Sunteți pe pagina 1din 2

Acidul dezoxiribonucleic ( ADN )

Acidul deoxiribonucleic (ADN pe scurt) este un dintre purtatorii materialului genetic al


organismelor celulare si al celor mai multi virusi, constituind baza moleculara a biosintezei
proteinelor si enzimelor, substante fundamentale materiei vii.

Replicarea este procesul prin care ADN-ul se copiaza pe sine insusi pentru fiecare celula
descendenta sau virus. In cele mai multe organisme celulare ADN-ul este organizat sub forma
de cromozomi localizati in nucleul celulei.

O molecula de ADN consta in doua “lanturi” ,compuse dintr-un numar mare de compusi
chimici , numiti nucleotide, prinse impreuna pentru a forma un lant. Nucleotida, ce reprezintă
unitatea de bază a ADN-ului, este o macromoleculă organică (o N-glicozidă) compusă (prin
policondensare) din:

 o glucidă (mai exact o monozaharidă) de tipul „pentoză” (în formă furanozică)


 o bază azotată heterociclică („inel”) de tipul pirimidinei, sau o variantă a acesteia
condensată cu inelul imidazolic, numită purină
 și un rest de acid fosforic (esterificat cu unul din hidroxilii pentozei), adică un „grup
fosfat”.

Pentozele care intră în structura ADN-ului sunt D-2-dezoxiriboza (pentru acidul nucleic
tip ADN). Două dintre bazele heterociclice azotate ale ADN-ului sunt purinice
(adenina și guanina), iar celelalte două sunt pirimidinice (citozina și timina). În
ARN uracilul înlocuiește timina. În cadrul elicei caracteristice, în formă de scară spiralată,
resturile pirimidinice ale monomerului sunt orientate spre interior, formând cu resturile purinice
ale celuilalt monomer „treapta” scării, în timp ce pentozele formează brațele acesteia, de la o
dublă unitate la alta (adică de la un cuplu purinic-pirimidinic la următorul), legătura fiind
realizată de grupările fosfat (prin atomii lor de oxigen). Legăturile dintre resturile de purine și
pirimidine sunt de natură moleculară și nu chimică, ele fiind legături de hidrogen.

Fiecare dintre cromozomii este de fapt un fir unic, continuu de ADN - o moleculă
enormă. Pe măsură ce această moleculă se înfăşoară sau se desface, fiecare cromozom poate
varia ca formă plecând de la o formaţiune de tip filament, larg desfăşurată, atunci când
îndeplineşte un anumit rol, până la o masă foarte dens împachetată atunci când se apropie
momentul subdivizării celulei. Această împachetare este atât de eficientă încât 3 picioare (1
metru) de spirală ADN sunt cuprinse în nucleul unei celule. Fiecare treaptă a acestei scări
spiralate măsoară 3.4 angstromi. Fiecare dintre aceste trepte reprezintă doar una dintre cele 3
miliarde de litere care compun manualul de instrucţiuni necesar creării şi dezvoltării unei fiinţe
umane.

In anul 1953 biochimistul american James D.Watson si britanicul biofizican Francis


Crick au publicat prima descriere a structurii ADN-ului. Modelul lor s-a dovedit atat de
important pentru intelegerea sintezei ADN-ului incat in 1962 au primit premiul Nobel pentru
medicina.

Dupa localizare ADN-ul se clasifica astfel:


a) ADN nuclear ce reprezinta 97-99% din ADN-ul total si este localizat in cromozomi

b) ADN mitocondrial (1-3% din ADN-ul total) este ADN-ul „satelit” localizat in matricea
mitocondriilor

Functiile biologice ale ADN-ului sunt:

- constituie baza moleculara a conservarii si transmiterii din generatie in generatie a


informatiei genetice.
- in ADN se afla inscris programul genetic al dezvoltarii, mentinerii si perpetuarii
oricarui organism.
- asigura diferentierea si reglarea celulara, precum si constanta replicarii celulare
- reprezinta baza moleculara a mutatiilor genetice naturale sau induse si a proceselor de
ameliorare.

Proprietati generale

- Proprietati optice. Efectul hipocrom este fenomenul de absorbtie a radiatiei UV

- Denaturarea termica. Cele 2 catene ale dublului helix se separa, scade masa moleculara,
creste absorbtia UV avand efect hipercrom, scade rotatiea optica

- Renaturarea si hibridarea. Prin racirea lenta cele 2 catene se pot recombina si se


reconstruieste aproape integral structura helicoidala a moleculei de ADN cu pastrarea
proprietatilor biologice ale acesteia. Renaturarea reprezinta imperecherea corecta a bazelor
azotate si restabilirea orientarii antiparalele.

- Dimensiuni moleculare ale ADN. Masa moleculara este ordinul 106-1012. Lungimea
macromoleculei de ADN difera in functie de originea ADN.

- Hidroliza enzimatica a ADN. Catenele polinucleotidice ale ADN pot fi scindate


hidrolitic de catre diferite endonucleaze (actioneaza in interiorul catenei) si
exonucleaze(actioneaza la extremitatile catenelor).