Recuperarea genunchiului

protezat
• Artroplastia de genunchi sau protezarea de genunchi presupune
înlocuirea articulației genunchiului și poate fi denumită mai corect
„refacerea suprafeței” genunchiului deoarece doar suprafața oaselor
este în realitate înlocuită.
 Când este indicată artroplastia sau protezarea de
genunchi ?

Pacientul care decide o protezare de genunchi, la recomandarea chirurgului

ortoped, a ajuns în stadiul în care:
• are durere severă de genunchi sau rigiditate care limitează activitățile de zi
cu zi
• mersul pe jos, urcatul scărilor sau așezatul/ridicatul de pe scaun este tot
mai dificil
• se confruntă cu durere moderată sau chiar severă în poziția de repaus care
apare pe timpul nopții sau a zilei
• se instalează o inflamație cronică a genunchiului care nu se mai
ameliorează prin medicamente antiinflamatoare administrate pe cale orală
sau prin unguent aplicat local
• apare deformarea articulației genunchiului
 Cauze
• Cauza cea mai comună este artroza, în cazul genunchiului fiind
numită gonartroză (degradarea articulației genunchiului).
Cauze care pot duce la apariția gonartrozei:
• gonartroză primară – fară o cauză anume, identificabilă. Apare cel mai
frecvent la persoane peste 50-60 ani
• gonartroză apărută în contextul artritei reumatoide (reumatism). Aceasta
tulburare inflamatorie afectează membrana sinovială, țesut care tapetează
interiorul capsulei articulațiilor mobile.
• gonartroză post-traumatică. Apare în urma unui traumatism al
genunchiului, cum ar fi o fractură osoasă, sau ruptură de ligamente. Așadar,
recomandarea intervenției chirurgicale se face în funcție de durere și
imposibilitatea pacientului de a se mișca, și nu doar în funcție de vârstă.
 Tipuri de proteza
• totală
• parțială sau unicompartimentală

• Longevitatea unei proteze este strâns legată de un număr de factori

precum: gradul de activitate al pacientului, greutate, cuplul de
frecare.
• Materialele moderne, inclusiv polietilena de generație nouă cu
antioxidant oferă o protecție importantă la uzură. Conform datelor
din literatura medicală, uzura materaielor nu mai reprezintă o cauză
semnificativă de eșec a endoprotezei.
 Proteza partiala sau unicompartimentala
Protezarea parțială a genunchiului, cunoscuta ca
si proteza unicompartimentala este o procedura chirurgicala de înlocuire a unei
suprafeței articulare uzate, indicată în artroza severă care afecteaza un singur
compartiment al genunchiului.
Genunchiul are 3 compartimente:
• Compartimentul patelo-femural situat în partea din față a genunchiului, între
rotula și șanțul femurului denumit trohlee.
• Compartimentul medial situat în partea interioară a genunchiului între femur si
tibie.
• Compartimentul lateral situat în partea laterala a genunchiului între femur si
tibie.
Oricare dintre compartimentele genunchiului poate fi afectat de artroza în diferite
grade de severitate. Protezarea parțială a genunchiului este indicată atunci când
artroza este limitată strict la unul dintre compartimente.
 Proteza unicompartimentala
Prin comparatie cu proteza totala de genunchi, proteza
unicompartimentala are câteva avantaje:
• Intervenție mai putin invaziva.
• Pierdere mai mică de sânge.
• Durere postoperatorie mai mica.
• Pastrarea intactă a părților sănătoase din genunchi.
• Păstrarea ligamentelor.
• Recuperare mai rapidă.
• Mobilitate mai bună a genunchiului.
• Păstrarea proprioceptiei, genunchiul se simte mai natural.
 Proteza totala
• Reprezinta tipul cel mai frecvent folosit de proteza de genunchi.
Protezele totale au beneficiat de o cunoastere mai buna a fiziologiei
genunchiului, in mod particular a notiunilor de rulare, alunecare si
rotatie tibiala in timpul flexiei-extensiei. Protezele cu un singur grad
de libertate (protezele “in balama” au fost practic abandonate in
favoarea protezelor totale actuale care respecta sistemele
ligamentare ale genunchiului si care necesita rezectii osoase minime.
Etape in procedura de artoplastie totala
Procedura de artroplastie a genunchiului implică trei sau patru etape de bază:
1.Pregătirea osului. Suprafeţele deteriorate ale cartilajului articular sunt
îndepărtate împreună cu o mică parte din osul de dedesubt.
2.Aplicarea implantului(de metal). Cartilajul îndepărtat este înlocuit cu implanturi
metalice care recreează suprafaţa articulaţiei. Aceste elemente metalice de
cele mai multe ori se cimentează în os.
3.Aplicarea unui distanţier. Un distanţier de polietilenă(plastic) este inserat între
componentele metalice pentru a asigura o suprafaţă lină de alunecare.
4.Refacerea suprafeţei rotulei. În funcţie de caz, suprafaţa articulară a rotulei
poate sau nu fi refăcută. Refacerea acesteia se face cu ajutorul unei
componente din polietilenă(plastic).
• Toate aceste componente formează proteza de genunchi.
Artroplastia totală de genunchi presupune înlocuirea cartilajului articular
degradat de la nivelul celor trei compartimente ale genunchiului cu o
proteză de genunchi. Aceasta e formată din trei componente:
1.Componenta femurală care este metalică şi înlocuieşte cartilajul
articular femural degradat.
2.Componenta tibială (metalică) care înlocuieşte cartilajul articular de la
nivelul tibiei.
3.Despărţitor de polietilenă (plastic) care se află între primele
componente, facilitând mişcarea de flexie/extensie a genunchiului.
A. Dezaxarea genunchiului în Varus.
B. Corectarea varusului prin
protezarea genunchiului şi axarea
corectă a membrului inferior.
 Exista doua perioade de recuperare:

• Recuperarea pe termen scurt, dureaza in medie 4-6 saptamani, la

finele acestora pacientul trebuie sa fie capabil de mers fara ajutor
(carje/cadru), initial pe distante scurte in jurul locuintei, sa doarma
fara a avea nevoie de pastile, sa nu mai foloseasca medicamente de
durere
• Recuperarea pe termen lung, dureaza de obicei pana la 6 luni, la
finele acestora pacientul trebuie sa fie complet vindecat si sa se
intoarca la activitatea obisnuita. In fapt, un pacient cu recuperarea
terminata trebuie sa simta ca are un genunchi normal sau aproape
normal, pe care il poate folosi in viata de zi cu zi, de fapt trebuie sa fie
semnificativ mai bine decat inainte de operatie in ceea ce priveste
durerea si functionarea genunchiului.
 Obiectivele kinetoterapiei
• combaterea durerii si inflamatiei
• mentinerea/refacerea fortei musculare
• evitarea deformarilor si a posturilor vicioase
• mentinerea/refacerea stabilitatii si a mobilitatii articulare
• recuperarea mersului
• Atingerea acestor obiective este realizata prin mijloacele terapeutice
specifice medicinii fizice, cu conditia ca metodologia de aplicare sa fie
permanent adoptata la stadiul bolii, sa fie progresiva si urmata cu
consecventa.
• Tratamentul fizical-kinetic trebuie individualizat pentru fiecare pacient
in parte.
• Acest program incepe la o zi dupa interventia chirurgicala, cand
kinetoterapeutul va invata pacientul cum sa miste genunchiul. De
asemenea, se va recomanda utilizarea unui dispozitiv de mobilitate
pasiva a genunchiului cu miscari usoare, line de indoire si intindere a
genunchiului.
Exemple de exercitii din primele 6 saptamani

• Contracția izometrică a cvadricepsului: încordați musculatura coapsei,

îndreptați genunchiul și încercați să mențineți pentru 5-10 secunde.
Repetați de zece ori în două minute, apoi faceți pauză un minut.
• Ridicarea piciorului: cu genunchiul întins, ridicați de la nivelul patului
piciorul câțiva centimetri și mențineți 5-10 secunde. Repetați până
obosește musculatura coapsei.

• Pomparea cu gleznă: retrageți și apăsați piciorul încordând musculatura

anterioară și posterioară a gambei, ca într-o mișcare de pedalare. Repetați
de 2-3 ori pe oră, timp de 2-3 minute fiecare repetare
• Exerciții de îndreptare a genunchiului: puneți un prosop rulat sub gleznă,
astfel încât călcâiul să nu atingă patul. Încordați coapsa, încercând să
atingeți patul cu spatele genunchiului. Mențineti atingerea pentru 5-10
secunde.
• Flectarea genunchiului pe pat: trageți piciorul către coapsă prin alunecare
pe pat, ținând călcâiul în contact cu patul, până obțineți flexia maximă,
apoi mențineți poziția 5-10 secunde. Repetați până obosește musculatura
coapsei sau până flexia este maximă.
• Exerciții tip “towel strecht” În poziție șezândă cu ajutorul unui prosop
sau bandă elastică plasată pe după talpa piciorului, faceți exerciții de
întindere a gambei timp de 10 min. de 3 ori/zi.
• Flectarea genunchiului pe scaun: plasați piciorul neoperat pe călcâiul
piciorului operat. Îndoiți genunchiul operat cât de mult puteți și
mentineți această poziție 5-10 secunde. Repetați până obosește
musculatura coapsei sau până flexia este maximă
• Cresterea mobilitatii genunchiului si a fortei musculare in flexie si extensie,
initial culcat in pat pe spate sau pe un scaun inalt, apoi in picioare cu sprijin
• Cresterea mobilitatea genunchiului in extensie completa incepand imediat
postoperator
• Efectuarea exercitiilor de mobilizare pasiva a rotulei sus-jos si in lateral
• Efectuarea de miscari active si pasive de flexie si extensie a genunchiului
• Cresterea mobilitatii genunchiului, soldului si gleznei, efectuarea de rotiri de
glezne in ambele sensuri
• Efectuarea exercitiilor izometrice ale muschilor cvadriceps, ischiogambieri in
pozitii care sa nu creeze durere
• Este util un masaj usor de drenaj si activare a circulatiei
• Efectuarea de serii de exercitii pe parcursul intregii zile
 La externare
La externare pacientul este capabil sa faca singur urmatoarele miscari:
• sa se aseze / ridice in/din pat fara ajutor
• sa flecteze genunchiul 90 de grade aproximativ sau sa inregistreze
progrese semnificative in flexarea genunchiului
• sa intinda complet genunchiul- extensia completa
• sa se deplaseze cu carje sau cu un cadru pe o suprafata plana si sa
poata urca si cobori 2-3 trepte
• sa poata face exercitii prescrise pentru acasa
 Dupa 6 saptamani de la operatie:

• Se poate face orice miscare cu genunchiul operat

• Trebuie continuate exercitiile de crestere a fortei musculare, folosind
greutati usoare la antrenament
• Trebuie continuate exercitiile de reluare a mobilitatii genunchiului
daca mai sunt necesare
• Se poate folosi bicicleta
• Se creste durata si distanta plimbarilor, se creste treptat nivelul de
activitate
• Corectarea mersului, nu se mai folosesc carje sau baston atunci când
se simte pregatit pacientul, conform prescriptiei medicale.
 Mersul cu carje
1. Poziția inițială, stat în picioare, cu sprijin pe membrul sănătos, cârje și
parțial cel operat.
2. Duceți cârjele în față, la o distanță de aprox. 45 cm
3. Pășiți cu membrul operat, spijinindu-vă parțial pe el și cârje
4. Aduceți membrul sănătos și sprijiniți-vă pe el, luând poziția inițială.
 Recomandari
• odata externat, pacientul trebuie sa fie activ, insa sa nu exagereze.
• Pacientul trebuie sa continue sa faca exercitiile cel putin 2 luni dupa interventia
chirurgicala.
• Sofatul se evita timp de 6-8 saptamani.
• In aeroport e bine ca pacientul sa aiba un act medical care sa ateste faptul ca are un
implant in caz de nevoie (detectoarele de metal din aeroport).
• Reintegrarea profesionala se face in functie de tipul de activitate desfasurata (6-8
saptamani).
• Pacientul poate merge pe jos fara restrictii dar mersul pe jos nu inlocuieste
programul de exercitii recomandate de medic si de kinetoterapeut.
• Inotul se poate practica la 6-8 saptamani de la interventie.
• Trebuie sa evite activitatile ce pun presiune mare pe genunchi, precum si ridicarea
greutatilor mari sau antrenamentul cu greutati foarte mari.
• https://www.youtube.com/watch?v=LMmJ6T7Zd-8&t=461s
 Complicații care pot să apară după protezarea de genunchi

Rata de de apariție a unor complicații în rândul pacienților este relativ mică. Totuși la pacienții
cu afecțiuni cronice, acestea pot să apară mai frecvent. Posibile complicații:

• infecții – pot să apară la câteva zile sau săptămâni după operație, la locul inciziei sau la un
nivel mai profund în jurul protezei. Riscul este mai mare în cazul în care pacientul a dobândit
o bacterie în timpul unor proceduri stomatologice, infecție de tract urinar sau în cazul unei
infecții a pielii.
• tromboza venoasă – apariția unor cheaguri de sânge în venele de la picioare este cea mai
comună și generală complicație în protezarea totală de genunchi și pot pune viața în pericol
dacă ajung la nivelul plămânilor. Din acest motiv este foarte important ca pacientul să poarte
ciorapi medicinali și să ia tratament cu anticoagulante.
• revizia protezei de genunchi – pe parcursul anilor utilizarea protezei ca urmare a activităților
sportive intense sau obezitate, duce spre un proces de uzare a componentelor protezei. De
asemenea în urma unor accidente în care s-a fracturat unul sau mai multe oase pe care este
aplicată proteza. În aceste cazuri este necesară o nouă intervenție de revizie (înlocuire a
protezei).