UNIVERSITATEA TEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTAR

PROTECIA CONSUMATORULUI I A MEDIULUI

INGINERIA GENETIC
Avantajele i dezavantajele ingineriei genetice

Cadru didactic: Student:

Conf. dr. ing. Gontariu Ioan Bndiu Claudiu

Suceava, 2017
Cuprins:

1. Ingineria genetica ............................................................................................................... 3

2. Beneficiile ingineriei genetice ............................................................................................ 5
3. Transferul de gene de la organismele modificate genetic ............................................... 7
4. Transferul de gene de la microorganismele modificate genetic ..................................... 9
5. Dezavantaje si consecinte cu privire la siguranta ingineriei genetice si aspecte ale
sigurantei alimentului .......................................................................................................... 10
6. Aspecte etice si sociale ...................................................................................................... 11
Bibliografie ............................................................................................................................ 12

2
 1. Ingineria genetica

Odata cu dezvoltarea cunostintelor de biologie celulara, genetica moleculara si

inginerie genetica, manipularea artificiala a informatiei genetice a devenit posibila si o data cu
ea au aparut biotehnologiile moderne cu aplicatii in variate domenii precum medicina,
industria farmaceutica, agricultura, industria alimentara etc. Este de necontestat faptul ca
genetica a devenit "actorul" principal al stiintei contemporane, domeniul cel mai fascinant,
care permite interventia omului in procesele vietii.

Ingineria genetica poate fi definita ca un ansamblu de metode si tehnici care permit fie
introducerea in patrimoniul genetic al unei celule a uneia sau mai multor gene noi, de
interes, fie modificarea expresiei unei/unor gene prezente, deja, in celula. Genele transferate
sunt denumite transgene. Ingineria genetica mai este numita, uneori, si modificare
genetica, transformare genetica sau transgeneza, iar produsele obtinute poarta numele de
organisme modificate genetic (OMG) sau organisme transgenice.

Chiar daca istoria geneticii ca stiinta de sine statatoare masoara mai bine de un secol,
in domeniul agriculturii si al industriei alimentare, aplicatiile acesteia sunt relativ recente. In
acest sens, merita amintite unele date de referinta. La inceputul secolului genetica a fost
privita ca un "fundament stiintific plauzibil pentru sustinerea economiei capitaliste a liberii
intreprinderi" . Ca prim pas, merita amintit anul 1955 pentru descoperirea ADN-ului de catre
James Watson si Francis Crick. In anii 1970 este creata prima molecula de ADN recombinant
si cu aceasta asistam la nasterea unei noi ere stiintifice, intitulata sugestiv: "era geniului
genetic".

In anul 1972 s-a obtinut prima molecula hibrida de ADN prin unirea a doua fragmente
diferite de ADN (unul de la o maimuta, iar celalalt de la o bacterie). Chiar daca ar parea
neobisnuit, prin aplicarea unor tehnologii adecvate speciile biologice sunt manipulate intr-o
maniera "simbiotica", diferita de cea naturala. Astfel ca in 1977 prin tehnici de inginerie
genetica o bacterie va incepe sa produca un hormon uman, somatostatina, realizare cu
adevarat importanta pentru umanitate. Anii 1980 sunt marcati de elaborarea unei metode
revolutionare de manipulare a genelor care permite transferul acestora intre unitati sistematice
foarte diferite, asigurand obtinerea organismelor transgenice sau recombinante inclusiv intre
regnuri, de exemplu intre regnul vegetal si cel animal (1985 PCR - polymerase chain
reaction). Astfel geniul genetic paraseste domeniul consacrat al unei stiinte fundamentale,
devenind prin noile biotehnologii create si dezvoltate o stiinta industriala.

In 1986, cercetatorii din Marea Britanie fac primele teste pentru obtinerea unei specii
de tutun rezistent la erbicide. Un alt pas important are loc in 1994, cand FDA (food and drug
administration) anunta lansarea unei specii de rosii modificate genetic cunoscuta ca si "flavr
savr", devenita prima specie de planta de acest tip comercializata in lume. Intre 1996-1997
sunt aprobate si introduse in cultura soia rezistenta la daunatori vegetali, porumbul rezistent la
atacul de insecte si tomatele cu maturare indelungata.

Pentru modificarea genetica a plantelor este nevoie de:

- gene de interes;
- metode care sa permita patrunderea si integrarea transgenelor in nucleul celulei care va fi la
originea unei noi plante;
- selectia plantelor in care transgena se exprima la un nivel adecvat scopului urmarit (toleranta
la ierbicid, rezistenta la atacul unui daunator etc.).
3
 Transgeneza presupune, deci, parcurgerea a trei etape:

- pentru identificarea, izolarea si clonarea genelor de interes;

- transferul genelor de interes la plantele de cultura ;
- selectia plantelor care exprima, la un nivel optim, caracterul transferat si testarea acestora in
camp pentru evaluarea stabilitatii expresiei transgenei in timp, in conditii naturale.

Comparativ cu metodele clasice de ameliorare, transformarea prin ingineria genetica

prezinta, cel putin,doua avantaje:

- ofera posibilitatea introducerii unui singur caracter la o varietate, deja evaluata ca

performanta;
- gena transferata poate proveni din orice sursa, ceea ce extinde, practic, in mod nelimitat,
posibilitatile de ameliorare.

Este bine cunoscut faptul ca cercetarile de inginerie genetica si noile biotehnologii

necesita laboratoare speciale, aparatura si utilaje de laborator foarte sofisticate si extreme de
scumpe, substante si reactivi de mare puritate, dar mai ales, cercetatori si specialisti de inalta
calificare. In aceste conditii, este evident ca cercetarile de inginerie genetica s-au dezvoltat,
prioritar, in tarile cu mari resurse financiare si umane.

Pentru a evita riscul maririi disparitatilor pe plan mondial si adancirea prapastiei intre
bogati si saraci, s-au luat masuri pentru transferul de informatii privind rezultatele cercetarilor
din domeniul ingineriei genetice si al biotehnologiilor, spre tarile slab dezvoltate sau in curs
de dezvoltare

4
 2. Beneficiile ingineriei genetice
Progresele importante inregistrate in domeniul cercetarilor de genetica si inginerie
genetica, de biologie celulara si moleculara, de biochimie, biofizica, microbiologie, au
favorizat dezvoltarea biotehnologiilor care au deschis posibilitati vaste de beneficii viitoare,
avantaj competitiv, crestere economica si oportunitati de dezvoltare.

In Romania (conform OG nr. 49/ 2000), organismul modificat genetic este definit ca
"organism care contine o combinatie noua de material genetic obtinut prin tehnicile
biotehnologiilor moderne, tehnici care-i confera noi caracteristici". Tehnicile de recombinare
implica fie recombinarea acizilor nucleici si introducerea directa in noul organism a
materialului obtinut in afara acestuia (folosind fie virusi sau plasmide bacteriene ca vectori
sau prin macro-injectii si micro-incapsulari), fie tehnici de fuziune celulara sau tehnici de
hibridizare.

Beneficiile obtinute prin tehnicile de inginerie genetica in domeniul agroindustrial pot

fi clasificate astfel: plante rezistente la seceta si daunatori; cereale cu un continut crescut de
proteine; cereale fara gluten; orez cu un continut ridicat de vitamina A; seminte de rapita cu
acizi grasi care pot fi utilizati in regimuri dietetice; plante fara proteine alergene (kiwi fara
proteina alergena); bacterii acidolactice rezistente la bacteriofagi; tomate cu coacere in timpul
transportului; soia cu o cantitate crescuta de lecitina (prezenta, in mod obisnuit, in galbenusul
de ou) care este utilizata ca emulgator pentru margarina, ciocolata si alte produse alimentare;
chimozina modificata genetic (in mod obisnuit, chimozina este o enzima extrasa din stomacul
viteilor) utilizata in productia de branzeturi; fitaza obtinuta din OMG (elibereaza fosforul care
este legat ca fitat nedigerabil) folosita in alimente de origine vegetala pentru dieta pasarilor si
a porcilor; vitamine si arome alimentare.

Chiar daca aceste rezultate reprezinta posibilitati concrete pentru cresterea economica,
marirea substantiala a productiei de alimente, nu trebuie neglijate potentialele efecte adverse.
Acestea reprezinta subiectul unor dezbateri aprinse, atat din motive etice, cat si din motive
legate de riscul utilizarii si consumarii lor. Efectele adverse ale eliberarii OMG in mediu sunt
numeroase. Ele cuprind: bolilor umane (efecte toxice sau alergice); boli la animale si plante
(efecte toxice si alergice); efecte negative asupra dinamicii si diversitatii genetice a
populatiilor de specii din mediul respectiv; diminuarea rezistentei la patogeni (facilitand
diseminarea bolilor infectioase si/sau crearea de noi rezervoare sau vectori); compromiterea
tratamentului profilactic sau terapeutic vegetal, ve?terinar sau uman, de exemplu prin
transferul de gene care confera rezistenta la antibioticele utilizate in medicina umana si
veterinara; efecte asupra ciclului biogeochimic, in particular prin reciclarea carbonului si
azotului, dar si prin modificarea descompunerii in sol a materialului organic.

In conformitate cu informatiile de pe site-ul Ministerului Agriculturii, Padurilor si

Dezvoltarii rurale, in anul 1996 erau cultivate in intreaga lume in jur de 1,7 milioane de
hectare cu plante modificate genetic. In 2002 suprafata totala a crescut la 58,7 milioane de
hectare, ceea ce arata un ritm de crestere fara precedent in domeniul tehnologiilor agricole,
aproximativ de 35 ori. 99% din suprafata mondiala cultivata cu plante modificate genetic este
situata in patru state: SUA (66% din total), Argentina (23%), Canada (6%), China (4%). In
conformitate cu ultimele date, mai mult de jumatate din populatia lumii traieste in tari in care
este aprobata oficial cultivarea plantelor modificate genetic. La nivelul Uniunii Europene sunt
autorizate 18 OMG-uri, care includ varietati de porumb, soia, rapita, cicoare si vaccinuri. In
Romania, conform datelor oficiale, primele soiuri de plante modificate genetic au fost testate
in reteaua Institutului de Stat pentru Testarea si Inregistrarea Soiurilor in 1997-1998.

5
 Primul soi de soia (Stine 2254 RR) si primul soi de cartof (Superior New Leaf)
modificate genetic au fost inscrise pe lista oficiala in 1998.

Suprafata cultivata cu soia modificata genetic era de 15.500 de hectare in anul 1999,
iar cea cu cartof modificat genetic, in acelasi an, de 35 hectare. In 2002 suprafata cultivata cu
soia modificata genetic a fost de 31.100 de hectare, iar cea cultivata cu cartof modificat
genetic a fost de circa 15 hectare. In anul 2000 a fost constituita, in baza prevederilor OG nr.
49/2000, Comisia Nationala pentru Securitate Biologica, care a aprobat oficial cultivarea, in
scop comercial (pentru o perioada de 3 ani), a soiei RR (toleranta la erbicidul glifosat) si a
cartofului Bt (rezistent la gandacul din Colorado), suprafetele cultivate fiind de 32.200 de
hectare, respectiv 90 de hectare, aprobare reinnoita in 2003.

In "Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultura din Romania" (ed. 2003) sunt
inscrise 10 soiuri de soia modificate genetic.

Asociind industria cu agricultura, biotehnologia a creat, prin tehnici de inginerie

genetica, plante si animale ameliorate. Au fost obtinute plante rezistente la ierbicide si
pesticide, plante care produc o gama variata de substante necesare pentru fabricarea de
medicamente, in alimentatia umana si furajarea animalelor domestice.

Tehnicile de inginerie genetica contribuie la marirea substantiala a productiei de

alimente si, in special, de substante proteice de care tarile sarace duc lipsa.

Cu ajutorul biotehnologiilor, pot fi tratati copiii care sufera de crestere intarziata, fara
riscul contaminarii lor cu boala Creutzfeld Jacob; anterior fiind tratati cu hormoni de
crestere extrasi din cadavre, ceea ce a dus la un numar mare de decese .Tot cu ajutorul
biotehnologiilor, a fost usurata suferinta persoanelor cu hemofilie. Pentru acestia, exista in
prezent, surse nelimitate de factori de coagulare, libere de HIV sau virusul hepatitei C.

In cazul bolilor rare (care sunt, cel mai adesea, cauzate de modificari genetice),
cuceririle in domeniul ingineriei genetice vor contribui foarte mult la intelegerea cauzelor care
au dus la aparitia acestora si, probabil, vor duce la descoperirea tratamentului.

Absenta perceptiei beneficiilor, la consumatorul final, este unul din principalele

impedimente pentru acceptarea sociala generalizata a utilizarii organismelor si a alimentelor
modificate genetic. Informarea este o preconditie esentiala pentru constientizarea avantajelor
si dezavantajelor obtinerii si utilizarii organismelor modificate genetic.

In perspectiva aderarii la UE, legislatia Romaniei trebuie armonizata cu ultimele

reglementari europene in ceea ce priveste organismele modificate genetic, care trebuie supuse
unui regim special de reglementare, autorizare si administrare.

6
 3. Transferul de gene de la organismele modificate genetic
Cea mai relevanta evaluare alimentelor, cu privire la transferul de gene, este rezultatul
potential al transferului de gene introduse prin materialul obtinut dintr-un organism modificat
genetic la microorganisme din tractul gastro-intestinal (GI), intr-un mod in care genele pot fi,
succesiv, incorporate si au impact asupra sigurantei sanatatii animale sau umane.

Genele marker sunt inserate in plantele modificate genetic pentru a facilita

identificarea celulelor sau tesuturilor modificate genetic in timpul dezvoltarii. Exista mai
multe categorii de gene marker, incluzand genele de rezistenta la antibiotice si genele de
rezistenta la ierbicide. Markerii de rezistenta la antibiotice au fost utilizati in timpul
procesului de transformare/selectie in obtinerea marii majoritati a plantelor modificate
genetic. Utilizarea lor, continua, ramane critica pentru producerea de plante modificate
genetic.

Daca are loc, transferul genelor de rezistenta la antibiotice poate avea un potential
efect negative asupra eficientei terapiei cu antibiotice. Cu privire la plantele modificate
genetic, WHO Workshop a ajuns la concluzia ca nu exista o evidenta inregistrata pentru
transferul de gene de la plante la microorganismele din intestin si ca nu exista rapoarte
autentificate asupra transformarii bacteriene in mediul tractului gastro-intestinal uman. Acest
fapt s-a bazat pe concluzia ferma ca transferul genelor de rezistenta la antibiotice este putin
probabil sa aiba loc, data fiind complexitatea etapelor cerute pentru transferul genic, expresia
si impactul eficientei antibiotice.

Pentru a avea loc transferul de gene, trebuie sa aiba loc urmatoarele evenimente:

1) ADN vegetal trebuie sa fie eliberat din celule/ tesuturi vegetale si sa supravietuiasca in
conditiile de mediu ostile ale tractului gastro-intestinal, inclusiv la expunerea la acidul gastric
si nucleaze; 2) microorganismele recipiente trebuie sa fie competente pentru transformare;
3) microorganismele recipiente trebuie sa lege ADN pentru transformare;
4) ADN trebuie sa penetreze peretele ceular si sa traverseze membrana celulara;
5) ADN trebuie sa reziste la sistemul de restrictie/modificare produs de microorganism,
pentru a degrada ADN strain;
6) ADN trebuie sa se integreze in plasmida sau genomul gazda si necesita cel putin 20 p.b.
pentru o secventa ADN omoloaga completa, in vederea recombinarii la ambele capete ale
ADN strain.

Probabilitatea ca ADN-ul strain sa persiste intr-un mediu ostil trebuie sa fie

amplificata semnificativ, in conditiile care ar fi exercitate de presiunea de selectie. Asemenea
conditii sunt, in general, considerate a fi limitate la markerii de rezistenta la antibiotice si
numai in conditiile utilizarii in terapia orala a antibioticului corespunzator. Doar atunci cand
un marker de rezistenta la un antibiotic este sub controlul unui promotor bacterian
corespunzator, ar trebui ca gena de rezistenta la antibiotic sa fie potential exprimata si, astfel,
sa furnizeze un avantaj selectiv unui microorganism recipient. Markerii antibiotici existenti
sub controlul promotorilor vegetali nu vor fi exprimati intr-un microorganism; prin urmare, in
aceasta situatie, prezenta antibioticului nu furnizeaza presiune de selectie.

Transferul genic orizontal se considera ca este putin probabil sa se realizeze, datele

asupra unui asemenea transfer genic fiind necesare doar atunci cand natura genei marker
ridica probleme de sanatate, daca apare transferul. In evaluarea oricaror potentiale probleme
de sanatate, trebuie sa fie luata in considerare utilizarea terapeutica animala sau umana a
antobioticului si frecventa rezistentei la acest antibiotic a microflorei gastrointestinale.
7
 Dat fiind ca transferal genic de la o planta modificata genetic la un microorganism din
tractul GI este putin probabil, dar nu poate fi exclus, trebuie sa se realizeze o expertiza, pentru
a se stabili daca exista conditii sau circumstante in care genele marker de rezistenta la
antibiotice nu vor fi utilizate in plantele modificate. De exemplu, s-a stabilit ca antibioticul
Vancomycin este critic in tratamentul anumitor afectiuni bacteriene atunci cand exista
rezistenta la mai multe antibiotice (utilizarea se datoreaza lipsei de alternative).

Suplimentar fata de factorii considerati, problema specifica a utilizarii genelor marker de

rezistenta la antibiotice, exprimate in plante, este potentialul efect advers asupra eficientei
terapeutice a antibioticelor administrate pe cale orala.

Factorii care trebuie sa fie luati in considerare pentru evaluarea impactului advers potential
asupra eficientei tratamentului cu antibiotice, includ:

1) functie si specificitate a produsului exptimat (tipic, o enzima);

2) digestibilitate a proteinei exprimate;
3) nivel de expresie al proteinei;
4) disponibilitate a oricarui cofactor necesar in tractul GI;
5) uz terapeutic animal sau uman al antibioticului, tinand cont de acele populatii care consuma
produsul alimentar.

8
 4. Transferul de gene de la microorganismele modificate genetic
S-a stabilit ca exista mecanisme bine cunoscute pentru transferul de material genetic
intre microorganisme, precum transductia si conjugarea, insa nu a fost demonstrat transferul
ADN nud in microorganismele din tractul GI.

Probabilitatea transferului genic in tractul GI a fost evaluata in lumina naturii

organismului modificat genetic si a caracteristicilor constructului genic. Posibilele consecinte
ale unui eveniment de transfer genic trebuie sa fie evaluate pe baza functiei si specificitatii
transgenei. Probabilitatea mentinerii genei transferate intr-un microorganism recipient creste,
daca confera microorganismului un avantaj selectiv. Factorii care pot amplifica avantajul
selectiv asupra altor organisme sau abilitatea de colonizare, includ: rezistenta la atacul fagic,
virulenta, aderenta, utilizare a substratului sau producere de antibiotice bacteriene.

Daca nu se asteapta ca gena transferata sa amplifice oricare dintre caracteristicile de

supravietuire ale microorganismului GI recipient, nu se impune evaluarea sigurantei. Daca
functia genei sugereaza ca supravietuirea organismului recipient poate fi amplificata, este
necesara evaluarea posibilelor consecinte asupra sanatatii, pe baza functiei si specificitatii
genei.

Recomandarile FAO/WHO (1990) privind microorganismele modificate genetic

includ :

1. ce vectori trebuie sa fie modificati, astfel incat sa fie minimizata posibilitatea transferului la
alte microorganisme;
2. gene marker de selectie, care codifica rezistenta la antibiotice de uz clinic, nu trebuie sa fie
utilizate in microorganismele, care se intentioneaza a fi prezente ca microorganisme viabile in
aliment. Trebuie sa de demonstreze ca ingredientele/componentele alimentare obtinute din
microorganisme care contin gene marker, care codifica rezistenta la antibiotice, sunt libere de
celule viabile si material genetic care poate codifica rezistenta la antibiotice.

Daca are loc un transfer de AND viral, celulele epiteliale transformate nu vor fi
mentinute in tractul GI, datorita reanlocuirii continue a acestor celule.

Microorganismele, care urmeaza sa fie utilizate ca aliment sau in procesarea

alimentelor, trebuie sa fie obtinute din organisme care sunt cunoscute sau s-au demonstrat ca
sunt potrivite pentru testele la animale, sa fie libere de caracteristici care confera patogenitate.
Mai mult, a fost stabilit ca evaluarea organismelor modificate genetic, viabile, ca parte a unui
aliment, trebuie, de asemenea, sa tina cont de caracteristicile care determina potentialul de
colonizare, crestere si supravietuire in tractul GI, care include capacitatea de a suferi
transformare, transductie si conjugare si de a schimba plasmide si fagi. In acest scop, a fost
elaborat un principiu general, desemnat pentru a minimiza trasaturile caracteristice in microbii
care urmeaza sa transfere informatia genetica la alte microorganisme.

9
 5. Dezavantaje si consecinte cu privire la siguranta ingineriei genetice si
aspecte ale sigurantei alimentului
Consideratiile asupra sigurantei alimentului cu privire la organismele obtinute prin
tehnici care modifica trasaturile ereditare ale unui organism, de exemplu tehnologia ADNrec,
au la baza procese de aceeasi natura, ca si cele care apar prin alte metode de modificare a
genomului unui organism, precum incrucisarea conventionala.

1. Consecinte directe (de exemplu: nutritionale, efecte toxice sau alergene) ale prezentei in
alimente a unor produsi genici codificati de gena introdusa in timpul modificarii genetice;

2. Consecinte directe ale nivelurilor modificate ale produsilor existenti, codificati de genele
introduse sau modificate in timpul modificarii genetice;

3. Consecinte indirecte ale efectelor unui produs genic sau ale nivelurilor modificate de
produs genic existent, asupra metabolismului organismului sursa alimentara, care duce la
prezenta unor componenti noi sau la niveluri modificate ale componentilor existenti;

4. Consecinte ale mutatiilor provocate de procesul modificarii genetice a organismului sursa

alimentara, precum intreruperea secventei codificatoare sau de control sau activarea genelor
latente, care conduc la prezenta unor componenti noi sau la niveluri modificate ale
componentilor existenti;

5. Consecinte ale transferului genic la microflora gastrointestinala de la organismele

modificate genetic ingerate si/sau componentii alimentari obtinuti din acestea;

6. Potential negativ pentru efectul de sanatate, asociat cu microorganismele alimentare

modificate genetic.

Genele introduse in organisme codifica una sau mai multe proteine, care determina
producerea unor molecule mici, noi sau modificate, in organismul gazda. Siguranta acestor
produse trebuie sa fie evaluata pe baza cunoasterii produselor obtinute, a caracteristicilor
produsului si a istoricului utilizarii aceluiasi produs in alte alimente. Anumite produse pot
necesita testari suplimentare, incluzand testarea corespunzatoare in vitro sau in vivo, in functie
de unicitatea produsului si cunoasterea functiei sale si similaritatea cu produsele existente,
utilizate in alimentatie.

10
 6. Aspecte etice si sociale
Datele demografice arata ca populatia globului s-a triplat in perioada 1950 (2,2
miliarde oameni) - 1999 (6 miliarde oameni). Se preconizeaza ca in 2050 populatia globului
va masura circa 10 miliarde de oameni. Intrebarea care se naste de aici este: cum poate
pamantul hrani un numar atat de mare de oameni, cand la data actuala malnutritia afecteaza
aproximativ 800 milioane de oameni? Doar ca statele care sunt in stare sa produca si sa
cultive OMG-uri sunt state puternic industrializate. De fapt nu "statele" produc aceste
tehnologii, ci firme private, al caror interes nu este in primul rand unul umanitar, ci primeaza
calculele economice, rata profitului etc. Astfel, statele sarace nu-si pot permite cumpararea de
seminte sau de patente biologice.

Exista desigur actiuni "caritabile", dar ramane de vazut in ce masura este vorba de
caritate sau daca nu cumva se incearca mai mult experimentarea acestor produse. Pe langa
posibilele probleme de sanatate, care inca nu sunt demonstrate, dar nici demonstrabile,
datorita timpului relativ scurt de la introducerea lor (ceea ce ar fi relevant in acest caz ar fi
statisticile de sanatate pe diferite esantioane de populatie si pe intervale de timp indelungate)
apar si efectele asupra mediului ambiant, a soiurilor de plante endemice, a faunei specifice
etc.

OMG-urile sunt produse netraditionale, a caror diseminare poate duce la o modificare

a ecosistemelor, modificare care nu va corespunde neaparat obiectivelor cercetate. Unii se tem
si ca incrucisarile cu populatia salbatica pot provoca o "poluare genetica".

Pana in prezent, utilizarea OMG in agricultura a fost axata, inainte de toate, pe

reducerea costurilor la nivelul exploatarii agricole, in principal, in tarile in curs de dezvoltare.
Fiecare societate ar trebui sa posede norme etice care sa regleze nu doar satisfacerea nevoilor
alimentare fundamentale, ci sa certifice daca acest deziderat presupune si mijloace adecvate.
Scopul nu poate justifica folosirea oricaror mijloace.

Problemele de etica in domeniul biotehnologiilor agroalimentare privesc consecintele

potentiale ale utilizarii OMG-urilor sau ale oricarei alte tehnologii pentru intensificarea
productiei de alimente in scopul ameliorarii securitatii alimentare. Preocuparile
consumatorilor in legatura cu OMG se refera, in principal, la siguranta sanitara a alimentelor.
Date fiind problemele ridicate de anumite marfuri alimentare care nu sunt transgenice, cum ar
fi problemele alergenilor, reziduurile de pesticide, ale contaminarilor microbiologice si, in
ultimul timp, encefalopatia spongiforma bovina (BSE, boala "vacii nebune") si maladiile care
afecteaza oamenii, consumatorii, uneori, au dubii in privinta sigurantei sanitare a marfurilor
alimentare obtinute prin utilizarea noilor tehnologii. Este interesul legitim si dreptul
consumatorului de a obtine informatii privind OMG-urile utilizate in agricultura.

In primul rand, este vorba de a reglementa modul de difuzare a informatiilor pertinente

si de comunicare a riscurilor conexe intr-o maniera transparenta. Una dintre problemele
conexe este si aceea de a sti cum sa se asigure transparenta activitatilor sectorului privat in
fata opiniei publice si, in consecinta, cum sa fie fortate organismele din sectorul privat sa dea
socoteala pentru actiunile lor. Doar ca aici apare si alta problema: cum poate fi opinia publica
informata corect. O informare corecta presupune nu doar livrarea de definitii stiintifice, sau
simpla etichetare a unor produse, ci studii sociologice si medicale de specialitate.

11
Bibliografie

1. Elena Badea, Sorina Mihacea, G. Nedelea, 2005, Biotehnologia moderna. Plantele

modificate genetic,. Editura Universitara;
2 Elena Badea, IP Otiman,.2006, Plante Modificate Genetic n Cultura. Impactul agronomic,
ecologic si economic. Editura Mirton, Timisoara;
3. Badea E., Sandulescu D., 2001, Biotehnologii vegetale, Fundatia Biotech;
4. Astarastoae V., Trif A.B., Esentialia in Bioetica, Editura Cantes, Iasi, 1998;
5. Craciun T., Jensen L.L., Genetica si viitorul omenirii, Editura Albatros, Bucuresti 2004;
6. Manea T., Diskurslinien in der ethischen Beurteilung der Stammzellforschung in
Rumanien, in vol. Crossing Borders. Cultural, religious and Political Differences Concerning
Stem cell Research, W. Bender, C. Hauskeller si A. Manzei (ed.), Agenda Verlag, Munster,
2005.
7. http//www.efsa.europa.eu/en/mboard/statutory_texts/internal_rules.html

12