Chimie pentru clasa a IX-a.

Capitolul I

Atomul.
Teme.1.Structura atomului.
2.Configuratia electronica.
3.Relatii intre configuratie,pozitie in S.P.E. si
proprietatile atomilor.
4.Structura invelisului electronic.
5.Proprietatile atomilor.

Structura atomiului.

Atomul este cea mai mica particular a unei substante simple care pastreaza
proprietatile acestora si care nu poate fi divizata prin procedee fizice obisnuite
si prin procedee chmice si care participa la reactii chimice.
Atomul→nucleu→protoni
→neutroni
→invelis electronic→electroni
-particula de dimensiuni foatre mici
-masa absoluta a atomului m=10-24g;
-masa relative a atomului-nr. fractionar;nr. care ne arata de cate ori este mai
mare masa atomica relative decat u.a.m
1 u.a.m = 166 * 10-24 g = 16610-27g;
-neutru din pct. de vedere electric;
-atomii au forma sferica;
-participa la reactii chimice;
-este divizibil prin reactii nucleare si prin procese fizice speciale;
-are concentrate aproape toata masa sa in nucleu;
-sunt constituienti moleculari;
Particule elemetare.
Protonul.
-raza = 10-15m;
-nr. atomic Z arata nr. de protoni din nucleu =>nucleul este incarcat cu sarcini
positive;
-sarcina relative = +1;
-sarcina absoluta = sarcina electrica elementara(etalon de sarcina)=+1.6*10 -
19
C(culombi);
-masa relativa ≈ 1;
-masa absoluta = 1.672…*10-24g;
Elementul chimic =>specia de atomi cu acelasi numar atomic Z.
Neutronul.
-particula elementara cu raza = 10-15m;
-sarcina este neutru din pct. de vedere electric;
-masa relative ≈ 1 ;
-masa absoluta = 1.674…*10-24g;
A = numarul de masa =>nr. de protoni si de neutroni din nucleu;
N=numarul de neutroni =A-Z
Izotopii sunt specii de atomi care au acelasi nr de protoni dar nr. diferit de
neutroni(au acelasi z dar A difera);
Izobarii sunt specii de atomi care au acelasi nr. de neutroni dar nr. diferit de
protoni(au acelasi A dar Z difera);
-cu ajutorul izotopilor putem afla masele atomice relative;
Electronul.
-de dimensiuni foarte foarte mici a carui masa se neglijeaza in comparative cu
masa nucleonilor;
-masa relativa ≈ 0;
-masa absoluta = 9.1 * 10-31 kg;
-sarcina electronului –absoluta = -1.6 * 10-19C;
-relativa= -1;
-sarcina invelisului electronic = Z*qe=Z;
-deoarece atomul este neutru din pct. de vedere electric nr.electronilor este
egal cu cel al protonilor=>nr. atomic Z .
Structura invelisului electronic.
Invelisul electronic rep. totalitatea electronilor care graviteaza in jurul
nucleului.
Straturile =>alcatuite din substraturi iar substraturile sunt alcatuite din orbitali
in care se gasesc electronii.Straturile sunt distribuite concentric de la interior
catre exterior:1 sau K langa nucleu apoi 2,3,4 si asa mai departe.
Substraturile sunt formate din orbitali de acelasi tip.Acestia se noteaza cu
“s”,”p”,”d”,”f”.
Orbitalii => spatial din jurul nucleului in care se gasesc cu probabilitate maxima
electronii.
Energia straturilor creste de la 1 la 7(K la Q).Energia substraturilor crest de la
“s” la “f”.
Criterii de calsificare a orbitalilor.
1.Dupa forma.
Sferici-unul in fiecare strat;
-se noteaza cu “s”;
-contin maxim 2 electroni;
-au energia cea mai mica;
Bilobari-3 in fiecare strat;
-contin maxim 6 electroni;
-au toti aceeasi forma si aceeasi energie;
-se noteaza cu “p”;
Tetralobari-sunt 5 in fiecare strat;
-toti au aceeasi energie dar aceasta este mai mare decat a
orbitalior;
-contin maxim 10 electroni;
-se noteaza cu “d”;
Octolobari-au energia cea mai mare;
-contin maxim 14 electroni;
-se noteaza cu “f”;
Miscarile electronilor in jurul nucleului sunt de doua feluri
-miscare orbitala in jurul nucleului;
-miscare de spin in jurul propriei axe care poate fi in sensul acelor de ceasornic
sau in sens opus;
concluie intr-un orbital exista maxim 2 electroni.
2.Dupa gradul de ocupare cu electroni.
-dielectronici sau total ocupati.
-monoelectronici sau semiocupati-contin 1 electron.
-vacanti sau neocupati;
3.In functie de particular careia apartin.
-orbitali atomici(mononucleari)OA;
-orbitali moleculari(polinucleari)OM;
O.A.H + O.A.H = O.M.H2

Strat Substrat Orbitali Electroni Nr.total de

electroni
1,7 s 1 2e 2e
2 s 1 2e 8e
 p 3 6e
3,6 s 1 2e 18e
p 3 6e
d 5 10e
4,5 s 1 2e 32e
p 3 6e
d 5 10e
5 d 5 10e
f 7 14e

Ocuparea cu electroni a invelisului de electroni.

Principiile ocuparii cu electroni a invelisului.

1.Principiul energiei minime.
1s2 /2s2 2p6/3s2 3p6/4s2 3d10 4p6/5s2 4d10 5p6/6s2 4f14 5d10 6p6/7s2 5f14 6d7.
2.Principiul ecluziunii a lui Pauli.
-intr-un orbital nu pot exista decat maxim 2 electroni cu spin opus.
3.Principiul lui Hund.
-orbitalii de acelasi tip se ocupa cu 1e de spin parallel si apoi cu cel de al II-lea
cu spin antiparalel sau opus;
Cele mai stabile structuri.
Pt. elementele din blocul ”d” (au in curs de completare orbitali de tip
“d”).Structuri stabile sunt cele cu cinci electroni si cu zece electroni de aceea
intalnim la elementele cu configuratie ns2(n-1)d4 si ns2(n-1)d9 unde n =>nr.
straturilor.Din saltul electronilor din orbitalul “s” in orbitalul “d” rezulta
urmatoarele:ns2(n-1)d5 – ns1(n-1)d10.
Pt. elementele din blocul “f”(configuratiile 7e respective 14e sunt mai stabile
decat a celorlalte elemente).

Capitolul II

Corelatii intre structura invelisului electronic,pozitia in S.P.E si

proprietatile elementelor.

Sistemul periodic => un arajament ordonat al elementelor chimice in functie de

legea periodicitatii.
Legea periodicitatii = proprietatile fizico-chimice ale atomilor elementelor sunt
functii periodice ale nr.atomic Z.
Sistemul periodic cuprinde 7 perioade si 18 grupe:8principale si 10
secundare.Cele 8 grupe principale se noteaza cu A si cu cifre romane:
IA-alcaline,IIA-alcalino-pamantoase,IIIA-pamantoase,IVA-carbonului,VA-
azotului,VIA-oxigenului,VIIA-halogenilor(generatori de sare),VIIIA-a gazelor
rare.Tranzitionalele sunt grupele secundare,se noteaza cu B,iar grupa VIIIB este
formata din 3 coloane verticale-triade de elemente.
Corelatia intre structura invelisului si pozitia in S.P.E
-nr. perioadei = nr. de straturi/nr.ultimului strat in curs de completare cu
electroni.
-nr. grupei-pt. grupele principale=nr. grupei=nr. de e de pe ultimul strat;
-pt. grupele secundare-IIIB-VIIB=2+nr.e din orbitalul “d”
-VIIIB-triade de elemente ns2(n-1)d6÷8->d8
-IB,IIB cu structurile ns1(n-1)d10 si ns2(n-1)d10.

Proprietatile atomilor elementelor.

Proprietati invariabile.
-Z,A cresc continuu de la H pana la ultimul element;
-depind de proprietatile nucleului;
Proprietatile variabile.
1.Proprietatile fizice.
-volumul atomic depinde de raza atomului;
-raza ionilor pozitivi si negativi;
-energia de ionizare;
-afinitatea pt. electroni;
2.Proprietatile chimice.
-valenta;
-caracterul metallic legat de electropozitivitate si caracterul nemetalic legat
de electronegativitate;
-depind de structura invelisului electronic;
Proprietatile fizice variabile.
1.Raza atomica (volumul atomic).
-cresc in grupa de sus in jos;
-in perioada scad de la stanga la dreapta datorita cresterii sarcinii nucleare;
-grupa aVIII-a raze ≈ egale cu razele elementelor din grupa I.
2.Variatia razelor ionilor.
-raze de ioni pozitivi =>in perioada scad de la gr.I la gr. a III-a;
-raze de ioni negative =>scad de la gr. V la gr. VII;
-in grupa cresc de sus in jos;
3.Energia de ionizare.
-cantitatea de caldura absorbita de un atom pt. indepartarea electronilor si
formarea ionilor pozitivi;
-in grupa scade de sus in jos;
-in periada creste de la gr.I la gr. a VIII-a;
4.Afinitatea pt. electroni.
-cantitatea de energie degajata la acceptarea electronilor de catre un atom cu
formare de ioni negative;
-in perioada creste de la gr.I la gr. a VII-a;
-in grupa scade de sus in jos si creste de jos in sus;
Proprietatile chimice variabile.
Caracterul metalic.
=>reactivitatea chimica a metalelor;
-prop. Chimica se bazeaza pe prop. Atomilor metalici de a ceda e si de a forma
ioni pozitivi(cu structuri stabile de octet_=>character electropozitiv;
-ioni pozitivi-sarcina ionilor pozitivi=cu nr. de e cedati;
-nr. e este diferit de nr. protonilor;
-caracterul metallic ne da usurinta cu care atomii reactioneaza ;
-are sensul de variatie al caracterului electropozitiv;
-reactivitatea chimica este data de seria BEKETOV-VOLTA.
-metalele aflate dupa H nu reactioneaza cu hidracizii.
Metalele sunt situate in sistemul periodic in parte stanga sub linia
ingrosata.Cele cu caracter metallic accentuat sunt situate in stanga jos,cel mai
electrpozitiv fiin Cesiu caracterul metalic influenteaza reactivitatea
elementelor,dar si prop. compusilor lor.Taria bazelor variaza periodic odata cu
caracterul metalic.Metalele active reactioneaza cu oxizii in solutii
diluate.Orice metal poate substitui din saruri si oxizi un metal mai putin activ
decat el.
Caracterul nemetalic.
Orice nemetal poate substitui din compusii lui un alt atom cu caracer
nemetalic mai putin pronuntat decat el.Ionii negative se obtin din atomi prin
acceptarea de electroni.Intr-un ion negative,nr. electronilor din invelisul
electronic este mai mare decat nr. protonilor din nucleu.Nr. de e acceptati de
un atom este egal cu diferenta dintre 18 si nr. grupei in care se afla nemetalul.
Caracterul electronegative rep. proprietatea atomilor de a accepta electroni si
de a se transforma in ioni negativi.Elemetele cu caracer electronegative au un
comportament chimic de nemetal.In grupa caracerul nemetalic creste de jos in
sus odata cu micsorarea nr. de straturi ocupate cu electroni.In perioada
caracterul nemetalic creste de la stanga la dreapta odata cu micsorarea nr. de
electroni aceeptati si cu cresterea sarcinii nucleare.
1.Reactia cu metalele.
2Fe + 3Cl2 ->2FeCl2 –clorura de fier(III)
Cu + Cl2 -> CuCl2 – corura de cupru(II)
2.Reactia cu hidrogenul.
H2 + Cl2 ->2HCl –acid clorhidric
3.Reactia cu apa.
H2O + Cl2  HClO + HCl(acid hipocloros + acid clorhidric)
4.Reactia cu bazele tari.
2NaOH + Cl2  NaClO + NaCl + H2O (hipoclorit de sodiu+clorura de sodiu+apa)
5.Reactia cu sarurile halogenilor cu character electronegative mai slab decat
clorul.
2KBr + Cl2 -> 2KCl +Br2
2NaI + Cl2 -> NaCl + I2
Fe +3/2Cl2 -> Fe3+3Cl-
Cu + Cl2 -> Cu2+2Cl-
 Electronegativitatea.
Electronegativitatea unui element rep. capacitatea unui atom al
elementului,facand parte dintr-un compus,de a atrage electroni inspre el.Daca
un atom al unui element are o tendinta puternica de aatrage
electroni,elemental este puternic electronegative si are electronegativitate
mare.daca un atom al unui element are tendinta accentuate de a pierde
electroni,elemental este puternic electropozitiv si are electronegativitate
mica.In perioada electronegativitatea creste de la gr.I la gr. VII(principale).O
data cu cresterea electronegativitatii,scade caracterul metallic si creste
caracerul nemetalic.In grupa electonegativitatea creste de jos in sus.Odata cu
cresterea electronegativitatii,scade caracterul metallic si creste caracterul
nemetalic.

Capitolul III
Interactiuni intre ioni,atomi si molecule.

Legatura intre ioni,atomi,si molecule.

Clasificarea legaturilor chimice.
Legatura-ionica(intre ioni)->retele ionice.
-covalenta(intre atomi si nemetal)->retele atomice
-metalica(intre atomii metalelor)->retele metalice
Ultimele doua legaturi sunt legaturi puternice ce formeaza retele cristaline.
Legaturile intremoleculare ->legaturi fizice slabe ;
->legaturi de hidrogen;
->legaturi dipol-dipol;
->forte Van-der-Wals;
Solidele pot fi:
-cristalinele-.prezinta retele cristaline:au pct. de topire si de fierbere bine
determinate;
-substante amorfe->se topesc si fierb intre intervale de temperature fiind
alcatuite macromolecule:smoala,ceara,mase plastice,cauciuc;
Legatura ionica.Cristale ionice.
Legatura ionica se fomeaza prin transfer de electroni de la un atom metallic la
un atom nemetalic
1.Formarea ionilor.
11Na:1s2 2s2 2p6 3s1 ->Na+: (1s2 2s2 2p6)+1e(oxidare)
17Cl:1s2 2s2 2p6 3s2 3p5 -> Cl-: (1s2 2s2 2p6 3s2 3p6)
Na· ->Na+ + 1e
::Cl:· + 1e -> ::Cl:: -
2.Au loc atractii electrostatice intre ionii formati in prima etapa.
Na+ + Cl- -> Na+Cl-
Legatura ionica se gaseste in oxizi metalici,hidroxizi metalici,saruri.
Proprietatile legaturilor ionice.
Q1Q2 = sarcinile electrice intre care se manifesta forte de atracie
electrostatica.
F =k*Q1Q2/r2 =1/4πε*Q1Q2/r2
R – distanta dintre sarcini(dist. Intermoleculara)
ε- permibilitatea electrica a mediului9epsilon)
F↑-creste cu scaderea distantei dintre sarcini
F↓-creste cu marirea sarcinilor electrice
Proprietati.
1.Solide-la temperature obisnuita-.au pct. de topire si fierbere foarte
ridicate,respective stabilitatea cristalinului depinde de
valenta9creste->pct. de topire creste;p=.Pp
t)si raza ionica(de raza ionica P=.Pp t);
-cu cat pct. de topire este mai ridicat cu atat
cristalul ionic este mai stabil;
2.Solubilitatea-in solventi polari:apa;
-insolubile in solventi nepolari;
3.Conductibilitatea electrica.
-nu conduc curentul electric in stare solida deoarece ioni sunt fixi in nodurile
retelei ionice;
-conduc curentul electric in solutii si topitura deoarece ioni devin mobile si
sunt purtatori de sarcina electrica;
4.Rezistenta la lovire.
-cristalele ionice sunt casante;

Legatura covalenta.
Se realizeaza prin punera in comun de electroni intre doi atomi cu
electronegativitate apropiata(de obicei atomi de nemetal).Prin
intrepatrunderea orbitalior atomici monoelectronici se formeaza un orbital
molecular dielectronic si polinucear.Cu cat intrepatrunderea este mai mare cu
atat legatura este mai stabile,mai tare.La formarea moleculelor pot participa
orbitali puri”s”,”p”,”d”,”f” precum si orbitali hibrizi.in functie de orbitalii
care participa la formarea moleculei aceasta va prezenta o geometri
caracteristica.
Caracteristicile legaturilor covalente.
1.Dupa natura atomilor care participa la formarea legaturii.
a)Legatura covalenta nepolara(intre atomi identici de nemetal)=>molecule
nepolare de urmatoarele subst.:H2,O2,N2,Cl2 etc.
b)Legatura covalent polara(intre atomi de nemetal diferiti)=2 tipuri de
molecule-polare dar si nepolare datorita simetriei
geometrice:Hcl,No,H2O,NH4(polare),CO2,CS2,CH4(nepolare);
c)Legatura covalenta coordinative(de tip donor-acceptor);
Se realizeaza intre un atom de nemetal care poseda orbitali dielectronici(e
neparticipanti la o leg. Chimica) si un atom metallic cu character covalent care
poseda orbitali vacanti.Leg. se formeaza prin punere in comun de electroni
intre cei doi atomi pe seama dubletului de e nepaticipanti ai nemetalului.
2.dupa numarul de electoni pusi in comun.
a)Legatura covalent simpla.
Prin punerea in comun a cate unui electron => un dublet de legatura intre cei
doi atomi.Se numeste legatura “SIGMA” : σ
X : X sau X – X (nepolara) X : Y sau X – Y (polara)
b)Legatura dubla.
Se realizeaza prin punere in comun a 2 electroni => 2 dublete de electroni de
legatura.
X :: X sau X = X(nepolara) X :: Y sau X = Y(polara)
Se numeste legatura “PI” π si este formata dintr-o legatura sigma si una pi.
c)Legatura tripla.
Prin punerea in comun a cate 3 orbitali monoelectronici => 3 dublete de
legatura :1 sigma si 2 pi.
X :: X sau X ≡ X (nepolara) X :: Y sau X ≡ Y (polara)
Observatie!
Atomii d4e C care formeaza leg. Simple sunt hibrizi sp3(se combina un orbital s
cu 3 orbital p);cei 4 orbitali sp3 sunt orientate dupa vr. unui tetraedru regulat
formand intre ei unghiuri de 109 grade si 28 minute.Forma geometrica a
moleculei in care se gaseste Csp3 este cea a stabilopozilor(tetraedru regulat).C
care participa la dubla legatura este hibridizat sp2.cei 3 orbitali hibridizati
formeaza intre ei unghiuri de 120 grade fiind orientate dupa vf. Unui triunghi
echilateral => o molecula cu geometria plana.
C care formeaza leg. Tripla sau 2 leg. Duble este hibridizat sp.cei 2 orbitali sp
formeaza intre ei unghiuri de 108 grade => o molecula cu geometria
liniara.Acese hibridizari mai sunt intalnite si la atomii de N si O(fara sp).
Concuzie!
Fiecare molecula are propria sa geometrie.
Leg. Covalente spre deosebire de leg. Ionice sunt rigide,orientate in spatiu si
reprezinta un anumit unghi spatial,are propria sa lungime determinate de
razele atomilor care participa la formarea legaturilor.

Polaritate legaturii covalente.

Legatura covalent nepolara se realizeaza intre atomi de nemetal identici,iar
electronii pusi in comun apartin in egala masura celor 2 atomi.
Legatura covalent polara se realizeaza intre atomi de nemetal cu
electronegativitati diferita,iar electroni pusi in comun sunt deplasati spre
atomul cu electronegativitatea mai mare.
Polaritate leg. covalente ce uneste atomii a 2 elemente cu electronegativitati
diferite este mai mare cu cat diferenta de electronegativitati este mai
mare.Moleculele di- sau poli- atomice in care atomii sunt uniti prin leg.
covalente nepolare sunt molecule nepolare.In moleculele nepolare nu apar poli
cu densitati electrice diferite.
In moleculele cu structura simetrica,in care atomii sunt uniti prin leg.
covalente polare,polaritatea leg. se anuleaza reciproc.Moleculele polare
prezinta poli cu densitati electronice diferite,acestea reprezinta prin modelul
+-.polaritatea moleculei coincide cu polaritatea legaturii.sunt molecule polare
si poliatomice in care atomii sunt uniti prin leg. covalente polare si care nu au
structura simetrica.

Moment de dipole.
Polaritatea unei leg. covalente se masoara prin marimea fizica numita moment
μ
electric de dipole si definite dupa relatia: =d * ,δ
[μ]SI =D(Debye), unde pt. o leg. covalenta Aδ+ - Bδ-,δ este sarcina fractionara,iar
d este distanta dintre cele 2 nuclee(lungimea legaturii).
Momentul de dipol este o marime vectoriala.vectorul moment de dipol este
orientat de-a lungul legaturii,de la centrul de sarcina pozitiva la centrul de
sarcina negative.Prin descompunerea vectoriala a momentului de dipole ale
leg. covalente polare,dintr-o molecula se obtine momentul de dipole al
moleculei.De ex.,momentul de dipole al moleculei de H2O se obtine prin
compunerea momentelor de dipole ale leg. 0-H.Apa are prin urmare o molecula
polara.
Legatura covalent coordonativa.
Este un tip special de leg. covalenta care se formeaza prin punerea in comun a
electronilor de legatura de catre un atom numit “donor”,iar cel de al doilea
participa la formarea leg. cu orbitali vacanti si se numeste acceptor.Atomul
donor trebuie sa contina dublete de electroni neimplocati in leg.
chimice.Acesti atomi cu un proton(ion pozitiv de H) sau cu atomi ai metalelor
tranzitionale pot forma leg.covalent coordinative.combinatiile complexe se
formeaza prin leg. covalent coordinative intre un atom metallic central si
dubletele de e neparticipanti proveniti de la un anion sau de la o molecula
neutral.Un atom metallic poate fi inconjurat de “n” molecule sau anioni(ioni
negative);”n” se numeste nr. de cordinatie sau gr. de coordinatie.
Moleculele sau anionii care inconjoara atomul metallic central se numesc
LIGANZI.Ionul complex se scrie in paranteze patrate.el poate fi anion sau
cation(ion pozitiv).Sarcina ionului complex se determina:
-pt. cationic-egala cu sarcina metalului central daca moleculele de liganzi sunt
neuter.
-pt. anioni-sarcina ionului compex este egala cu suma algebrica dintre atomul
metalic si liganzi.
Denumirea combinatiilor complexe se formeaza astfel:numele ionului care
neutralizeaza sarcina ionului complex plus numele ionului complex.numele
ionului complex se formeaza astfel:nr. liganzilor prin prefixe:di,tri,tetra,penta
plus numele ligandului la care adaugam terminatia “o’ plus numele atomului
metalic central caruia I se indica valenta in paranteza.

Interactiuni intermoleculare.
 Sunt legaturi slabe de natura electrostatica care se stabilesc intre molecule
si influenteaza proprietatile subst. moleculare.In ordine descrescatoare a tariei
lor acestea sunt:
1.Legaturi(punti) de hidrogen.
2.Legaturi dipol-dipol.
3.Forte Van-der-Wals sau interactiuni de dispersie.
Legaturile de hidrogen.
-se manifesta intre moleculele formate dintr-n atom cu electronegativitate
mare si volum atomic mic legat de atomi de hydrogen;intre dubletele de e
neparticipanti ai atomului cu electronegativitate mare si nucleul dezgolit al
atomului de H de la o molecula vecina se exercita forte de atractie
electrostatica care duc la formarea puntilor de hydrogen dintre doua molecule
vecine;
-acestea au dimensiuni aporximativ egale cu lungimea legaturilor nemetal
hydrogen intermoleculare;
-se formeaza astfel asoiatii moleculare de forma: (HF)n,(NH3)n,(H2O)n.
Legaturi dipol-dipol.
-se stabilesc intre polul pozitiv si negative a doua molecule vecine polare;
-se manifesta in toate moleculele polare;
Interactiuni Van-der-Wals.
-se mainfesta intre molecule nepolare;
-se manifesta intre gaze rare,moleculele nemetalelor formate prin leg.
covalente nepolare,moleculele nepolare formate prin leg. polare;
-apar poli temporali ai moleculelor nepolare;
-stabilitatea retelelor moleculare este scazuta;
-stabilitatea retelelor depind de:polarizarea moleculei(=>creste↑),taria fortelor
intermoleculare(=>creste↑),de marimea moleculelor(=>creste↑).

Capitolul IV

Ecuatia de stare a gazelor.

Legea generala a transferului unui gaz.

PV/T=constant ,unde p ->presiunea,V ->volumul si T ->temperature.
1.Legea transformarii izobare(la presiune constanta).Gay-Lussac.
Pt. “m” cunoscut la presiune constanta:
I. P II. P
V1 V2 => P*V1/T1 = P*V2/T2 => V1/T1 = V2/T2 => V1/V2 = T1/T2
T1 T2
O masa determinate de gaz la o presiune constanta va avea o variatie a
volumului direct proportionala cu variatia temperaturii.
V = V0 (1 + αT),unde α – este coefficient de dilatare izobara => α =
1/273,15k=1/T0.

2.Legea transformarii izocore (volumul este constant).Charles.

o masa “m” determinata de gaz.
I.P1 II.P2
V V => V*P1/T1 = V*P2/T2 => P1/T1 = P2/T2 => P1/P2 = T1/T2
T1 T2
O masa determinata de gaz la volum constant va avea o variatei a presiunii
direct proportionala cu variatia temperaturii.
P = P0 (1 + βt) β = α = 1/T0 = 1/273k

3.Legea transformarii izoterme (temperature este constanta).Boyle-Marriote.

O masa “m’ la temperature constanta.
I.P1 II.P2
V1 V2 => P1*V1 = P2*V2 => P1/P2 = V1/V2
T T
O masa determinate de gaz la o temperature constanta va avea o variatie o
volumului invers proportionala cu variatia presiunii.

Ecuatia de stare a gazelor perfecte.

Gazele sunt alcatuite din atomi sau molecule care pot fi

monoatomice,diatomice sau poliatomice.gazele prezinta interactiuni salbe:de
dispersie(pt. moleculele polare),dipole-dipol(pt. moleculele polare) si in unele
cazuri leg. de hydrogen.Fortele scad cu distanta si se manifesta la ciocnirea
dintre molecule.Aceste forte devin semnificative si determina aparitia starii
lichide la presiuni mari si la temperature scazute,iar la presiuni mici si
temperature ridicate sunt neglijabile.Miscarea moleculelor este
dezordonata,traiectoria acestora schimbanduse in momentele de
coliziune.Aceasta miscare si interactiunile determina proprietatile gazelor.
Gazele.
-nu au volum propriu si nici forma proprie(ocupa tot spatial ce le sta la
dispozitie si iau forma recipientului in care se afla;
-difuzeaza unele in altele;
-se amesteca in orice proportie;
-strabat orificii foarte fine ale unor materiale poroase;
-se pot comprima usor;
-exercita presiuni asupra peretilr vasului in care se gasesc componentele unui
gaz se studiaza mai usor dupa modelul gazului ideal(James Clark Maxwell).
Caracteristicile esentiale ale gazului ideal:
-distantele dintre molecule sunt mult mai mari decat dimensiunile acestora;
-fortele de interactiune dintre molecule sunt neglijabile;
-presiunea gazului este determinate numai de ciocnirea dintre molecule si
peretii vasului,neglijandu-se ciocnirile intermoleculare;
Volumul unui gaz este bine determinat iar la temperature inalte si presiuni
joase se apropie de gazul ideal.Parametrii de stare sunt marimi fizice ce
caracterizeaza starea unui gaz:presiunea(p),temperature(T), si volumul(V).
Temperatura.
-masoara starea de incalzire a unui corp;
-se masoara in grade pe scara Kelvin sau Celsius;
-punctul de topire al ghetii este 0 grade Celsius sau 273 grade Kelvin iar
punctual de fierbere al apei este de 100 grade Celsius sau 373 grade Kelvin;
T(K) = 273 + T(0C).
Volumul.
-se masoara in metri cubi (m3);
-volumul lichidelor se masoara in litri( L ).
1dm3 = 1L.
Presiunea.
-aceasta creste cu cresterea nr. de molecule din unitatea de volum si cu
cresterea temperaturii(a vitezei moleculelor);
-se masoara cu barometrul sau manometrul;
-se masoara in N/m2 sau in 1atmosfera(atm.)
1atm = 101325n/m2 = 1.013*105N/m2
-se mai masoara in mmHg(mm coloana de mercur);
-1 atm = 760 mm Hg.
Nr. de moli se calculeaza dupa formula ν = m/μ .Intr-un mol se afla 6.023*1023
molecule.volumul ocupat de un mol din orice gaz in conditii identice de
temperature si presiune este acelasi si se numeste volum molar.Temperatura
de 0 grade Celsius sau 273 kelvin si presiunea de I atm sunt considerate conditii
normale (c.n.) de temperature si presiune si sunt notate cu T0 si P0 .In conditii
normale de temperature si presiune,volumul molar al oricarui gaz este V 0m =
22.4 dm3/mol.Relatia pV = νRt face legatura intre cei 3 parametrii de stare al
unui gaz.Ea reprezinta ecuatia de stare a gazelor ideale sau ecuatia termica de
stare.

Capitolul V

Solutii.
Solutii – Dizolvarea.

In natura substantele se gasesc sub diferite forme:aerul(amestec de

N,O,CO2,vapori de apa,gaze nobile),apa potabila etc.Cele mai importante
amestecuri sunt solutii chimice.
Solutia este amestecul omogen de doua sau mai multe substante rezultat in
urma procesului de dizolvare.
Compozitia solutiei:
-dizolvantul sau solventul,substanta care se afla in cantitate mai mare si in
care se produce dizolvarea;
-dizolvatul sau solutul,substanta care se dizolva;
Dizolvarea = >fenomenul in urma caruia solutul(subst.lichida,solida sau
gazoasa) se raspandeste printer moleculele solventului rezultand o
solutie.Dizolvarea este un process complex ce presupune desfacerea unor
interactiuni si formarea altora noi.Ex:La dizolvarea naCl in apa,moleculele apei
se orienteaza cu polul pozitiv spre Cl- si cu polul negative spre Na+.intre
moleculele de apa si ion se stabilesc forte de atractie electrostatice =
interactiuni ion – dipole.
Acesta este mai slaba decat atractiile electrostatice dintre ionii de semn
contrar din cristalul ionic.prin insumarea acestor interactiuni se obtine o forta
mai mare decat cea electrostatica dintre ioni.Astfel ionul se desprinde de
crystal,trece in solutie inconjurata de moleculele de apa = hidrat.
NaCl(s) + (x+y)H2O(I) -> Na+ * xH2O + Cl- * yH2O sau
NaCl(s) + H2O ->Na+ (aq) * xH2O + Cl-(aq).
Notatie: s=solid,l=lichid,g=gaz,aq=apa.
Dizolvarea presupune:
-desprinderea ionilor de crystal sub influenta moleculelor apei,process ce are
loc cu absorbtie de caldura;
-hidratarea ionilor eliberati de crystal,process care are loc cu degajare de
caldura;
Dizolvarea poate fi:
-exoterma-daca energia eliberata in procesul de hidratare a ionilor este mai
mare decat energia consumata la desprinderea ionilor din crystal;
-endoterma-reciproc↑.
Aceste solutii prezinta conductibilitate electrica deoarece exista ioni
liberi,mobile.dizolvarea presupune procesul fizic de difuziune a particulelor de
solute printer moleculele solventului,dar si procesele chimice de ionizare si
hidratare.au loc cu desfacerea unor leg. chimice si cu formarea unor
interactiuni ion-dipol.
Solubilitatea.
Solventul polar dizolva ->subst. ionice (ion – dipol);
->subst. covalent polare(dipol – dipol);
->compusi organici(leg. de hidrogen);
Solventul nepolar dizolva -> subst. covalent nepolare;
->subst.organice;
Solubilitatea reprezinta proprietatea subst. de a se dizolva unele in altele.
Clasificarea substantelor.
1.Solubile daca solubilitatea molara este mai mare decat 10-1-10-2mol/litru;
2.Usor solubile daca solubilitatea este mai mica decat 10-1 mol/litru;
3.Greu solubile daca solubilitatea este mai mica decat 10-2 mol/litru;
Cu cat solubilitatea este mai mica cu atat subst. este mai greu solubila.
Solubilitatea reprezinta cantitatea de solvate care se dizolva la o anumita
temperature in 100 g solvent.
Solubilitatea molara reprezinta nr. de moli dizolvati la o anumita temperature
intr-un litru de solutie saturate.

Concentratia solutiilor.

Concentratia procentuala.
-se exprima in procente si reprezinta cantitatea de substanta dizolvata in 100g
solutie;
C = md*100/ms - relatia 1,unde ms ->masa solutiei(ms = md + masa solvent)
si md ->masa de substanta dizolvata;
-daca solventul este apa ms = md + mapa;
C = md*100/md+mapa - relatia 2;
-daca se cunoaste volumul solutiei si densitatea solutiei;
ρs = ms/Vs =>ms = ρs * Vs
C = md*100/ ρs * Vs - relatia 3
-daca se stie cantitatea de substanta dizolvata
ν d μ => md = ν * μ
= ms/ d d d

C = ν * μ *100/ms -relatia 4
d d

Concentratia molara.
Reprezinta nr. de moli de substanta(dizolvat,solute)dizolvati in 1l solutie.
CM sau Cm =>concentratia molara.
CM = ν/V s –relatia 5 ν = m/μ
μ ν
CM = md/ * s –relatia 6 < l >SI = 1mol/litru;
Se exprima:
-molar: 1M (1molar -> 1l);
5M(5moli ->1l);
-decamolar:10M(10moli ->1l);
-decimolar:0,1M(0,1moli -> 1l0;
Relatia de legatura intre C si CM
CM = C% ρ*10/μ -relatia 7.

Regula dreptunghiului.

Se cunoaste CM1,CM2 si CM3.

Sol1 + Sol2 => Sol3.
Se cere procentul – procentul de solutie I
-procentul de solutie I I
care formeaza solutia I I I .
Astfel se aplica regula dreptunghiului
CM3 – CM2 –parti de solutie 1 care se gasesc in sol 3;
CM3 – CM1 –parti de solutie 2 care se gasesc in sol 3;
|CM3 – CM1| + |CM3 – CM2| => parti de solutie 3
procentul p1 = |CM3 – CM2|*100/|CM3 – CM1| + |CM3 – CM2|
procentul p2 = |CM3 – CM1|*100/|CM3 – CM1| + |CM3 – CM2|

Cristalohidrati.

Sunt compusi cristalini ce au inglobate in retele cristaline unul sau mai

multe molecule de apa si care au compozitie chimica definite.Substanta
anhidra este cristalul fara apa.Exista saruri ce au capacitatea de a absorbi apa
din mediul inconjurator:NaOH,FeCl3,CaCl2,NaCl.Aceste substante sunt folosite
pt. uscarea altor subst. in dispozitive numite Exicatoare.
Substantele care au capacitatea de a absorbi apa se numesc
Hidroscopice.Substantele care absorb apa din mediu,pana la dizolvarea lor se
numesc Delicvescente.Substantele care pierd apa in mediul inconjurator se
numesc Efluorescente.

Algoritm de rezolvare a formulei moleculare din formula procentuala.

1.Se da nr. de moli al fiecarei substante.

Piatra vanata – 35.955 % Cu;
-17.977 % S;
-1.123 % H;
-44.934 % O;
2.valorile numerice se impart la cea mai mica valoare obtinuta -> nr. de atomi.
νCu: % Cu/ACu = 35,955/64 = 0,56 |:0,56 => nCu = 1atom Cu
νS: % S/AS = 17.977/32 = 0,56 |:0,56 => nS = 1atom S
νH: % H/AH = 1,123/1 = 1,123 |:0,56 => nH = 2 atomi H
νO: % O/AO = 44,934/16 = 2,8 |:0,56 => nO = 5 atomi O

Rapotrul molar al unei ecuatii.

Generalizare.
(a + A) + (b + B) -> cC + dD
aA + bB -> cC + dD
a,b,c,d =>nr. de moli(coeficienti stoechiometrici)
νA/a = νB/b = νC/c = νD/d

Capitolul VI
 Echilibrul chimic.

Clasificarea reactiilor:
1.Dupa sensul de desfasurare
a)Ireversibila R -> R;
-formarea unui preparat(greu solubil)
Cl- + AgNO3 -> AgCl↓ +NO3↑
-formarea de compusi greu ionizabili(formarea apei)
NaOH + HCl -> NaCl + H2O
Al(OH)3 + NaOH -> Na[Al(OH)4]
b)Reversibila R  R;
c)Reactii in care se formeaza o componenta gazoasa ce paraseste sistemul de
reactie
Na + H2O -> NaOH +1/2 H2↑
Fe + H2SO4 -> FeSO4 + H2↑
d)Reactii expozive
C + O2 -> CO2
CO + O2 -> Co2
CH4 + 2O2 ->CO2 + 2H2O
2.Reactiile care se desfasoara in aceleasi conditii atat de la reactanti la produsi
cat si invers.
(1) – directa
(2) – inverse (indirecta)
Echilibrul chimic se stabileste cand are loc o reactie reversibila in momentul in
care concentratiile speciilor care participa la reactie raman constante in
timp,la o anumita temperature si presiune.
Starea de echilibru al unui sistem dupa procesul pe care il desfasoara sistemul
poate fi:
1.Echilibru fizic ex:topire-solidificare,condensare-evaporare,dizolvare-
cristalizare;
2.Echilibru chimic.
Proprietatile unui sistem in echilibru.
1.Este stabil atata timp cat asupra lui nu intervine o constangere(un factor
extern,perturbator).
2.Mobilitatea.
Daca asupra unui sistem actioneaza un factor perturbator el va trece intr-o alta
stare de echilibru.Dupa incetarea constrangerii sistemul revine la starea initiala
de echilibru.
3.Dinamismul.
Starea de echilibru este rezultatul a doua procese care se produc
simultan,continuu in aceleasi conditii cu viteze opuse si egale.
In cazul reactiilor reversibile caldura degajata in reactia exoterma este egala
cu cea absorbita in reactia endoterma.
Din pct. de vedere cantitativ,chimistii Guldberg si Waage au enuntat legea
actiunii maselor pe baza observatiilor experimentale care descrie echilibrul
chimic.
aA + bB  cC + dD ,unde a,b,c,d sunt coeficienti stoechiometrici.A,B
reactanti,iar C si D produsii de reactie.
[A],[B],[C],[D] -.concentratiile molare ale A,B,C,D.
KC = constanta de echilibru a concentratiilor.
KC = [C]c * [D]d / [A]a * [B]b
La o anumita temperature raportul dintre produsul concentratiilor produsilor
de reactie si produsul concentratiilor reactantilor la putera coeficientiloe este
constanta.
Generalizare.
aA + bB -> cC + dD
I: a b - -
C/F: -ax -bx cx dx
E: a(1-x) b(1-x) cx dx

Kc = (cx/V * dx/V)/[a(1-x)/V * b(1-x)/V] => Kc = x2/(1-x)2 , daca a=b=c=d=1.

Principiul lui Le Châtelier.

Factorii care influenteaza echilibrul chimic.

Daca asupra unui echilibru chimic actioneaza un factor perturbator sau o

constrangere echilibrul se deplaseaza in sensul diminuarii efectului produs de
costrangere.
Factorii care influenteaza echilibrul chimic.
1.Concentratia.
2.Temperatura.
3.Presiunea.

1.Influenta concentratiei.
CO(g) + H2O (2)(1) H2(g) +CO2(g) +Q
a) La cresterea concentratiei unui component,echilibrul se deplaseaza in
sensul consumarii substantei respective.
OBS.1.1
Creste concentratia unui reactant,echilibrul se deplaseaza in sensul reactiei
directe(formare de produsi).
OBS.1.2
Creste concentratia unui produs de reactie,echilibrul se deplaseaza in sensul
reactiei inverse(formare de reactanti).
b) La scaderea concentratiei unui component al echilibrului,echilibrul se
deplaseaza in sensul formarii componentului respective.
OBS.2.1
Scade concentratia unui reactant,echilibrul se deplaseza in sensul reactiei
indirecte(formarea reactantilor).
OBS.2.2
Scade concentratia unui produs de reactie,echilibrul se deplaseaza in sensul
reactiei directe(formarea de produsi).
2.Influenta temperaturii.
a)Reactii exoterme.
R -> P + Q sau R – Q -> P
b)Reacti endoterme.
R -. P – Q sau R + Q -> P
La cresterea temperaturii,echilibrul se deplaseaza in sensul reactiei
endoterme.
La scaderea temperaturii echilibrul se deplaseaza in sensul reactiei exoterme.
3.Influenta presiunii.
a)Reactiile au loc fara modificarea nr. de moli.
-daca ν reactanti = νprodusi de reactie presiunea nu influenteaza echilibrul;
b)Reactiile au loc cu nr. de moli diferiti.
La cresterea presiunii echilibrul se delaseaza spre sensul scaderii nr. de
moli(volumului).
La scaderea presiunii echilibrul se deplaseaza spre sensul cresterii nr. de
moli(volumului)
Importanta practica.
Determinam conditiile optime de desfasurare a unuei reactii reversibile cu
randament cat mai mare.

Capitolul VII

Acizi si baze.

Acizii HnA (n-valenta radicalului).

Acizii sunt compusi binary ai hidrogenului cu un radical acid.

Clasificare.
1.Dupa natura radicalului acid.
-daca A este atom de nemetal =>(acizi)hidracizi;
-denumire acid + numele nemetalului + “-hidric”;
-A = grupare de atomi de nemetal inconjurat de atomi de O =>oxiacizi;
Oxiacizi ->nemetal central la stare inferioara;
->nemetal central la stare superioara de oxid;
-denumire:acid+numele nemetalului + “-os” se formeaza =>”-it”;
-denumire:acid+numele nemetalului +”-ic” se formeaza =>”-at”;
2.Dupa clasa de substanta carora apartin.
a)Acizi anorganici ->1.
b)Acizi organici ->acid acetic;
->acid citric;
->acid fermic;
3.Dupa nr. atomilor de hydrogen din molecula.
Ionilor pozitiv de hydrogen se numeste proton!!!
a)Acizi monoprotici(contin un singur proton in molecula)(H +)
b)Acizi poliprotici ->diprotici(2H+)
->triprotici(3H+)
->tetraprotici(4H+)
4.Dupa taria acidului.
a)Acizi tari:ionizeaza total in solutie apoasa(reactii ireversibila);
b)Acizi medii:ionizeaza partial in solutii apoase(reactii reversibile);
Proprietati.
-fizice:prezinta toate starile de agregare(gazosi,solizi,lichizi);
-toti au gust acru si sunt astringenti;
-cei tari produc arsuri;
-inrosesc turnesolul si metiloranjul;
-fenoftaneina este incolora;
-fiecare are gust propriu;
-chimice:reactia cu metalele:a)cu metalele active situate in stanga
H;substituie H din acizi;
b)cu metalele inactive situate in dreapta H;
-hidracizii nu actioneaza,doar oxizcizi in solutii concentrate;
-reactioneaza ci oxizi de metal(oxizi bazici)
H2SO4 + CuO -> CuSO4 + H2O
2HCl + ZnO -> ZnCl + H2O
-reactioneaza cu bazele:-solubile HNO3+NaOH -> NaNO3 + H2O;
-insolubile h2SO4+Cu(OH)2 -> CuSO4+2H2O
-reactioneaza cu sarurile acizilor mai slabi
2HCl + CaCO3 -> CaCl2 + H2CO3
2HCl + MgCO3 -> MgCl2 + H2CO3
Produsul constantelor de aciditate a treptelor de ionizare este egal cu
constanta de aciditate.
Generalizare.
Ka= = Ka1 + Ka2 + …… +Kan
Acizii poliprotici ionizeaza in trepte obtinandu-se acizi din ce in ce mai slabi.
Ka1/Ka2 = 104 ≈ 105 .constanta de aciditate indica taria unui acid.cei tari au Ka
>1,iar cei medii si slabi Ka ≤ 1, Ka < 1.
Definitia proplitica a acizilor.
Sunt specii chimice capabile sa cedeze protoni(data de Brőnsted si Lowry).
acid 1 baza 2 baza 1 acid 2
HCl + H2O -> Cl- + H3O+
HCl + NH3 -> Cl- + NH4+
H2O + NH3 -> HO + NH4+ -

Bazele sunt specii chimice capabile sa accepte protoni cedati de acizi.

Cuplurile acid-baza conjugate respective baza-acid conjugat.
Cupluri acid-baza conjugat, baza-acid conjugat.
A → B conj B → A conj
HCl → Cl- H2O → H3O+
H2O → HO- NH3 → NH4+

Baze.

Notata in general cu “B” o baza poseda la unul din atomii ei o pereche de

electroni neparticipanti la legatura,de care se poate lega un proton printr-o
legatura covalent coordinative.
Conform teoriei protolitice bazele pot fi:
-molecule neutre: NH3, H2O;
-anioni: Cl-,HCO3,CO3;
Dupa nr. de protoni aceeptati bazele pot fi:
-baze monoprotice sau monoacide: NH3, NaOH, Cl-,HO-;
-baze poliprotice sau poliacide:Al(OH)3,ca(OH)2,CO3;
taria baize costa in usurinta cu care aceasta aceepta protoni.
NaOH (s) →dizolvare Na+ (aq) = HO- (aq)
-in mediul basic turnesolul are culoare albastra
NaOH –baza tare
NH3 –baza slaba
Ionizarea bazelor foarte tari,este practice o reactie totala:
B(aq) + H2O (l) -> HO- (aq) + BH+(aq)
Bazele slabe ionizeaza putin in solutie apoasa,reactia fiind reversibila: B(aq) +
H2O (l)  HO- (aq) + BH+(aq)
In solutie apoasa diluata de NaOH concentratia ionilor HO- este mare pt. ca
hidroxilul d sodium fiind compus ionic disociaza total la dizolvarea in apa.In
solutie apoasa a unei baze tari,nu exista baza nedisociata ci numai ioni HO - si
cationic BH+.In solutie apoasa a unei baze slaba sa gasesc molecule de baza
dizolvate,dar neionizate,ioni HO- si cationic BH+.Kb = constanta de baziciditate
indica taria unei baze.Cu cat Kb este mai mare cu atat baza este mai tare si
accepta mai usor protoni.
Definirea acizilor si bazelor dupa Lewis.
Conform teoriei lui Lewis acizii sunt specii chimice cu deficit de electroni iar
bazele sunt specii chimice cu dublete de electroni neparticipanti.
Produsul ionic al apei sau ph-ul solutiilor.
Apa pura nu ionizeaza,dar in prezenta a cantitati mici de acizi sau baze
ionizezaz conform ecuatiei:
H – OH + H - OH  C + H2O+
a1 b2 b1 a2
H2O  H+ + HO-
Deoarece in nr. foarte mic de molecule al apei ionizeaza putem considera
concentratia apei o constanta.
KC[H2O] = Kw - produsul ionic al apei.
Kw = [HO-][H2O+]
[H3O+] = [HO-]
La 25 grade Celsius si presiune 1 atmosfera (conditii standard) Kw are valoare
10-14 m/l2.
In mediul neutru.
[H3O+] = [HO-] = 10-7 mol/l = √Kw
In mediul acid.
[H2O+] > [HO-]
[H3O+] = {10-0, 10-1,…, 10-6}
[HO-] = {10-14 , 10-13,…, 10-8}
[HO-] = Kw/[H3O+] = 10-14/10-0 = 10-14
In mediul bazic.
[H3O+] < [HO-]
[H3O+] = {10-14,…, 10-8}
[HO-] = {10-0,…, 10-6}

Calculul pH-ului.
pH-ul => concentratia protonilor exprimata prin cifre(numere)

pH-ul = -lg [H3O+] = -lg 10 –x = x ,unde -lg 10 –x

este 1
[H3O+] = 10-pH = 10-13
[H3O+] = 10-3 => pH = -lg [H3O+] = -lg 10-3 = 3
pOH => concentratia in hidroxil a solutiilor
pOH = -lg [HO-] = -lg10-y = y
[HO-] = 10-pOH =14
Pentru mediul acid.
[H3O+] = {10-0,…, 10-6} => pH = 0 ÷ 6
pOH = 8 ÷ 14
Pentru mediul neutru.
[H3O+] = [HO-] = 10-7 => pH = pOH = 7
Pentru mediul bazic.
[H3O+] = {10-8,…, 10-14} => pH = 8 ÷ 14
[HO-] = {10-0,…, 10-6} => pOH = 0 ÷ 6

Reactii cu transfer de electroni.

1.Numarul de oxidare.
Nr. de oxidare => capacitatea de combinare a unui element.
Nr. de electroni implicate de un element in formarea de legaturi
chimice(cedare,acceptare sau punere in comun de electroni).
NO = starea de oxidare = nr. de oxidare.
Se reprezinta prin nr. arabe mici si intregi positive sau negative scrise deasupra
simbolului elementului chimic.
Nr. de oxidare in compusii ionici este egal cu sarcina ionilor(sarcina electrica
reala).
Nr. de oxidare al elementelor in compusii covalenti sunt sarcini fictive.
Oxidarea => procesul prin care o specie chimica cedeaza electroni si isi
mareste nr. de oxidare.
Substanta care se oxideaza se numeste agent reducator.Ex:metalele.
Reducerea => procesul prin care o specie chimica accepta electroni .
Substanta care se reduce se numeste agent oxidant si prin reducere isi
micsoreaza starea de oxidare.Ex:nemetalele.
Electronii sunt particule elementare stabile numai in atom.Nr. de electroni
cedati de agentul reducator trebuei sa fie egal cu nr. de electroni acceptati de
agentul oxidant => cele doua procese se produc simultan si de aceea procesul
se numeste REACTIE DE OXIDO-REDUCERE sau REDOX.
Reguli de stabilire a starii de oxidare.
1.Substantele simple in stare native au nr. de oxidare egal cu 0.
Ex:metalele : Ga0,Ca0,K0,Al0,Fe0 etc.
nemetalele : He0,Ne0,Ar0 etc.
diatomice :H20,C20,N20,F20.
poliatomice : P40,S80,Si0,C0.
2.Nr. de oxidare al H in compusii covalenti este egal cu +1,iar in hidruri este
egal cu -1.
3.Nr. de oxidare al O in majoritatea compusilor este -2.
Exceptii:apa oxigenata,peroxizii,fluorul.
4.In compusii ionici nr. de oxidare al elementelor este egal cu sarcina ionilor.
5.In cazul ionilor poliatomici suma algebrica a nr. de oxidare a atomilor
componenti este egala cu sarcina ionului poliatomic.
6.In compusii covalenti in molecule suma algebrica a nr. de oxidare a atomilor
componenti este egala cu O.
Exista elemente care in functie de elementele cu care se combina prezinta mai
multe stari sau nr. de oxidare.
NO maxim = nr. grupei din care face parte elemental.

Stabilirea coeficientilor in ecuatiile reactiilor redox.

1.Stabilim nr. de oxidare al tuturor atomilor participanti la reactie.

2.Identificam substantele care isi modifica nr. de oxidare.
3.Scriem reactiile de oxidare si se reducere.
4.Stabilim bilantul electronic(nr. de electroni cedati = nr. de electroni
acceptati)
5.Coeficientii determinati ii transcriem in ecuatia reactiei redox.
6.Stabilim bilantul atomic(aplicam legea conservarii masei pentru celelalte
specii chimice)

Pile electrochimice sau galvanice.

Sunt dispozitive care transforma energia chimica in energie electrica.

Alcatuire.
-sunt construite din 2 electrozi uniti prin punti de sare in circuitul interior si
prin conductori metalici in circuitul exterior;
-electrozii sunt alcatuiti din o placuta metalica introdusa in solutia ionilor
metalului respective de concentratie 1M;
-puntea de sare poate fi o membrane poroasa permeabila sau un tub in orma
de “U” umput cu KCl,KNO3;capetele tubului sunt astupate cu dopuri din
material sau ceramica poroasa;
Rolul puntii de sare.
-asigura contactul dintre cele doua solutii darn u permite amestecarea
solutiilor astfel incat curentul electric poate circula prin circuitul intern al
pilei;
Electrolitii sunt solutii sau topiturile sarurilor oxizilor
metalici,acizilor/bazelor;sunt conducatori de ordin 2.Conducatorii de ordin 1
sunt metalele.
La anod are loc oxidarea.Anodul contine metalul cu character reducator
pronuntat.
Semicelula anodului( - ).
-are loc oxidarea;
-are loc ecuatia reactiei de oxidare Zn → Zn+2;
-reprezinta semi anod Zn/ Zn+2;
Anodul contine metalul cu un puternic character reducator.
Semicelula catodului( + ).
-are loc reducerea;
-ecuatia reactiei Cu+2 +2e → Cu0↓;
-reprezinta Cu+2 /Cu;
Placuta de Zn se consuma si se concentreaza solutia Zn+2 de la catod placuta
de Cu isi mareste masa si solutia se dilueaza in Cu+2
Reprezentarea pilei.
( - ) Zn/Zn +2 (1M)/ / Cu+2/Cu (1M) ( + )
Pila dezvolta o tensiune electromotoare notata cu ε care este egala cu
potentialul de reducere (ε red) plus εox = 1.1 W.
Electroliza.
Procesul de deplasare dirijata a ionilor unui electrolit sub influenta curentului
electric catre electrozi de semn contrar.Electrolitul => substanta care permite
trecerea curentului electric prin el.
-sunt solutiile sarurilor,acizilor,bazelor sau topiturile sarurilor bazelor, oxizilor
metalici.
Dispozitivul in care are loc transformarea energiei electrice in energie chimica
=> celula electrolitica.
Alcatuire.
-electrozii:placute metalice sau grafit;
-acestia sunt montati la o sursa de current catre electrodul pozitiv si viceversa.
Reactiile care au loc.
(+)anodul:are loc oxidarea -> ionii negative care se numesc anioni;
(-)catodul:are loc reducerea -> ionii pozitivi care se numesc cationic;
1.Reactii primare de oxido-reducere(se formeaza atomi sau radicali).
2.Reactii secundare cand atomii sau radicalii se unesc => molecula.
3.Reazultatul electrolizei sau importanta.
-obtinerea metalelor si nemetalelor;
-obtinerea de substante compuse;
-purificarea metalelor folosind anod active;
4.Galvanostegia-acoperirea cu straturi metalice subtiri a diferite obiecte.
5.Galvno plastia-obtinerea prin intermediul electrolizei a obiectelor de diferite
forme folosind un mulaj montat la catod.
Exemplu de electroliza
NaCl → Na+ + Cl-
2H2O → H3O+ + HO-
-este ordinea inverse a activitatii electrochimice a metalelor;
a)Ordinea descarcarii anionilor
(+)la anod
Cl- → Cl0 (reactie primara)
2 Cl- → Cl2
(-)la catod
H+ → H0 (reactie primara)
2 H+ → H2↑
In solutie raman ioni pozitivi (NaCl)
2NaCl + H2O →electroliza Cl2 + H2 + 2NaOH.
b)Electroliza topiturii
(+) 2Cl- → Cl2↑
(-) Na+ → Na↓
Legile electrolizei.
1.Masa de substanta este proportionala cu cantitatea de sarcina care strabat
electrolitul.
K – constanta.
m = K*Q K – echivalent electrochimic.
<K>SI = mg/c ; K = m/Q
2.La trecerea a 9.500 culombi printr-un electrolit se depune/degaja un
echivalent grm de substanta.
F = 96.500 C
K = Eg/F = A/n*1/F
A = masa atomica relative
n = valenta
m = A*Q/n*F , unde Q = i.t.

Coroziunea.
Procesul de degradare la suprafata sau in profunzime a metalelor sub actiunea
agentilor corozivi.Este un process redox.
Clasificare.
A.Coroziunea chimica produsa de nelectroliti si gaze ca
O2,Cl2,HCl,H2S,SO2,SO3,CO2.
Rezulta oxizi si saruri la suprafata metalului cu rol de protectie(pasivare).
B.Coroziunea electrochimica cea mai destructive are loc atat la suprafata cat si
in profunzime sub influenta electrozilor =>ruginirea.
Fierul se oxideaza d la 0 la +3.
C.Coroziunea biochimica produsa de enzimele secretate de micro organisme.
Metode anticorozive.
-acoperirea cu pelicule subtiri:-a.metalice
-b:anorganice
-c:organice
-protectia catodica etc.