CLONAREA la oameni si animale referat

Clonarea

Deoarece clonarea ne suscita din ce in ce mai mult atentia , reprezentand

poate cea mai socanta dintre provocarile stiintei contemporane , este util ca in randurile de
mai jos a tratam in cateva cuvinte fiecare aspect legat de acest subiect .

Ce este clonarea?

Clonarea este procesul prin care dintr-o singura celula cultivata se obtine o colonie de
celule identice .

Clonarea mai poate fi privita si ca un proces de duplicare (si nu de reproducere ) , in

urma caruia rezulta un material genetic identic , care nu este insa obtinut prin
mijloace sexuale.

ADN -Spirala Vietii

ADN–ul ( acid dezoxiribonucleic ) este o macromolecula spiralata , formata din

doua lanturi polinucleotidice infasurate ca o elice in jurul unui ax comun .

In clonare ADN-ul din nucleul unui ovul luat de la mama - surogat se va inlatura si se va
inlocui cu ADN-ul preluat si izolat dintr-o celula a individului ce urmeaza a fi clonat , iar
ovulul , care va contine astfel numai ADN-ul respectivului , se va divide ca orice embrion
normal .

In cadrul reproducerii sexuate , se petrece combinarea a doua ADN - uri , unul

provenit de la tata , celalalt de la mama , in schimb in cazul reproducerii asexuate –
asemanator clonarii - nu se perpetueaza decat informatia genetica a unui singur parinte .

Clonarea la animale si la plante

Clonarea la animale

Punctul de plecare pentru orice discutie referitoare la acest subiect il reprezinta recursul la
tehnologia prin care a fost clonata in 1996 oaia Dolly .

Sfarsitul secolului XX avea sa fie martorul primului caz de clonare a unui mamifer, acesta avand loc la
Institutul Roslin din Edinburgh , prin transplantarea nucleului unei celule care apartinea unei oi din rasa
Finn Dorsett in ovulul denuclearizat al unei mame-gazda din rasa de oi scotiene cu fata neagra .

S-a stimulat apoi artificial diviziunea celulara , iar uterul respectivei oi cu fata neagra a fost purtatorul
viitoarei clone. Dolly reprezinta copia fidela a unei oi Finn Dorsett .

Dupa Dolly a urmat clonarea de vaci , porci , maimute si soareci .

 Prin clonare se pot obtine organisme cu calitati “programate “ . De exemplu , la Institutul Roslin
s-au desfasurat experimente pentru a se ajunge la vaci care sa produca lapte foarte apropiat , din
punct de vedere al compozitiei , de cel uman .

Savantii au luat in calcul si posibilitatea ca prin clonare sa fie inlocuite animalele de casa
care au murit sau sa fie refacute speciile amenintate. .
Previziunile mai prudente dau insa ca data probabila anul 2005 , mai ales datorita faptului ca nu
stim in present daca se va dovedi viabila tehnica de clonare utilizata in cazul lui Dolly .

Problema cea mai grava este ridicata de rata foarte scazuta de reusite : pentru Dolly au fost
necesare 276 de incercari .

De altfel , doctorul Harry Griffin , membru al echipei care a clonat-o pe Dolly , a avertizat ca tehnica
actuala de clonare este inca la inceput , fiind “ineficienta deoarece s-au utilizat pentru Dolly
277 de ovule pentru a obtine o sarcina reusita , recoltand ovule de la circa 40 de oi donatoare , dar si
riscanta deoarece o mare parte din sarcini au esuat , astfel incat am avut miei care au murit imediat
dupa nastere “ . Pana acum s-au intreprins cu cinci specii de animale .

Doar 1 % din clonarile animale effectuate pana in prezent au avut un rezultat pozitiv , dar si
dintre acestea covarsitoarea majoritate a suferit serioase disfunctii : ficatul nu functiona bine ,
sangele nu avea tensiunea normala , plamanii erau nedezvoltati , apareau grave deficiente ale
sistemului imunitar .

Ian Wilmut , primul om de stiinta care areusit sa cloneze un mamifer (oaia Dolly ) nu este de accord
cu clonarea reproductive .

Numerosi specialisti in clonarea animalelor , pintre care si biologul Rudolf Jaenisch de la Whitehead
Institute din Massachusetts , afirma ca tentativele de clonare umana sunt nu doar

sortite esecului , dar si “iresponsabile “ si “respingatoare “ .

Cercetatorul avertizeaza de mult ca tehnica clonarii da gres foarte des la animale si-a creat o
veritabila ” galerie a ororilor “ : malformatii congenitale , diformatii fizice , deficiente ale sistemului
imunitar , imbatranire prematura etc .

Cele mai multe animale clonate nu supravietuiesc mai mult de cateva zile si prezinta o
multime de anormalitati : hipertrofie placentara , pneumonie , deficiente hepatice , obezitate ,
imbatranire premature etc .

Ian Wilmut , creatorul oitei Dolly , a atras atentia ca rata esecurilor este extreme
de ridicata . El a amintit ca abia la cea de-a 276 –a tentative a reusit sa obtina o clona viabila , dar
nu si perfecta . La numai cateva luni de la nasterea lui Dolly cercetatorul irlandez a anuntat ca
aceasta este bolnava si imbatraneste prematur .

Marguerite , rivala lui Dolly

Aproape la un an de la nasterea lui Dolly , la 20 februarie 1998 , cercetatorii francezi au reusit

s-o aduca pe lume pe Marguerite , o vitea de rasa limuzina , nascuta prin clonarea unor celule
diferentiate.
 Metoda folosita de cercetatorii de la Institutul National De Cercetare Agronomica ( INRA ) respecta
schema clasica :

- cultivarea unor celule diferentiate

- transferul ncleului lor intr-un ovocit caruia I sa scos nucleul

- astfel se dobandeste proprietatea de a produce un embrion (dupa niste mecanisme inca

neelucidate …)

Pentru Marguerite ,au fost folosite celule de la un muschi al spinarii , prelevate de la un foetus de
doua luni .

Clonarea la plante

Clonarea la plante se bazeaza pe fenomenul de totipotenta care consta in capacitatea de a

genera , prin diviziuni successive , intregul organism .

Pentru obtinerea clonelor se utilizeaza fie prelevarea meristemelor , fie inmultirea vegetative .

Tot la plante , prin cultura de pollen , antere , ovare sau ovule nefecundate se obtin organisme
haploide normale , dar sterile .

Tratate cu colchicina , substanta extrasa din Brandusa de toamna ( familia CALCHICUM

AUTUMNALE ) , plantele hapolide se diploidizeaza si devin izogene (linii pure genetic ) .

Cultivate , acestea produc substante farmacologic active necesare pentru :

- industria medicamentelor

- industria alimentara

-cosmetica etc.

Astfel s-au obtinut carotenii din morcov , alcaloizii din tutun , saponinele din gingseng

Folosirea clonarii in scopuri medicale

Partizanii clonarii umane atrag atentia ca nu trebuie neaparat sa urmarim nasterea unui
organism uman complet dezvoltat . Clonarea ar putea fi solutia pentru o serie de boli in
present netratabile . De exemplu , Marea Britanie a legalizat utilizarea embrionilor umani pentru
cercetarile care sunt indreptate in directia vindecarii unor maladii ca Parkinson si Alzheimer .

Se face deosebirea intre clonarea reproductive si cea terapeutica , aceasta din urma
reprezentand o sansa uriasa pentru medicina contemporana. Probabilitatea mai mare de realizare o
are clonarea terapeutica , mai accesibila din punct de vedere al tehnicii , dar si mai putin
problematica moral .

Plecand de la ADN-ul bolnavului putem obtine un embrion – clona care nu mai este introdus intr-
un uter , ci este utilizat drept cultura de celule stem (celulele stem fiind nediferentiate , capabile sa
formeze orice tip de tesut , constituind astfel materialul ideal pentru refacerea tesuturilor
necrozate ) .

Unica solutie pentru refacerea numarului de celule pierdute de catre organismul bolnavului ,
“caramizi “ care nu se mai regenereaza , pare a fi inlocuirea cu celulele stem . Se spera ca ele vor
putea fi “invatate “ sa formeze tesuturi de un anumit tip .

Mai mult , pornind de la celulele pacientului , prin clonare se va elimina pericolul respingerii
materialului transplantat , acesta fiind in mod natural acceptat de catre organism .

Teoretic , lucrurile sunt limpezi , mai putin evidenta este modalitatea prin care putem obtine
practice aceste celule .

Clonarea umana

Anul 1997 a fost anul de rascruce pentru comunitatea internationala a oamenilor de stiinta .
Clonarea umana a scandalizat intreaga lume , mai ales morala crestina . Profesorul francez Jean-
Francois Mattei , membru al Comitetului National de Etica din Franta , a acordat recent un fulminant
interviu agentieie de presa France Press in care a declarat : “ Un om reprezentand copia altuia nu
mai este o fiinta umana . Clonarea se inrudeste cu genocidul , pentru ca se bazeaza , ca si acesta , pe
selectia genetica .” n ultimul numar al revistei Deutschland , unul dintre cei mai renumiti experti in
problema de genetica , prof. dr. Ernest Ludwing Winacker , isi face cunoscute conceptiile sale asupra
clonarii umane . Primul copil despre care se spune ca s-a nascut prin clonare este o fetita.

Ea a primit numele Eve sin u are decat mama , fiind o copie genetica in miniature a acesteia .
Controversata companie Clonaid a anuntat ca a sosit pe lume prima clona umana . In absenta unor
materiale stiintifice detaliate legate de procedurile urmate , stirea nu afost confirmata din surse
independente . Se stie doar ca este vorba despre o fetita care s-a nascut joi , prin cezariana . ”
Cezariana s-a defasurat foarte bine “ , a afirmat Brigitte Boisslier , presedinta societatii pentru clonare
umana Clonaid . Aceasta a promis intr-o conferinta de presa ca va invita experti independenti sa
certifice faptul ca Eve este o clona .

Confirmarea ca ne aflaaam cu adevarat in fat unei clone ar putea veni atunci cand un expert
independent va preleva probe de sange de la copil si de la mama . Daca anlizele vor dovedi ca cele doua
sunt identice din punct de vedere genetic , atunci ar insemna ca vremea clonelor a inceput . Lucrurile
se complica insa si mai mult , datorita implicatiilor religioase .

Avantajele si dezavantajele clonarii

Avantajele clonarii

Animalele transgenetice pot fi folosite pentru cercetarile medicale si farmaceutice . Ele pot fi
produse prin transfer de nucleu .

Daca sunt introduce gene umane in organismele lor aceste animale transgenetice (oi sau porci ) pot
produce proteine umane (in lapte ) sau insulina pentru diabetici .
 Clonarea poate contribui si la tratamentul unor boli prin reprogramarea celulelor pieii (generand
celule pancreatice pentru diabetici , respective neuroni pentru bolnavii de Parkinson ) si inlocuirea
celulelor bolnave cu cele noi .

Prin clonare transplantarea de organe poate deveni o solutie de success . Chiar daca transplantarea
de organe este un lucru current la ora actuala , deseori este o criza de organe potrivite .

Xenotransplantul (transplantarea de organe de la o specie la alta ) este o solutie a acestei crize desi
poate duce deseori la o respingere a organului din cauza nerecunoasterii lui de catre organismul
beneficiarului .

Se estimeaza ca in viitor organelle umane vor putea fi cultivate in afara corpului iar oamenii vor fi
capabili sa-si cloneze organele pentru transplante personale .

Clonarea prin transferul de nucleu arata un adevarat potential in agricultura prin imbunatatirea
fondului genetic si a produselor .

Tot prin clonare se pot salva si speciile pe cale de disparitie.

Dezavantajele clonarii

Clonarea ar putea reduce patrimonial genetic atat al oamenilor cat si al animalelor .

Prin producerea de clone multiple apare riscul de a crea o populatie formata din indivizi identici
. Acesti indivizi obtinuti prin clonare ar putea sa sufere de aceleasi boli sau sa fie sensibili la
aceleasi tip de agenti patogeni iar un singur virus ar putea extermina populatia de pe o zona
intinsa , chiar o specie intreaga .

Clonarea ar putea actiona in defavoarea evolutiei si prin faptul ca oamenii s-ar putea decide
sa cloneze doar animalele cele mai potrivite pentru ei . Clonarea ar putea fi folosita pentru a crea
“omul perfect” sau un om cu o putere fizica deosebita dar o inteligenta sub – normala , o subclasa
genetica .

Clonarea ar putea avea efectae dezastruase in cadrul familiei caci un copil nascut prin clonarea
tatalui , de exemplu , ar putea fi considerat un frate geaman identic al originalului . Efectul
psihologic asupra asupra fiintelor umane la un asemenea lucru nu este inca studiat si cunoscut .
In final dar nu in cele din urma , care ar fi drepturile unei clone ? Cele ale unui frate geaman sau ale unui
copil al originalului ? Ar avea drepturile unei finite umane ? Iar daca originalul ar ucide o clona de-a
lui (sau invers ) ce-ar fi acest lucru din punct de vedere legal : o crima sau o sinucidere ? Pana la
rezolvarea si calmarea scandalului iscat de clonare , in mai toate tarile , va trece destul timp .
Acest lucru este sigur .

Exista doua posibilitati : fie clonarea va disparea , fie va deveni ceva comun , ceva cu influente
in viata de toate zilele . Atat doar ca clonarea , ca si energia nucleara , va trebui sa ajunga la o
suficienta maturitate pentru a fi acceptata de oamenii de rand .

Aspecte juridice , etice si morale …

 O a treia directie , oarecum de domeniul fantasticului , vizeaza clonarea indivizilor decedati , de
la animale de casa la personalitati istorice , pornind de la monstre de ADN din tesuturile celui
disparut . De aici , o alta paleta de probleme de ordin etic si moral .

Pe ansamblu , se pare ca legalizarea clonarii umane nu se va produce . De cativa ani , acest subiect
se afla in centrul dezbaterii mondiale , la ea participand nu numai oamenii de stiinta , dar si politicienii ,
filozofii , teologii , psihologii , fiind vorba , in fond , de un subiect care priveste intreaga societate . De
pilda , American Association of Pro-Life Obstretricians and Gynecologists (AAPLOG) s-a pronuntat
impotriva clonarii , atragand atentia ca unii oameni de afaceri s-ar putea gandi la o comercializare a
vietii umane .Ceea ce este mai grav este ca s-ar putea ajunge la “ reproducerea unor oameni vii , fara ca
acestia sa stie , sa fie implicate in acest process sau sa-si dea acordul “ . Au aparut si intrebari privind
statutul social al eventualelor clone .

Care va fi locul acestora in societate ? In SUA , Camera Reprezentantilor a dat o hotarare prin
care clonarea umana este considerate ilegala , dar Senatul inca nu s-a pronuntat in aceasta
privinta . Parerile inclina totusi spre acceptarea doar a clonarii terapeutice .

S-a propus legalizarea clonarii terapeutice ca unica modalitate de a cerceta , cu sanse de reusita ,
sfere pana acum inaccesibile medicinei obisnuite , criteriul fundamental pentru finantarea unor astfel
de programe fiind ca obiectivul principal sa fie gasirea unor tratamente pentru bolile incurabile .

In 5 martie 2002 , Christopher Reeve , celebrul actor american , acum paralizat in urma unui accident
, a comparut in fata Comisiei Senatului SUA pentru Sanatate , Educatie , Munca si Pensii , sprijinind
continoarea cercetarilor privind clonarea .

Din punctual de vedere american , apare un motiv de ingrijorare suplimentar legat de

procesul pe care alte tari l-ar putea face , Reeve aratand ca stoparea acestor cercetari ar putea
determina ca America “ sa - si piarda intaietatea in stiinta si medicina “

Amintim in incheiere cateva dintre conditiile propuse , intr-o lista deocamdata provizorie ,
pentru ca cercetarile privind clonarea terapeutica umana sa decurga legal : este necesar ca embrionii
sa fie utilizati numai in primele etape ale dezvoltarii lor , fara a fi lasati sa se dezvolte in continuare ;
toate programele de cercetare trebuie sa fie supervizate de organizatiile guvernamentale care se
ocupa de fertilizare si tehnici genetice ; diferitele programe de cercetare urmeaza sa primeasca fonduri
si aprobare doar daca se demonstreaza stiintific faptul ca nu exista nici o alta modalitate
conventionala de obtinere a acelorasi rezultate ; nu vor fi admise cercetarile in care se pot combina
materialul genetic uman cu cel al animalelor ; trebuie sa existe o permanenta informare a publicului
asupra stadiului cercetarilor intreprinse si sa fie postulate clar limitele pana la care poate fi impins
raportul dintre suferinta animalelor folosite in experiente si beneficial uman .

Iata inca o proba de “luciferism stiintific “ contemporan : ” spargerea “ structurilor genetice

(ADN) pentru a le rearanja tu , om limitat , dar trufas , intr-o noua ordine , contrara lucrarii lui
Dumnezeu . Cine suntem noi ca sa hotaram daca e bine ce a facut Dumnezeu !?! Aici intrecem
orice masura , dorind sa schimbam ceea ce El a aranjat cu milioane de ani in urma !
 Biotehnologii. Clonarea.

Biotehnologia se defineste ca fiind multimea metodelor si tehnologiilor folosite in cadrul proceselor

biologice industrial-productive sau proceselor biogenetice controlate in scopul regenerarilor vegetale,
animale, sau umane.

Conventia ONU pentru diversitatea biologica defineste biotehnologia drept: 'Orice aplicatie tehnologica
care utilizeaza sisteme biologice, organisme vii, sau derivate ale acestora, pentru a crea sau modifica
produse sau procese in scopuri bine determinate'

Biotehnologiile acopera intreaga diversitate a tehnicilor « documentate » de progresele microbiologiei,

biochimiei, biologiei celulare si moleculare, ale ingineriei chimice, ale informaticii, utilizate in procese
industriale extrem de variate : un domeniu vast care este interesant in primul rand pentru industria
agroalimentara, industria farmaceutica, medicina si mediu.

Se estimeaza ca exista aproximativ 5 000 de intreprinderi in domeniul biotehnologiei in toata lumea.

Unii observatori afirma ca biotehnologia intra intr-o faza a dezvoltarii sale comparabila cu cea prin care
au trecut calculatoarele si informatica in anii 1970-1980. Dezvoltarea rapida din acest sector ofera
numeroase oportunitati de cariera in cercetarea si dezvoltarea biotehnologica, in vanzari si marketing, in
productie si controlul calitatii, ca si in administrarea si gestiunea informatiei.

Biotehnologul se ocupa cu activitati de cercetare fundamentala sau de cercetare aplicata intr-o

universitate, un laborator public, sau intr-un serviciu de cercetare si dezvoltare dintr-o mare companie.

Biotehnologiile sunt implicate puternic in:

-industria alimentara si agricultura

-industria farmaceutica

-in medicina

-industria chimica si bioenergetica

-industria extractiva pentru recuperarea minereurilor sarace in titei

Pentru industria alimentara producatorii principali sunt reprezentati de microorganisme(bacterii,

drojdii si mucegaiuri-fungii filamentosi-)

Bacteriiile sunt organisme unicelulare de tip procariot care se inmultesc prin diviziune celulara.

Drojdiile sunt organisme de tip eucariot, cu un singur cromozom, care se inmultesc prin
inmugurire.

Fungii filamentosi sunt organisme pluricelulare de tip eucariot, care se inmultesc prin spori.
CLONAREA

Clonarea reprezinta procesul de a creea o copie identica genetic a unui original. Clona in sensul biologic
reprezinta un organism multicelular care poseda exact aceleasi gene cu un alt organism viu. In natura
acest lucru este posibil doar accidental la gemenii monozigoti-care s-au dezvoltat prin fertilizarea unui
singur ovul de catre un singur spermatozoid si din motive inca necunoscuta zigotul format (oul fertilizat)
s-a divizat in doi zigoti.

In biologie clonarea este procesul de producere a populatiilor formate din indivizi identici genetic
similara cu inmultirea asexuata a bacteriilor, insectelor sau plantelor. In biotehnologie clonarea se refera
la procesele folosite pentru a creea copii ale fragmentelor de ADN (clonarea moleculara), ale celulelor
(clonarea celulara) sau organismelor.

Clonarea umana reprezinta creearea unei copii genetice a unui om care exista deja. Termenul este
folosit pentru clonarea umana artificiala, facuta in laborator si nu cea naturala –gemenii, tripletii
monozigoti. Clonarea presupune lipsa aportului genetic masculin la conceptie.

Clona poate apartine genetic unui barbat sau unei femei in viata. Contactul sexual dintre cele doua sexe
nu mai este necesar. Fertilizarea nu mai este facuta de catre un spermatozoid. Pentru clonare poate fi
folosita orice celula adulta din corpul uman.

Este necesar un ovul de la care s-a inlaturat nucleul si in care se introduce nucleul unei celule adulte din
corpul uman, alta decit un ovul. Prin anumite tehnici care se vor aplica ovulului acum fertilizat acesta va
incepe sa se divida precum intro conceptie normala cu un spermatozoid. Zigotul nou format va fi
implantat in uterul unei mame purtatoare. Clona sau copia genetica care se va naste va prezenta
fenotipul (aspectul fizic, caracteristicele comportamentale, fiziologice si biochimice) precum si genotipul
(totalitatea factorilor ereditari-genele) celui care a donat celula adulta si nu a donatoarei ovului sau a
mamei purtatoare.

Avind in vedere ca toate celulele corpului uman, indiferent de localizare anatomica si functie indeplinita
poseda acelasi ADN, poate fi folosita orice celula pentru clonare. Totusi functia distincta a celulei
prelevate va fi inhibata de catre ovul care va reprograma ADN-ul celulei pentru a se divide ca un zigot
(ou fecundat) . Toate aceste procese au loc fara prezenta unui spermatozoid, in laborator pe o placa de
sticla, sub microscop si nu in uterul mamei. Aceasta este clonarea umana reproductiva din care vor
rezulta nou-nascuti identici cu donatorul. Clona va avea doar un singur parinte genetic-donatorul de
celula. Acesta poate fi considerat fratele geaman identic al donatorului, dar mai tinar.

Etimologie:

Termenul de clonare este derivat din grecescul κλων (mladita). In horticultura se refera la o generatie a
unei plante de cultura, obtinuta prin inmultire vegetativa.

Exista trei tipuri diferite de clonare:

1. Clonarea embrionara

Reprezinta o tehnica medicala care produce gemeni monozigoti (identici) sau tripleti. Aceasta duplica
procesul pe care natura il foloseste pentru a produce gemeni sau tripleti.

2. Clonarea ADN-ului adult (clonarea reproductiva)

Aceasta tehnica intentioneaza sa produca duplicate ale unui animal existent. A fost folosita pentru a
clona oi si alte mamifere. ADN-ul dintrun ovul este inlaturat si inlocuit cu ADN-ul matur dintro celula
adulta. Apoi ovulul fertilizat denumit acum pre-ambrion este implantat in uter si permite dezvoltarea
unui nou animal.

3. Clonarea terapeutica (clonarea biochimica)

Este o procedura ale carei stadii initiale sunt identice cu clonarea de ADN adult. Totusi celulele stem sunt
prelevate de pe embrioni pentru a produce tesuturi sau un intreg organ pentru transplantul inapoi a
persoana care a donat ADN-ul. Pre-embrionul folosit moare in acest proces.

Desi practica clonarii organismelor este raspindita de citeva sute de ani in horticultura, recentele
descoperiri tehnologice care au permis si clonarea animala sunt extrem de controversate. S-au
desfasurat multiple programe pro si contra clonarii umane. Unele grupari se opun clonarii terapeutice,
dar cele mai multe organizatii religioase, guvernamentale si stiintifice se opun clonarii reproductive.
Unele persoane considera non-etic folosirea unei clone umane pentru a salva viata cuiva. Biserica
Catolica si multe organizatii religioase se opun tuturor formelor de clonare, deoarece viata incepe cu
conceptia. Iudaismul nu considera viata incepind o data cu conceptia si au unele intrebari in legatura cu
clonarea. Ortodoxismul nu se opune ferm clonarii.

Primul mamifer clonat cu succes, din celulele unui animal adult, s-a nascut la 5 iulie 1996. Profesorul Ian
Wilmut, de la Institutul Roslin din Edinburgh, a transferat nuclee, provenite din glanda mamara a unei oi
mature, in ovulele unei oi din alta rasa. Din 277 de transferuri s-au obtinut 29 de embrioni, care au ajuns
in faza de blastocist. Dupa 148 de zile, din singurul embrion, care a supravietuit dupa implantare, s-a
nascut oaia Dolly. Aceasta realizare a fost capitala pentru evolutia acestor experimente, pentru ca nu s-
au mai folosit nuclee de embrioni, ci celule de la un organism adult. Dupa nasterea oitei Dolly,
cercetarea in domeniul clonarii a evoluat mult. In 1998, s-a anuntat nasterea a doua vaci si obtinerea a
20 de copii de soareci.

In Romania, au fost facute cu succes experiente de clonare a animalelor domestice, pe baza nucleelor
din celule embrionare de la taurine, la Universitatea de Stiinte agricole din Timisoara, iar de la ovine, la
Statiunea de Crestere si Ameliorare a Ovinelor de la Pallas-Constanta.

Tehnica transferului nuclear a fost aplicata, pana la urma, si fiintelor umane. Primele informatii despre
rezultate ale cercetarii in acest domeniu au aparut in 1993, cand doi cercetatori americani, J.Hall si R.
Stilmann, au anuntat intentiile lor de a face asemenea experimente pe celule umane. Mai tarziu, in
1998, intr-un centru de sterilitate al unui spital din Seul, a fost obtinut, prin tehnica Honolulu, un
embrion uman. Nucleul folosit apartinea aceleiasi persoane de la care fusese prelevat ovulul. Procesul a
fost intrerupt in momentul in care divizarea ajunsese la patru celule, datorita restrictiilor impuse de
guvernul coreean. Oameni de stiinta din Statele Unite au declarat, in 2001, ca au clonat cu succes
embrioni de maimuta. Peste cateva luni, la 24 noiembrie 2001, cercetatorii de la Advanced Cell
Technology au anuntat obtinerea mai multor embrioni umani clonati in scop de cercetare a celulei stem.
Acestia au murit insa in stadiul de 2, 4 si 6 celule. La 25 decembrie 2002, Brigitte Boisselier, biochimista,
reprezentanta a companiei Clonaid, a anuntat nasterea primului copil clonat. Ea este membra a gruparii
Rael, o secta infiintata de ziaristul francez, stabilit in Canada, Claude Vorilhon. Mentorul acestei miscari,
denumite 'Raelian Movement', care numara de mii de membri, proveniti din 84 de tari, pretinde ca a
fost contactat de Elohim, in 1973. Potrivit acestui mesaj, viata pe pamant ar fi fost creata in mod
artificial de reprezentanti ai altui sistem solar, iar omul a aparut acum 25 de mii de ani, prin clonare. Un
studio recent, publicat in revista britanica British Medical Journal, contrazice declaratiile companiei
Clonaid, sustinand ca, pana in acest moment, clonarea umana ar fi imposibil de realizat.

Clonarea reproductiva nu este admisa deocamdata nicaieri in lume. Rezolutia Comisiei pentru
probleme de bioetica a Parlamentului Europei, din 7 septembrie 2000, interzice 'utilizarea embrionilor
umani pentru producerea de celule tulpinare'.

Printr-o decizie a UNESCO, din 1997, se interzice in spatiul european clonarea reproductiva umana.

Exista, totusi, unele tari (Suedia, Marea Britanie, Franta) unde cercetarile terapeutice pe
embrionii umani clonati continua, iar cercetarile in domeniul clonarii terapeutice implica si
perfectionarea tehnicilor clonarii reproductive. Marea Britanie a fost prima tara care a autorizat
asemenea tip de cercetare, in 1990, instituind cel mai liberal cadru juridic in acest sens. Embrionii umani
folositi in cercetari distructive se obtin prin aceleasi tehnici utilizate in cazul oii Dolly. Dupa care se
extrag celulele stem din embrionii clonati si acestia sunt distrusi. Potrivit cercetatorilor, celulele stem,
obtinute prin asa-zisa clonare terapeutica, au multe avantaje fata de cele obtinute in mod conventional,
din embrioni neclonati. Tesuturile sau organele create prin aceasta tehnica nu ar mai fi respinse pentru
ca acestea ar contine aceeasi structura genetica, ca si adultul caruia i se face operatia de transplant.

Clonarea terapeutica, care are aceleasi etape, ca orisice clonare, implica crearea si distrugerea de
embrioni umani. Toate problemele de etica, create de cercetarea pe embrioni, se pastreaza in acest caz,
pentru ca embrionii umani clonati au acelasi statut ca si cei creati prin alte tehnici. Daca ar fi sa ajunga la
maturitate, fiintele umane clonate ar putea fi fizic identice cu cele de la care au fost prelevate nucleele
transferate. Evident, ar avea o personalitate si o identitate separata.

Celulele stem

Celulele stem (din engleza, 'tulpinare') au capacitatea de a se reinnoi nelimitat, de a se reproduce, fara
sa se diferentieze, putand da nastere unor celule cu putere proliferatorie limitata, din care sa rezulte
populatii de celule bine diferentiate, cum sunt celulele nervoase, musculare sau hepatice. Studiile
asupra celulelor stem dureaza de aproape 30 de ani. Oamenii de stiinta cred ca, pe aceasta cale, vor gasi
cea mai sigura solutie pentru tratarea unor boli degenerative, caci nu exista reactii imunitare, de
respingere.

Cercetarile de pana acum au aratat ca celulele stem se gasesc in multe din tesuturile organismului
uman. Acestea insa au capacitatea foarte redusa de a da nastere altui tip de tesut, decat cel pentru care
au fost produse de organism. Au fost descoperite, in ultimii ani, celule provenite de la organismul uman,
in stare sa dea nastere la mai multe tipuri de tesuturi, in special hematic, muscular si nervos. Asemenea
celule stem pluripotente au fost descoperite in maduva osoasa, in creier, in tesuturile conjunctive ale
diverselor organe si in cordonul ombilical. Se utilizeaza deja celule stem neurale vii, care sunt obtinute
din cadavrele adultilor, la cateva ore dupa moartea acestora. Se vorbeste astazi tot mai mult despre
recuperarea celulelor stem din tesuturile organismelor adulte si reprogramarea lor, cu scopul obtinerii
de culturi de tesuturi specializate. Celulele stem de adult au o mare elasticitate, iar capacitatea lor
depinde in mare masura de informatia genetica ce poate fi reprogramata. Au fost tratate boli genetice
rare, la soareci, prin inserarea genei lipsa in celulele stem ale acestora. Revista Science a anuntat, in
aprilie 2000, primul succes inregistrat in terapia genelor umane, tratand diverse boli imunodeficitare la
copii, prin inserarea genelor lipsa in celulele stem din maduva osoasa.

Cercetari recente au pus in evidenta faptul ca celulele adultilor pot fi mai usor de manipulat, o data ce li
se dau semnale noi ele se transforma in diferite tipuri de celula, care pot fi folosite dupa aceea la
repararea unor tesuturi bolnave.

Pentru eliminarea pericolului proliferarii acestor celule nelimitat si fara control, fapt care ar duce la
crearea unor tumori canceroase, cercetatorii americani au descoperit diferite tehnici, prin care li se
poate 'programa' maturizarea, identificand factori de crestere si proteine reglatoare. Oamenii de stiinta
de la Universitatea din Texas au identificat enzima telomeraza, care poate 'imortaliza' culturile celulelor
stem de adult, fara riscul cresterii necontrolate, specifica celulelor canceroase. Alti cercetatori au pus la
punct si tehnici noi de multiplicare la celulele stem ale maduvei osoase, care pot sa capete un ritm de
inmultire de un miliard in sase saptamani.Cercetatorii de la Cambridge au gasit o cale de a transforma
celulele dezvoltate complet de la un adult in celulele stem, iar specialisti din California au transformat
tesut de grasime in muschi, oase si cartilaje. O companie din New Jerssey a declarat ca a elaborat o noua
tehnica de obtinere a unei surse bogate de celule stemice din placenta expulzata la nastere din uterul
unei femei. Medici din Canada au tratat un copil de 9 luni, bolnav de cancer, cu celule stem extrase din
cordonul sau ombilical.

Compania, care a finantat cercetarile pentru clonarea oitei Dolly, a anuntat ca cercetatorii sai au
inregistrat succese in transformarea pielii de vaca in celule ale inimii, iar cercetatori din Sheffield si
Cardiff au descoperit un mod de regenerare a oaselor si a celulelor creierului. Compania Osiris
Therapeutics din Baltimore (SUA) s-a specializat in restaurarea tesutului distrus sau bolnav. Au fost
obtinute celule care pot reface tesuturi de maduva osoasa, oase, cartilagii, ligamente, tendoane,
grasime precum si muschi. Aceasta companie considera ca a gasit tehnici, prin care sa se trateze multe
afectiuni, imbatranirea si bolile degenerative. e crede ca celulele stem embrionare ar avea un potential
mai mare decat celulele stem de adult. Folosirea lor insa reprezinta un grav atentat la adresa vietii
umane. Recoltarea celulelor presupune moartea embrionilor. Exista tendinta de a se produce embrioni
umani pentru a se obtine celule stem, de fapt, pentru a fi distrusi.

Se prefigureaza deja o industrie destinata comercializarii celulelor stem. Se recurge la subterfugii, pentru
a se depasi limitele impuse de legi in tarile unde exista deja un asemenea sistem legislativ. Se procura
celule stem de la producatori din tari in care nu exista legi in domeniu.

Chinezii, la randul lor, au afirmat ca au clonat embrioni umani, la Colegiul Medical Xiangya, dar nu exista
documente care sa ateste aceste afirmatii. Lu Guangxiu, cunoscuta anterior pentru unele studii de
fertilizare in vitro, sustine ca a reusit sa cloneze embrioni umani pana la stadiul in care a obtinut o
cultura de celule stem. Cercetatoarea chineza crede ca a depasit dificultatea principala care apare in
situatiile obisnuite, si anume respingerea de catre trupul bolnavului a tesuturilor transplantate. Clonand
chiar celulele pacientului, sansele de respingere scad simtitor. Pana acum celulele stem erau produse
din embrionii de care clinicile de fertilizare in vitro se dispensau, acesti embrioni urmand a fi distrusi. Cu
toate acestea, nici in cazul chinezilor nu se poate vorbi de clonarea unor embrioni umani dezvoltati. Sa
retinem insa ca metoda aplicata de Ian Wilmut si echipa sa de la Institutul Roslin, dupa cum arata Lu
Guangxiu, poate fi imbunatatita, evitand esecurile de pana acum in care majoritatea embrionilor
mureau repede, fara a avea timp sa se dezvolte pana la stadiul de blastocite, termen care presupune un
grup de cateva sute de celule.
Probleme de natura etica la clonare

Opinia publica, la toate nivelele ei (stiintific, politic sau religios), si-a exprimat nelinistile in legatura cu
amploarea care au luat-o cercetarile in domeniul clonarii umane. Clonarea, ca metoda generala,
atenteaza la viabilitatea organismelor, mergand in directia unei fixatii genotipice, in contra principiului
naturii, care asigura dezvoltarea vietii, ce duce la diversitate genetica.

Nasterea omului pe aceasta cale ignora principiul valorii personale a corpului uman. Statutul omului, in
felul acesta, este schimbat chiar de la conceptie. Nu mai ia nastere prin intalnirea a doi gameti, ceea ce
presupune zestrea genetica a doi parinti. Prin tehnicile de laborator, copilului i se asigura descendenta
doar a unui singur parinte. In mod violent i se impune un anumit destin. Prin manipulare genetica exista
posibilitatea crearii de organisme identice, ce ar putea fi mai usor dominate si utilizate de sisteme
politici totalitare. Clonarea unor indivizi dotati numai cu o anumita functiune, care sunt rezistenti doar la
radiatii nucleare sau la anumite medii poluante, poate fi utilizata in activitati diverse, preponderent
politice. Crearea de indivizi identici, din punct de vedere biologic, ar putea rasturna relatiile de familie.
Fiul, nascut prin clonare, poate fi considerat un geaman sau un frate al tatalui. Asa stau lucrurile din
punct de vedere genetic, situatie ce duce la distrugerea echilibrului psihologic al familiei, nemaiexistand
suport pentru relatii de tip paternal. Lucrurile s-ar complica si mai mult, daca copilul-clona ar apartine
unui homosexual sau unei lesbiene.

Din punct de vedere psihologic, cea mai mare trauma o constituie insa lipsa originalitatii. Omul, fiind o
creatie a unei lumi ce are la baza relatiile sociale si principiul diversitatii, nu se impaca cu ideea de
duplicat. Dificultatile de natura psihologica sporesc, atunci cand cel care asigura paternitatea ADN-ului
este un necunoscut sau tine sa ramana anonim. Copilul nu mai poate afla nimic despre descendenta sa
biologica. Clonarea presupune un anumit determinism care il lipseste pe om de posibilitatea de a avea
un destin. Din punct de vedere biologic, un asemenea om este legat de evolutia modelului sau, caci in
programul sau genetic sunt inscrise toate calitatile sau defectele antecesorului.

Si clonarea terapeutica presupune probleme de ordin moral nerezolvate. Existenta tesuturilor sau a
organelor de schimb, create in vederea transplantului, deschide oportunitatea unui adevarat marketing,
iar ca subiect de comercializare, persoana umana este diminuata, devenind mijloc si nu scop.
Manipularea genetica asigura punerea in practica a unor capricii ale omului. In felul acesta poate fi
judecata chiar dorinta acelora care-si doresc reproducerea unei persoane disparute, in conditii tragice,
sau copierea unor personalitati din lumea politicii, culturii sau sportului.Multi cercetatori considera ca
aceste probleme, de ordin legal sau moral, pot fi rezolvate daca se produce clonarea pana in a 14-cea zi
de viata. Raportul Warnock (1984), dar si alte documente, sustine ca nu se poate vorbi de o identitate
biologica, specifica unei fiinte umane, pana la formarea placii neurale.

Tehnica clonarii ofera inca sanse reduse de reusita. La clonarea oitei Dolly au fost inregistrate pe parcurs
236 de esecuri. Foarte multi embrioni mor, fie la implantare, fie pe parcursul gestatiei, inainte ca, doar
prin accident, sa ajunga la nastere. Iar tehnicile de pana acum nu asigura dezvoltarea fara pericolul
aparitiei unor anormalitati.
Ramane nerezolvata in continuare problema fertilitatii si longevitatii fiintelor clonate. Dupa datele de
pana acum, imbatranirea presupune o scurtare a secventelor ADN, situate la extremitatea
cromozomilor, ceea ce inseamna ca organismele clonate au la nastere varsta persoanelor de la care a
fost prelevat materialul genetic.

De ce este importanta clonarea?

Scopul acestor cercetari nu este de a obtine copii ale unor animale deja existente ci folosirea acestora
drept modele expermentale in vederea rezolvarii unor boli umane, pentru obtinerea unor celule stem
sau a unor substante terapeutice. O alta explicatie terapeutica ar putea fi modificarea genetica a unor
animale pentru ca organele lor sa poate fi tolerate de sistemul imun si transplantate la om.

Astfel clonarea la om reprezinta o modalitate de control si tratament al bolilor. Exista si voci care se
opun clonarii umane din motive de ordin etic. In timp s-au deosebit clonarea reproductiva (producerea
unui embrion uman cu scopul de a se initia o sarcina si de a se naste un copil) de clonarea terapeutica
prin care se urmareste obtinerea unor celule stem (susa) pluripotente care au potentialul de a produce
celule sau tesuturi normale, utile pentru inlocuirea celor distruse prin boli.

Proiectul Genomului Uman

Genotipul uman este alcatuit din 80.000-100.000 de gene ce insumeaza in jur de 3 miliarde de
nucleotide. Aceasta complexitate este ilustrata si de capacitatea organis-mului uman de a sintetiza
aproximativ 80.000 de proteine diferite.
Genele umane variaza intre limite largi ca lungime,cuprinzand adesea sute de baze insa doar despre
aprox. 10% din genom se stie ca include secventele codificatoare ale proteinelor (exoni) .Intercalate cu
genele se gasesc numeroase secvente noninformationale (introni). Aflarea de noi informatii asupra
structurii genelor si a functiilor acestora impunea o cunoastere detaliata a codului genetic.Astfel a
demarat Proiectul Genomului Uman-Human Genome Project(HGP).
Initiat in 1990 in SUA de catre Department of Energy(DOE) si National Institutes of
Health(NIH),beneficiind de o finantare considerabila (3 miliarde $), programul a fost estimat sa se
intinda pe 15 ani.Obiectivele principale ale acestui program sunt:

" sa identifice cele aproximativ 100.000 de gene din ADN-ul uman

" sa determine secventa celor 3 miliarde de perechi de baze azotate ce alcatuiesc ADN-ul uman,cu
precizia de o eroare estimata/10.000 de baze
" stocarea informatiei obtinute intr-o baza de date
" dezvoltarea metodelor si tehnologiilor pentru studiul acestor date
" sa dea raspunsuri problemelor etice ,legale si sociale care pot aparea in urma studiilor.
S-a elaborat astfel un plan pus in aplicare din 1991,esalonat pe 15 ani si care sa coste in jur de un dolar
pe nucleotida.
Una dintre ideile de baza era sa se inceapa cu alcatuirea unei harti a cromozomilor, pe care sa fie
localizate genele, prin identificarea unui marcator genetic la fiecare 2 milioane de baze (in
medie).Marcatorul este orice sectiune scurta a unui ADN care poate fi recunoscuta printr-o sectiune
asociata a carei secventa este cunoscuta.Din cauza modului in care sunt legate cele doua spirale ale
ADN-ului,fiecare segment are un singur complement.Daca acel complement este dat,segmentul poate fi
recunoscut.Exista deja
banci de gene care detin complementele unor secvente cunoscute de ADN. Primii doi ani au fost
consacrati gasirii acestor marcatori-index.Cercetarile au avut utilitate imediata, ducand la crearea unei
harti mai detaliate si usurand munca de cautare a unei anumite gene.
Acest prim succes a determinat cresterea numarului de participanti la HGP,implicandu-se europenii(
centrul Sanger din Marea Britanie,laboratoare din Franta si Germania) si Japonia.O data cu atingerea
acestui scop intermediar(o ''ciorna'' a proiectului) s-a stabilit o noua directie de cercetare:identificarea
variatiilor individuale ale genomului uman.Chiar daca 99,5%din secventele de ADN sunt identice la toata
populatia,micile variatii pot avea un impact major asupra raspunsului la diferitele boli,rezistenta la
bacterii,virusi,toxine si substante chimice,precum si la tratamentele medicamentoase.
Se dezvolta metode pentru a detecta diferitele tipuri de variatii,in special cele de tip SNP(single
nucleotide polymorphism) care apar cu o frecventa de 1/250 de baze.Cercetatorii spera ca aceste studii
sa ajute la identificarea corelata a genelor asociate cu boli complexe ca diabetul,cancerul,afectiunile
vasculare si unele boli mintale.Aceste corelari sunt greu de stabilit cu metode traditionale de ''vanare'' a
genelor deoarece o singura gena alterata isi poate aduce doar o mica contributie la riscul de boala.
Primul plan cincinal(1990-1995) a fost revizuit in 1993 datorita progreselor neasteptate.Un al doilea plan
a stabilit obiectivele proiectului pana in 1998.Al treilea si cel mai recent a fost stabilit la 23 octombrie
1998 in urma unei conferinte internationale.
Complexitatea extraordinara a proiectului face necesara participarea cercetatorilor din domenii
variate:biologie,informatica,chimie,matematica,fizica,inginerie aplicata,etc.
Una din noile metode de cercetare o constituie studiul comparat al genotipurilor.
Functiile genelor umane si a altor zone ale ADN-ului sunt deseori puse in evidenta prin studiul comparat
al secventelor corespunzatoare la alte specii.Pentru asemenea comparatii,cercetatorii au obtinut
secvente complete pentru speciile Escherichia coli , Saccharomyces cerevisiae si Caenorhabditis elegans
.Sunt spre finalizare genotipurile Drosophilei si a soarecelui de laborator.
Toate acestea constituie pasi importanti in biologie,savantii comparand genotipuri complete, ceea ce va
duce la noi puncte de vedere asupra evolutiei biochimice, a metabolismului si a fiziologiei.
Deasemenea,cercetarile vor duce la noi metode de analiza a proteinelor si explicarea mecanismului
mutatiilor.
In prezent 18 tari participa activ la proiect.Recent si China s-a alaturat acestui efort international.Munca
a fost impartita astfel incat fiecare grup de cercetare are de studiat cate un cromozom sau set de
cromozomi.S-au incheiat acorduri pentru utilizarea unui limbaj si a unor instrumente comune pentru a
usura schimbul de informatii atat de necesar.
Finalizarea cercetarilor,estimata acum pentru 2003 va coincide cu a 50-a aniversare a descoperirii
structurii ADN-ului de catre Watson si Crick.
Se prevede ca pana in 2009 tranzactiile avand ca obiect produse si tehnologii pe baza de ADN vor ajunge
la 45 de miliarde $ anual.De aici si atentia sporita acordata studiilor in domeniu.

Aplicatii prezente si potentiale ale cercetarilor HGP

" Medicina moleculara

-diagnostic imbunatatit
-detectarea din timp a predispozitiei spre o anumita boala
-terapie genica avansata
-control mai eficient al actiunii medicamentelor

Tehnologiile promovate de HGP incep sa aiba un impact profund asupra cercetarii biomedicale si promit
sa revolutioneze un spectru larg al cercetarii biologice si medicinii clinice.Hartile cromozomiale de mai
mare acuratete au ajutat la localizarea genelor implicate in numeroase boli genetice( distrofia
myotonica,Alzheimer,unele cancere genetice,etc.)
Noua medicina moleculara se va caracteriza nu atat prin tratarea simptomelor cat prin cautarea cauzelor
fundamentale ale bolii.Noi medicamente si inlocuirea genelor defecte prin terapie genica vor deschide
alte perspective in tratamentul unor boli azi incurabile.

" Microbiologie

In 1994 a aparut MGP( Microbial Genome Project) care are ca scop identificarea sistemelor
microbiologice cu potential util( sisteme fotosintetizatoare,organisme care pot metaboliza deseuri,
enzime care pot mari randamentul unor procese industriale, biocombustibili,etc.).Aplicatiile actuale sunt
dintre cele mai diverse:agenti coagulanti in industria branzeturilor,inalbirea hartiei,indepartarea rujului
de pe pahare,schimbarea aspectului tesaturilor,antiaglutinogeni in industria alimentara...
Deasemenea ,se va ajunge la o intelegere aprofundata a interactiunilor biologice, a evolutionismului si la
determinarea punctelor critice din ecosisteme.

" Bioarheologie,Antropologie,Evolutionism,

-corelare cu diferitele evenimente istorice

-urmarirea migratiilor umane pe baza studierii cromozomului Y
-noi date despre relatiile intre archaebacterii-eucariote-procariote

" Medicina legala

-identificarea suspectilor pe baza probelor biologice
-identificarea victimelor catastrofelor/crimelor
-stabilirea paternitatii si a altor relatii de rudenie

" Diferite identificari

-gasirea speciilor in pericol pe baza analizei genetice

-identificarea bacteriilor/organismelor care pot polua apa,aerul,solul,hrana.
-compatibilitatea donor-primitor de organe
-pedigree pentru diferite animale
-autentificarea vinurilor,a caviarului...

" Agricultura,cresterea animalelor,bioprocesare

-obtinerea de culturi mai rezistente la boli, insecte, seceta

-animale mai productive si mai sanatoase
-biopesticide
-obtinerea de produse mai nutritive
-incorporarea unor vaccinuri in mancare
-organisme transgenice si mutatii controlate
-depoluarea zonelor prin cultivarea plantelor modificate genetic si care au capacitatea
de a metaboliza toxinele.

Bancile de gene

Banca de gene este o bancă sau un depozit biologic în care se conservă material genetic provenit de la
plante și animale în vederea folosirii ulterioare în genetica experimentală. Conservarea se face prin
înghețare, în cazul plantelor materialul conservat fiind reprezentat de semințe, iar în cazul animalelor de
ovule și/sau spermă. Scopul este acela de a păstra material genetic de la speciile de animale și plante pe
cale de dispariție pentru conservarea biodiversități și pentru îmbunătățirea materialului genetic al
animalelor domestice și al culturilor de plante.
 Comunicarea Celulara

Semnalizarea celulara - introducere

Celulele comunica intre ele prin semnale. Capacitatea de a detecta prezenta in micromediul
extracelular a unor molecule sau a modificarilor unor parametri fizico-chimici, precum si capacitatea
de a reactiona specific la aceste semnale este esentiala pentru supravietuirea celulelor. Ele raspund la
semnalele externe prin declansarea unor cascade de reactii intracelulare care formeaza cai de
semnalizare; acestea sunt interconectate alcatuind retele complexe, prin care pot fi controlate
activitatile proprii sau se pot transmite informatii unor populatii celulare aflate la mare distanta in
organism.

Principiile semnalizarii celulare, precum si principalele cai de semnalizare sunt comune la organismele
unicelulare si pluricelulare, deoarece proteinele implicate sunt inalt conservative de-a lungul arborelui
filogenetic. Prin urmare, descifrarea unui mecanism de semnalizare la o specie cu organizare mai
simpla (o drojdie, Drosophila, Xenopus) ajuta la descifrarea rapida a aceluiasi mecanism la organisme
aflate pe o treapta filogenetica superioara. Cunoasterea unei cai de semnalizare apartinand unei celule
normale faciliteaza intelegerea mecanismelor aberante, care implica participarea unor oncogene sau
unor molecule secretate de tipul citokinelor.

Pentru a indeplini functia de semnal, o molecula trebuie sa prezinte anumite proprietati.

1. Molecula-semnal trebuie sa fie mica, pentru a putea calatori de la locul de sinteza pana la situsul-
tinta. Semnalele extracelulare sunt transportate prin lichidul extracelular, daca distanta de parcurs
este mica, sau prin sange si limfa, daca distanta de parcurs este mare. Semnalele intracelulare se
depalseaza dintr-un compartiment celular in altul prin difuziune, in sensul gradientului chimic sau
electric. Moleculele mici difuzeaza mai rapid si pot trece mai usor prin sistemul de membrane, utilizand
un carrier sau pe baza proprietatilor lor hidrofobe.

2. Moleculele-semnal trebuie sa poata fi sintetizate rapid, pentru a asigura declansarea prompta a

raspunsului celular, si sa fie degradate rapid, pentru a permite stoparea brusca a caii de semnalizare.
Pentru aceasta celulele dispun de un sistem de enzime capabile de degradarea semnalelor, mai ales
fosfodiesteraze si fosfataze.

Pentru multe cai de semnalizare, terminarea semnalizarii este deocamdata mai putin inteleasa decat
mecanismele de activare a caii.

Modalitatile de comunicare depind si de distanta dintre celulele care comunica.

Daca celulele se afla in contact, pot comunica prin jonctiuni gap (plansa 1, fig. 1c), ce permit ionilor sa
treaca dintr-o celula in alta. In cazul celulelor foarte apropiate, o molecula de pe suprafata unei celule
este recunoscuta de receptori membranari ai altei celule invecinate (plansa 1, fig. 1b). Celulele
situate la distanta elibereaza o molecula-semnal (ligand) care este fixata de receptorii altor celule
(plansa 1, fig. 1a).

Transmiterea sinaptica reprezinta o forma de comunicare interneuronala sau neuro-efectoare prin

semnale electrice, dar in cazul sinapselor chimice implica si o comunicare chimica, prin formarea
complexului [MCh-R] si prin participarea Ca2+la exocitarea mediatorului chimic. Comunicarea electrica
nu este specifica celulelor animale, ea apare si la plante.

Comunicarea endocrina se realizeaza prin hormoni transportati la distante mari prin sange. Calea de
vehiculare este nespecifica (sangele contine o mare varietate de hormoni), specificitatea semnalizarii
fiind conferita de receptorii membranari ai celulelor-tinta.
In comunicarea paracrina, celula-tinta se afla in aria de vecinatate a celulei ce emite semnalul.
Molecula-semnal dispare in scurt timp, prin:

- degradare de catre enzime din lichidul extracelular;

- fixarea pe receptorii celulei-tinta;

- patrunderea in celula-tinta.

Semnalele moleculare emise pot actiona si autocrin, asupra celulei emitente, ca in cazul hormonilor de
crestere, eicosanoizilor. Celulele tumorale secreta hormoni prin care isi stimuleaza propria crestere si
proliferare. Comunicarea autocrina apare deseori in celulele care se afla in diferentiere sau dezvoltare,
stimuland celula sa urmeze in continuare drumul pe care a pornit.

Celulele apropiate comunica: 1) prin recunoasterea reciproca a unor molecule de pe suprafata lor,
sau: 2) prin zone membranare specifice, cum sunt jonctiunile gap (la celulele animale)
si plasmodesmele (la celulele vegetale).

1. Comunicarea prin markeri de suprafata poate fi ilustrata prin interactiunile ce se stabilesc intre
celulele din ochii de Drosophila, in timpul dezvoltarii. Musculita de otet are ochi compusi, formati din
cate 800 de unitati fotosensibile (omatidii). Dintre cele 22 de celule ale unei omatidii, 8 sunt celule
fotoreceptoare ale retinulei (R8). In cursul dezvoltarii, celulele R8 exprima pe suprafata lor
proteina BOSS (bride of sevenless). Prezenta acestei proteine este detectata de un receptor tirozin-
kinazic numit Sev (Sevenless) din membrana celulelor invecinate R7. Formarea complexului ligand-
receptor [BOSS-Sev] determina dezvoltarea celulelor R7 si confera ochiului capacitatea de a detecta
radiatiile UV. Acest mecanism a fost elucidat prin descoperirea musculitelor care nu pot detecta
radiatiile UV deoarece prezinta forme mutante ale proteinei transmembranare Sev, ce nu permit
dezvoltarea celulelor R7 (fara 7 – sevenless).

2. Comunicarea prin zone membranare specifice

Jonctiunile gap. Prin structura tubulara alcatuita de doi conexoni in zona de atingere a doua
membrane celulare (plansa 2, fig. 2) pot trece ioni sau molecule mai mici de 1200 Da, ca AMPc,
Ca2+ etc. O jonctiune gap poate contine pana la cateva sute de conexoni. Se cunosc 11 izoforme ale
conexinelor ce alcatuiesc conexonii, codificate de gene diferite. Fiecare din aceste proteine contine 4
helixuri transmembranare, in care secventa ce captuseste tubul conexonului este inalt conservativa.
Exprimarea izoformelor difera in functie de tesut, conferind specificitate permeabilitatii. Aceeasi celula
poate contine mai multe tipuri de conexine, dar cele 12 care alcatuiesc o jonctiune sunt de acelasi tip.

Pasajul moleculelor prin jonctiuni este riguros controlat, acestea inchizandu-se la cresterea peste o
anumita limita a concentratiei Ca2+ sau H+. Inchiderea se realizeaza printr-o modificare
conformationala a conexinelor, jonctiunea functionand ca o diafragma. Inchiderea jonctiunilor devine
deosebit de importanta daca una dintre celulele care comunica moare si nu mai este capabila sa-si
controleze permeabilitatea.

Celulele vegetale comunica prin plasmodesme – deschideri de 20-40 nm in peretele celular, la nivelul
carora cele doua celule invecinate comunica astfel prin continuitatea membranelor plasmatice, a
citosolului si prin desmotubuli, derivati din reticulul endoplasmic (plansa 2, fig. 3). Se considera ca
prin plasmodesme sunt transportate particule mai mici de 800 Da, dar recent s-a demonstrat ca ele
pot permite trecerea unor molecule proteice si virusuri.
O caracteristica importanta a cailor de semnalizare este amplificarea semnalului pe verticala (in
cascada), la fiecare treapta a caii, astfel ca un numar mic de molecule-semnal poate conduce la
activarea intracelulara a sute sau mii de molecule de enzima (plansa 3, fig. 4).

Pe de alta parte, prin fenomenul de cross-talk, ce se bazeaza pe existenta unor etape comune mai
multor cai de semnalizare, se realizeaza o adevarata retea de comunicare intracelulara, in care
generarea unei specii moleculare poate activa numeroase alte cascade, cu efecte multiple.

Domenii si module proteice. Desi mecanismele de semnalizare ale unei celule sunt deosebit de
complexe, grupele de proteine participante contin deseori arii de similaritate sau homologie. De
exemplu, diferite kinaze pot prezenta situsuri catalitice cu secvente homoloage, sau secvente similare
ale domeniilor reglatoare, atunci cand mecanismele de reglare a activitatii lor sunt asemanatoare. Cele
mai des intalnite domenii sunt SH (Src Homology) si PH (Pleckstrin Homology).

Domeniile SH2 sunt formate dintr-o secventa de aprox. 100 aa si contin doua situsuri de legare.

- Primul situs, comun pentru toate domeniile SH2, formeaza un buzunar adanc ce leaga fosfotirozina
apartinand altor molecule proteice; „buzunarul” are afinitate foarte mica pentru tirozina nefosforilata.

- Al doilea situs poate fi diferit ca specificitate, grupand domeniile SH2 in doua categorii.

a. recunoaste un singur aminoacid al peptidului-tinta, ceea ce confera specificitate legarii;

b. contine o regiune adancita, situata la mica distanta de situsul pentru P-Tyr, ce leaga un
grup mai mare de aa hidrofobi.

Domeniile SH3 leaga o secventa care contine cateva resturi de prolina, apartinand unor polipeptide-
tinta care de obicei au o structura secundara de tip helix de stanga (polyproline helix type II).

Ambele domenii SH, uneori chiar in mai multe copii, pot fi intalnite in moleculele unor enzime, dar mai
ales in proteinele-adaptor.

Din aceasta ultima categorie fac parte:

 proteina GRB2, cu o greutate moleculara de 25 kDa, care contine un domeniu SH2 si doua
domenii SH3. GRB2 se asociaza cu proteine din
familia GNRP (guanidine nucleotide releasing proteins) cum este SOS (son of sevenless).
Aceste proteine sunt implicate in semnalizarea prin receptori tirozin kinazici, ca receptorul
pentru EGF (epidermal growth factor), care se autofosforileaza la legarea moleculei-semnal.
Resturile de fosfotirozina ale receptorului permit legarea proteinei-adaptor GRB2, prin
domeniul SH2; domeniile SH3 ale GRB2 leaga GNRP (SOS), ce activeaza o proteina G, care
va declansa etapele urmatoare ale cascadei de semnalizare.

EGF R
tirozin kinazic R-Tyr-P (SH2)GRB2(SH3) GNRP Prot.
G (SOS)

§ proteinele STAT (signal transducers and activators of transcription), care contin domeniul
SH2. Aceste proteine sunt fosforilate la Tyr de catre JAK (Janus kinase) care se asociaza cu
receptori activati de citokine. Fosforilarea Tyr duce la dimerizarea si activarea STAT, care
stimuleaza specific transcrierea. Se cunosc in prezent trei proteine STAT: STAT1a (91 kDa),
STAT1b (84 kDa) si STAT2 (118 kDa), ce rezulta prin trans-splicing din aceeasi gena.
Domeniile PH (pleckstrin homology) reunesc un grup divers de motive structurale. Analiza
domeniilor PH arata ca polipeptidul are conformatie de butoi format din foi β-pliate, cu un
singur α-helix. Au fost identificate numeroase variante ale acestei structuri. Nu a fost
identificat un situs specific pentru legarea PH; probabil exista subtipuri separate de domenii
PH, fiecare cu specificitatea lui.

Proteine-releu. Aceste proteine nu contin ele insele module de ancorare, dar prin fosforilare se
leaga de proteine care contin astfel de module.

Un exemplu este substratul receptorului pentru insulina (IRS-1), care este fosforilat la mai
multe Tyr, formand situsuri care pot interactiona cu proteina-adaptor GRB2 prin domeniul
SH2 al acesteia.

Drogurile - amfetaminele, canabisul, heroina, cocaina, ecstasy, LSD si ciupercile

magice referat

Introducere

De-a lungul secolelor, oamenii au luat tot felul de droguri, fie sub forma de medicamente si
remedii pentru bolnavi, fie ca stimulente.

Drogurile au efecte diferite, de la persoana la persoana. Inca exista puncte de vedere

diferite privind efectele lor secundare-cum ar fi presupusa legatura dintre droguri si bolile
mintale. O serie de droguri, precum canabisul, sunt trecute in categoria drogurilor ilegale, in
unele tari, in vreme ce in altele fac parte din reteta traditionala.

Pe masura ce drogurile devin tot mai usor de procurat, au tot mai mare cautare
drogurile "recreative", care influenteaza starea de spirit a celui care le consuma.

Amfetaminele

Amfetaminele, care se gasesc sub forma de pilule, capsule sau praf, stimuleaza bataile inimii
si pot creste tensiunea arteriala. Efectul lor se face resimtit, in general, in aproximativ
jumatate de ora dupa ce sunt luate, si dureaza cateva ore. Dupa ce efectul dispare,
consumatorii tind sa aiba o senzatie de iritare, neastampar si neliniste.
Insomnia apare foarte des, la fel depresia. Faptul ca tensiunea arteriala creste poate duce la
spargerea unor vase de sange si chiar, uneori, la paralizie sau coma. Unii oameni se pot
intoxica din cauza amfetaminelor, chiar daca le iau in cantitati mici. Pe masura ce consumul
creste, toleranta corpului creste si ea, astfel ca, pentru a obtine acelasi efect, consumatorul
simte nevoia sa ia din ce in ce mai multe droguri. Asa se ajunge la dependenta.
Abstinenta de la droguri in cazul consumatorilor poate duce la depresii, letargie, palpitatii ale
inimii, friguri sau dureri de cap. Sunt des intalnite, de asemenea, deshidratarea si
transpiratia excesive. Dozele mari de amfetamine sau diversele reactii pe care le determina,
de la caz la caz, pot fi fatale din cauza riscului producerii de convulsii, coma si hemoragii
cerebrale. Consumul regulat si intens de amfetamine poate duce la halucinatii, paranoia si
boli mintale.
Femeile insarcinate care iau amfetamine regulat pot trece prin nasteri premature iar drogul
poate fi transmis copilului prin alaptare.
Canabisul Canabisul are un efect sedativ usor, care duce la scaderea tensiunii arteriale, la
cresterea apetitului, relaxare, posibile intoxicatii si o mai mare usurinta de comunicare cu
altii. Cei care fumeaza canabis resimt efectul in cateva minute, vreme de pana la trei ore.
Efectul apare cu intarziere daca drogul este mestecat sau baut cu scopul de a-i prelungi
prezenta. In acelasi timp insa, efectul e mai greu de controlat. Incepatorii tind sa se simta
confuzi, stresati si nelinistiti - adesea se simt panicati si suspiciosi. Luat in doze mari,
canabisul poate duce la coma, dar nu se stie sa fie existat cazuri de supradoze fatale. Unii
oameni sunt de parere ca acest drog este primul pas catre consumul de droguri grele,
precum heroina, dar majoritatea consumatorilor nu au ajuns pana la heroina.
Canabisul administrat vreme indelungata poate produce cancer la plamani, bronsite si alte
boli respiratorii asociate fumatului. Nu e limpede daca riscul e mai mare in cazul consumului
de canabis decat in cazul tutunului normal. Cu toate astea, consumatorii de canabis tind sa
inhaleze mai adanc si drogul contine doze mari de gudron. De multe ori, canabisul provoaca
dependenta psihologica. Unele studii arata ca si dependenta fizica e posibila, dar aceasta
concluzie nu e impartasita de toata lumea.
Exista insa dovezi ca acest drog poate induce boli cronice, precum scleroza multipla.

Cocaina

Cocaina e un stimulent care produce o stare de excitatie extrema si reduce apetitul pentru
mancare. Consumatorii nu mai simt, de multe ori, durerea si oboseala. Efectul dispare dupa
aproximativ 15-30 de minute si ca sa fie mentinut, drogul trebuie consumat la fiecare 20 de
minute. Multi dintre cei care iau cocaina sunt de parere ca le creste performanta dar
cercetarile arata ca e mai degraba doar propria lor perceptie asupra lucrurilor decat
realitatea.
Cocaina poate determina batai neregulate ale inimii iar temperatura corpului creste. In
cantitati mari sau regulate, cocaina poate afecta negativ libidoul, duce la neliniste si
paranoia. Dozele mari pot provoca moartea prin afectarea inimii sau sufocare. Printre
efectele secundare des intalnite se numara depresia si oboseala. Deprivarea strarneste o
stare severa de anxietate.
Unii oameni sunt foarte sensibili la efectele cocainei si pot muri chiar dupa prima doza.
Prizele regulate de cocaina pot afecta membrana nazala. Daca e injectat cu ajutorul acelor
de seringa murdare sau deja folosite exista riscul mare de infectie. Consumul de cocaina in
timpul sarcinii poate afecta nasterea iar bebelusii se pot naste dependenti de droguri si cu o
greutate foarte scazuta.

Ecstasy

Ecstasy este un drog halucinogen, derivat din amfetamina, care determina intetirea activitatii
cerebrale. Consumatorii spun ca le trezeste o senzatie de euforie, urmata de calm. Ei sustin
ca ii face mai sociabili si devin mai constienti de ceea ce ii inconjoara.
Dar, ca multe alte droguri, ecstasy amplifica starea de spirit a consumatorului.
Ecstasy afecteaza si temperatura corpului. Daca e luat intr-un loc unde este foarte cald si,
eventual, e combinat cu dans intens, intervine deshidratarea, care poate fi fatala.
Dozele mari pot crea panica, neliniste si confuzie.
Se crede ca ecstasy nu da dependenta si nici nu exista simptome specifice pentru
consumatorii care se abtin. Totusi, printre efectele care pot aparea imediat se numara
greata, gura uscata, tensiunea arteriala ridicata si depresia.
Studiile arata ca persoanele care consuma ecstasy pe perioade indelungate pot ajunge sa
aiba probleme mintale, dar si boli de ficat sau rinichi.
Riscul aparitiei efectelor secundare este si mai mare pentru cei care sufera epilepsie,
tensiune arteriala ridicata si depresie.
Heroina

Consumul de heroina pentru prima data poate cauza greata, stari de voma si dureri de cap
severe. In general insa, drogul creaza o senzatie de euforie imediat ce a fost inhalat sau
injectat. Efectul intervine mai rapid si e mai puternic daca heroina e injectata dar riscul
infectiei creste daca acele de seringa sunt refolosite. Consumatorii au o senzatie de buna
dispozitie, multumire si detasare fata de probleme zilnice.
Consumul regulat determina corpul sa devina tolerant, astfel ca e nevoie de doze din ce in
ce mai mari pentru ca efectul sa fie acelasi. In acest fel, se poate ajunge la dependenta. In
acelasi timp, creste si pericolul luarii unei supradoze, care poate fi fatala. Foarte adesea,
consumatorii tind sa ia o supradoza incercand sa renunte la a mai consuma heroina. Cand
reincep consumul, adesea iau doze la fel de mari ca atunci cand renuntasera, desi toleranta
corpului fata de drog nu mai e la fel de ridicata.
De multe ori, heroina este combinata cu alte substante, ceea ce poate fi fatal. Simptomele
supradozei sunt: batai rapide ale inimii, posibil chiar oprirea inimii, lesin si coma. Cand
lesina, consumatorii risca sa se inece cu propria voma.
Heroina poate provoca chiar moartea subita, din cauza reactiei fiecarui consumator la drog,
la faptul ca il injecteaza sau la diversele impuritati din drog. Efectele pe termen lung, in
cazul celor care isi injecteaza heroina, includ vene distruse, lipsa apetitului si constipatie
severa. Consumul de heroina este adesea asociat cu crima organizata, asa ca drogul este
foarte scump. Femeile insarcinate care consuma heroina risca sa nasca bebelusi dependenti
sau cu simptomele determinate de abstinenta - dureri, tremuraturi, transpiratie si spasme.
Aceste simptome tind sa dispara dupa o saptamana, dar e nevoie de multe luni pentru ca
persoana care a consumat heroina sa se simta sanatoasa.

LSD si ciupercile magice

LSD este un drog halucinogen care distorsioneaza felul in care percepem realitatea. Efectele
se resimt, in general, dupa o jumatate de ora de la consum si poate dura in jur de 12 ore.
Fiecare consumator are experiente diferite, astfel ca sunt greu de categorizat.
Unii spun ca obiectele inconjuratoare par mai luminoase si par sa se miste sau sunt
deformate. Auzul poate deveni mai ascutit iar consumatorul pierde notiunea timpului si a
locului in care se afla. Odata ce "calatoria" a inceput, efectele nu mai pot fi oprite sau
controlate. Starea de spirit a celui care consuma LSD devine mai acuta. LSD-ul nu da
dependenta fizica dar e posibila dependenta psohologica. Unii consumatori devin imuni si au
nevoie sa ia doze din ce in ce mai mari ca sa obtina efectul scontat.
Sub influenta LSD, consumatorii retraiesc, uneori, experiente din trecut care ii pot deprima.
Consumul de LSD poate duce la instabilitate psihica, provocand chiar schizofrenie.
Ciupercile magice au, de asemenea, efecte halucinogene dar care sunt ceva mai putin
intense decat cele induse de LSD. In schimb, efectele asupra corpului sunt, in general, ceva
mai pronuntate - tensiune arteriala crescuta si batai ale inimii foarte rapide. Intre efectele
secundare se numara greata si durerile de stomac. Pe termen lung, si ciupercile magice il
pot face pe consumator sa retraiasca experiente din trecut, dar nu exista foarte multe studii
in aceasta privinta. Din cate se stie, ciupercile halucinogene nu dau dependenta.
 Transplantul de organe şi ţesuturi

Prin transplantul de ţesuturi şi/sau organe se înţelege activitatea medicală complexă care, în scop
terapeutic, înlocuieşte ţesuturi şi/sau organe compromise morfologic şi funcţional, din corpul unui
subiect uman cu altele similare, dovedite ca fiind sănătoase.

În ultimii 30 de ani, problema etică a transplanturilor a devenit din ce în ce mai complexă. Progresul
tehnicilor, evoluţia imunologiei, geneticii şi biologiei moleculare, creşterea cererilor comparativ cu
numărul restrâns de donatori, au făcut ca aceste probleme şi dileme etice legate de transplant să
devină din ce în ce mai complexe.

Consimţământul informat, acordul donatorilor şi al familiei, expres exprimat, constatarea legală a

momentului morţii, au atras şi atrag încă multe controverse, modificând raportul etică-ştiinţă.

Cadrul legislativ

Din textele tuturor documentelor internaţionale referitoare la drepturile omului se desprind spre a fi
aplicate la prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe de origine umană câteva idei călăuzitoare,
cum ar fi: corpul omenesc este sacru, intangibil, trebuie respectat atât în timpul vieţii cât şi după
moarte; corpul omenesc nu poate să facă obiectul nici unui comerţ. Există în legi indicaţii clare
referitoare la consimţământul pentru prelevarea de organe de la persoane vii, dar şi la donarea post-
mortem (prin constatarea morţii clinice este interzisă prelevarea, dacă donatorul nu a pierdut
ireversibil şi total funcţiile cerebrale, dar se precizează că aceasta nu exclude ca unele funcţii ale
anumitor organe să fie menţinute în viaţă artificial).

Pentru legislaţia românească în domeniul transplantului de organe şi ţesuturi vezi aici.

Principii speciale ale transplantului

 Să respecte demnitatea persoanei (donator, primitor, medic)

 Să aibă scop terapeutic
 Să fie anonimă
 Să respecte viaţa şi chiar moartea persoanei umane
 Să respecte drepturile omului şi dimensiunea duhovnicească a existenţei chiar din momentul conceperii
acesteia
 Să nu fie determinat de oportunităţi politice sau economice, de curiozităţi medicale

Consimţământul

Prelevarea de ţesuturi şi organe umane de la persoane în viaţă se poate efectua de la persoane

majore, în viaţă, cu capacitate mintală deplină, numai dacă nu există un pericol pentru viaţa
donatorului şi cu consimţământul scris, liber, prealabil şi expres al acestuia.

Se interzice prelevarea de organe şi ţesuturi umane de la potenţiali donatori minori, precum şi de la

persoanele lipsite de discernământ, aflate în viaţă. Se acceptă prelevarea de măduvă osoasă şi de la
 minori, dar numai în beneficiul fratelui/surorii acestuia, cu consimţământul părinţilor. Refuzul
minorului împiedică prelevarea.

Prelevarea de ţesuturi şi organe umane de la persoanele decedate se face numai dacă moartea
cerebrală a fost confirmată medical. Prelevarea se poate face numai cu acordul scris al familiei (soţ,
părinte, copii, frate/soră) sau, în absenţa acestora, cu consimţământul persoanei autorizate în mod
legal pentru a-l reprezenta pe defunct. Dacă prelevarea se face de la un decedat minor, este necesar
consimţământul scris al părinţilor sau reprezentantului legal.

Medicii care constată moartea cerebrală - pe de o parte - şi cei care efectuează prelevarea şi
transplantul trebuie să facă parte din unităţi funcţionale sau servicii distincte.

Donatorul

În cazul donatorului viu, transplantul se va face cu respectarea următoarelor norme:

 donatorul să fie major şi în deplinătatea facultăţilor mintale

 donatorului să i se garanteze că viaţa nu-i va fi pusă în pericol
 donatorului să îi fie prezentate riscurile şi consecinţele asupra sănătăţii şi asupra capacităţii de muncă
pe care prelevarea de organe le poate provoca
 donatorul să-şi fi dat în mod liber, expres, conştient şi informat consimţământul scris pentru prelevare,
sau în cazul minorilor consimţământul să fie dat de către părinţi sau tutorii legali, cu respectarea
libertăţii minorului
 actul de donare să fie expres şi nu prezumat

În cazul donatorului decedat:

 echipa care a constatat decesul nu poate fi aceeaşi cu echipa care urmează să facă transplantul
 medicii care constată decesul sunt responsabili pentru situaţiile în care moartea nu a survenit efectiv
sau nu a fost bine constatată.

Primitorul

Îşi va da consimţământul în scris pentru efectuarea transplantului, după ce va fi informat obiectiv

asupra şanselor de reuşită ale transplantului.

În selecţionarea pacienţilor cărora urmează să li se efectueze transplantul trebuie avute în vedere:

 urgenţa transplantării
 posibilitatea de reuşită
 previziunea ca organul să se poată transplanta
 prioritatea cererii

Întrucât transplantul are caracter terapeutic, selecţia pacienţilor nu trebuie viciată de motive de ordin
rasial, social, economic, religios ci va fi determinată de condiţii optime de reuşită a transplantului şi de
finalitatea acestuia.

Inlocuiri de organe. Transplant de grefe

Transplantul de organ

Transplantul de organ (sinonim cu grefa de organ) înseamnă înlocuirea totală sau parțială a unui organ sau
țesut bolnav cu un organ sau țesut sănătos, sau cu părți ale acestuia, provenind de la un donator. Organul sau
țesutul prelevat pentru transplant (numit și grefon) poate proveni de la donatori vii sau de la donatori decedați.
Beneficiarul unui transplant este numit primitor.

•Clasificare:

Există mai multe tipuri de transplant, clasificate după originea

• Homotransplant
Numit și homogrefă, homotransplantul este un transplant efectuat între membrii ai aceleiași specii. Este
cel mai frecvent tip de transplant folosit în practică. În majoritatea cazurilor sistemul imunitar al primitorului
percepe organul transplantat ca pe un corp străin. De aceea, pentru a evita fenomenul imunologic de respingere
a transplantului, primitorul trebuie să urmeze toată viața tratament imunosupresor. Sunt și cazuri care nu
impun tratament imunosupresor, cum ar fi transplantul de cornee.

•Un caz particular de homotransplant îl constutuie transplantul între organisme genetic identice (între gemeni
identici), care se comportă asemănător autotransplantului, din punct de vedere imunologic.

• Homeotransplantul

•Heterotransplant

Numit și heterogrefă, heterotransplantul este un transplant efectuat între organisme aparținând unor
specii diferite. Fenomenul de respingere de transplant este mult mai puternic în cazul heterogrefelor. Unele
heterotransplanturi sunt utilizate curent în medicina umană (de exemplu transplantul de valve cardiace de porc,
la om). Multe heterotransplanturi se realizează experimental între diferite specii, în vederea studierii unei
posibile aplicabilități la om (un exemplu în acest sens este transplantul experimental de țesut insular pancreatic
de la pești la primate non-umane).

• Autotransplant

•Autotransplant
 Autotransplantul, numit și autogrefă, este acel tip de transplant în care primitorului i se transplantează
țesuturi proprii, prelevate din altă parte a corpului. Această metodă are aplicabilitate numai în cazul
transplantului de țesuturi sau celule. Grefoanele se prelevează din zone regenerabile sau zone cu exces de
țesut. Sunt și situații în care se prelevează țesuturi non-indispensabile din unele zone, pentru a fi transplantate
în zone unde sunt imperios necesare (în unele proceduri de by-pass arterial realizat din grefon venos).

• ORGANE SI TESUTURI CE POT FI TRANSPLANTATE

•Organe toracice: cord (M), plamân (V, M), cord-pulmon (M, D)
•Organe abdominale: rinichi (V, M), ficat (V, M), pancreas (M), intestin (V, M)
•Tesuturi, celule, fluide: brate (M), cornee (M), piele (A), penis (M), insule Langerhans (V,M), maduva
hematogena/celule stem adulte (V, A), transfuzii sangvine (V, A), vase de sânge (A, M), valve cardiace (V, M,
X), os (V, M).

A = autogrefa,

X = xenogrefa

M = donatori în moarte cerebrala

V = donatori vii

D = transplant domino

Numarul donatorilor de organe pe luna

TRANSPLANTUL ÎN ROMÂNIA

În România, interventiile de transplant se fac în cadrul Programului National de transplant de organe, tesuturi
si celule, condus de Agentia Nationala de Transplant.

Unitatile care deruleaza programul sunt:

•- Institutul de Boli Cardiovasculare si Transplant Cardiac Târgu-Mures, Laboratorul clinic de imunologie

transplant
•- Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Târgu-Mures, Sectia Clinica de Hematologie si Transplant Celule Stem
Clinica ATI, coordonare transplant
•- Institutul Clinic Fundeni - Centrul de Chirurgie Generala si Transplant Hepatic, Centrul de Chirurgie Urologica
si Transplant Renal, Centrul de Hematologie si Transplant Medular, Clinica ATI, Laboratorul de diagnostic,
biologie moleculara, imunologie HLA si virusologie, coordonare transplant
•- Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca - Sectia de Chirurgie Cardiovasculara, Sectia ATI, coordonare transplant
•- Serviciul de Ambulanta al Municipiului Bucuresti
•- Spitalul Clinic de Urgenta "Bagdasar-Arseni" Bucuresti, Sectia ATI, coordonare transplant
•- Spitalul Clinic Militar Central Bucuresti - Clinica de Chirurgie Toracica
•- Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Nr.1 Cluj-Napoca, ATI, coordonare transplant
•- Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii "Louis Turcanu"
•- Spitalul Clinic Judetean de Urgenta nr. 1 Timisoara: Centrul regional de imunologie de transplant , Centrul
de Hemodializa si Transplant Renal coordonare transplant
•- Institutul Clinic de Urologie si Transplant Renal Cluj-Napoca, Laboratorul clinic de analize medicale si
imunologie, coordonare transplant
•- Spitalul Clinic Judetean Constanta, Clinica Chirurgie, coordonare transplant
•- Spitalul Clinic de Urgenta "Sf. Spiridon" Iasi, Laboratorul de imunologie si genetica, Clinica ATI, coordonare
transplant
•- Spitalul Clinic "C. I. Parhon" Iasi, Clinica Urologie
•- Institutul National de Hematologie Transfuzionala "Prof. Dr. C.T. Nicolau" Bucuresti

În cadrul acestora au fost realizate pâna în prezent peste 1000 transplante renale (în centrele din
Bucuresti, Cluj-Napoca, Timisoara, Iasi si Oradea), peste 100 transplante hepatice (în centrul din Instititul Clinic
Fundeni), peste 50 transplante de maduva hematogena si peste 30 transplante cardiace.

TIPURI DE DONATORI

•TIPURI DE DONATORI
Exista 2 tipuri de donatori:

i) donatori în viata - în acest caz donatorul ofera un tesut sau fluid regenerabil (piele, sânge) sau un
organ (segment de organ) fara de care poate supravietui (prin asigurarea functiei respective de catre organul
pereche sau segmentul ramas, spre exemplu: donarea unui rinichi, donarea partiala de ficat, intestin subtire
sau pancreas). Donatorii în viata pot fi rude ale primitorului (living-related) sau pot sa nu aiba nicio legatura de
rudenie cu acesta (living-unrelated).

ii) donatori aflati în moarte cerebrala - sunt pacienti declarati în moarte cerebrala (coma profunda, cu
absenta reflexelor de trunchi cerebral, absenta ventilatiei spontane confirmata de testul de apnee si cu 2 trasee
EEG înregistrate la interval de 6 ore care evidentiaza absenta activitatii cerbrale). Organele acestor pacienti
sunt mentinute în stare viabila prin suport artificial. Exista 2 tipuri de astfel de donatori: cei cu activitate
cardiaca si cei fara activitate cardiaca (non-heart beating) - organele prelevate de la acestia din urma fiind
mai putin viabile.

Primul transplant

Miracolul stiintific reda speranta de viata

Primul transplant reusit a fost cel de cornee si s-a realizat in 1905. De atunci, medicii au reusit sa
transplanteze inimi, plamani, rinichi, portiuni de ficat, pancreasuri, intestine, maini, piele si chiar fete intregi,
penisuri, maduva spinarii si celule stem, vase de sange, valve, oase. Cat priveste valvele, ele pot proveni nu
numai de la alte persoane, ci si de la diverse animale (bovine, porcine), caz in care transplantul poarta
denumirea de xeno-log. Rezultate bune se obtin si in cazul transplantului de insule Lagerhans in pancreasul
bolnavilor de diabet de tip 1. Transplantul autolog inseamna ca provenienta tesutului respectiv este proprie,
cum ar fi cel de piele in cazul arsurilor sau refacerea meniscului. Isolog – cand transplantam organe la frati
gemeni, iar alotransplanturi – in general, majoritatea transplanturilor care au loc intre aceleasi specii si,
bineinteles, intre oameni. Pentru a rezolva decalajul dintre donatori si receptori, o speranta este data de suinele
transgenice ca posibilitate reala a xenotransplantului (de la animal la om); metodologia este una de inginerie
genetica. Prof. dr. Ion Miclaus, prorector al Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara se ocupa
in prezent de o premiera in biologia româneasca – posibilitatea obtinerii unui porc transgenic pentru transplant
cu structuri foarte apropiate de cele umane.
•Viitorul transplantului, piesele de schimb bionice
Oamenii de stiinta au demarat deja proiecte separate, pur tehnice, capabile sa depaseasca problemele de
natura organica, cum ar fi membrele bionice, inima electronica sau diverse cipuri implantate in tesutul nervos.
Acestea se bazeaza pe sisteme electronice capabile sa preia informatii provenind de la creier si sa le transmita
catre un organ artificial, fie ca acesta este brat, picior, ureche, ochi, plaman sau inima. Cercetatorii din Atlanta
si alte centre performante, ce se bucura de tehnologii puse la dispozitie de NASA, experimenteaza prin noi
implanturi constand in electrozi minusculi, capabili sa reactiveze portiuni ale creierului, legati de electrozi
implantati in tesut muscular. Pacientii pot astfel, doar prin puterea gandului, sa efectueze gesturi simple ale
membrelor imobilizate. In viitor, este posibil sa se implanteze in creier mai multi electrozi sau chiar sa fie
inlocuiti cu un cip care sa indeplineasca rolul centrului nervos afectat.

• Cord Blood Center anunta prima eliberare de grefa de sange placentar din Romania

•Cord Blood Center, prima banca de celule stem din Romania si lider national, anunta o premiera absoluta in
domeniul "family banking-ului" si in intreaga lume medicala de la noi din tara: prima eliberare de grefa de
sange placentar pe plan national!

Pentru prima oara de la deschiderea primei banci de celule stem in 2006 in Romania, viata unui copil va putea fi
salvata: micutului Vlad Andrei Decu din Calarasi (5 ani), care sufera in prezent de talasemie majora, o boala de
sange transmisa ereditar, i se va reda dreptul la o viata normala, cu mult diferita de viata lui de astazi,
dependenta de transfuzii si perfuzii. In urma eliberarii grefei de celule stem stocata in banca Cord Blood Center,
Vlad Decu va fi primul caz de la noi din tara care va beneficia de un transplant cu sange placentar.

•“In Romania, se apreciaza ca in prezent sunt aproximativ 1.500 de copii bolnavi de leucemie, 3.500 de copii
care sufera de boala Hodgkin, la care se adauga cei 370 de copii cu betatalasemie majora. Multi dintre acesti
copii bolnavi ar putea fi salvati, la fel ca in cazul lui Vladut Decu, in urma unui transplant cu celule stem", a
adaugat domnul Dr. Tudor Panu.

Premiera marcata de prima eliberare de grefa de sange placentar dispusa de o banca de celule stem din
Romania, in cazul lui Vladut Decu, se inscrie in activitatile de pioneriat initiate de Cord Blood Center, inca de la
infiintare: sunt primii care au introdus pe piata medicala romaneasca serviciul de procesare si stocare a
sangelui placentar (2006) si totodata prima companie privata ce a deschis doua banci de celule stem, in Cluj
(2008) si in Bucuresti (2009).

Peste 20.000 de familii au apelat pana in prezent la Cord Blood Center, in scopul asigurarii sanatatii copiilor lor.

Grefa de sange placentar poate fi folosita in tratarea a peste 70 de boli de sange maligne si non-maligne.
Sangele placentar este folosit ca grefa pentru transplant din anul 1988 (cand s-a efectuat primul transplant cu o
grefa din sange placentar la un copil cu Anemie Fanconi, la Paris, de catre medicul Dr. Eliane Gluckman). Pana
in prezent, la nivel mondial, s-au efectuat peste 20,000* de transplanturi cu grefe de celule stem din sangele
placentar.

Donarea şi transplantul de organe: acţiuni politice la nivelul Uniunii Europene Sănătate publică

•Donarea şi transplantul de organe: acţiuni politice la nivelul Uniunii Europene

Reducerea insuficienţei organelor umane disponibile pentru transplant reprezintă "cea mai mare
provocare pentru statele membre în domeniul transplantului de organe". PE propune o serie de măsuri, precum
introducerea unui card european pentru donatori şi o cooperare mai strânsă a statelor membre, pentru a
combate mai eficient problemele legate de insuficienţa de organe, şi de traficul de organe.

În raportul din iniţiativă proprie al deputatului european Adamos ADAMOU (Verzi/ALE, CY) se atrage
atenţia că nevoia de transplant de organe a crescut constant în Europa, depăşind numărul donaţiilor de organe.
În momentul de faţă, mii de pacienţi din Europa sunt înscrişi pe liste de aşteptare, "iar rata mortalităţii în rândul
acestora este deosebit de mare".

Donarea de organe nu are voie să se realizeze din motive comerciale

Deputaţii subliniază necesitatea de a se garanta că donarea de organe îşi menţine caracterul

strict necomercial. "Orice utilizare comercială a organelor este inacceptabilă din punct de vedere etic şi este
împotriva valorilor fundamentale" se arată în raportul Parlamentului European.

Combaterea traficului cu organe şi a "turismului pentru transplanturi"

În măsura în care există o legătură între lipsa de organe disponibile pentru transplant şi traficul cu organe,
deputaţii consideră că, pe lângă faptul că traficul cu organe este o formă a traficului cu fiinţe umane, acest
trafic "poate afecta credibilitatea cetăţenilor în sistemul juridic şi poate agrava lipsa donărilor voluntare de
organe".

Parlamentul solicită Comisiei Europene şi statelor membre să ia măsuri pentru interzicerea aşa-numitului
"turism pentru transplanturi" prin elaborarea de linii directoare pentru protejarea donatorilor cei mai săraci şi
mai vulnerabili, astfel încât să nu cadă victime traficului de organe.

Raportorul Adamos ADAMOU a declarat în cadrul dezbaterii parlamentare: "Toţi ştim că turişti bogaţi din
vest exploatează nevoile financiare ale persoanelor din state mai sărace", adăugând că "noi toţi am auzit despre
liste de preţuri pentru organe şi existenţa pieţelor negre pentru organe, în special în ţări precum China sau
Pakistan. Trebuie subliniată necesitatea de îmbunătăţire a controlului traficului cu organe". Statelor membre li
se solicită, de asemenea, să adopte măsuri prin care personalului medico-sanitar i se interzice facilitarea
traficului cu organe (de exemplu, prin îndrumarea unui pacient către un serviciu străin de transplant, care ar
putea fi implicat în trafic)

Masuri

•Introducerea unui card european de donator

Deputaţii solicită introducerea unui card european de donator, în completarea sistemelor naţionale
existente. În acelaşi timp, se recomandă statelor membre să includă în normele legale posibilitatea numirii unui
reprezentant legal, care să aibă dreptul în numele decedatului să decidă asupra donării de organe.

•Crearea unei hotline pentru transplanturi

În plus, deputaţii pledează pentru crearea unei linii de asistenţă telefonică, de tip infoline, cu un număr
unic. Aceasta ar urma să fie deschisă zilnic 24 de ore şi ar permite celor care se confruntă cu această
problematică să primească din partea unor specialişti informaţii exacte şi răspunsuri la întrebările medicale şi
legale.
•Reducerea riscurilor transplantului
În final, deputaţii europeni atrag atenţia faptului că asigurarea calităţii şi siguranţei donării şi transplantului
este de importanţă vitală, iar această îmbunătăţire va reduce riscurile asociate cu un transplant, reducându-se
astfel în viitor şi numărul complicaţiilor medicale.

•În acest sens, se solicită Comisiei Europene elaborarea unei propuneri de directivă care să stabilească cerinţe
de calitate şi siguranţă pentru donarea, procurarea, testarea, conservarea, transportul şi distribuţia organelor în
cadrul Uniunii.

Starea de sănătate şi starea de boală

Imunitate

Germeni

Anticorpi

Vaccinuri

Prioni

Antibiotice

Definiţia sănătăţii

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat o definiţie oficială a sănătăţii, ea fiind astfel

formulată:

„Sănătatea este acea stare de complet bine fizic, mintal şi social şi nu constă numai în
absenţa bolii şi a infirmităţii.”

Starea de sănătate

Sănătatea trebuie concepută şi ca un factor important în determinarea acelui concept

complex pe care îl denumim „calitatea vieţii”.
 Pe plan biologic, sănătatea are la bază un echilibru al tuturor funcţiilor organismului, al
compoziţiei chimice a umorilor şi ţesuturilor corpului omenesc. Acest minunat echilibru este
permanent întreţinut şi controlat printr-un mecanism complex în care intră numeroşi factori:
chimici, fizici, psihici, sociali.

Un mare endocrinolog descoperea următoarele patru armonii în organismul sănătos:

„Sănătatea este armonia funcţiunilor, aşa cum frumuseţea este armonia formelor
corpului, aşa cum adevărata bunătate este armonia sentimentelor etice şi adevărata
înţelepciune este armonia intelectului”.

Starea de sănătate

Starea de sănătate este influenţată negativ de o mulţime de factori:

alimentaţia dezechilibrată şi necorespunzătoare;

excesul de medicamente;
undele electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă;
poluarea atmosferica;
fumatul;
alcoolul;
poluarea apei;
programul de muncă şi odihnă dezordonat;
stress-ul;
lipsa de activitate fizică.
Starea de sănătate

Se cunoaşte faptul ca din 100 de decese, 60 sunt cauzate de o alimentaţie

nesănătoasă şi dezechilibrată, ceea ce este semnificativ referitor la starea de sănătate. De
asemenea, oamenii de ştiinţă, au ajuns la concluzia ca un om în vârstă de 50 – 60 de ani are
circa 1,5 -2 Kg. de depuneri toxice în organism şi că 95 % dintre boli sunt cauzate de aceste
depuneri toxice. Din cauza intoxicării organismului, intestinul devine un colector de
reziduuri, de unde toxinele ajung în sânge, afectând astfel mai mult sau mai puţin organele.

Astfel apar:

îmbătrânirea înainte de vreme;

rigiditatea articulaţiilor;
ochi obosiţi cu privire tulbure;
piele palidă.
Starea de sănătate
Atât supraalimentaţia cât şi subalimentaţia sunt foarte dăunătoare pentru organism.
Supraalimentaţia oboseşte organismul, iar subalimentaţia, scade rezistenţa lui şi slăbeşte
 sistemul de apărare. Sănătatea poate fi afectata de greşeli în modul de alimentaţie, printre
care se remarca următoarele: abuzul de alimente de origine animală, abuzul de făina şi
zahăr (prăjituri, gemuri, bomboane, îngheţată), abuzul de lipide – grăsimi, abuzul de sare,
abuzul de conserve şi alimente artificiale.

Imunitate
Imunitatea organismului sau sistemul imunitar, cum mai este numit, cuprinde
mecanismele de apărare ale organismului faţă de agenţii nocivi externi lui.

Dacă agenţii patogeni sunt în cantităţi mici, sistemul imunitar face faţă cu brio
atacului. Există însă şi situaţii când sistemul imunitar este depăşit, este slăbit şi are nevoie
de ajutor pentru a face fata agenţilor patogeni. Mai ales în perioadele reci, în care factorii
externi sunt determinanţi pentru starea de sănătate a organismului, imunitatea organismului
trebuie protejată intens.

Imunitate
Specialistii din domeniul medical vorbesc despre două tipuri de imunitate:

- înnăscută;

- dobândită.

Imunitatea înnascută este moştenită şi nu suportă modificări de-a lungul vieţii.

Imunitatea dobandită poate fi susţinută şi modelată prin contactul cu diverşi antigeni,

prin vaccinare, prin dietă şi prin includerea în alimentaţie a unor suplimente alimentare care
să ajute organismul să îşi refacă forţele.

Aici apare rolul indeplinit de suplimentele alimentare care contribuie la cresterea

imunitatii organismului.

Obiceiuri pentru creşterea imunităţii organismului

Este extrem de important să-ţi menţii sănătos sistemul imunitar până la vârstă
înaintată. Acest lucru poate fi realizat prin alegerea corecta a alimentelor.

Substanţele bioactive care influenţează sistemul imunitar sunt: vitaminele A, B6, C si

E, zincul, seleniul, cuprul, fierul şi substanţele vegetale. Imunitatea organismului creşte o
dată cu eliminarea sau reducerea grăsimilor din alimentaţie.

Specialiştii recomandă pentru o alimentare sănătoasă:

o porţie de legume crude;

o porţie de legume fierte;
o dată pe zi salată;
de două ori fructe, una dintre mese putând fi înlocuită cu un pahar de suc.
Obiceiuri pentru creşterea imunităţii organismului
Sucul de roşii este unul din alimentele cele mai bune pentru a ajuta la cresterea
imunităţii. S-a ajuns la concluzia ca cei care consuma suc de roşii proaspăt, au cele mai
bune valori în ceea ce priveşte antioxidanţii. În mod evident, licopina (prezentă în roşii) s-a
dovedit a fi un “captator” de radicali mai puternic decat beta-carotenul.
Obs: Exista diferenţe de cantitatea de licopină: un pahar de suc de roşii conţine până la 30
mg de licopină, în timp ce 100 g roşii nu conţin decât 3 mg.

Organismul valorifică cel mai bine bulionul şi sosul de roşii. În primul rând, pentru ca
celulele vegetale distruse livrează mai multa licopină decât roşia proaspată.

O lingură de ulei de măsline adaugată la sos - uşurează absorbţia licopinei de către

intestin. De aceea, şi morcovii căliţi conţin o cantitate mai mare de caroten decât morcovii
cruzi. Roşiile au şi un efect anticancerigen.

Cu cât e mai mare consumul de roşii şi, implicit, cantitatea de licopina din sange, cu
atât e mai redus riscul îmbolnăvirii de cancer la pancreas, intestine, prostată sau sân.

Obiceiuri pentru creşterea imunităţii organismului

Imunitatea organismului uman depinde şi de alte substante obligatoriu prezente în
organismul uman:

–Vitamina A (lapte, ficat, legume şi fructe verzi, rosii si galbene) este un protector al pielii. Atunci
când lipseşte, activitatea multor celule imunitare scade, iar virusurile şi bacteriile pot pătrunde mai
uşor prin pereţii intestinali.
–Vitamina C (multe soiuri de fructe şi legume) este un antioxidant care protejează celulele imunitare.
Virusurile sunt “devorate” doar când ea există.
–Vitamina E (uleiuri vegetale, cereale integrale, nuci, ardei) este importantă pentru protejarea
membranelor.
–Vitamina B6 se găseşte în: peşte, carne de pasăre, cereale, banane, fasole, mazăre, ajută la
producerea anticorpilor.

Substantele vegetale secundare, precum carotenul (morcovii, grapefruit,

broccoli), licopina (roşii, pepene verde), luteina (spanac, ardei), şi flavonoidele (ceai

verde, ceapă, fructe roşii, ciocolată, vin roşu) influenţează reacţiile imunitare şi au un

efect antioxidant.

Obiceiuri pentru creşterea imunităţii organismului

Zincul. Este indispensabil pentru piele. Atunci cand lipseste, celulele imunitare se
maturizeaza mai greu. Pentru o sănătate bună, doză de bază pentru zinc este de: 22,5 - 50
mg pe zi pentru bărbaţi şi femei. Alimentele cele mai bogate în zinc sunt: stridiile (16
mg/100 g), ficatul de vită şi de porc (9 mg/100 g), germenii de grâu (7 mg/100 g), pâinea
integrala (5 mg/100 g), carnea de vită, gălbenuşul de ou (4 mg/100 g), soia (3 mg/100 g),
fasole uscata, linte, peşte oceanic, crustacee (2-2,5 mg/100 g).
 Seleniul se găseşte în fructele de mare cum ar fi: stridiile, langustele, tonul, ficat,
rinichi, cereale integrale, ceapa şi usturoiul, nucile, drojdia de bere. Necesarul este de 60-
80mcg pe zi. Ajuta celulele “ucigase” naturale in combaterea cancerului, acţionează sinergic
cu vitamina E, intră în compoziţia enzimelor, încetineşte îmbâtrănirea.

Acizii graşi nesaturaţi (uleiuri vegetale) determină activitatea celulelor imunitare. Ei

sunt materia de bază pentru substanţele inflamante şi membranele celulare.

Imunitatea scazută este rezultatul a mai mulţi factori care “ajută” încet la distrugerea
organismului: stresul continuu - distruge anticorpii şi dereglează intercomunicarea lor
complexă.

Nicotina - sporeşte prejudiciile cauzate de radicalii liberi care vatămă şi celulele

imunitare.

Obiceiuri pentru creşterea imunităţii organismului

Medicamentele - de ex. antibioticele (recomandate în infecţiile bacteriene) şi

chimioterapeuticele slăbesc sistemul imunitar.

Drogurile ca: heroina, marijuana, ecstasy, precum şi cantităţile mari de alcool

blochează imunitatea.

Pentru o viaţă cât mai sănătoasă şi un sistem imunitar “de fier”, specialiştii
recomandă: un program sportiv moderat stimulează sistemul imunitar pentru ca intregul
organism este activat şi oxigenat.

Vitamine şi substanţe minerale ca supliment, echilibrează deficienţele, de exemplu în

cazul unei solicitări fizice şi intelectuale extreme.

“Germenii nu sunt cauza bolilor şi nici duşmanii omului”

Germenii sunt microorganisme care, pătrunse în organism sunt capabile să

determine, după un timp de latenţă, sinteza unor organisme care vor determina apariţia
anticorpilor cu care reacţionează specific. Aceasta se datorează faptului că sunt substanţe
străine de organism (non-self).

Microorganismele nu sunt duşmanii noştri.

Bacteriile sunt omniprezente - ele sunt cu noi şi în jurul nostru în permanentă. Viaţa
nu ar fi posibilă fără ele.

Microorganismele ne sunt de fapt prieteni şi au rol de gunoieri care au nevoie de hrana

pentru a se reproduce. Ei acţionează imediat ce apare o acumulare de materie toxica care
ameninţă integritatea şi vitalitatea corpului.

Microorganismele îndeplinesc o funcţie utilă, de a “curăţa mizeria” şi, odată ce şi-au

terminat “treaba”, revin la starea pasiva.
“Germenii nu sunt cauza bolilor şi nici duşmanii omului”

Alimentaţia naturală ignoră infecţiile, prin prevenţie, prin menţinerea unui mediu in
care microorganismele nu au ce curăţa, deci, nu apar”.

Nu este nici un dubiu ca bacteriile sunt in mod intim asociate cu multe boli grave. Ele
produc anumite toxine puternice, în procesul de metabolizare a materiei bolnave din
ţesuturi.

Nimeni nu neagă importanţa bacteriilor în evoluţia unei boli însă acestea nu constituie
cauza primară a bolilor aşa cum majoritatea oamenilor cred, ci starea pacientului se
agravează datorită toxinelor eliminate de acestea prin metabolizarea celulelor din ţesuturile
afectate.

Antigenii
Antigen (greacă: anti=contra şi geano = a naşte, a genera) este termenul care
defineşte orice substanţă de origine endogenă sau exogenă, care, odată ajunsă în organism,
nu este recunoscută ca proprie şi determină apariţia unui răspuns imun, ce vizează
neutralizarea şi eliminarea ei. Odată pătrunse în organism antigenele pot determina:

1. Sinteza de molecule de anticorpi, care le recunosc specific.

2. Instalarea memoriei imunologice ("amintirea" organismului despre întâlnirile

anterioare avute cu acelaşi antigen).

3. Apariţia eventuală a unor reacţii imune aberante: reacţii alergice, autoimune etc.

Anticorpii
Anticorpii sunt molecule de natură proteică (globulină), produsă în organitele
limforeticulare sanguine denumite limfocite, capabile să recunoască o particulă străina de
organism, denumită antigen, şi să declanşeze o reacţie imunologică, care are ca rezultat
îndepărtarea respectivei particule.

Unitatea structurală a anticorpilor o reprezintă o proteină tetracatenară, denumită

monomer.

Anticorpii se leagă de markeri specifici - antigene - care se găsesc pe suprafaţa

virusurilor, bacteriilor, sau a unor toxine şi le aglutinează.

Sistemul imunitar poate fabrica milioane de anticorpi diferiţi, care "luptă" împotriva
unei largi varietăţi de invadatori potenţiali.

Anticorpii
Virusurile, bacteriile, parazitii si celulele alterate ale organismului (infectate cu un
germene sau tumorale) sunt antigene. Unele antigene provoacă o reacţie alergică stimulând
 producerea de imunoglobuline, sau anticorpi de tip e (igE): acestea sunt alergene, care au
origini foarte diferite (venin de viespe, polen, produse chimice etc.).

Deşi un antigen este, în general, o substanţă străină organismului, în cazul bolilor

autoimune, chiar un element al organismului nu este recunoscut de acesta ca fiind al său.
Antigenele sunt, în majoritatea cazurilor, glicoproteine (proteine combinate cu glucide).
Lipidele sunt mult mai rar antigenice, în afara cazului ca sunt asociate altor structuri
moleculare mai mari.

Anticorpii
Persoanele care au grupa sanguină 0, A sau B prezintă anticorpi faţă de alte grupe
sanguine.

Grupa sanguină AB, denumită şi primitor universal, nu fabrică anticorpi faţă de

celelate grupe sanguine.

Un anticorp produs de organism, în cazuri patologice, împotriva propriilor sale celule

sau ţesuturi poartă denumirea de autoanticorp.

Un anticorp care apare doar la anumiţi indivizi ai unei specii şi care acţionează
împotriva componentelor ţesuturilor străine ale unui individ din aceeaşi specie poartă
denumirea de izoanticorp.

Reacţia anticorpi-antigeni
Reacţia antigen-anticorp stă la baza fenomenelor imunologice, este specifică şi se
poate realiza în orice proporţii. În această reacţie intervine şi sistemul complementului (9
compuşi proteici), activat de complexele antigen-anticorp. Complementul activat produce
corpi activi, care atrag polimorfonuclearele, eliberează substanţe vasoactive, activează
coagularea şi măresc permeabilitatea vasculară.
Efectele biologice ale complexului antigen-anticorp pot fi multiple: favorabile,
indiferente sau chiar nocive. Printre rezultatele favorabile trebuie citate, în primul rând,
acţiunea antimicrobiană şi cea antitoxică, care asigură rezistenţa şi imunitatea specifică.
Dar reacţia antigen-anticorp poate produce cele mai variate şi mai grave tulburări
generale, acestea constituind fenomene de alergie, de hipersensibilitate. Deci, în unele
situaţii, anticorpii pot conduce la o rezistenţă mărită, iar în altele, la o sensibilitate sporită,
mergând chiar până la hipersensibilitate.

Vaccinuri
Vaccinurile sunt preparate biologice dotate cu proprietăţi antigenice, care
declanşează apariţia răspunsului imun la organismele supuse vaccinării.

Protecţia imunologică se instalează după interval de timp variabil de la inoculare

(săptămâni, luni), în funcţie de vaccin, şi este de lungă durată (ani).

Vaccinarea şi termenul de vaccin au fost introduse în medicină de medicul generalist

englez Edward Jenner, în anul 1796, cu ocazia descoperirii primului vaccin, împotriva
variolei.
 În prezent toate ţările şi-au elaborat propriile scheme naţionale de vaccinare împotriva
bolilor infecţioase.

În România, vaccinarea copiilor începe de la vârsta de 2 ore, cu administrarea primei

doze de vaccin împotriva hepatitei B.

Vaccinuri
Vaccinarea este o metodă de imunizare activă profilactică împotriva unor boli, prin
inocularea unui vaccin. Vaccinoprofilaxia se poate realiza:

în cadru organizat, prin campanii de vaccinare înscrise în programele obligatorii de imunizare din
fiecare ţară
în situaţia declanşării unor focare infecto-contagioase ale căror boli beneficiază de un vaccin
corespunzător
opţional, pentru profilaxia bolilor pentru care există vaccin specific, dar care nu este inclus în
programele obligatorii de imunizare.

Prionii
Prionii sunt agenţi infecţioşi nonconvenţionali de natură proteică, lipsiţi de orice tip de
acid nucleic, care produc un grup de boli neurodegenerative transmisibile ale animalelor şi
omului, numite boli prionice (encefalopatii spongiforme transmisibile).

Dintre acestea, cea mai cunoscută este encefalopatia spongiformă bovină (boala vacii
nebune), dar există forme de encefalopatie spongiformă şi la alte specii de animale: scrapia
(la ovine şi caprine), encefalopatia spongiformă a cervidelor etc. Din categoria bolilor
prionice ale omului fac parte: boala Creutzfeldt-Jacob, insomnia fatală familială, boala Kuru,
sindromul Alpers (la copil) etc.

Prionii
Printre bolile ereditare provocate de prioni sunt ataxia (pierderea abilităţii de a umbla
normal) şi o formă fatală de insomnie; amândouă sunt foarte rar întâlnite. O mare
îngrijorare produce o boală cunoscută de mult, dar extrem de rar întâlnită, şi anume
sindromul Creutzfeld-Jakob.(CJD-Creutzfeld-Jakob disease). În această boală, demenţa
progresează foarte repede, vederea şi funcţiile musculare sunt sever afectate, după care
urmează moartea. Boala afectează, în general, persoanele în vârsta; totuşi aproximativ zece
cazuri au fost înregistrate la tineri pacienţi englezi care mâncaseră carne de la vaci infectate
cu BSE (bovine spongiform encephalopathy).

În general aceşti pacienţi nu supravieţuiau mai mult de un an de la stabilirea

diagnosticului, si la autopsie creierele lor semănau mai mult cu cele ale vacilor infectate de
BSE decât cu cele ale oamenilor suferind de sindromul CJ. Rezultatul acestor autopsii
precum si alte experimente au condus la rezultatul ca boala vacii nebune fusese transmisa si
la oameni.

 Bolile provocate de prioni la animale

La animale boala este cel mai des intalnita la oi si capre. In timpul bolii, animalele isi
pierd coordonarea, umbla impleticit, cad, orbesc si, in cele din urma, mor. Un aspect
 ingrijorator al bolile provocate de prioni este ca, spre deosebire de alte boli ale animalelor,
ele se pot raspandi si la oameni.

Odata infectate, vacile pot parea normale pentru mai multi ani inainte de incepe sa se
comporte agresiv care reprezinta un prim simptom al bolii; deci vacile pot fi trimise la abator
fara ca fermierii sau ce impacheteaza carnea sa-si dea seama ca ele au carnea infectata.

 Bolile provocate de prioni la oameni

La oameni, boala devine evidentă abia dupa multi ani sau chiar zeci de ani de la
infectare.

Se ştie că o boală obscură numita kuru afecta, de mult timp, a apărut la băştinaşii din
Noua Guinee. Boala apare numai la femei şi la copiii mici ca rezultat al tradiţiei tribului
potrivit căreia morţii erau onoraţi măncându-li-se creierele. Pacienţii îşi pierdea coordonarea
mişcărilor şi, de cele mai multe ori, înnebuneau. În cele din urmă mureau, nemaiputând să
înghită mâncarea. Acum, ca această practică a încetat, boala kuru aproape a dispărut.

Antibioticele
Antibioticele (greacă ἀντί- contra, βίος- viaţă) sunt o grupă de medicamente care se
folosesc la tratamentul bolilor infecţioase provocate de bacterii.

Antibioticele sunt folosite datorită acţiunii lor bactericide de a omorî bacteriile sau
protozoarele.

Antibioticele
Antibioticele sunt molecule relativ simple produse de mucegaiuri sau bacterii care au
capacitatea de a ucide sau de a frâna dezvoltarea deja în doze relativ mici a altor specii
concurente.

Ulterior au fost produse în medicină şi antibiotice sintetice. Grupa de chimioterapice ca

sulfonamida au acţiune mai ales bacteriostatică care se manifestă prin frânarea înmulţirii
bacteriilor. Antibioticele pot acţiona:

bacteriostatic de frânare a înmulţirii bacteriilor

bactericid de eliminare a bacteriilor