Sunteți pe pagina 1din 15

Universitatea dunarea de jos

Facultatea de educatie fizica si sport


Specializare: Kinetoterapie

Lucrare de licenta

Avram Stefan
Ruptura de menisc

Cuprins: 1) Generalitati
2) Cauze
3) Simptome si semen ruptura menisc
4) Diagnostic
5) Tratament
6) Recuperare
Ruptura de menisc
(Avram Stefan)

Interiorul genunchiului-Meniscurile
Meniscurile sunt nişte platouri de formă semicirculară, formate din
fibrocartilaj rezistent, care acoperă suprafaţa articulară a tibiei. Ele
acţionează ca nişte „amortizoare” aflate în interiorul genunchiului şi
împiedică mişcările laterale ale femurului. Dacă suprafaţa superioară a
tibiei este privită de sus, în interiorul articulaţiei deschise a
genunchiului se pot observa cu uşurinţă cele două meniscuri în formă
de c. Denumite după echivalentul grec al cuvântului „semicerc”,
meniscurile sunt platouri de fibrocartilaj rezistent, situate deasupra
suprafeţei articulare a tibiei, adâncind astfel depresiunea în care se
articulează condiţii femurali.
Meniscurile îndeplinesc şi rolul de „amorlizoare” aflate în interiorul
genunchiului şi contribuie la împiedicarea oscilaţiilor articulare în plan
lateral.
în secţiune transversală, cele două meniscuri au formă de pană (ic), cu
marginile mai late dispuse la exterior. Porţiunea centrală este subţire,
nefixată. In partea anterioară, cele două meniscuri se prind unul de
altul prin intermediul ligamentului transvers al genunchiului, în timp ce
marginile lor externe sunt bine prinse de capsula articulară.
Prinderea meniscului medial de ligamentul colateral intern are o mare
semnificaţie clinică, deoarece meniscul poate fi lezat în cazul afectării
acestui ligament, specifice sporturilor de contact.

Ruptura de menisc
1.Generalitati
In sport si ortopedie, ruptura de menisc reprezinta fractura unuia sau
mai multor dintre benzile de fibrocartilaj ale articulatiei genunchiului,
denumite menisci.Meniscul poate fi rupt in timpul miscarilor bruste de
rotatie ale genunchiului, prin forte traumatice intalnite in practicarea
sporturilor sau a altor forme de exercitii fizice.Actiunea traumatica este
adesea o miscare de rasucire a genunchiului in timp ce piciorul este
fixat de pamant.La adultii in varsta, meniscul poate fi traumatizat dupa
diferite fisuri degenerative suferite.
Ruptura meniscului determina durere si tumefierea articulatiei
genunchiului.Simptomele mecanice implica ascultatia unor clicuri la
nivelul articulatiei.Mobilizarea articulatiei determina durere, care se
diminua in repaus.O ruptura a meniscului poate apare in orice zona a
..triadei nefericite’’, alaturi de o leziune a ligamentului incrucisat
anterior si colateral medial.
Orice pacient cu durere a genunchiului va fi evaluat pentru o posibila
ruptura de menisc.Un istoric medical si examen fizic atente ajuta la
diferentierea pacientilor cu ruptura de menisc de cei cu artralgie prin
alta etiologie.Se vor efectua teste specifice de catre ortoped pentru a
detecta ruptura de menisc.
Radiografia si RMN-ul sunt cele doua studii imagistice folosite cel mai
frecvent la acesti pacienti.Radiografia evidentiaza boala degenarativa a
genunchiului., iar RMN-ul este util in vizualizarea meniscului.
Tratamentul depinde de cativa factori incluzand tipul leziunii, nivelul de
activitate al pacientului si de raspunsul la masurile simple
terapeutice.Cand este indicata interventia chirurgicala, tratamentul
este menisectomia.Corectarea meniscului si transplantului meniscal
sunt de asemenea optiuni terapeutice.

2.Cauze
Rupturile meniscale apar de obicei în timpul practicarii unor sporturi
precum fotbalul, sporturile de contact, schiul. In acest caz este vorba de
rupturi traumatice, de tip vertical, care survin de obicei la tineri, indivizi
activi, sportivi de performanta si sunt asociate frecvent cu rupturi de
ligamente intraarticulare. Rupturile de menisc pot fi insa si rupturi
degenerative. Acest tip de rupturi de menisc sunt orizontale, in clapa,
complexe si apar la pacienti in varsta de peste 40 de ani, fara episod
traumatic in antecedente.
Există trei mecanisme care ar produce rupturi traumatice ale
meniscului: Primul mod de rupere a unui menisc este prin flexie,
urmată de o extensie puternică, asociată cu o rotatie a genunchiului,
toate acestea în timp ce tibia este fixată (blocata) prin intermediul
piciorului, la sol (spre exemplu prin crampoanele ghetelor, la fotbalisti,
56% din rupturile de menisc fiind intalnite la aceasta clasa de sportivi).
Ruptura de menisc traumatica poate surveni si in urma unei asocieri
intre flexie si rotatie externa fortata care deschide linia articulara care
la randul ei va incarcera si strivi meniscul la extensia urmatoare. De
asemenea, ruptura de menisc poate sa apara in cazul unor traumatisme
complexe ale genunchiului cu rupturi de ligamente sau fracturi de
platou.
Ruptura de menisc poate aparea pe meniscopatie, degenerescenta a
meniscului, in activitati simple ca incheierea pantofilor cu sprijin pe
genunchiul in flexie sau rasucire din pozitia ghemuit. Leziunea de
menisc se poate produce şi printr-o simplă genuflexiune in special la
pacienţii supraponderali sau cu obezitate sau care poartă în acest timp
o greutate.

3.Simptome si semne ruptura menisc


Ruptura de menisc se resimte ca o durere la nivelul genunchiului,
durere insotita de efuziune articulara si/sau antecedente de blocaje
articulare. Un rol important in stabilirea diagnosticului il are anamneza.
Pacientul relateaza adesea aparitia unei dureri cu caracter viu la nivelul
genunchiului, insotita de o senzatie de scapare, care apare printr-un
mecanism de rotatie a articulatiei. Blocajul articular care insoteste
adesea ruptura de menisc consta in imposibilitatea de a face extensia
completa a genunchiului. In lipsa unui blocaj articular, activitatea fizica
poate fi reluata, iar in acest caz durerea apare la incetarea activitatii
fizice. Genunchiul cu ruptura de menisc devine umflat la cateva ore de
la ruptura, aceasta tumefiere datorandu-se revarsatului articular
(acumulare de lichid in articulatie) care la randul ei poate fi hidrartroza
sau hemartroza. Acumularea de revarsat articular poate fi palpata la
nivelul genunchiului. La palparea unui genunchi cu ruptura de menisc,
durerea este cel mai adesea resimtita in centrul genunchiului.
Simptomatologia rupturii de menisc variaza adeseori. Nu exista
terminatii nervoase la nivelul meniscului, iar durerea este datorata
tumefierii (artritei genunchiului) si leziunii tesuturilor
inconjuratoare.
La o leziune tipica usoara a meniscului, poate exista o durere
usoara si initial o tumefiere. Dupa cateva zile apare progresiv
artrita genunchiului (tumefierea articulatiei). Deseori apare durere
minima la mers, iar durerea se intensifica la ridicarea greutatilor,
lasarea pe vine si ridicarea din aceasta pozitie. Aceste simptome
dispar in 2 – 3 saptamani, desi durerea poate sa reapara la
miscarea de torsiune.
La ruptura tipica moderata a meniscului, pacientul simte o durere
in partea laterala sau centrala a genunchiului, in functie de
localizarea rupturii. De obicei, mersul este posibil. Tumefierea
creste progresiv in 2 – 3 zile iar miscarea de flexie la nivelul
genunchiului este limitata. La miscarea de torsiune si de asezare
pe vine apare durere intensa. Aceste simptome se remit treptat,
dar tind sa revina la o miscare de torsiune minora sau la efort
intens.
La ruptura severa, bucatile din meniscul rupt se pot disloca si
ajung in spatiul articular, ceea ce duce la situatia numita
"genunchiul blocat". In articulatie poate sa apara sangerare, iar
genunchiul se tumefiaza imediat dupa injurie.
La varstnici meniscul este uzat si acestia nu pot identifica un
eveniment specific care sa fi cauzat ruptura, sau isi amintesc
dezvoltarea simptomelor dupa un incident minor, cum ar fi
ridicarea de pe vine. Durerea si tumefierea minima sunt deseori
singurele simptome.
Durerea aparuta in interiorul genunchiului poate indica ruptura
meniscului medial. Durerea aparuta in portiunea externa a
genunchiului poate indica ruptura meniscului lateral.

4.Diagnostic
Diagnosticul rupturii de menisc se pune pe baza examenului clinic si
paraclinic. Paraclinic se pot efectua: radiografia de genunchi (utila doar
pentru evaluarea leziunilor osoase asociate), CT si artro-CT (neutilizata
de rutina) si RMN-ul de genunchi si artroscopia, acestea din urma fiind
cele mai utilizate si cu rezultatele cele mai bune in diagnosticarea
rupturii de menisc.
Daca durerea initiala aparuta la injurie este severa, pacientul se
prezinta la spital. Daca durerea este mai putin severa, se
asteapta o perioada de timp pana durerea si tumefierea se remit.
De obicei, pacientii se prezinta la medic atunci cand durerea si
tumefierea reapar la folosirea articulatiei.
Medicul va fi informat asupra modului de aparitie al injuriei si
despre alte foste leziuni de la nivelul genunchiului. Se va efectua
un examen fizic general, pentru a determina daca leziunea de
menisc (ruptura de menisc) este cauza durerii si pentru a elimina
alte injurii de la nivelul genunchiului. Medicul va examina ambii
genunchi si va evalua tumefierea, gradul de limitare al miscarilor,
stabilitatea articulatiei si modul in care leziunea a afectat
genunchiul. De obicei se efectueaza radiografii. Medicul va
sugera un consult ortopedic pentru teste suplimentare.

5.Tratament
Tratamentul rupturii de menisc difera in functie de tipul, localizarea si
extensia acesteia, varsta pacientului si vechimea rupturii de menisc.

Rupturile de dimensiuni mici ale meniscului de la nivelul portiunii


externe a meniscului se vindeca de obicei cu repaus si program de
reabilitare.

In cazul in care leziunea este mica si simptomele au o tendinta la


ameliorare rapida se recomanda repausul si reducerea activitatii fizice cu
purtarea fesei elastice, sustinere cu carja, aplicarea unei comprese cu
gheata (gheata invelita in prosop ud) timp de 20 minute, de 2-3 ori pe zi,
in primele 2 zile, antiinflamatoare nesteroidiene (de tipul aspirina,
ibuprofen) pentru ameliorarea durerii si a tumefactiei. In conditiile unei
imobilizari adecvate o ruptura de menisc rosu pe rosu, se poate vindeca
spontan in 4-6 saptamani.

Leziunilor de menisc mai mari localizate la nivelul portiunii externe a


meniscului, se recomanda repararea prin interventie chirurgicala.
Tratamentul chirugical al rupturii de menisc consta in indepartarea
chirurgicala a portiunii rupte sau chiar a intregului menisc. Interventia
chirugicala se efectueaza cu anestezie loco-regionala (rahianestezie) sub
control artroscopic (pacientul este treaz, constient si poate vizualiza pe
ecran artroscopia cu rezectia de menisc). In cadrul interventiei
chirugicale pentru ruptura de menisc se incearca prezervarea tesutului
meniscal cat mai mult posibil. Meniscectomiile (indepartarea portiunii
rupte a meniscului) păstreaza un nivel minim. Rezecţia minimului de
tesut, considerat suficient cu pastrarea marginii (buzei) meniscului este o
regula. Preocuparea principala este inlaturarea a ceea ce a fost rupt şi
eliminarea tesutul meniscal lezat. Aceasta e necesara pentru a inlatura
orice impediment al miscarii de rotatie la nivelul genunchiului care
poate genera sensibilitate, durere sau blocaj articular.

Rupturile mari de menisc, localizate spre centrul meniscului pot sa nu se


vindece bine, deoarece aria nu este bine vascularizata. Chiar daca
succesul unei reparatii chirurgicale este nesigur in aceste rupturi,
interventia chirurgicala este recomandata tinerilor, deoarece poate sa
restabileasca functionalitatea articulatiei. Repararea chirurgicala in
schimb, poate sa nu aduca nici un beneficiu la varstnicii care au
meniscul deteriorat.

6.Recuperare
Atat inainte, cat si dupa interventia chirurgicala, se recomanda a
se purta orteze sau bandaje elastice pentru genunchi. Exista
orteze pentru genunchi care sunt concepute special pentru
rupturile de menisc. Achizitia si purtarea acestor orteze pentru
genunchi este necesar sa se faca in urma recomandarilor venite
din partea specialistilor in ortopedie.

Tratamentul profilactic consta in evitarea eforturilor mari si bruste,


mai ales la sportivii de performanta, la virstnici (care au un grad avansat
de degenerare a elementelor articulare), la copii.
Tratament medicamentos
Medicatie antalgica si antiinflamatoare este administrata cind durerea are
intensitati mai mari: infiltratii cu xilina cu/sau fara hidrocortizon (decit in
cazul unor forme dureroase limitate, mai ales la insertia tendoanelor la
burse sau muschi).
Infiltratia intraarticulara se aplica doar in procesele articulare inflamatorii.
In inflamatia articulara repausul si postura articulara relaxata e prima
atitudine a recuperatorului in fata unei articulatii inflamate, cu sau fara
lichid articular.
Crioterapia determina o hiperemie activa (dupa o prima si scurta faza de
vasoconstrictie), scade viteza de conducere pe nerv, scade activarea
receptorilor cutanati (efect antalgic) scade spasmul muscular.
Alte proceduri cu rol antalgic si antiinflamator sunt: parafina,
ultrasunetele si undele scurte.
Tratamentul ortopedico-chirurgical
Tratamentul ortopedic foloseste metode care vizeaza reducerea
deformatiilor sau a fracturilor prin manevre externe si mentinerea
reducerii cu mijloace exterioare a segmentului afectat. Mobilizarea
ortopedica se realizeaza cu ajutorul aparatului gipsat a tractiunii continue.
Imobilizarea gipsata se aplica atit la fracturi cit si in cazul unor afectiuni
care necesita punerea in repaus a unui segment. In situatii postoperatorii
se poate folosi aparatul gipsat si pentru corectarea si mentinerea corectiei
unor deformari congenitale sau dobindite. In cazul esuarii tratamentului
ortopedic, se indica tratamentul chirurgical.
Tratamentul ortopedic prin imobilizare in aparat gipsat pe o perioada de
3-4 saptamini este recomandat in fracturile de rotula, fractura supra si
intercondiliana si fractua de platou tibial. In fracturile cu deplasare se
recomanda insa tratamentul chirurgical. Mersul cu sprijin va incepe dupa
circa doua luni.
Pentru restabilirea miscarilor ale genunchiului se poate efectua o
artroplastie a genunchiului, operatie ce consta in inlocuirea pe cale
chirurgicala a unei articulati cu o proteza metalica. Artroplastia este o
operatie complicata, mai ales prin posibilitati multiple de infectii, embolii
gazoase, flebite, infundarea platourilor tibiale, paralizii ale sciaticului
popliteu extern.
Artroplastia se prezinta sub doua forma: proteza partiala sau totala.
Reeducarea incepe a doua zi dupa operatie cind piciorul se afla pe atele. La
inceput se executa contractii izometrice pentru cvadriceps aflat in exces.
Contractiile cvadricepsului se vor repeta de 5-6 ori la fiecare ora, pina cind
muschiul devine suficient de puternic. In acest moment se fac ridicari ale
membrului inferior cu atela cu tot. Daca tratamentul a fost bine efectuat,
dupa 10-15 zile se obtine o musculatura buna si se poate trece la mers. Uni
autori recomanda inceperea mersului dupa 48 ore de la operatie, mentinind
atela.
In exercitiile de mers se va urmari:
- ca piciorul sa fie intins din genunchi, in faza de sprijin anterior;
- sa se corecteze tendinta de leganare laterala provocata de teama de
a calca pe piciorul operat;
Dupa 30 zile de la operatie, mersul trebuie sa fie corectat, intirzierile fiind
de multe ori provocate de graba de a merge cu un picior insuficient
pregatit si dureros.
Mobilizarea articulatiilor (kinetoterapie)

In prima saptamana(6 sedinte)


prima zi - contractii izometrice a le cvadricepsulului si fesierilor ,flexi ,
extensii din articulatia gleznei
-flexii din CF(45%) , cu genunchiul intins ,abductii din CF (20%)cu
genunchiul itins ,circumductii din CF cu genunchiulintins (3 serii/5
saptamani),miscarea este pasivo-activa.
a doua zi - aceleasi exercitii din culcat la care se adauga cele din stand
(pacientul isi asigura stabilitatea ,tinandu-se de scaun )
-flexii din CF ,abductii din CF ,extensii din CF ,toate aceste miscari se
executa cu genunchiul intins(3 serii/5 repetari)-miscari active.
a treia zi - acelesi exercitii ,acelesi pozitii,carora li se adauga: -din asezat la
marginea patului ,Kineto mobilizeaza cu multa atentie articulatia
genunchiului ,pana la punctulin care apare durerea(se porneste de la o flexie
de 35) –miscarea pasiva(3 serii /10 repetari),cu pauza un minut intre ele
-din culcat costal pe partea sanatoasa ,abductii din CF, cu genunchiul intins
-din culcat dorsal :flexia genunchiului cu alunecarea calcaiului pe planul
patului.In primele doua zile,miscare pasiva ;
-mers cu ajutorul unui baston Canadian.
a apatra zi – pacientul este dus la sala de gimnastica
-din culcat dorsal :toate exercitiile invatate,cu mentiunea ca miscarile vor
fi executatea activ,sub atenta supravegherea a profesorului,crescand
numarul de repetari “pompaje”pe o minge
-din culcat costal abductii din CF cu genunchiul intins;
-din asezat :flexi /extensii,alunecari inainte-inapoi a pe o patina;
-din stand la spalier – toate miscarile din articulatia soldului cu genunchiul
intins:
ridicarea piciorului operat pe prima sipca,corpulramanand in sprijin pe
membrul integru,si incercarea de flexi din articulatia genunchiului prin
proiectia trunchiului spre inainte,ridicari pe varfuri,usor joc de glezne,mers
cu ridicari pe varfuri la fiecare pas.
a cincia zi – Pacientul a castigat mult la capitolul fota,prin urmare poate
lucra cu un lest atasat pe glezna(sac cu nisip de 750 grame).
a sasea zi – Pacientul este externat.Masuratorile de final sunt:
-flexii : activa 90 ,pasiva 110
-extensie : Nu exista deficit
-flexie din CF cu genunchiul intins 65
Gimnastica medicala
Genunchiul bolnav este introdus pentru doua saptamani intr-un aparat de
sustentie gipsat, deoarece a fost afectat cartilajul articular. In perioada de
contentie se executa program de recuperare:
- DIN CULCAT DORSAL :- contractii izometrice de cvadriceps si fesieri
(30miscari pe ora – contractie 6s/relaxare 3s);
- flexi/extensii din articulatia gleznei (patru serii
a zece repetari);
- flexi si abductii din CF (patru serii a zece repetari)
Se efectueaza exercitii cu toate articulatiile membrului sanatos.
- DIN STAND SPRIJINIT DE SPATARUL PATULUI: miscare activo-
pasiva de flexi/abductii/ extensii/ circumductii din CF (din fiecare, doua
serii a zece repetari).
Mersul se executa cu ajutorul a doua bastoane canadiene, fara sprijin pe
piciorul afectat.
Dupa indepartarea gipsului pacientul va purta o fasa elastica numai la
deplasare si noaptea, pentru a stabiliza genunchiul si a il feri de miscari
nedorite.
Programul de recuperare se intinde pe durata a patru saptamani.
Bibliografie
1.www.sfatulmedicului.ro
2.www.bendo.ro
3.www.romedic.ro
4.Kinesiologie – Tudor Zbenghe