Tonifierea musculaturii in LIA

Ligamentul incrucisat anterior, sau LIA, este situat in centrul

genunchiului, impreuna cu ligamentul incrucisat posterior , sau LIP. Aceste
ligamente se infasoara bine in jurul femurului si a tibiei, pentru a forma structura
incrucisata in genunchi, care impiedica deplasarea oaselor, inainte sau inapoi.
Ruptura de ligament încrucișat anterior este, alături de întinderea de
ligament, una dintre cele mai frecvente leziuni de la nivelul genunchiului în jocul
de handbal. Poate fi totală sau parțială – atunci când se rupe unul dintre cele două
fascicule (fasciculul anteromedial sau cel posterolateral).
Majoritatea rupturilor de ligament încrucișat anterior sunt complete și se
asociază cu leziunile altor structuri de la nivelul genunchiului: menisc, cartilaj
articular, alte ligamente.

 Cauze:
Ligamentul încrucișat anterior se poate rupe în mai multe situații:
 Schimbări rapide de direcție
 Opriri și decelerări bruște în timpul alergării
 Aterizarea incorectă din săritură
 Contact/impact direct, precum tackling-ul în fotbalul american sau în rugby

 Simptome:
 Durere și inflamație. În timpul primelor 24 de ore, genunchiul se umflă.
Inflamația și durerea pot dispărea brusc la un moment dat, însă asta nu
înseamnă că problema a fost rezolvată.
 În momentul în care pacientul reia activitatea sportivă, genunchiul va fi cel mai
probabil instabil și se va resimți deplasarea lui în timpul activităților.
 Limitarea gradului de mișcare în articulația genunchiului.
 Disconfort în timpul mersului.

 Tratament:
Acesta poate fi chirurgical sau nechirurgical. Cel nechirurgical se bazează pe:
 Purtarea unei orteze – Medicul poate recomanda purtarea unei orteze care să
stabilizeze genunchiul. Într-o primă fază, pentru protecția genunchiului se poate
recomanda sprijinul podal parțial pe piciorul afectat, prin folosirea unei cârje.
 Kinetoterapie – Pe măsură ce inflamația cedează, pacientul începe un program
de recuperare care constă în exerciții fizice specifice destinate tonifierii
musculaturii.
 Fizioterapie – Există mai multe tipuri de fizioterapie benefice pentru pacienții
care au ruptură de ligament: terapia cu ultrasunete, electroterapie,
magnetoterapie etc.

Program kinetic de recuperare în urma unei intervenţii chirurgicale

Obiectivele programului kinetic:

1. combaterea durerii;
2. obţinerea stabilităţii;
3. obţinerea mobilităţi.

Obţinerea stabilităţii – este vorba despre o stabilitate pasivă şi una activă.

a) Stabilitatea pasivă – este asigurată de aparatul capsulo-ligamentar, format
din ligamentul lateral intern, ligamentul lateral extern, ligamentul posterior,
 ligamentul anterior şi ligamentele încrucişate şi de suprafeţele articulare
(cartilajul articular şi meniscurile).
b) Stabilitatea activă – rolul cvadricepsului în stabilitatea genunchiului este
general recunoscut. Orice traumatism care afectează genunchiul determină
repede o hipotonie şi hipotrofie a cvadricepsului. Tonifierea cvadricepsului
este un obiectiv principal în recuperarea genunchiului şi nu va fi neglijată
niciodată.

Kinetoterapia intensa este cheia succesului dupa orice ligamentoplastie,

Indiferent de varsta, nivel de activitate sau tehnica folosita. Se recomanda ca
acest proces sa inceapa inainte de interventia chirurgicala, pentru a pregati
pacientul, atat din punct de vedere fizic, cat si psihologic. Imobilizarea prelungita
si repausul dupa evenimentul acut pana la interventia chirurgicala duce la atrofia
severa a cvadricepsului, iar recuperarea postinterventie va fi mai dificila.
După o intervenţie chirurgicală înainte de a părăsi sala de operaţie o
imobilizare de genunchi şi o punga de gheaţă vor fi aplicate pe genunchi. Este
foarte important ca in primele 10 zile sa faceti exercitii pentru mentinerea extensiei
si sa tineti gheata pe genunchi. Recuperarea efectiv incepe a doua zi dupa operatie.

 Punga cu gheata va contribui la  reducerea durerii şi umflăturii. Crioterapia  ar

trebui să fie utilizata continuu pentru primele 3-4 zile dupa operatie.  Ulterior
gheata ar trebui să fie folosita pentru aproximativ 30 de minute,  între sesiunile
de kinetoterapie.
-Imobilizarea in orteza ajută la menţinerea extensiei şi trebuie purtata in mod
continuu la inceput, ulterior in timpul mersului si somnului, în rest  aceasta
poate fi înlăturata

Exercitii de kinetoterapie, postoperator:

1. Se poate face si un masaj de relaxare usor, fara a apasa, cu o crema care sa
incalzeasca timp de 10 minute.
2. Se face o incalzire prin care sa punem in miscare corpul, apoi ne vom axa pe
exercitii specifice recuperarii genunchiului.

Incalzirea se va face timp de 10

minute cu exercitii usoare si nu foarte complexe.

Stretching-ul se va face 5 minute in

preajma kinetoterapeutului.

3. Dupa incalzire vom trece la

recuperare prin exercitii de
kinetoterapie.

Etapa 1: ( primele 7 zile)

In primele 7 zile este foarte important sa lucrati pentru a va recapata

extensia.

Obiective:
 controlul  durerii şi al tumefactiei
-efectuarea imediata a unei  game variate de exerciţii de mişcare
 -atingea şi menţinerea  complet pasiva a extensiei
-prevenirea atrofierii muschiului cvadriceps
-reluarea mersului
-controlul durerii şi al tumefactiei

1) Perioada imediat interventiei chirurgicale trebuie sa stati cu piciorul ridicat

(pozitie procliva si sa puneti gheata pe genunchi)
2) Nu stati perioade lungi de timp cu piciorul într-o poziţie fixa (mai jos decât
restul corpului), ca acest lucru va duce la cresterea in volum a genunchiului si a
piciorului.  Când sunteti aşezat pentru o  perioadă semnificativă de timp, ridica-vă
piciorul pe un scaun.
3) Conbaterea durerii presupune administrarea de altialgice si antiinflamatoare in
cursul spitalizarii.
4) In primele 10 zile va sfatuim sa nu calcati cu toata greutatea pe piciorul operat.
5) Puteti sa faceti dus, dar suturile trebuie protejate de apa.In prima zi şi noapte,
după o ligamentoplastie, vă puteţi aştepta ca pansamentele sa se imbibe cu sange. 
Acest lucru este normal! Vrem ca sângele să se scurgă din genunchi in
pansamente, mai degrabă decât sa se acumuleze în genunchi şi sa produca
tumefactie şi dureri. Dupa 2 zile, timp in care durerile si tumefactia s-au ameliorat,
pacientul va incepe kinetoterapia prin inlaturarea imobilizarii din 3 in 3 ore
Acesta este o perioadă critică pentru timpul procesului de recuperare,
deoarece atunci corpul tău este cel mai vulnerabil. Chirurgia este o experiență
traumatizantă pentru mușchi, ligamente și alte țesuturi, acesta fiind și motivul
inflamațiilor după operație.
În perioadă imediat următoare după intervenția chirurgicală veți simți
durere, inflamație, și, posibil, acumulare de lichid în exces în jurul articulației
genunchiului. Procesul de reabilitare începe imediat după operație, și vi se
vor da exerciții care trebuie efectuate zilnic pentru a sprijini recuperarea. În acest
timp, nu veți avea voie să vă lăsați toată greutatea pe piciorul afectat, astfel încât
veți fi nevoiți să utilizați cârje și să limitați mobilitatea dumneavoastră cu ajutorul
unei orteze post operatorie.
 Exercitii de kinetoterapie pentru refacere

1. 3 reprize/zi a cate 8 seturi de 10 repetari:flexia coapsei pe bazin la 45-60

grade. In decubit dorsat, cu genunchiul in extensie, pacientul ridica piciorul la 45-
60 de grade si mentine pozitia 6 secunde. Excercitiile se executa cu multa blandete.
Dupa fiecare ridicare pacientul isi poate relaxa musculatura 2-3 secunde.

2. 3-4 reprize/zi a cate 10-15 minute: extensia completa. Extensia o puteti recastiga
prin 2 tipuri de exercitii pe care trebuie sa le alternati. In decubit dorsal, plasati un
prosop strans sub tendonul achilean (sub glezna), si lasati piciorul sa se relaxeze. In
decubit ventral, stati cu 1/3 inferioara a coapsei pe marginea mesei de kinetoterapie
si relaxati membrul pelvin. Hiperextensia trebuie evitata.

3. 4-6 reprize/zi a cate 10 minute de flexie pasiva si extensie activa 0-90 grade: la
marginea mesei de kinetoterapie piciorul este lasat in jos pasiv sub actiunea fortei
 gravitationale, si ridicat  prin contractia ms cvadriceps, ajutat cu piciorul
controlateral (neoperat) in ambele faze.

4. pacientul poate folosi pasiv o bicicleta ergonomica, pedaland doar cu piciorul

sanatos.

5. La un perete, din picioare stând, rulare de pe vârfuri pe intreaga talpă. (10sec-4

repetări).
6. De pe scaun, stand, cu piciorul înclinat la 45grade, impinge călâiul in podea,
încordând spatele coapsei. (tine 5 sec şi repetă de 3 ori).

7. La scara fixă, din picioare stand, ridicarea membrului cu genunchiul îndoit pe

fiecare treapta a scării (până la limita propriei flexibilităţi) - cu fiecare picior - 2
repetări
8. De pe scaun, stand, cu piciorul înclinat la 45grade, ridică piciorul cât îţi permite
mobilitatea( fără durere)- 10 repetări- 4 ori.

9. Din decubit dorsal, îndoim genunchii şi poziţionăm între ei mingea de volei.

Sprijinindu-ne pe călcâie realizăm ridicari de bazin.(10 repetari de 2 ori).

Etapa 2 (recuperare in zilele 15-20 )

Obiective:
 mentinerea extensiei complete
-atingerea unei flexii de 100-120 de grade
-tonifierea musculaturii coapsei, astfel incat pacientul sa poata renunta la
imobilizare. Pacientul trebuie sa continuie sa scoata imobilizarea de 4-6 ori pe
zi a cate 10-15 minute, sa continuie kinetoterapia: contractii izometrice,
ridicarea membrului la 90 de grade, extensie pasiva, extensie pasiva asistata
 prin contractia ms. cvadriceps, flexie pasiva si activa. Flexia trebuie sustinuta
cu piciorul controlateral pana se ating 100-120 de grade

 
In plus, pacientul trebuie sa stea in ortostatism (in picioare), cu membrele in usoara
rotatie externa, sa se sprijine cu mainile de o masa pentru a avea stabilitate si
saflecteze usor genunchii. Flexia trebuie mentinuta 6 secunde si exercitiul trebuie
efectuat pe parcursul a 3 seturi de 10 repetari.
Pacientul va incepe sa se ridice pe varfuri: 3 seturi a 10 repetari, 6 secunde fiecare
exercitiu.
Pacientul va continua sa lucreze la bicicleta astfel: la intensitate mica.
-rezistenta se va mari dupa 5-6 saptamani postoperator
-timpul petercut pe acest aparat va creste progresiv de la 3 reprize a cate 5 minute
in prima saptamana la 3 reprize a cate 20 de minute in a treia.
-dupa 4 saptamani nu exista o restrictie legata de timpul petrecut pe bicicleta.
Dupa 3 saptamani, pacientul poate renunta la carje si la imobilizare. Masina poate
fi condusa dupa 4-6 saptamani, daca piciorul operat este dreptul si dupa 3
 saptamani daca este stangul. Daca masina are cutie automata, in cazul piciorului
stang dupa 7 zile.
1. Întins pe spate, cu picioarele întinse, tragem vârfurile piciorului înapoi şi realizăm
ridicari cu membrul inferior incordat până se formează un unghi de 30 de grade.
(10 repetari de 2 ori pe fiecare picior).

2. Întins pe spate, cu picioarele întinse, tragem vârfurile piciorului înapoi , ridicăm

membrul inferior până se formează un unghi de 30 de grade şi se deplasează spre
exterior(20cm). (10 repetari de 2 ori pe fiecare picior).

3. Din decubit dorsal, întindem un membru inferior, iar pe celalat îl îndoim. Membrul
inferior întins îl ridicăm, fixându-ne stabilitatea pe cel îndoit. Se va repeat de 10 ori
de 2 ori pe fiecare picior.
4. Din decubit ventral, întindem un membru inferior, iar pe celalat îl îndoim.
Membrul inferior întins îl ridicăm, fixându-ne stabilitatea pe cel îndoit. Se va
repeat de 10 ori de 2 ori pe fiecare picior.

Etapa a 3-a (recuperare in zilele 22-40)

 Pacientul trebuie sa continuie kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea

membrului la 90 de grade, extensie pasiva, extensie activa asistata prin
contractia ms. cvadriceps, flexie activa. Flexia trebuie sa atinga 125 de grade.
Practic pacientul trebuie sa castige toate gradele de mobilitate.
-In continuare se poate adresa unei sali de gimnastica pentru a lucra cu greutati
sub indrumarea unui profesor de kinetoterapie. Este foarte important innotul in
aceasta etapa. Pacientului i se permite dupa 4 saptamani sa mearga cu bicicleta
in aer liber, fara merge pe diferente de nivel.
-Jokingul este permis dupa 12 saptamani, iar alergarea cu schimbarea directiei
dupa 16 saptamani.
-Reintegrarea sportiva este permisa dupa 9 luni.
1. Fandări, cu spatele drept şi cu piciorul accidentat în spate. Uşor lasă-ţi corpul in
faţă până când piciorul din faţă formează un unghi de 90 de grade( 3 seturi-10
repetări).

2. De pe un genunchi, cu o minge de volei ( o sticlă cu apă), mişcăm mainile in faţă

de 10 ori fără să mişcăm genunchiul.

3. De pe un genunchi, cu o minge de volei ( o sticlă cu apă), deaupra capului de 10

ori fără să mişcăm genunchiul.
 4. .De pe un genunchi, cu o minge de volei ( o sticlă cu apă), rotim mingea de 3
ori in jurul capului(fără să atingem capul), apoi de 3 ori in jurul coapsei.

5. La scara fixă, de pe prima treaptă, genuflexiuni cu sprijin. (10 repetări -3 ori)

6. ”Scaunul fără scaun”- sprijinit de un perete, ne coborâm trunchiul până se

formează un scaun.( se menţine 30 secunde).
Trei la șase luni după intervenția chirurgicală
În acest timp, corpul dvs. este aproape gata pentru o reîntoarcere în condiții de
sigurantă la activitatea sportivă. Kinetoterapeutul dvs. va continuă să vă recomande
exerciții specifice de întărire pentru a sprijini țesuturile conjunctive în articulația
genunchiului și care să vă ajute la prevenirea accidentărilor în viitor. Deasemenea
este recomandat ca în această perioadă să purtați o orteză de genunchi, chiar și
pentru activitătile cu impact redus asupra acestuia.

După șase luni, presupunând că aveți o vindecare completă, vă puteți întoarce la

activitatea dvs. sportivă completă. Mulți doctori recomandă utilizarea unei orteze
de protecție până la unul sau doi ani după operație LIA.

O supraveghere medicală săptămânală în timpul primei faze de reeducare este

de dorit deoarece poate ameliora rezultatele, permiţând respectarea mai riguroasă a
programului de recuperare şi ajustarea sa în funcţie de fiecare pacient, precum şi
depistarea precoce a eventualelor complicaţii.

Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul instabilitatilor de

genunchi, dupa aplicarea tratamentului chirurgical, este reprezentat de  recuperarea
medicală.