazd: alternative; plasmide integrative exist n dou stri

plasmide neintegrative exist n stare autonom i nu se pot integra n cromozomi; 3. dup criteriul compatibilitii au fost descrise 3 grupe de compatibilitate; 4. n funcie de proprietile majore: 28

plasmidele F: conin operonul tra; confer celulei bacteriene capaciti echivalente cu caracterul de mascul i sunt rspunztoare de sinteza pilului de sex;

plasmidele R: conin gene ce determin rezistena celulei gazd la antibiotice, sulfamide, substane chimioterapice; au caracter de conjugon; au capacitatea de a forma agregate plasmidiale de rezisten multipl; ridic probleme foarte serioase n tratamentul cu antibiotice al bolilor infecioase;

plasmide de virulen; plasmide cu gene tumorigene; plasmide catabolice; plasmide responsabile de sinteza unor constituieni structurali ai celulei bacteriene; plasmide cu informaie genetic necesar sintezei unor substane antibiotice sau de tip special.

Plasmidele sunt un bun vector pentru gene n tehnicile de inginerie genetic. O caracteristic a genomului bacterian, nentlnit la genomul eucariot, este aceea c genele corelate funcional apar grupate n genom, reflectnd organizarea lor n operoni: asocieri de gene care sunt transcrise mpreun; genele sunt strns spaiate, cu spaii ntre el de numai cteva zeci de nucleotide.

29

Cromozomii
Structura cromozomilor si categorii de cromozomi In 1888 W. Waldeyer introduce in biologie notiunea de cromozom si precizeaza ca in timpul diviziunii nucleul se imparte constant in doua entitati egale din punct de vedere al continutului in aceste structuri. Cromozomii au fost ulterior identificati ca substrat al informatiei ereditare. Waldeyer preciza ca un cromozom reprezinta corpusculul colorat, vizibil in fimpul diviziunii celulare. Cromozomul este alcatuit dintr-o macromolecula de ADN, in constructia caruia intra mai multe gene linkate.

Cromozomii indiferent de modul de organizare fizica si moleculara,sunt unitati genetice permanente,care isi conserva individualitatea,proprietatile structural- functionale si se transmit prin auto-aplicare de-a lungul generatiilor celulare. La microscop cromozomii pot fi evidentiati in cursul diviziunii celulare ca niste formatiuni avand o structura si un numar caracteristic pentru o anumita specie.cromozomii asigura transmiterea 30

informatiei genetice de la o generatie celulara la alta.La inceputul mitozei, cromozomii care au suferit o duplicatie in cursul interfazei apar la microscop ca fiind formati din doua cromatide, unite intr-un singur loc denumit centromer.Dupa aceea cromatidele se separa complet si devin cromozomi-fii, care migreaza in cele doua celule fiice rezultate prin aceasta diviziune. Forma cromozomilor depinde de pozitia centromerului, structura cu ajutorul careia cromozomul se ataseaza de fibra fusului nuclear si are posibilitatea sa migreze la polii celulei in timpul anafazei. Structura moleculara a cromozomilor la procariote si eucariote Se stie ca procariotele nu au nuclei prevazuti cu o membrana nucleara, nu se divid prin mitoza si meioza, nu au fus nuclear si nu au un ciuclu de condensare a cromozomilor. Procariotele au un singur cromozom alcatuit din ADN sau ARN si deci un singur grup de linkage a genelor. In prezent, in grupul procariotelor sunt incluse : organisme de tip acelular: virusurile si viroizii organisme de tip celular : eubacteriile, algele verzi si arhebacteriile

Eucariotele au un numar constant de cromozomi pentru o anumita specie si o cantitate mai mare de material genetic. Arhitectura moleculara este mult mai complexa decat cea a procariotelor. Cromozomul la procariote Virusurile au genonul reprezentat de un cromozom de forma circulara sau lineara, in care sunt dispuse genele intr-o anumita ordine. Cromozomul viral este reprezentat de o macromolecula de ADN sau ARN . Bacteriile au un singur cromozom de forma circulara reprezentat de o macromolecula de AND bicatenar. El se prezinta puternic rasucit si condensat, s-a demonstrat ca cromozomul bacterian este alcatuit din 40-50 bucle avand superrasuciri secundare alcatuite din cirta 400 perechi de nucleotine. Cromozomii la eucariote La eucariote cromozomii au o structura foarte complexa alcatuiti din ADN, ARN, proteine histonice si nonhistonice. Cromozomii de tip eucariot sunt alcatuiti din cromatina, care este de doua feluri : eucromatina, substanta cromozomiala care se coloreaza normal si care se replica de-a lungul fazei S a ciclului mitotic si heterocromatina, mai condensata care se coloreaza mai intens in toate fazele diviziunii celulare si se replica la sfarsitul fazei S a ciclului mitotic. Tipuri de cromozomi 31

-metacentric-are centromerul median -submetacentric-are centromerul plasat submedian -subtelocentric -acrocentric

a.

b.

c.

Tipuri de cromozomi:(a) Metacentrici; (b) Submetacentrici; (c) Acrocentrici

Cromozomii nu sunt vizibili pana cand celulele nu incep sa se divida ; in stadiul diviziunii celulare ,numit metafaza,atunci ei devin mai compacti si pot fi vazuti la microscop. Fiecare cromozom prezinta o secventa specifica , un punct de constrictie , numit centromer care ii da cromozomului forma lui specifica si il divide. Fiecare om poarta 46 de cromozomi in celule somatice nucleate, in 23 de perechi.Centromerul este punctul in care se unesc cele doua cromatide ale unui cromozon.Cromozomii variaza in marime si forma si de obicei apar perechi Exista doua tipuri de cromozomi: -cromozomul de tip procariot -cromozomul de tip eucariot. 32

1. Cromozomul de tip procariot Acesta este caracteristic bacteriilor si algelor albastre-verzi are o organizare relativ simpla si este format dintr-o macromolecula de ADN,dublu catenara,elicala circular covalent inchisa , cu o varietate de proteine. GENOMUL VIRAL: este alcatiut dintr-o molecula de ADN (acidul dezoxiribonucleic) sau ARN (acidul ribonucleic),unicatenara sau bicatenara,liniara sau circulara,inchisa intr-un invelis de proteine. - are o functionalitate particulara -la viroizi genomul este in exclusiv ADN -la eucariote are o organizare mai complexa in sensul ca ADN este permanent compexat cu proteine histonice si alte proteine. Fiecarei specii ii apartine un anumit numar de cromozomi,de forma si structura bine definite;astfel organismele eucariote pot fi identificate prin complementul lor cromozomal. Toate celulele din constitutia corpului unui organism pluricelular au aceiasi numar de cromozomi,acesta fiind in numar de doi. Celulele reproducatoare poseda numai un singur set de cromozomi si se numesc haploide. Numarul de cromozomi din cadrul setului haploid este o constanta pentru fiecare specie. majoritatea speciilor de plante ,animale si fungi au complemente cromozomale formate din 10-50 de cromozomi. Forma cromozomilor metafizici este adesea de betisoare;uneori pot fi filoformi sau granulari. Dimensiunile cromozomilor sunt in general de ordinul micronilor. Autozomii sunt cromozomo normali ai complementului unei specii.Ei poarta gene care controleazadiferite caractere;morfo-anatomice si eco-fiziolologice ale organismelor. Heterozomii sunt cromozomi care contin un set de gene cu rol decisiv in determinarea sexului unui individ. 2. Cromozomul de tip eucariot Materialul genetic este reprezentat dintr-un genom nucleari un genom extranuclear (reprezentat din genomul mitocondriali, n cazul celulelor vegetale,i din genom cloroplastic). Genomul nuclear cuprinde un set de molecule lineare de ADN, fiecare reprezentnd uncromozom. Fr excepie, toate eucariotele au cel puin 2 cromozomi care ntotdeauna sunt 33

lineari.Singura variaie care se nregistreaz este cea referitoare la numrul de cromozomi, care ns nu estecorelat cu caracteristicile biologice sau cu poziia evolutiv a organismului respectiv. Astfel, la Saccharomyces cerevisiae (drojdia de bere - un eucariot unicelular, inferior) numrul haploid de cromozomi este 16, de 4 ori mai mare dect la musc (Musca domestica). De asemenea, numrul decromozomi nu este corelat nici cu dimensiunea genomului; de exemplu, la salamandr genomul estede 30 ori mai mare dect la om, dar are jumtate din numrul haploid de cromozomi de la om. Cromozomii eucarioi sunt separai de citoplasm prin membrana nucleari, ca urmare,transcriereai traducerea sunt separate n timpi spaiu una de cealalt; n contrast, la procariote, celedou procese se de sfoar aproximativ simultan. Structura cromozomului metafazic la eucariote Fiecare cromozom metafazic este format din doua subunitati separate intre ele longitudinal, denumite cromatide (brate), care se unesc printr-o structura numita centromer, cu diametru mai mic decat al cromozomului, de aceea se mai numeste si constrictie primara. La capetele cromozomilor se gasesc telomerii, acestia asigurand replicatia si stabilitatea cromozomului, totodata impiedicand cromozomii sa se lipeasca prin capete. Apara capetele cromozomilor de actiunea degradativa a exonucleazelor, asigurand replicarea exacta a portiunilor terminale cromozomiale.Unii cromozomi pot prezenta la capetele cromatidelor, constrictii secundare, urmate de o structura heterocromatica numita satelit. Este o formatiune sferica, avand rol de organizator nucleolar. De obicei, numarul de sateliti coincidecu numarul de nucleoli din nucleul celulei. Pe cromatide exista mai multe origini de replicare repliconi, secvente de nucleotide unde incepe replicatia in timpul fazei S a ciclului celular. Centromerul are rolul de a fixa cromozomul pe filamentele fusului nuclear si de a asigura deplasarea acestuia spre cei doi poli in timpul diviziunii celulare. Are un rol deosebit in mentinerea unitatii structurale a cromozomului si are o structura speciala. Inima centromerului este formata din ADN mare (aprox. 220 pb) si este impartita in 4 regiuni. La suprafata centromerului se afla kinetocorul alcatuit din ADN si proteine. Exista specii (unele plante si nevertebrate) la care centromerii sunt difuzi si ocupa intreaga suprafata a cromozomilor (cromozomi policentrici) Cromatidele sunt unitatile morfo-functionale de recombinare si segregare cromozomiala. Observatiile electronice au evidentiat faptul ca fiecare cromatida este formata din cate 2 filamente 34

fine cu diametrul de aproximativ 30 , cromoneme sau subcromatide. Cromonemele se spiralizeaza si se scurteaza puternic in timpul diviziunii. Pot fi colorate specific, astfel, putandu-se observa pe cromoneme portiuni mai intens colorate, care apar ca niste ingrosari pe cromozom si se numesc cromomere care le dau aspectul unui sirag de margele. Daca se folosesc coloranti bazici, se pot observa pe cromatide, zone care se coloreaza mai intens, numite heterocromatice si zone care se coloreaza mai slab (normal) zone eucromatice. Zonele heterocromatice au o densitate mai mare a cromonemei, deci procesele de condensare si decondensare sunt mai intense aici, decat in restul cromozomului. Aceste zone sunt mai des intalnite in zona centromerului, la capetele cromatidelor in telomere si in zona organizatorilor nucleolari. Heterocromatina poate fi de doua tipuri: constitutiva permanent condensata, prezenta de la nastere pana la sfarsitul vietii, de exemplu, la cromozomul Y de la Drosophila melanogaster. facultativa - un tip de heterocromatina care sufera modificari de-a lungul dezvoltarii individuale, de exemplu, unul din cromozomii X de la femelele vertebratelor, apare in nucleul inetrfazic intens colorat, corpuscul Barr sau cromatina sexuala si care este nefunctional din punct de vedere genetic Categorii de cromozomi A. Cromozomi principali. Sunt cromozomii cu cea mai larga raspandire, altfel spus cromozomii caror prezenta este considerata normala pentru celulele somatice si pentru cele sexuale normale si sunt grupati in doua clase : cromozomi A si cromozomi B. Cromozomii A sunt comozomi tipici, normali ai complementului cromozomial ce defineste o specie. Ei se comporta constant atat sub aspect tipologic cat si sub aspect numeric. Cromozomii B supranumiti si cromozomi accesorii sau suplimentari, sunt cromozomi aflati in exces, putand fii in numar variabil atat la plante cat si la animale. Un exemplu tipic de planta cu cromozom B este Zea mays. Numarul cromozomilor B este extrem de variabil , nu numai de la individ la individ, ci si intre tesuturile aceluiasi individ. Croimozomii B nu manifesta fenomenul de omologie nici intre ei si nici cu cromozomii A. Sunt de obicei heterocromatici, mici si inerti din punct de vedere informational. In diviziunea celulara distributia lor nu este egala catre celulele fiice. Nu li se cunoaste originea ci se presupune doar ca au aparut din regiunile centrale ale unor

35

cromozomi A, prin pierderea de catre acestia a extremitatiilor(extremitati ce s-au putut atasa la alti cromozomi A, modificandu-le constitutia, deci continutul informational). B. Cromozomii secundari sunt acei cromozomi care coexista cu cromozomii A si B numai in anumite celule. In aceasta categorie intra cromozomii uriasi sau politenici din glandele salivare de la Drosophila melanogaster, Chironomidae, si alte insecte, cromozomii lampbrush (perie de lampa) prezenti in oocitele vertrebratelor, in profaza meiozei. Cromozomii uriasi sunt de doua categori : -cromozomi politenici -cromozomi in perie de lampa Cromozomii politenici au fost descoperiti de catre E. Balbiani in 1881 in glandele salivare de Chironomus. Ca dimensiune ei depasesc de 100-200 ori lungimea cromozomilor normali. Cromozomii politenici au fost depistati si in unele celule somatice ale larvelor de diptere (cum ar fi tubul digestiv), fiind prezenti chiar si la unele plante si la alte specii de nevertebrate. Cauza aparitiei acestor cromozomi este relativ simpla celula in care ei se gasesc, nu se divide, ci doar isi mareste dimensiunile. Nucleul respectivelor celule se gaseste intr-o perpetua stare de interfaza. Fiecare cromozom ia aspecutl unui fascicul de filamente de unde si numele lor de politenici. Cromozomii uriasi de la Drosophila melanogaster formeaza o figura tipica, fiind constituiti din cinci brate lungi si unul mai scurt. La punctul de intretaiere formeaza cromocentrul. In cromozomii uriasa (politenici) numarul cromonemelor dintr-un brat este de aprox. 256, deci cu mult mai mare decat normalul (doua cromoneme/cromatida). Cromozomii lampbrush (perie de lampa) sunt tot cromozomi uriasi. Forma lor se datoreaza conjugarii cromozomilor omologi intr-un singur complex. Cromozomii sunt puternic despiralizati si formeaza bucle simetrice cu orientare perpendiculara bpe axul complexului. Cromozomii de tip lampbrush sunt prezenti in oocitele amfibienilor, molustelor, echinodernelor, pestilor, reptilelor, la unele mamifere si chiar la ceapa. O asemenea conformatie se gasete si la cromozomul Y de la Drosophila melanogaster. La unele specii acesti cromozomi ating lungimea de peste 1000, fiind considerati cei mai lungi cromozomi. Avand in cedere despiralizarea lor puternica, cromozomii sunt deosebit de activi

36

in procesul dezvoltarii oocitelor. In buclele cromozomilor perie de lampa are loc o transcriere a informatiei materializata in sinteze de ARN mesager.

Cromozomi in perie de lampa la o bucla marita : 1. Axa cromozomului, 2. Fibrele cromozomale, 3. Matrix (ARN si proteine) Cromozomi in perie de lampa la o marire redusa : A. Bucla B. Axa cromozomului

37

C. Cromozomii sexuali (heterozomi)- sunt notati simbolic XX la femei si XY la sexul mascul Cromozomii sexuali difera de autozomi si se comporta diferit fata de acestia.Cromozomii sexuali sunt cromozomi care sunt diferiti la cele doua sexe si contribuie la determinismul genetic al sexelor si se numesc heterozomi.Daca exista heterozomi avem un determinism cromozomial al sexelor. Numarul haploid de cromozomi al speciilor diploide stramosesti au capatat denumirea de genom si se noteaza cu X. In general numarul de cromozomi este stabil si caractreristic pentru celulele fiecarei specii. Forma cromozomilor constituie de asemenea o caracteristica de gen si specie. Cromozomii sunt numerotai de la 1 la 22, att la brbai ct i la femei. Acetia se numesc autozomali.

Perechea 23 este diferit la brbai i femei i poart denumirea de cromozomi sexuali. Exist dou feluri de cromozomi sexuali cromozomul X i cromozomul Y Cromozomii sexului (heterozomii) umani au aparut printr-un proces de diversificare a unei perechi de autozomi, n cursul evolutiei. Din pacate, nu s-au evidentiat nca etape intermediare ale procesului de diversificare al autozomilor. 39

Totusi, o serie de dovezi au fost aduse n sprijinul ipotezei care sustine transformarea perechii de autozomi n gonozomi. Ipoteza arata ca acum 300 milioane ani unul dintre autozomii perechii initiale a pierdut segmente cromozomiale reducndu-se ca marime si devenind cromozomul Y uman; celalalt autozom , a ramas neschimbat ca marime, devenind la om cromozomul X. n consecinta, cromozomul X a pastrat integral setul de gene majore , ce a existat pe perechea initiala. Transformarea autozomului initial n Y s-ar fi realizat prin modificari structurale de tipul deletiilor, inversiilor, translocatiilor, dar si prin crossig-over inegal. Determisismul gentic poate fi cromozomial sau genic. Cel mai comun tip de determinism genetic este cel cromozomial D. Cromozomii somatici Acestia poarta numele de autozomi si configuratia lor este dependenta de pozitia centromerului.Descrierea cromozomilor se face incepand cu metafaza si sfarsitul profazei.

Modificari in structura cromozomilor : Modificrile n structura cromozomului apar cnd materialul genetic dintr-un cromozom este rupt i rearanjat ntr-un anumit fel. Acest lucru poate cauza un plus sau o lips de material cromozomial i se poate produce n mai multe moduri, pe care le vom discuta n cele ce urmeaz. Modificrile n structura cromozomului pot fi foarte subtile i dificil de detectat de ctre cercettori n laborator. Chiar i atunci cnd este descoperit modificarea n structur, este adesea greu de anticipat efectul pe care aceasta l va avea asupra copilului. Acest lucru poate fi frustrant pentru prinii care vor s obin ct mai multe informaii despre viitorul copilului lor. Deleiile

40

Termenul de deleie cromozomial nseamn c o parte din cromozom a fost pierdut. O deleie se poate ntmpla pe oricare din cromozomi i pe oricare parte a unui cromozom. Deleia poate avea orice dimensiune. Dac materialul genetic (genele) care a fost deletat conine informaii importante pentru organism, persoana n cauz poate prezenta retard mintal, tulburri de dezvoltare i probleme de sntate. Gravitatea acestora depinde de mrimea prii din cromozom care s-a pierdut i de locul unde deleia a avut loc. Duplicaiile

Termenul de duplicaie cromozomial nseamn c un cromozom i-a duplicat o parte din el nsui, astfel nct exist prea mult material genetic. Acest plus de material genetic poate nsemna c sunt prea multe instruciuni care s poat fi procesate de organism i aceasta poate duce la retard mintal, tulburri de dezvoltare i probleme de sntate. Inseriile

41

Inseriile cromozomiale nseamn c o parte din materialul genetic se rupe i insereaz ntr-o pozitie greit, fie n cromozomul respectiv, fie n alt cromozom. Dac nu este nici plus i nici lips de material genetic, persoana respectiv poate fi sntoas. Dac exist plus sau lips de material genetic, persoana respectiv poate prezenta retard mintal, tulburri de dezvoltare i probleme de sntate. Cromozomi inelari

Termenul de cromozomi inelari nseamn c terminaiile unui cromozom se unesc formnd un inel. Acest lucru se ntmpl de obicei cnd cele dou terminaii ale unui cromozom sunt deletate. Capetele care rmn sunt lipicioase i se unesc sub forma unui inel. Efectul pe care acest fenomen l produce asupra persoanei respective depinde, de obicei, de cantitatea de material genetic care s-a pierdut nainte de a se forma inelul. Inversiile

Inversiile cromozomiale nseamn c o parte din cromozom s-a rsucit astfel nct succesiunea genelor din cromozom este parial inversat. n majoritatea cazurilor acest lucru nu detemin probleme de sntate persoanei purttoare a unei inversii.

42

Reglarea exprimarii genelor la eucariote

La eucariote reglarea genetic are un caracter mult mai complex deoarece: materialul genetic este complexat cu histone, pentru a forma fibra de cromatin; reglajul genetic la eucariote este mai complex din cauza existenei genelor n mozaic, astfel c sinteza ARN se realizeaz n mai multe etape prin care se elimin intronii; reglajul genetic la eucariote este afectat de faptul c sinteza proteic se realizeaz n citoplasm, iar ARNm trebuie s migreze din nucleu n citoplasm, la locul sintezei proteice; reglajul genetic la eucariote are un caracter mai complex din cauza unei cantiti foarte mari de ADN n nucleu, din care ns numai o parte este informaional. La eucariote, genele nu sunt organizate n operoni, motiv pentru care reglajul genetic se realizeaz la nivelul genelor individuale. Ca urmare, fiecare molecul de ARNm poart mesajul genetic pentru o singur caten polipeptidic el fiind monocistronic. ADN de la eucariote este permanent complexat de histone care, pe lng rolul lor structural de a asigura stabilitatea fibrei de cromatin, joac i rol de represori nespecifici generalizai, astfel c genele se afl ntr-o permanent stare represat. Pentru a funciona, genele trebuie s fie induse s funcioneze, atunci cnd necesitile celulei o cer. Activarea genelor se realizeaz cu ajutorul proteinelor nonhistonice. Deoarece la eucariote majoritatea genelor sunt inactivate n orice moment, reglajul genetic se realizeaz nu prin blocarea activitii lor (represie) ci prin activarea unor anumite gene (inducie), activarea i inactivarea avnd un caracter reversibil. Reglarea activitii genelor se poate realiza la mai multe nivele, evidente n cursul citodiferenierii: Reglaj genetic la nivel transcripional. La eucariote ca i la procariote, acesta este nivelul cel mai important la care se realizeaz controlul activitii genelor. Controlul transcripional determin care dintre gene este transcris la un moment dat i rata cu care 43

se realizeaz procesul de transcriere. Genele de la eucariote conin secvena promotor i , de cele mai multe ori o secven activatoare ( enhancer), ele reprezentnd elemente reglatoare majore. Majoritatea genelor de la eucariote sunt inactive (tcute) pn n momentul n care sunt activate n mod specific. O prim condiie pentru ca procesul de transcriere s poat fi iniiat este ca nucleosomii s poat fi ndeprtai de la nivelul regiunii de interes. Histonele, la rndul lor, pot s influeneze proprietile de transcriere ale ADN prin modificri chimice (fosforilare, acetilare, metilare) afectnd astfel interaciunea ADN- histone. Proteinele nonhistonice ndeplinesc rolul unor activatori specifici ai genelor asigurnd transcrierea difereniat a genelor , ele interacionnd cu histonele pe care le ndeprteaz de la nivelul genelor ce rmeaz a fi transcrise. Reglarea transcrierii genelor la eucariote se mai poate realiza i prin procesul de metilare al ADN. Astfel, imediat dup replicare, o parte din bazele azotate (n special citozina) sufer un proces de metilare (prin intervenia unei metil transferaze). Gradul de metilare al citozinei variaz n funcie de specie. Astfel, la mamifere de exemplu, 70 % din ADN este metilat.. S- a constatat c ADN-ul genelor inactivate este mai puternic metilat dect cel al genelor active. Metilarea citozinei poate marca macromolecula de ADN n mod stabil, el fiind transmis celulelor fiice la fiecare diviziune i poate ndeplini funcii multiple, incluznd meninerea structurii cromosomului, controlul transcripiei, transformarea oncogenic etc. Metilarea unor anumite secvene de ADN este asociat cu inhibiia transcripiei, genele respective fiind ns inactivate n mod reversibil. Reglajul genetic la nivelul maturrii ARNm. Acest tip de reglare funcioneaz n procesul de maturare al ARNm. Dou evenimente reglatoare exemplific acest nivel de reglare: alegerea situsului de poliadenilare (adugarea cozii poliA) i a celui de eliminare a intronilor i asamblare a exonilor. Datorit structurii discontinue a genelor (exoni + introni), se sintetizeaz ARNm precursor (premesager) ce conine att secvene informaionale ct i secvene noninformaionale. Prelucrarea acestei molecule (splicing) pentru a obine ARNm matur, funcional presupune parcurgerea mai multor etape n care sunt implicate molecule de ARNsn precum i anumii factori proteici.

44

S-a evideniat faptul c n anumite situaii prelucrarea ARNm se poate realiza ntr-o asemenea manier nct permite o asortare variat a ezonilor din aceeai gen, proces denumit prelucrare alternativ (alternative splicing). 3. Reglajul genetic la nivelul transportului ARNm n citoplasm. Odat prelucrat, ARNm migreaz din nucleu n citoplasm, la nivelul porilor din membrana nuclear. Cercetrile au artat c numai o mic parte din ARNm sintetizat n nucleu, migreaz n citoplasm, cea mai mare parte din ARNm fiind degradat n nucleu cu ajutorul unor enzime. Reglajul genetic este acela care decide ce secvene de ARNm vor fi degradate n nucleu i care vor fi exportate n citoplasm, acolo unde se realizeaz sinteza proteic. Este vorba de enzime diferite ce opereaz n tipuri variate de celule, fapt ce determin ce sinteze proteice caracteristice vor realiza celulele respective. 4. Reglajul genetic la nivelul translaiei mesajului genetic. Const n faptul c nu toate moleculele de ARNm matur migrate n citoplasm vor fi utilizate n procesul sintezei proteice. 5. Rglajul genetic la nivelul degradrii ARNm are rolul de a selecta moleculele de ARNm matur migrate n citoplasm care vor fi degradate. n cazul genelor hemogobinei, de exemplu, ARNm are o mare stabilitate n timp, astfel c el servete repetat pentru sinteza proteic. De asemenea, la eucariote se poate spune c exist dou tipuri de reglare a activitii genelor: reglare pe termen scurt- se bazeaz pe mecanime moleculare reversibile, reprezentate de modificri n activitatea unor gene, i reglare pe termen lungcare este de regul ireversibil i implic fenomene legate de diferenierea celular ce au loc n cursul dezvoltrii ontogenetice. La eucariotele superioare, reglarea pe termen scurt (la nivelul transcrierii genetice), este n mare parte mediat de hormoni. Un anumit hormon poate avea drept int una sau mai multe tipuri de celule, fiecare tip rspunznd diferit la acelai hormon. Unii hormoni regleaz activitatea genelor influennd transcrierea, traducerea sau funcionarea unor enzime cum este adenilat ciclaza. De exemplu, cei mai muli hormoni polipeptidici i exercit efectele lor iniiale la nivelul membranei celulelor int, stimulnd activitatea adenilat- ciclazei. Aceasta convertete ATP la AMPc capabil s stimuleze sinteza genelor, ca i n cazul procariotelor. Hormonii steroizi acioneaz direct 45

la nivelul transcrierii genetice, fr intervenia AMPc, n timp ce ali hormoni pot afecta histonele stimulnd astfel procesul de transcriere. Reglarea pe termen lung se realizeaz prin heterocromatinizarea sau condensarea mai pronunat a cromatinei ceea ce conduce la o reducere sau chiar o blocare a funcionrii ADN ca matri pentru sinteza ARN. La nivelul cromosomilor eucariotelor exist dou tipuri de heterocromatin, constitutiv i facultativ, care sunt implicate n activitatea genelor. Astfel heterocromatina constitutiv se gsete la nivelul regiunilor care nu sunt niciodat exprimate (transcrise); acestea includ sateliii i au un rol structural pentru cromosom. Deseori, secvenele condensate sunt concentrate la nivelul unor regiuni specifice, de obicei n jurul centromerului, ele pstrnd aceeai configuraie n toate celulele organismului respectiv. Heterocromatina facultativ reprezint cromatina condensat doar n anumite celule, n timp ce n alte tipuri de celule regiunile corespunztoare sunt decondensate. S-a dovedit faptul c, n celulele embrionare cantitatea de heterocromatin facultativ este mic n timp ce n celulele specializate proporia sa crete foarte mult. Aceasta nseamn c n cursul procesului de dezvoltare individual (ontogenetic) are loc inactivarea prin heterocromatinizare a unui numr mare de gene. Cel mai cunoscut exemplu de reglare prin heterocromatinizare de tip facultativ este cromatina sexual ce reprezint unul dintre cromosomii X de la femelele de mamifere care se inactiveaz la ntmplare (fie cel de origine matern, fie cel de origine patern), n mod definitiv. Astfel, organismul femel poate fi considerat ca fiind un mozaic de clone celulare, fenomenul fiind evident n cazul unor gene mutante localizate pe cromosomul X: n cazul unor celule gena mutant se manifest fenotipic, n timp ce n altele nu (cele ce conin cromosomul X heterocromatinizat). Un exemplu este cel al pisicilor calico la care femelele au blana cu pete galbene i negre, fiind heterozigote (Cy/CB), genele pentru culoarea blnii fiind localizate pe cromosomii X.

46

In cursul dezvoltrii ontogenetice n unele celule este inactivat cromosomul X pe care se gsete gena Cy n timp ce n alte celule se inactiveaz cromosomul X ce conine gena CB. Rezultatul este apariia unor pisici cu blana cu pete galbene i negre. La masculi, din cauz c exist un singur cromosom X, fenomenul nu se realizeaz, ei fiind fie complet negri fie galbeni

Exemplul de mai sus este un tip de Reglare pe termen lung care se realizeaz prin heterocromatinizarea sau condensarea mai pronunat a cromatinei ceea ce conduce la o reducere sau chiar o blocare a funcionrii ADN ca matri pentru sinteza ARN. Heterocromatina, puternic condensat, este prezent mai ales n celulele nalt difereniate care sintetizeaz foarte puine proteine comparativ cu celulele nedifereniate. De exemplu, n leucocitele normale apar mase mari de heterocromatin sub forma unor blocuri puternic condensate la periferia nucleului, n timp ce n cazul leucemiilor aceste aspecte sunt absente, celulele trecnd n starea nedifereniat cu sinteze proteice intense i capabile de diviziuni celulare rapide. Heterocromatinizarea poate avea loc la nivelul unor segmente cromosomale, a unor cromosomi ntregi (X de la femelele de mamifere) i chiar a ntregului genom (ex. La Planococcus citri), cnd cromosomii de origine patern sunt inactivi, formarea spermatozoizilor realizndu-se n urma diviziunii mitotice, ei fiind de 2 tipuri: unii funcionali i alii nefuncionali (conin cromosomii paterni inactivi). Un alt aspect al reglajului genetic s-a identificat odat cu descoperirea genelor cu structur discontinu de la eucariote. n acest caz, ntr-o prim etap este sintetizat un 47

ARNm primar (ARN premesager) care conine mai muli exoni i introni dup care, prin prelucrarea sa se poate forma ARNm matur care include toi exonii sau numai o parte dintre ei, proteinele rezultate fiind evident diferite (ex. Cazul formrii anticorpilor). Citodiferenierea Procesul de difereniere celular sau citodifereniere este specific organismelor eucariote pluricelulare, el referindu-se la modificrile structurale i funcionale pe care le sufer celulele ce rezult (n urma unor diviziuni mitotice repetate) din celula-ou sau zigot. La organismele eucariote, coninutul n ADN este acelai, indiferent de tipul celular, ceea ce nseamn c diferenierea celular i dezvoltarea organismului reprezint rezultatul unei cascade de evenimente programate genetic ce determin activarea sau represia genelor. Studiile efectuate asupra dezvoltrii ontogenetice la Drosophila melanogaster i la nematodul Caenorhabditis elegans au permis elucidarea unor aspecte legate de genetica dezvoltrii. Fenomenul diferenierii celulare se realizeaz ntr-o ordine cronologic strict, dup un program extrem de riguros a crui nerespectare conduce la modificri anormale ale organismului. De exemplu, la om unde exist aproximativ 1013 celule, n cursul dezvoltrii ontogenetice are loc diferenierea a peste 150 tipuri diferite de celule, deosebite ca form, mrime, structur sau funcie. Studiul diferenierii celulare la mamifere este dificil, motiv pentru care cercettorii au ales un sistem model la care dezvoltarea embrionar s poat fi urmrit cu uurin.

48

Acesta este cazul dezvoltrii embrionare la Drosophila melanogaster, avantajele alegerii datorndu-se urmtoarelor caracteristici: genom de dimensiuni mici numr mic de cromosomi (patru perechi) i existena cromosomilor politeni prezint mai multe stadii larvare, dezvoltarea fiind prin metamorfoz (ou-larv-pup-adult), ntregul proces de metamorfoz (dezvoltarea de la ou la adult) dureaz aproximativ nou Reglarea procesului de citodifereniere, aceasta se realizeaz la niveluri diferite: la nivelul cantitii de ADN i a replicrii materialului genetic, al transcrierii i traducerii la nivel cromosomal sau al ntregului genom. Astfel, dei se consider c toate celulele unui organism conin aceeai cantitate de ADN, s-a dovedit c exist unele variaii ce se datoreaz unor procese de replicare difereniat: suprareplicare a anumitor regiuni cromosomale i subreplicarea altora (mai ales a regiunilor heterocromatice). De exemplu, la plante exist diferene ntre cantitatea de ADN din meristeme i cea din diferite organe: la nivelul celulelor meristematice cantitatea de ADN este mai mic n timp ce n alte organe, cum sunt cotiledoanele care sunt alctuite din celule nalt difereniate, cantitatea de ADN este mai mare. In aceea ce privete genele implicate n controlul dezvoltrii la D.melanogaster, acestea au fost identificate i studiate pe baza mutaiilor produse la nivelul lor, care au condus fie la apariia unor structuri anormale fie la moartea organismului. Aceste gene pot fi incluse n cel puin trei grupuri gene de origine matern: se exprim n cursul ovogenezei i sunt responsabile de gradientul de proteine ce apare la nivelul oului i care sunt implicate organizarea spaial a embrionului timpuriu 49

gene de segmentare: sunt exprimate dup fecundare la nivelul zigotului i determin numrul i organizarea segmentelor corpului. genele homeotice: se exprim dup genele segmentare i determin identitatea fiecrui segment individual.

50

Genetica umana
Tipuri de cromozomi a.Dupa natura genelor: AUTOZIMI (cromozomi somatici) HETEROZOMI (cromozomi sexuali) b.Dupa pozitia centromerului: METACENTRICI - centromer duspus median, brate egale SUBMETACENTRICI - centromer submedian SUBTELOCENTRICI - centromer aflat aproape de capatul cromatidelor TELOCENTRICI - centromerul se afla la capatul cromatidelor ACROCENTRICI - cromozom cu un brat Cariotip = asezarea cromozomilor sub forma de perechi dupa dimensiuni si pozitia centromerului. Idiograma = reprezentarea grafica, schematica a cromozomilor unei specii. 1.Cariotipul uman In alcatuirea cariotipului uman se are in vedere: *dimensiunile cromozomului, *tipuri de cromozomi, *pozitia centromerului, *prezenta sau absenta satelitului. Cariotipul uman are 2n=46 de cromozomi dintre care 44 autozomi si 2 heterozomi. Maimutele artropoide au 2n=48 de cromozomi. In urma unui accident cromozomial, care inseamna fuzionarea a 2 cromozomi acrocentrici (translatie Robertsoniana) a aparut cariotipul cu 2n=47 cromozomi. Cariotipul uman este organizat in 7 grupe: Grupa A - cromozomii perechilor 1-3 de dimensiuni foarte mari si sunt metacentrici. Grupa B - cromozomii perechilor 4-5 de dimensiuni foarte mari si sunt submetacentrici. Grupa C - cromozomii perechilor 6-12 de dimensiuni mari, aici intalnim cromozomul X. Grupa D - cromozomii 13-15 de dimensiuni mijlocii, sunt acrocentrici. Grupa E - cromozomii 16-18 de dimensiuni mijlocii, sunt acrocentrici. Grupa F - cromozomii 19-20 de dimensiuni mici, submetacentrici/metacentrici. Grupa G - cromozomii 21-22 dimensiuni foarte mici, acrocentrici, intalnim cromozomul Y. 51

Prin tehnici de bandare s-au putut studia mai usor cromozomii umani si alcatuirea cariotipului uman. Benzile Q si G au aceeasi dispozitie, grosime si mod de colorare. Benzile R sunt benzile de reversie inverse benzilor Q si G. Benzile C sunt benzile centromerice, se obtin in jurul centromerului. Benzile T sunt benzile telomerice ce se obtin in jurul telomerului. *Hartile cromozomiale sunt reprezentari grafice schematice ale unui grup linkage cu plasarea la distante aproximative a genelor in functie de frecventa crossing overului. *Hartile genetice se intocmesc pe baza frecventei crossing overului. *Hartile cetologice se intocmesc pe baza abservatiilor microscopice. *Hartile cetogenice se intocmesc pe baza frecventei crossing overului si a studiilor microscopice. Particularitatile cariotipului uman *99% din totalul ADN-ului nuclear este non-informational. *pentru sinteza proteinelor care au in structura mai multe catene diferite se foloseste informatia din mai multe gene diferite. *in genomul uman se afla gene inactive numite pseudogene. *unele gene se afla intr-un nr mare de exemplare, fenomen numit amplificare genica. *in celulele embrionare toate genele sunt functionale, iar in celulele specializate unele gene sunt inactive toata viata. Mutageneza si Teratogeneza Mutageneza este procesul de aparitie a mutatiilor. Teratogeneza determina aparitia de mutatii in timpul dezvoltarii intrauterine si nasterea de copii cu malformatii. Mutatiile sunt modificari in structura si functiile materialului genetic care nu sunt determinate de recombinari genetice sau segregare de tip mendelian. TIPURI DE MUTATII dupa cantitatea de material genetic afectat *Mutatii genomice: este afectat genomul sau complementul cromozomial. Poliploidia = multiplicarea intregului genom

52

Aneuploidia = cresterea sau scaderea nr de cromozomi din genom datorita nondisjunctiei perechilor de cromozomi 2n +/- 1, 2, 3 Aneuploidii autozomale = modificarea nr de autozomi. a. Trisomia 13 - sindrom Patau, este afectata perechea 13, individul traieste 4-5 luni cu afectiuni grave. b. Trisomia 18 - sindrom Edwards, este afectata perecea 18, persoana are afectiuni cardiace, renale si retard mintal. c. Trisomia 21 - sindromul Down, este afectata perechea 21, au talie redusa, ochi mongoloizi, gat gros si probleme de echilibru. *Mutatii heterozomale: genele afectate se afla pe heterozomi si se transmit diferit la cele doua sexe. In cazul sexului heterogametic gena se manifesta intr-un singur exemplar, fenomen numit HEMIZIGOTIE. Hemofilia = lipsa factorilor coagulanti din sange si incapacitatea de oprire a hemoragiilor. XX - femeie sanatoasa / XhX - femeie sanatoasa purtatoare / XhXh - femeie bolnava Daltonism = incapacitatea distingerii culorii rosu de verde, galben de maro. XX - femeie sanatoasa / XdX - femeie purtatoare / XdXd - femeie bolnava de daltonism *Factorii mutageni 1. Fizici - radiatii neionizante care produc cancer de piele, - radiatii ionizante, raze X, Y, H produc leziuni in materialul genetic, - campul electromagnetic, - variatiile bruste de temperatura. 2. Chimici - derivatii bazelor azotate (5 bromo uracilul), - acidul nitros, - agenti alkilanti (iperita), - unele medicamente, - aditivi alimentari, - coloranti. 3. Biologici - virusurile (retrovirusurile) - transpozomii (segmente de ADN) care isi modifica pozitia in cadrul moleculei de ADN 4. Fondul natural de radioactivitate reprezentat de roci radioactive, arme nucleare, centrale nucleare, duc la aparitia de izotopi radioactivi cum ar fi St90- care este confundat cu calciul si localizat in oase, iar I-131 produce cancerul tiroidian. 5. Radiatii solare - razele ultraviolete 6. Industria chimica - substantele chimice descoperite pot produce mutatii grave si sunt greu biodegradabile.

53

Anomalii cromozomiale asociate cancerului uman Carcinogeneza - procesul de inducere a cancerului Cancerul reprezinta tulburari in diviziunea celulara, dintr-o celula normala apar celule anormale ce se divid necontrolat si invaziv. ETAPELE CARCINOGENEZEI *Initierea - transformarea unei celule normale intr-o celula canceroasa. O protooncogena se transforma in oncogena. *Dezvoltarea - diviziunea repetata necontrolata a celulelor. *Progresia - migrarea lor in alte tesuturi cu ajutorul sangelui. FACTORI CANCERIGENI *chimici, pesticide, produc cancer pulmonar *benzenul, produce leucemie *unele uleiuri minerale , produc cancer de piele *tutunul, produce cancer a aparatului digestiv, excretor si respirator *radiatiile ionizante si neionizante, produc deletii, inversii, substitutii, translocatii reciproce. TIPURI DE CANCER *cancinoame = cancer epitelial *sarcoame = cancer muscular *limfom = cancerul tesutului limfatic *leucemie = cancerul sangelui Leucemia cronica granulocitara => din translocatia cromozomului 9-22 Leucemia cronica limfocitara => din trisomia 12 Cancerul de san => din translocatia cromozomului 1 cu orice alt cromozom Sarcomul Burkit => din translatia cromozomilor 8 cu 14 Tehnica transfectiei - permite studiul aparitiei cancerului si se desfasoara in mai multe etape: recoltarea moleculara de ADN, fragmentarea moleculolor de ADN, efectuarea de infectari ale fragmentelor de ADN. PROTOONCOGENELE - gene normale ce controleaza sinteza proteinelor implicate in diviziunea celulara. ONCOGENELE - gene provenite in urma mutatiei protooncogenelor si capabile sa induca cancer.

54

Consideratii bioetice in genetica umana 1. Metode de studiu in genetica umana Datorita conditiilor bioetice nu se pot face incrucisari intre oameni. *descendenta este redusa *distanta dintre generatii poate fi de peste 30 ani Metodele de studiu sunt *studiul pedigreeului = ascendenta parentala *studiul gemenilor monozigoti, la gemenii monozigoti caracterele ereditare sunt comune, iar diferentele apar datorita mediului. *studiul familiilor consanguine si a izolatilor = casatorii intre rudele apropiate determina homozigotarea genelor recesive si manifestarea fenotipica a acestora. *metoda bandarii cromozomilor *studiul cromatinei sexuale. 2. Sfaturile genetice sunt acordate de geneticieni sau medici pentru a preveni eredopatiile (boli cu transmitere ereditara, acestea au crescut la peste 2500). Cei care au nevoie de sfaturi genetice sunt: *cuplurile care sunt afectate de o boala ereditara *familii cu rude afectate *familii in care s-a nascut un copil afectat *familii in care gradul de cosangvinizare este mare *familii ce au suferit mai multe avorturi spontane naturale. 3. Diagnoza penetrala *Ecografia - stabileste sexul, pozitia fatului in uter si eventualele malformatii. *Aminocenteza - extragerea lichidului amniotic din cavitatea uterina cu o seringa speciala si centrifugarea acesteia. Se studiaza supranatantul pentru depistarea de enzime anormale, iar celulele fetale din lichid se pun intr-un mediu de cultura si apoi se studiaza. S-au descoperit peste 2000 de boli. Dezavantajul este ca pot aparea riscuri la mama si fat, se efectueaza dupa 17 saptamani de sarcina. *Biopsia fetala - se studiaza celulele din corian, se aplica din a-9a saptamana de sarcina. *Studiul sangelui fatului din cordonul ombilical - se aplica pentru hemofilie. 55

4. Fertilizarea In Vitro Unirea ovulelor cu spermatozoizii in afara organismului. Ovulele se extrag laparoscopic, se pun intr-un mediu impreuna cu spermatozoizii, dupa fecundatie la 72 de ore are loc implantarea zigotilor in trompele uterine sau uter. Dupa 2 saptamani se realizeaza testul de sarcina. Solicita fertilizarea in vitro *cuplurile care dupa una an de incercari nu reusesc sa aiba copii, *barbatii cu spermatozoizii putini sau cu mobilitate redusa, *barbatii care au suferit aperatii de vasectomie, *femeii cu trompele uterine infundate sau legate sau ovule nesanatoase. 5.Clonarea: prin clonare se obtine celule, tesuturi sau organe pornindu-se de la o singura celula. Clonarea are drept scop reproducerea (clonare reproductiva) sau tratarea unei boli (clonarea terapeutica). Pentru clonare se folosesc ovule anucleate in care se introduce un nucleu provenit de la o celula diploida. Pusa in conditii de diviziune se obtin celule stem (totipotente, nediferentiate capabile sa evolueze in orice tip de tesut). Cu celule stem pot fi inlocuite tesuturile afectate sau se abtin organe si tesuturi ce vor fi folosite in transplant. Terapia genica consta in tratarea unor boli metabolice prin inlocuirea genelor mutante de gene normale sintetizate artificial. Pentru transfer interspecific de gene se folosesc drept vectori virusi sau plasmide.

56

Cariotipul si genomul uman

Cariotipul uman si anomaliile cromosomiale Orice fiinta umana se formeaza si se dezvolta dintr-o celula initiala, ou sau zigot. Ea reuneste zestrea ereditara a celor doi parinti intr-o configuratie genica noua, unica si constanta. Omul este produsul (rezultanta) interactiunii permanente dintre cele doua forte, ereditatea si mediul, care conditioneaza ansamblul structurilor si functiilor sare vitale. Cromozomii constituie suportul material al ereditatii.. La nivel molecular suportul material al ereditatii umane fiind reprezentat de acidul dezoxiribonucleic (ADN). El detine informatia ereditara, o exprima sub forma caracterelor noastre morfologice, functionale sau biochimice si o conserva in succesiunea generatiilor de cellule si organisme. ADN se gaseste in nucleul celulelor sub forma de cromatina si cromosomi. O mica cantitate de ADN exista si in mitocondrii (2%). Cromosomii sunt structuri nucleare alcatuite din ADN si proteine care contin un ansamblu liniar de gene. Genele (factori sau determinanti ereditari) sunt unitati de structura si functie ale materialului genetic, localizate in cromozomi. Cunoasterea infatisarii cromozomilor (numarul, forma si marimea) a susciatat interesul pentru cunoasterea cariotipului uman. Cariotipul uman normal este format din 46 de cromozomi, din care 22 perechi de autozomi si o pereche de cromozomi ai sexului numiti heterozomi, notati XX la femeie si XY la barbat. Cu ocazia conferintei de citogenetica umana de la Denver-California din anul 1960 s-a stabilit un sistem unic de clasificare a cromozomilor omului, numit sistemul Denver. In conformitate cu acest sistem, cei 46 de cromozomi sunt impartiti in sapte grupe, fiecare dintre ele cuprinzand un numar variabil de cromozomi. Criteriile de grupare au fost lungimea bratelor, pozitia centromerului si raportul dintre brate. Dupa descoperirea cariotipului uman, cercetarile de cotogenetica umana au luat un mare avant, reusind sa stabileasca nu numai aspectele normale ale cariotipului ci si o serie de aberatii cromozomale in cazul unor maladii ereditare, ale tumorilor maligne etc. Identificarea cromozomilor este posibila ca urmare a aplicarii tehnicii de bandare. Fiecare cromozom prezinta o succesiune specifica de benzi date de prezenta eucromatinei sau heterocromatinei, ca si de compozitia chimica de baze ale AND. Benzile au dispozitie specifica fiecarei perechi de cromozomi si in cariotipul uman nu se schimba, fiind la fel in orice tip de celula, tesut. Benzile 57

cromozomilor au o mare impotanta in identificarea unor modificari morfologice si structurale. Cariotipul uman Organismul uman are 23 perechi de cromozomi : 22 autozomi si doi cromosomi sexuali (la femei 22+XX, la barbate 22 + XY). Fiecare celula din organism poseda deci 46 cromozomi cu exceptia celulelor sexuale (ovul/spermatozoid) care au jumatate din setul cromosomial (ovulul: 22 +X, spermatozoidul: 22+X sau 22+Y). La unirea dintre spermatozoid si ovul va rezulta o celula cu un set complet cromosomial (44+XX sau 44+XY). Orice modificare numerica la nivelul autozomilor umani are consecinte grave, deoareace acestia au dimensiuni mari si deci va fi afectat un numar mare de gene. Cele mai cunoscute aberatii cromozomale ale autosomilor sunt : monosomiile (lipsa unui cromozom ) care antreneaza moartea timpurie a embrionului, cele mai fercvente fiind trisomiile (prezenta unui cromozom suplimentar) si restructurarile cromozomale de tipul deletiilor si translocatiilor. Dintre aberatiile autozomale de tipul trisomiilor cea mai mare parte nu sunt compatibile cu supravietuirea embrionului, iar dintre cele viabile cele mai frecvente sunt trisomiile 13, 18 si 21, cea mai frecventa fiind ultima. Sindromul Down Sindromul Down este o boala genetica , cromosomiala.. In 95% din cazuri, sindromul Down se prezinta ca trisomia 21. In 5% din cazuri cauza genetica a bolii este o translocatie sau mozaicism. Trisomia 21, cunoscuta ca sindromul Down, este intalnita in patologia umana cu o fracventa cuprinsa intre 1/600 1/700 de nou nascuti. Sindromul Down sau, cum a fost denumit initial, idiotia mongoloida sau mongolismul , a fost descris de catre Lagdon Down in anul 1866.Termenul de mongolism a fost ulterior abandonat, din cauza conotatiilor sale rasiale, si inlocuit cu cel de sindrom Down.. Originea cromozomiala a afectiunii a fost banuita inca in anul 1932, de catre Waardenburg, dar au trecut 27 de ani pana cand Lejeune (1959) a demonstrat ca sindromul se datoreste prezentei unui cromozom suplimentar in grupa G. Cauza aparitiei anomaliilor numerice cromozomale este nondisjunctia cromozomilor perechi in timpul diviziunii celulare. In cazul trisomiei 21 fiecare celula a organismului poseda trei cromozomi 21. Acest extra cromozom 21 provine din ovul sau spermatozoid. Se presupune ca in timpul formarii celulelor sexuale cei doi cromozomi 21 nu se separa (nondisjunctie). In timpul fertilizarii, la fuziunea dintre ovul si spermatozoid (in mod normal fiecare cu 23 cromozomi) unul va avea un cromozom in plus in pozitia 21 rezultand o celula cu 47 cromosomi.

58

Incidenta Incidenta sindromului Down depinde de varsta materna: ea este de 0, 43% atunci cand varsta materna este sub 20 ani, 0,625% intre 20 si 25 ani, 0,83 % intre 25 si 30 ani , 1,14% intre 30 si 35 ani, 3,45% intre 35 si 40 ani, 10,o% intre 4o si 45 ani si 21,7% peste 45 ani. Semnificatia acestei relatii nu este inca clara, dar se pare ca este vorba despre o scadere a eficientei meiozei (in sensul unei tendinte la nondisjunctie) odata cu cresterea varstei ovocitului.Majoritatea cazurilor de sindrom Down survin sporadic. Durata medie a vietii subiectilor cu sindrom Down este redusa datorita, indeosebi, unei susceptibilitati crescute la infectii. Mortalitatea este deosebit de mare in decursul primului an de viata. Durata medie de viata a crescut in ultimul timp datorita utilizarii antibioticelor. Sunt raportate cazuri la care persoanele afectate au deposit varsta de 50 de ani. Fenotipul Craniul este mic si rotund. Fata este rotunda , profilul facial este plat datorita hiperplaziei oaselor proprii ale nasului , iar fruntea este bombata. Strabismul convergent, blefaritele si nistagmusul sunt simptome relative frecvente.Urechile sunt mici si rotunde. Hipoacuzia sau surditatea reprezinta simptome comune. Gura, mica este de obicei deschisa. Buzele sunt groase, uscate si fisurate. Limba, mare este adesea vizibila. Gatul este scurt si gros. Toracele in palnie si cifoza dorso-lombara sunt observate in unele cazuri. Mainile sant scurte si late. Hipotonia musculara este evidenta mai ales in copilarie. Anomaliile cardiovasculare si cele digestive sunt serioase si frecvente. Exista si unele modificari metabolice. Frecventa si, implicit , importanta diagnostica a acestor semne este diferita. Dezvoltarea intelectuala este intotdeauna deficitara. Personalitatea este stereotipa, dar majoritatea copiilor au un comportament acceptabil; ei sunt imitativi, afectuosi, le place jocul si muzica.

59

Genomul uman
Genotipul uman este alcatuit din 80.000-100.000 de gene ce insumeaza in jur de 3 miliarde de nucleotide.Aceasta complexitate este ilustrata si de capacitatea organis-mului uman de a sintetiza aproximativ 80.000 de proteine diferite. Genele umane variaza intre limite largi ca lungime,cuprinzand adesea sute de baze insa doar despre aprox. 10% din genom se stie ca include secventele codificatoare ale proteinelor(exoni).Intercalate cu genele se gasesc numeroase secvente noninformationale(introni).Aflarea de noi informatii asupra structurii genelor si a functiilor acestora impunea o cunoastere detaliata a codului genetic.Astfel a demarat Proiectul Genomului Uman--Human Genome Project(HGP). Initiat in 1990 in SUA de catre Department of Energy(DOE) si National Institutes of Health(NIH),beneficiind de o finantare considerabila( 3 miliarde $),programul a fost estimat sa se intinda pe 15 ani.Obiectivele principale ale acestui program sunt: sa identifice cele aproximativ 100.000 de gene din ADN-ul uman sa determine secventa celor 3 miliarde de perechi de baze azotate ce alcatuiesc ADN-ul uman,cu precizia de o eroare estimata/10.000 de baze stocarea informatiei obtinute intr-o baza de date dezvoltarea metodelor si tehnologiilor pentru studiul acestor date sa dea raspunsuri problemelor etice ,legale si sociale care pot aparea in urma studiilor. S-a elaborat astfel un plan pus in aplicare din 1991,esalonat pe 15 ani si care sa coste in jur de un dolar pe nucleotida. Una dintre ideile de baza era sa se inceapa cu alcatuirea unei harti a cromozomilor, pe care sa fie localizate genele, prin identificarea unui marcator genetic la fiecare 2 milioane de baze (in medie).Marcatorul este orice sectiune scurta a unui ADN care poate fi recunoscuta printr-o sectiune asociata a carei secventa este cunoscuta.Din cauza modului in care sunt legate cele doua spirale ale ADN-ului,fiecare segment are un singur complement.Daca acel complement este dat,segmentul poate fi recunoscut.Exista deja banci de gene care detin complementele unor secvente cunoscute de ADN. Primii doi ani au fost consacrati gasirii acestor marcatori-index.Cercetarile au avut utilitate imediata, ducand la crearea unei harti mai detaliate si usurand munca de cautare a unei anumite gene. Acest prim succes a determinat cresterea numarului de participanti la HGP,implicandu-se europenii( centrul Sanger din Marea Britanie,laboratoare din Franta si Germania) si Japonia.O data cu atingerea acestui scop intermediar(o ''ciorna'' a proiectului) s-a stabilit o noua directie de cercetare:identificarea variatiilor individuale ale genomului uman.Chiar daca 99,5%din secventele de ADN sunt identice la toata populatia,micile variatii pot avea un impact major asupra raspunsului la diferitele boli,rezistenta la bacterii,virusi,toxine si substante chimice,precum si la tratamentele medicamentoase. Se dezvolta metode pentru a detecta diferitele tipuri de variatii,in special cele de tip 60

SNP(single nucleotide polymorphism) care apar cu o frecventa de 1/250 de baze.Cercetatorii spera ca aceste studii sa ajute la identificarea corelata a genelor asociate cu boli complexe ca diabetul,cancerul,afectiunile vasculare si unele boli mintale.Aceste corelari sunt greu de stabilit cu metode traditionale de ''vanare'' a genelor deoarece o singura gena alterata isi poate aduce doar o mica contributie la riscul de boala. Primul plan cincinal(1990-1995) a fost revizuit in 1993 datorita progreselor neasteptate.Un al doilea plan a stabilit obiectivele proiectului pana in 1998.Al treilea si cel mai recent a fost stabilit la 23 octombrie 1998 in urma unei conferinte internationale. Complexitatea extraordinara a proiectului face necesara participarea cercetatorilor din domenii variate:biologie,informatica,chimie,matematica,fizica,inginerie aplicata,etc. Una din noile metode de cercetare o constituie studiul comparat al genotipurilor. Functiile genelor umane si a altor zone ale ADN-ului sunt deseori puse in evidenta prin studiul comparat al secventelor corespunzatoare la alte specii.Pentru asemenea comparatii,cercetatorii au obtinut secvente complete pentru speciile Escherichia coli , Saccharomyces cerevisiae si Caenorhabditis elegans .Sunt spre finalizare genotipurile Drosophilei si a soarecelui de laborator. Toate acestea constituie pasi importanti in biologie,savantii comparand genotipuri complete, ceea ce va duce la noi puncte de vedere asupra evolutiei biochimice, a metabolismului si a fiziologiei. Deasemenea,cercetarile vor duce la noi metode de analiza a proteinelor si explicarea mecanismului mutatiilor. In prezent 18 tari participa activ la proiect.Recent si China s-a alaturat acestui efort international.Munca a fost impartita astfel incat fiecare grup de cercetare are de studiat cate un cromozom sau set de cromozomi.S-au incheiat acorduri pentru utilizarea unui limbaj si a unor instrumente comune pentru a usura schimbul de informatii atat de necesar. Finalizarea cercetarilor,estimata acum pentru 2003 va coincide cu a 50-a aniversare a descoperirii structurii ADN-ului de catre Watson si Crick. Se prevede ca pana in 2009 tranzactiile avand ca obiect produse si tehnologii pe baza de ADN vor ajunge la 45 de miliarde $ anual.De aici si atentia sporita acordata studiilor in domeniu. Aplicatii prezente si potentiale ale cercetarilor HGP Medicina moleculara --diagnostic imbunatatit --detectarea din timp a predispozitiei spre o anumita boala --terapie genica avansata --control mai eficient al actiunii medicamentelor

61

Tehnologiile promovate de HGP incep sa aiba un impact profund asupra cercetarii biomedicale si promit sa revolutioneze un spectru larg al cercetarii biologice si medicinii clinice.Hartile cromozomiale de mai mare acuratete au ajutat la localizarea genelor implicate in numeroase boli genetice( distrofia myotonica,Alzheimer,unele cancere genetice,etc.) Noua medicina moleculara se va caracteriza nu atat prin tratarea simptomelor cat prin cautarea cauzelor fundamentale ale bolii.Noi medicamente si inlocuirea genelor defecte prin terapie genica vor deschide alte perspective in tratamentul unor boli azi incurabile.
Microbiologie In 1994 a aparut MGP( Microbial Genome Project) care are ca scop identificarea sistemelor microbiologice cu potential util( sisteme fotosintetizatoare,organisme care pot metaboliza deseuri, enzime care pot mari randamentul unor procese industriale, biocombustibili,etc.).Aplicatiile actuale sunt dintre cele mai diverse:agenti coagulanti in industria branzeturilor,inalbirea hartiei,indepartarea rujului de pe pahare,schimbarea aspectului tesaturilor,antiaglutinogeni in industria alimentara... Deasemenea ,se va ajunge la o intelegere aprofundata a interactiunilor biologice, a evolutionismului si la determinarea punctelor critice din ecosisteme. Bioarheologie,Antropologie,Evolutionism, --corelare cu diferitele evenimente istorice --urmarirea migratiilor umane pe baza studierii cromozomului Y --noi date despre relatiile intre archaebacterii-eucariote-procariote Medicina legala --identificarea suspectilor pe baza probelor biologice --identificarea victimelor catastrofelor/crimelor --stabilirea paternitatii si a altor relatii de rudenie Diferite identificari --gasirea speciilor in pericol pe baza analizei genetice --identificarea bacteriilor/organismelor care pot polua apa,aerul,solul,hrana. --compatibilitatea donor-primitor de organe --pedigree pentru diferite animale --autentificarea vinurilor,a caviarului... Agricultura,cresterea animalelor,bioprocesare --obtinerea de culturi mai rezistente la boli, insecte, seceta --animale mai productive si mai sanatoase --biopesticide --obtinerea de produse mai nutritive --incorporarea unor vaccinuri in mancare

62

--organisme transgenice si mutatii controlate --depoluarea zonelor prin cultivarea plantelor modificate genetic si care au capacitatea de a metaboliza toxinele.

Bibliografie
1. Bara, I., Cimpeanu, Mirela, Genetica, Ed. Corson, 2003, Iasi 2. Raicu, P., Biologie clasa a XII-a, Ed. Didactica si Pedagocica, Bucuresti 3. www.wikipedia.ro 4. http://www.microbiologyprocedure.com/genetics/chromosomes/special-types-ofchromosomes.htm 5. http://www.scribd.com/doc/25904943/Cap-3-Cromozomul-La-Organisme-Pro-SiEucariote 6. http://www.scribd.com/doc/51166670/referat-cromozomi 7. http://www.referat.ro/referate/download/Proiectul_Genomului_Uman_126.html 8. http://www.scribd.com/doc/101857591/Genomul-Uman 9. http://www.scribd.com/doc/43353668/Organizarea-Materialului-Genetic-LaVirusuri-Si-Procariote 10

63