Rolul cationilor si anionilor in organismul uman

I .Rolul cationilor in organismul uman

1.1ARGINTUL: Rolul argintului in organismul uman ar putea fi descris ca un sistem imunitar secundar. Din rezultatele obtinute de dr. Hery Margaff se poate confirma ca argintul are capacitatea extraordinara de a distruge in 6 minute peste 650 de categorii de microorganisme patogene, virusuri, bacterii, paraziti si fungi. S-a demonstrat ca argintul este si imuno-modulator, adica poate ajuta la cresterea imunoglobinei din clasa A, M, G ca si a limfocitelor T. Argintul este folosit si in chirurgie, la efectuarea metodei Heingenheim (unirea vaselor cerebrale sau inchiderea defectelor de pe suprafata craniului uman). Argintul a fost de asemenea folosit la filtrele mastilor celor care se ocupau cu dezinfectarea in timpul epidemiei de gripa aviara. Conform mai multor studii efectuate de cercetatorii americani, deficitul de argint poate duce la scaderea imunitatii si este unul dintre principalii factori de crestere a afectiunilor maligne din ultimele decenii. Organele noastre contin argint, cea mai mare cantitate gasindu-se in tesutul creierului mare, in nucleele celulelor nervoase, glandele sistemului endocrin, oase si partea exterioara a ochiului. Cel mai eficace aport de argint se face sub forma lui coloidala care se absoarbe in sange extrem de repede, inca din cavitatea bucala. S-a stabilit ca 0,088 de miligrame de argint reprezinta cantitatea medie zilnica necesara organismului uman. 1.2PLUMBUL: Efectele toxice ale plumbului sunt cunoscute de peste 2000 de ani, reprezentand probabil cea mai veche boala ocupationala din lume. In civilizatiile antice era utilizat la manufactura ustensilelor de bucatarie, de gospodarie, sau a obiectelor decorative. A fost lansata ipoteza conform careia concentratia mare de plumb din vestitele vinuri romane ar fi contribuit chiar la caderea Imperiului Roman . Sursele de plumb sunt extrem de numeroase, de la apa provenita din zone in care stratul geologic are continut mare de plumb, la vopseluri utilizate in trecut la zugraveli interioare si exterioare, sau la gazele rezultate prin utilizarea carburantilor cu continut de plumb, sau din industrie. Spre deosebire de alte metale, plumbul nu are nici un rol fiziologic in organism si nu exista un nivel minim, care sa fie considerat netoxic . Formele anorganice, absorbite dupa ingestie sau inhalare, afecteaza sistemul nervos, hematopoeza, aparatele renal, gastro-intestinal, cardio-vascular si reproductiv, in timp ce sarurile organice sunt absorbite de la nivel cutanat si afecteaza in principal sistemul nervos.

1.3.MERCURUL :era cunoscut de chinezi si indienii antici, fiind gasit si in mormintele egiptene(1500 i.Hr).In China, India si Tibet ,mercurul era utilizat pentru a prelungi durata de viata,pentru a vindeca fracturi si a mentine starea de sanatate ,in mod paradoxal fata de ceea ce se cunoaste astazi despre proprietatile acestui element .Se spune ca primul imparat al Chinei Qin Shi Huang Di este ingropat intr-un mormant ce contine rauri curgatoare de mercur, ce reprezinta miniaturi ale raurilor Chinei .Primul Imparat a suferit de dementa si afectiuni ale ficatului,astazi eplicate prin otravirea cu pilule ce contineau Hg. Grecii antici utilizau mercurul in unguente ,iar egiptenii si romanii il foloseau in cosmetice .Incepand cu anii 500 i.Hr ,mercurul era utilizat la confectionarea unor amalgame cu alte metale.A fost intrebuintat pe scara larga in diferite formule de catre alchimisti.

II.Rolul anionilor in organismul uman

2.1 CLORUL: Principalul rol al clorului este acela de a forma acidul clorhidric din stomac. n lipsa clorului, digestia se desfoar cu mare dificultate. Activitatea acestui element n procesul de digestie, ncepe nc din cavitatea bucal, intrnd n compoziia salivei, unde stimuleaz secreia enzimei ptialina, care particip la degradarea amidonului. n cantiti optime, clorul stimuleaz funcia antitoxic a ficatului, reduce glicemia i nivelul acidului uric din snge, echilibreaz balana acido-bazic, particip la formarea i consolidarea esuturilor care alctuiesc oasele, dinii i tendoanele i prezint o aciune dezinfectant.

2.2 IODUL : Scopul principal al utilizrii iodului n domeniul medical este exploatarea proprietii saleantiseptice. Este un agent bactericid, sporicid, protoacid, cisticid i virucid. Deoarece este foarte puin solubil n ap, soluiile sunt preparate sub forma tincturilor n etanol. Iodoformul, iodoclorhidroxichinolina, iodoforul, iodurile de sodiu i potasiu de asemenea exercit efecte bactericide prin eliberarea iodului. Soluia Lugol (5% iod i 10% iodur de potasiu) este utilizat n tratamentul mpotriva hipertiroidismului i pentru profilaxia absorbiilor radiaiilor iodice dup accidente nucleare. Medicamentul antiaritmic amiodaron elibereaz iod i poate cauza tirotoxicoz dup o folosire ndelungat. Iodul este o substan coroziv datorit proprietilor sale oxidante. Cnd este nghiit, iodul nu este absorbit, dar poate cauza gastroenterite severe. n organism, iodul este transformat rapid n iodur, n mod pasiv, de ctre amidon i stocat n glanda tiroid.

Simbolul pentru substane iritante Vaporii de iod cauzeaz iritaii pulmonare severe, care pot conduce la edem pulmonar. Concentraia admisibil maxim de iod n organism este de 1mg/m3, elementul n sine fiind periculos pentru organism, o doz de 2 grame reprezentnd o cantitate toxic. Pe de alt parte, iodurile sunt relativ inofensive, cu toate c ele pot produce reacii adverse dac sunt prezente n exces. Msurile de urgen n caz de otrvire cu iod constau n meninerea cilor respiratorii deschise i intubarea endotraheal dac edemul pulmonar devine progresiv. Pierderea fluidelor din cauza gastroenteritei se compenseaz cu soluii cristaloide intravenoase. Decontaminarea de urgen a persoanelor care au suferit otrviri cu iod se face prin ndeprtarea acestora din mediul unde au fost expuse substanei i luarea unor msuri specifice. Confirmarea existenei unor rni de natur coroziv la nivel gastric, cauzate de ingerarea iodului, trebuie confirmat cu ajutorul unui consult endoscopic efectuat de ctre un gastroenterolog. Contactul iodului cu pielea i membranele mucoase cauzeaz arsuri severe. Antidotul pentru acestea este tiosulfatul de sodiu, nerecomandat pentru interveniile intravenoase datorit convertirii rapide a iodului n iodur. Hainele victimei se ndeprteaz i pielea este splat sub jet deap. Dac ochii au intrat n contact cu iod se aplic ap cald sau soluie salin cel puin 15 minute. Dac iodul a fost ingerat, efectele adverse sunt voma, diareea, edem glotic, inflamaii faringiale, hematemez (vomitarea sngelui).Pentru eliminarea iodului nu se induce voma, datorit efectelor corozive ale iodului. Se recomand consumul unor alimente bogate n amidon(cartofi, produse pe baz de fin sau lapte) pentru a calma iritaia gastrointestinal. Tratamentul la spital const n lavaj gastric, folosind lapte sau soluie apoas de tiosulftat de sodiu. Eficacitatea crbunelui activ este necunoscut n acest caz. Emisiile de iod radioactiv provenite de la catastrofe nucleare afecteaz tiroida, administrarea de iodur de potasiu prevenind absorbia acestuia la nivelul glandei. Pentru un efect complet este recomandat administrarea iodurii de potasiu naintea expunerii cu cel puin 12 ore pentru un efect complet, ns are o eficien ridicat i dac este administrat la scurt timp dup expunere.