Importanța clorului în organismul uman

Clorul este cel mai important anion extracelular, participând la

menținerea presiunii osmotice, a echilibrului acido-bazic, la activitatea
musculară și la repartizarea apei între compartimentele fluide. Participă la
transmiterea impulsului nervos, la producerea plasmei sangvine și la stimularea
funcției depurative a ficatului. Canalele de clorură sunt proteine membranare
care permit transportul de Cl- prin membranele biologice. Ionii de clorură sunt
secretați în sucul gastric ca acid clorhidric. Secreția de HCl ajută la digestia
proteinelor prin activarea pepsinogenului, care transformat în pepsină ucide
bacteriile și previne dezvoltarea fungilor în intestinul subțire, încurajează fluxul
de bilă și enzime pancreatice și facilitează absorbția unor substanțe nutritive,
inclusiv acid folic, acid ascorbic, beta-caroten, unele forme de calciu, magneziu
și zinc.

Concentrația normală a clorurii în sânge este de 95-110 mmol/L (95-110

mEq/L). În unele cazuri, concentrația clorului este diferită de valoarea normală,
rezultând hipo- sau hipercloremie. Concentrația de clorură este reglementată în
primul rând de tractul gastrointestinal și de rinichi.

Hipocloremia reprezintă micșorarea concentrației de clor, sub valoarea de

95 mEq/L. Deficitul de clor produce un dezechilibru electrolitic care afectează
homeostazia organismului. Ea este strâns legată de hiponatremie sau deficit de
sodiu în sânge. În acest caz, scăderea ionilor are legătură cu scăderea
osmolarității plasmatice, în raport cu volumul de apă extracelular.

Simptomele concentrației scăzute de clorură sunt o consecință a cauzelor

și tulburărilor însoțitoare:

1. Sistemul cardiovascular:
 Hipotensiune arterială
 Tahicardie
  Semne de hipoperfuzie tisulară, inclusiv paloare și transpirație
 Aritmii ventriculare
2. Sistemul nervos:
 Astenie
 Iritabilitate și schimbări de dispoziție
 Reflexe tendinoase exacerbate
 Agitație psihomotorie
 Tremurături
 Convulsii
3. Sistemul muscular:
 Mialgie
 Creșterea tonusului muscular
 Parestezii dureroase
 Tetania
4. Sistemul respirator:
 Dificultate de respirație
 Respirații profunde și prelungite.

Cauzele hipocloremiei pot fi:

1. Carența de aport:
 Scăderea aportului
 Scăderea absorbției
2. Boli gastrointesinale:
 Diaree cronică
 Enterocolită (afecțiune a tractului digestiv determinata de infectii diverse,
cu bacterii, virusuri, ciuperci, paraziti, caracterizată prin scaune numeroase,
moi, insotite sau nu de greata, varsaturi, dureri abdominale, febra, frisoane)
 Ileus paralitic (ocluzie intestinala consecutive unei paralizii trecatoare a
intestinului subtire)
3. Administrarea medicamentelor:
 Hidratarea cu soluții non-saline, cum ar fi soluțiile de glucoză
 Utilizarea diureticelor tiazidice și de ansă, cum ar fi furosemida
 Laxative
 Steroizi
4. Boli metabolice:

2
  Diabet insipid (afecțiune caracterizată prin sete excesivă și excreție de
cantități mari de urină cu densitate scăzută)
 Cetoacidoza diabetică (producerea crescută a cetonelor la pacienții cu
diabet)
 Alcaloza metabolică
 Acidoza metabolică dependentă de decalajul anionic
5. Boli congenitale:
 Sindromul Bartter (presupune un defect la nivelul porțiunii ascendente a
ansei Henle)
 Fibroză chistică (celulele epiteliale nu pot regla modul în care clorul trece
prin membranele celulare)
6. Boli ale rinichilor:
 Insuficiență renală
 Acidoză tubulară renală
7. Leziuni ale pielii:
 Arsuri extinse
 Traume și răni deschise
 Transpirație excesivă
8. Alte cauze:
 Acidoza respiratorie
 Hiperventilație
 Sindroame edematoase (acumularea de lichid în spațiul interstițial)
 Ascita (acumulare de lichide în cavitatea abdominală)
 Insuficiența cardiacă
Principala cauză a hipocloremiei este pierderea cauzată de vărsături, diaree și
utilizarea tuburilor nazogastrice. Clorul este prezent în sucurile gastrice sub
formă de acid clorhidric și, atunci când este expulzat în vărsături sau cu
aspirație nazogastrică, concentrația sa în organism scade.
Hipercloremia este o tulburare electrolitică, care este asociată cu un grup
divers de condiții clinice. În acest caz, concentrația de clorură depășește
valoarea de 110 mEq/L.

Consumul excesiv de clor prin alimente poate duce la o creștere a tensiunii

arteriale, iar la cei care suferă de insuficiență cardiacă, ciroză sau afecțiuni
renale, poate duce la acumularea de fluide în organism. Nivelurile ridicate de

3
clor din sânge pot, de asemenea, să crească glicemia la persoanele care suferă
de diabet și pot afecta și transportul de oxigen în organism.

Când nivelurile de clorură sunt moderat ridicate, o persoană nu poate

observa niciun simptom. Hipercloremia pe termen lung, cu toate acestea, poate
provoca o serie de simptome:
 retenție de lichide
 sete excesivă
 tensiune arterială ridicată
 slăbiciune musculară, spasme
 frecvență cardiacă neregulată
 confuzie, dificultate de concentrare
 amorțeală sau furnicături
 convulsii
Simptomele hipercloremiei și dezechilibrelor electrolitice sunt atât de
generale încât este imposibil să se diagnosticheze acest sindrom numai pe baza
simptomelor.

Există mai multe cauze posibile ale hipercloremiei. Printre acestea se

numără:
 administarea unei cantități excesive de soluție salină;
 diaree severă;
 boli cronice sau acute de rinichi;
 ingestia de apă sărată;
 ingestia extrem de mare de sare dietetică;
 intoxicație cu brom;
 acidoză renală sau metabolică, care se întâmplă atunci când rinichii nu
elimină în mod corespunzător acidul din organism sau organismul produce
acid în exces;
 alcaloză respiratorie;
 utilizarea pe termen lung a inhibitorilor de anhidrază carbonică, care sunt
utilizați pentru tratarea glaucomului și a altor tulburări.

4
5