Universitatea ,, Alexandru Ioan Cuza”

Iași, FEFS

Proteza de genunchi

Cadru didactic: Lect. Dr. Lucaci Paul

Chisin Alexei
Student la Facultatea de Educație Fizică și Sport
Specializarea: Kinetoterapie și Motricitate Specială
Anul II, subgrupa I.

1
 Cuprins
1.Anatomia genunchiului..............................................................3
1.1 Osteologie......................................................................................................3
1.2 Artrologie......................................................................................................4
2. Proteza genunchiului.................................................................6
2.1 Indicații.............................................................................................................7
2.2 Tipuri de proteze..............................................................................................7
2.3 Etape preoperatorii..........................................................................................8
2.4 Recuperare postoperatorie..............................................................................8
2.5 Complicații postoperatorii..............................................................................9
3. Gonartroza..............................................................................10
3.1 Factori de risc.................................................................................................11
3.2 Simptomele gonartrozei.................................................................................11
3.3 Tratamentul....................................................................................................12
Bibliografie...................................................................................14

2
 1.Anatomia genunchiului
Articulația genunchiului este cea mai mare articulație a corpului omenesc
și este cea mai expusă la acțiunea factorilor nocivi externi deoarece :
1. Comparativ cu alte articulații mari cum ar fi coxofemurală,
scapulohumerală, articulația genunchiului este mai puțin acoperită și
protejată de părți moi.
2. Este foarte mult solicitată în statică și locomoție, fapt ce grăbește
uzura mai accentuată a elementelor sale componente.
3. Articulația genunchiului are numeroase implicații în patologie, fiind
sediul a numeroase traumatisme și a unor procese inflamatorii și
tumorale.

1.1 Osteologie.
Oasele componente ale articulației genuchiului sunt : femurul, tibia și
rotula.

3
1.2 Artrologie
Articulația genunchiului este o articulație bicondiliană, deci sunt posibile
doar mișcările de flexie și extensie la care se adaugă mișcări secundare de
rotație medială și laterală și mișcări de înclinare marginală.
Suprafețele articulare sunt reprezentate de către epifiza inferioară a
femurului, epifiza superioară a tibiei și fața posterioară a rotulei.
Epifiza inferioară a femrului este alcătuită din cei doi condili femurali
(condil medial și lateral); epifiza superioară a tibiei prezintă două cavități
glenoide separate prin spina tibiei.

În această articulație nu există o concordanță perfectă între suprafețele

osoase, astfel meniscurile intraarticulare contribuie la o concordanță mai
bună între condilii femurali și cavitățile glenoide.

4
Ca mijloace de unire avem capsula articulară care unește cele trei oase
(femurul, tibia, patela) și o serie de ligamente : ligamentul rotulian,
ligamentul popliteu oblic și popliteu arcuat, ligament colateral fibular,
ligament colateral tibial, ligamentul încrucișat anterior și posterior.

5
 2. Proteza genunchiului
Proteza de genunchi presupune înlocuirea suprafețelor articulare degradate
de la nivelul celor 3 compartimente ale genunchiului cu o articulație
artificială – proteză de genunchi.
Aceasta e formată din 3 componente :
1.componenta femurală – care este metalică și înlocuiește cartilajul
articular femural.
2.componenta tibială – care înlocuiește cartilajul articular de la
nivelul tibiei.
3.despărțitor de polietilenă – este de plastic și se află între primele
componente, facilitând mișcarea de flexie/extensie a genunchiului.

Intervenția chirurgicală de protezare durează circa 1-2 ore. Pacienții, de

cele mai multe ori, pot începe să meargă încă de a doua zi postoperator cu
ajutorul unui cadru de mers.
Recuperarea fizică și funcțională după protezarea genunchiului variază, dar
de obicei durează până la 2-3 luni.

6
2.1 Indicații
Protezarea genunchiului este o operație care se adresează pacienților ce
suferă de gonartroză, artrită reumatoidă și la care tratamentul conservator
este considerat inutil.
Operația se adresează de asemenea
pacienților care suferă de deviații de
tipul genu-valgum și genu-varum, dar
și la pacienți care au suferit
traumatisme ale genunchiului soldate
cu fracturi care nu s-au vindecat
corespunzător și care au rămas cu
sechele majore cum ar fi redoare
articulară sau durere foarte mare.

2.2 Tipuri de proteze

Există două categorii pricnipale de proteze de genunchi :

 Parțială (unicompartimentală) – este folosită pentru a înlocui părțile
afectate ale genunchiului.
 Totală (tricompartimentală) – folosită pentru înlocuirea completă a
suprafețelor articulare ale articulației genunchiului.

7
După sistemul de fixare distingem :
 Proteză cimentată.
 Proteză necimentată.
După mobilitatea pieselor protezei :
 Proteză cu platou tibial fix.
 Proteză cu platou tbial mobil.

2.3 Etape preoperatorii

Înainte de operație, medicul poate solicita diverse controale de specialitate
și analize, precum cele de sânge și de urina, electrocardiograma, pentru a
determina starea de sănătate a pacientului.
Este important și ca pacientul să informeze medicul ortoped în privința
medicamentației pe care o urmează. Uneori, va fi necesară întreruperea
administrării unor medicamente înainte de operație.
De asemenea, va fi realizat un consult preanestezic, unde medicul anestezic
va determina dacă va face o anestezie totală sau doar una rahidiană.
Foarte important este că pacientul nu trebuie să mănânce nimic cu opt ore
înainte de operație.

2.4 Recuperare postoperatorie

După operație, pacientului îi vor fi administrate medicamente antialgice
pentru reducerea durerii, medicamente anticoagulante, dar și un antibiotic
intravenos timp de 24 de ore pentru prevenirea apariției trombilor.
La fel este indicat și aplicarea gheții. Se va aplica aproximativ 20 de
minute la 2-3 ore.
La două zile după operație, pacientul va fi încurajat să facă primii pași,
asistat de un cadru și sub supravegherea unui medic kinetoterapeutic.
Spitalizarea durează între 3 și 5 zile, însă perioada de recuperare va dura
aproximativ 2-3 luni.

8
Se vor efectua exerciții pentru creșterea mobilității articulare, tonusului
muscular și exerciții pentru creșterea stabilității articulației genunchiului.
Exercițiul 1 : Din decubit dorsal, pacientul va executa alternativ flexii
plantare și dorsale ale piciorului.
Exercițiul 2 : Din decubit dorsal, pacientul va realiza o contracție
izometrică pe cvadriceps, va împinge cu partea posterioară a genunchiului
în planul mesei.
Exercițiul 3 : Pacientul este în decubit dorsal cu un sul poziționat sub
gleznă, va menține membrul inferior în această poziție pentru a promova
extensia gambei.
Exercițiul 4 : Din decubit dorsal, cu membrul sănătos flexat și cu fața
plantară sprijinită pe pat, pacientul va realiza flexia dorsală a piciorului
urmată de flexia coapsei pe bazin cu genunchiul extins.

2.5 Complicații postoperatorii

Printre posibile complicații postoperatorii se enumeră :
 Infecția – în ciuda administrării antibioticelor intravenoase, infecția
poate apărea în timpul spitalizării sau chiar și la un an după operație.
 Rigiditatea – unii pacienți pot simți o rigiditate a genunchiului char și
după operație.
 Tromboza venoasă – cea mai comună complicație a protezării
genunchiului este apariția trombilor.
 Amorțeala – din cauza unei leziuni nervoase, pacienții pot simți o
amorțeală la nivelul genunchiului.
 Fracturi – chiar și la ani după operație, pot apărea fracturi la nivelul
femurului, tibiei sau rotulei, caz în care este nevoie de o nouă
intervenție chirurgicală.
 Durerea.
 Descimentare.

9
 3. Gonartroza
Gonartroza sau osteoartrita articulației genunchiului este o boală
degenerativă a articulației, care este provocată de degenerarea cartilajului
până la distrugerea completă a acestuia, având ca rezultat deformarea
articulației.
Începutul patologiei este de obicei asociat cu modificări structurale ale
țesutului cartilajului la nivel molecular. Apoi procesul implică cartilajul
hialin, care devine tulbure, are o grosime redusă și este acoperit cu
crăpături microsopice stratificate.
Corpul reacționează instinctiv la dispariția cartilajului prin creșterea osoasă
în zonele periferice, ceea ce duce la creșterea osteofitelor.

3
.
1

Factori de risc
Principalul factor în apariția gonartrozei o reprezintă vârsta înaintată
asociată cu distrugerea progresivă a cartilajului articular.
Alți factori ai apariției gonartrozei sunt :
 Obezitatea

10
  Suprasolicitarea articulară
 Tulburări metabolice
 Dezechilibrele hormonale mai frecvent întâlnite la persoanele de
genul feminin
 Predispoziție genetică
 Sporturi de contact
 Efortul fizic prelungit
 Intervenții chirurgicale la nivelul genunchiului

3.2 Simptomele gonartrozei

Principalul simptom al gonartrozei este reprezentat de durerea de genunchi
localizată în partea anterioară și mediană a articulației care apare la
mobilizarea membrului inferior și determină bolnavul să adopte poziții
antalgice vicioase cu deformarea mersului. Apar compensări în timpul
mersului, pacientul rotește membrul inferior către exterior și înclină
trunchiul spre anterior pentru a ameliora durerea.
Alte simptome ce alcătuiesc tabloul clinic al gonartrozei sunt :
 Dificultatea în executarea mișcărilor de flexie și extensie a
genunchiului
 Tumefierea articulației genunchiului datorată îngroșării sinoviale
 Eritem și creșterea temperaturii locale la nivelul articulației
 Prezența cracmentelor la mobilizarea articulației
 Rigidititate articulară
 Atrofia mușchiului cvadriceps

3.3 Tratamentul
Tratamentul gonartrozei depinde de stadiul acesteia, existând tratament
non-chirurgical și tratament chirurgical.

11
Tratamentul non-chirurgical este reprezentat de : tratamentul
medicamentos, tratamentul cu celule regenerative și cel kinetoterapeutic.
Tratamentul medicamentos trebuie urmat pe o perioadă lungă de timp
pentru a acționa asupra bolii. Tratamentul cu antiinflamatoare va ameliora
durerea și inflamația articulației. La fel se pot folosi suplimente alimentare
precum tabletele cu condroitină și acid hialuronic. Acest tip de tratament
nu vindecă articulația, ci doar reduce din simptomatologie.
Tratamentul cu celule pentru regenerare s-a dovedit a fi eficient. Celulele
sunt colectate din măduva osoasă sau țesut adipos. Ele secretă molecule
bioactive care stimulează reparația țesuturilor. Această metodă de
tratament a fost inițiată în România în anul 2014 de către dr. Andrei Ioan
Bogdan.
Tratament kinetoterapeutic constă într-un set de exerciții menite să
consolideze sănătatea pacientului.
Ca obiective vom avea : creșterea mobilității articulare pe mișcarea de
flexie și extensie a genunchiului; tonifierea mușchiului cvadriceps;
stretching pe mușchii ischiogambieri; reducerea durerii; combaterea
inflamației.
Exercițiul 1 : Din așezat, cu un sul poziționat la nivelul genunchiului,
pacientul va realiza extensia gambei.
Exercițiul 2 : Din decubit dorsal, pacientul va efectua flexia gambei cu
rularea călcâiului pe planul patului.
Exercițiul 3 : Din decubit dorsal, pacientul va realiza bicicleta.
Exercițiul 4 : Pacientul este în decubit dorsal cu membrul afectat în flexie
de 90 de grade, va realiza flexia alternativ extensia gambei.
Exercițiul 5 : Din decubit dorsal, cu membrele inferioare în flexie cu
sprijin pe pat și cu o bandă elastică poziționată între coapse, pacientul va
efectua abducții.
Exercițiul 6 : Din ortostatism cu fața la spalier și cu mâinele sprijinite pe
spalier, pacientul va urca 5 trepte cu membrul inferior afetcat.
Exercițiul 7 : Din decubit dorsal, cu o bandă elastică poziționată la nivelul
feței plantare a piciorului și cu membrul sănătos în flexie cu sprijin pe pat,
12
pacientul va realiza flexia coapsei cu genunchiul extins, în punctul de
flexie maximală pacientul va menține poziția timp de 6 secunde pentru a
întinde mușchii din regiunea posterioară a coapsei.
Exercițiul 8 : Din decubit dorsal, cu membrele inferioare în flexie cu sprijin
pe pat și cu o minge poziționată între genunchi, pacientul va efectua
adducția.
Exercițiul 9 : Din decubit ventral, cu un săculeț cu greutate poziționat în
treimea distală a gambei, pacientul va efectua flexia gambei pe coapsă.
Exercițiul 10 : Pacientul este în decubit dorsal, va realiza flexia coapsei
simultan cu flexia dorsală a piciorului cu genunchiul în extensie.

13
 Bibliografie

https://chirurgiagenunchiului.ro/wp-content/uploads/2019/04/ghid-
proteza-genunchi.pdf
https://www.artroplastia.ro/artroplastie-genunchi/
https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/totul-despre-
recuperare/gonartroza-cauze-tratament
https://www.doctorortoped.ro/tratamente/proteza-de-genunchi
Victor Papilia, 2014, Anatomia Omului - Aparatul Locomotor.

14