Gonartroza

1
 CUPRINS

MOTTO……………………………………………………………………………............6 pag
ARGUMENT………………………………………………………………………………..7pag

I.Partea generală
1.1.1Inflamația……………………………………………………………………………8pag
1.1.1 Anatomia şi fiziologia aparatului afectat.....................................................................9.pag
1.2 Prezentarea teoretică a bolii
1.2.1 Definiţie ……………………………………………………………………………15pag
1.2.2 Etiologie…………………………………………………………………………….15pag
1.2.3 Patogenie…………………………………………………………………………....16pag
1.2.4 Simptomatologie ……………………………………………………………………17pag
1.2.5 Tratament…………………………………………………………………………....20pag
1.2.6 Diagnostic pozitiv.....…………………………………………………………………20pag
1.2.7. Diagnostic diferențial........................................................................,.........................20pag
1.2.8 Complicații…………………………………………………………………………..21 pag

II.Partea specială
Capitol II.1-Rolul Asistentului medical în Îngrijirea pacientului cu Gonartroză……..22pag

2.1 Internarea pacintului în spital…………………………………………………………..26pag

2.2 Asigurarea condiţiilor de spitalizare…………………………………………………….27pag
2.3 Asigurarea condiţiilor igienice a pacienţilor internaţi…………………………………..28pag
 Pregătirea patului şi accesoriilor lui…………………………………………………28pag

 Schimbarea lenjeriei de pat………………………………………………………….29pag

 Asigurarea igienei personale,corporale şi vestimentare a pacientului……………….29pag

 Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat…………………..30pag

 Observarea poziţiei pacientului în pat………………………………………………..31pag

 Schimbarea poziţiei şi imobilizarea pacientului……………………………………...31pag

2
  Captarea eliminărilor…………………………………………………………………32pag
2.4 Supraveghere funcţii vitale şi vegetative………………………………………………...33pag
2.5 Alimentaţia bolnavului si regim………………………………………………………….36pag
2.6 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului………………………………37pag
2.7 Recoltarea produsurilor biologice şi patologice………………………………………….45pag
2.8 Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale impuse de afecţiune…………….52pag
2.9 Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii……………………………………...61pag
2.10 Educaţie pentru sănătate………………………………………………………………...63pag
 Externare pacient……………………………………………………………………..63pag
2.11. Profilaxia bolii……… ………………………………………………………………....67pag
Capitol II.2
II.2 Prezentarea cazurilor de boală………………………………………………………...70pag
II2.1 Caz numar1 - plan de îngrijire
II2.2 Caz numar2 - plan de îngrijire
II2..3 Caz numar3 - plan de îngrijire
II2..4 Statistică asupra lucrării…………………………………………………………….87pag
.II2.5 Concluzie asupra lucrării…………………………………………………………….88pag
 Bibliografie…………………………………………………………………………..89pag

3
Motto:

"Fiecare om este autorul propriei sale sănătăţi sau boli ."

(Buddha)

4
 ARGUMENT

Civilizaţia pe care o construim astăzi tinde să facă viaţa omului cât mai sedentară şi
lipsită de cele mai mici eforturi. În dorinţa noastră obsedantă de confort, uităm că suntem
fiinţe active şi încercăm să reducem activitatea noastră doar la simpla apăsare a unui
buton.
În acest scop construim tot felul de roboţi şi de maşinării care treptat înlocuiesc
munca noastră de zi cu zi, noi având rolul de a-i supraveghea. Solicitarea musculară este
astfel înlocuită cu solicitarea psihică deci cu efort intelectual. Sănătatea noastră este
ameninţată de această boală a civilizaţiei moderne care se traduce prin lipsă de mişcare şi
surmenaj neuuro-psihic. Viteza crescută în activităţile prestate au o mai mare motivație de
deplasare, criza de timp, grabă. Având în vedere creşterea numărului bolnavilor cu artroze,
lucarea de faţă îşi propune să înceapă, să încerce, găsirea unor noi modalităţi de aplicare
precoce şi sistematică a procedeelor şi mijloacelor de recuperare prin care pacientul să-şi
restabilească mai repede capacitatea funcţională şi să asigure reintegrarea socială şi uneori
profesională.
Deşi este un subiect explorat lasă loc de cercetare şi de îmbunătăţire a actualelor
metode şi procedee de tratament, o recuperare mai deosebită, a diferitelor tipuri de artroze.

5
 1.1Inflamația

Inflamaţia sau umflarea tendoanelor din jurul articulaţiei genunchiului este

menţionată astfel Tendinita , una dintre cele mai comune cauze de inflamație la nivelul
genunchiului. Există mai multe tendoane în jurul articulaţiei genunchiului, dintre care
amintim: cvadricepsul, , popliteu şi tractul iliotibial.
De obicei, unul sau mai multe dintre aceste tendoane, care sunt implicate în tendinită
la genunchi, se înseră la nivelul tibiei. Aceste tendoanele ajută la efectuarea mişcărilor
piciorului şi gambei.

Cauzele şi riscurile de tendinită la genunchi

Tendinita la genunchi, de obicei, apare atunci când există o mişcare bruscă (de
răsucire/rotaţie) a articulaţiei genunchiului, afectând unul sau mai multe tendoane. La
oamenii în vârstă, tendoanele şi alte ţesuturi din organism sunt slăbite şi devin fragile, ceea
ce face că Tendinita să apară mai frecvent la persoanele înaintate în vârstă. Pacienții de
vârstă mijlocie sunt supuşi mai des la acest risc.
Oamenii, care practică un sport cu schimbări rapide de direcţie, sunt predispuşi la a
dezvolta Tendinita, aşa cum sunt cei care joacă sau fac exerciţii pe suprafeţe inegale. Este
mai frecventă în rândul alergătorilor, schiorilor, jucătorilor de baschet, tenis, inclusiv a
jucătorilor de fotbal.

Semnele şi simptomele Tendinitei

Primul semn va fi o uşoară durere în apropierea articulaţiei genunchiului, de obicei, în
timpul activităţii. În cazul în care activitatea este continuată, durerea creşte în intensitate,
mai ales în timpul activităţii, dar şi în repaus. Tendonul afectat va fi dureros la atingere.
Urcatul scărilor, poziţia în şezut, şi seara când vă odihniţi, vor face durerea să fie mai
intensă. Umflarea genunchiului devine evidentă în jurul tendonului, iar zona devine roşie şi
caldă. Acest lucru se datorează inflamaţiei tendonului şi acumulării de lichid.

6
Figura1.1
1.1 Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie a aparatului afectat

1.1.1 Genunchiul
Genunchiul, reprezintă partea membrului inferior la nivelul căruia gamba se uneşte cu
coapsa. Articulaţia genunchiului trebuie să fie mobilă şi suplă pentru a permite flexia şi extensia
membrului inferior. Ea, trebuie de asemenea sa fie stabilă, având în vedere că ea, trebuie să
susţină toată greutatea corpului.
Componentele osoase:
a) Extremitatea distală a femurului – reprezentată de cei doi condili femurali, orientaţi
oblic, cel medial fiind mai proeminent şi mai lung decât cel lateral.
- feţele articulare ale celor doi condili femurali sunt curbate şi divergente în direcţie dorsală şi
separate prin fosa intercondilară;
- faţa articulară patelară, uneşte anterior condilii femurali şi este divizată de un şanţ vertical, într-
o parte medială mai mică şi într-o parte lateral mai mare;
- faţa articulară posterioară a patelei este ovalară, divizată deasemenea de o creastă verticală, într-
o arie medială mai mică şi o arie laterală mai mare;
b) Extremitatea proximală a tibiei – prin prezenţa celor două suprafeţe articulare
excabate ale platoului tibial, situaţi medial şi lateral de eminenţă intercondiliană.
Componente cartilaginoase:

7
 a) Cartilajul articular hialin – este prezent pe faţa articulară a condililor femurali şi pe
faţa articulară posterioară a patelei având grosimea de 2-3mm, iar pe suprafeţele articulare
superioare a tibiei, are grosimea de 6-7mm în partea centrală şi mai subţire în partea periferică.
b) Meniscurile intraarticulare – sunt două formaţiuni fibrocartilaginoase de formă
inelară incompletă, situate intraarticular şi fixate la periferia suprafeţelor articulare superioare ale
tibiei, asigurând congruenţa între suprafeţele condililor femurali şi feţele articulare superioare ale
tibiei. Fiecare menisc are un corn anterior şi posterior, cu inserţia pe iminentă intercondiliană. Pe
secţiunea verticală are formă triunghiulară cu bază spre exterior şi vârful orientat spre centrul
suprafeţei articulare ale tibiei prezintă:
- faţa superioară concavă vine în contact cu condilul femural;
- faţa inferioară plată priveşte pe faţa articulară a tibiei;
- baza sau faţa externă a discului, mai groasă, aderă pe capsulă articulară.
Meniscurile anterioare sunt unite prin ligamentul transvers. Ele dispun de o mobilitate
redusă alunecând pe platoul tibial, în timpul mişcărilor genunchiului.
Meniscul lataral are forma unui inel aproape complet (aspect de „O”) interupt la nivelul
eminenţei intercondilare.
Meniscul medial are formă de semilună cu o interupere mai largă (aspectul literei „C”).
Cornul anterior se inseră pe marginea anterioară a platoului tibial; iar cornul posterior pe aria
intercondiliară posterioară.
figura1.1

8
Mijloace de unire:
Capsula articulară fibroasă are forma unui manșon care uneşte cele trei oase: femurul,
tibia şi patela, şi este întreruptă de faţa articulară a patelei. Capsula este mai subţire şi mai slabă
pe faţa anterioară şi mai puternică pe faţa posterioară. Este formată din fibre longitudinale
puternice, de fibre transversale şi oblice. Inserţia femurală, anterior se află deasupra feţei
articulare patelare, cu 10-15mm, după care trece medial şi lateral, sub epicondili, iar posterior are
o invaginare.
Intercondiliara, pătrunde până la ligamentele încrucişate. Inserţia tibială, urmăreşte
configuraţia condililor tibiali, respectiv marginile suprafeţelor articulare. Inserţia patelară se află
la marginea suprafeţei articulare. Capsula articulară se fixează pe faţa externă a
meniscurilor. Articulaţia tibio-fibulară este extra-capsulară.
Ligamentele genunchiului:
a) Ligament patelar sau rotulian, este tendonul fibros de inserţie al muşchiului quadriceps
femural, situat pe faţa anterioară articulaţiei. Are o lungime de 5-6 cm, o lăţime de 3cm, de formă
triunghiulară cu bază în sus şi cuprinde patela care astfel devine un os sesamoid. Se inseră pe
partea inferioară a tuberozităţii tibiei.
b) Retinaculul medial şi lateral al patelei, au aspectul de lame fibroase, expansiuni ale
quadricepsului femural. Sunt întinse între condilii tibiali şi marginea laterală a rotulei, numite şi
aripioarele rotulei.
c) Ligamentul colateral tibial, este o formaţiune fibroasă aplanată, mai bine individualizată pe
partea superioară, iar inferior se confundă cu capsula fibroasă a genunchiului. Este întins între
epicondilul medial al femurului şi condilul medial al tibiei.
d) Ligamentul colateral fibular subţire, rotund superior, se inseră pe epicondilul lateral al
femurului inferior pe faţa antero-laterala a capului fibulei. Nu aderă pe capsula fibroasă.
e) Ligamentul popliteu oblic sau expansiunea recurentă a muşchiului semimembranos: are un
traiect oblic de jos în sus şi lateral, de la tendonul muşchiului până la condilul lateral al
condilului.
f) Ligamentul popliteu arcuat, bandă fibroasă arcuată aşezată transversal cu concavitatea în sus,
pe faţa posterioară a capsulei articulare. Se întinde între condilul lateral şi faţa medială a capsulei
fibroase.

9
figura1.2

g) Ligamentele încrucişate sunt două ligamente puternice situate profund în fosa intercondilară,
intraarticular, dar și extrasinovial. Sunt întinse între ariile intercondiliene ale tibiei, şi condilii
femurali.
- ligamentul încrucişat anterior pleacă de pe aria intercondiliară anterioară, oblic în sus, înapoi
şi lateral la suprafaţa intercondiliana a condilului lateral.
- ligamentul încrucişat posterior are o direcţie oblică în sus, înainte şi medial, întins între aria
intercondiliană posterioară şi faţa intercondiliană a condilului medial al femurului. Reprezintă cel
mai important ligament de unire al articulaţiei genunchiului, asigurând contactul dintre
suprafeţele articulare. Ruptura ligamentelor încrucişate provoacă alunecarea platoului tibial sub
presiunea condililor femurali (mişcări în sertar al genunchiului).
h) Ligamentele menisco-femurale anterioare şi posterioare sunt întinse între cornul posterior al
meniscului lateral şi scobitura intercondiliana a femurului, fiind ataşate ligamentelor încrucişate.

10
Figura1.3

Corpul adipos:
Corpurile adipoase ale genunchiului au rolul de a umple golurile dintre elementele
articulare şi au următoarea dispoziţie:
- corpul adipos infrapatelar se află în partea anterioară a articulaţiei aşezat între ligamentul patelar
şi condilii femurali. Are o prelungire adipoasă (ligamentul adipos) care traversează articulaţia şi
se inseră în scobitura intercondiliana a femurului;
- corpul adipos posterior este aşezat dorsal de ligamentele încrucişate şi umple golurile fosei
intercondiliene.
Sinoviala:
Căptuşeşte faţa internă a capsulei fibroase, se inseră pe marginea cartilajelor articulare de
pe femur, patelă şi tibie, unde capsula fibroasă se îndepărtează pe marginea cartilajului articular.
Are o structură complexă cu următoarele particularităţi.
Sinoviala este întreruptă la nivelul bordurii externe a meniscurilor articulare, împărţind
cavitatea în două etaje:
- etajul suprameniscal, corespunde articulaţiei femuro-meniscale;
- etajul inframeniscal ce corespunde articulaţiei menisco-tibiale.
Anterior, sinoviala acoperă faţa posterioară a corpului adiopos infrapatelar şi îl
delimitează astfel de cavitatea sinovială, iar cordonul adipos ridică sinoviala formând plica
sinovială infrapatelară.
Posterior, sinoviala trece înaintea ligamentelor încrucişate şi a corpului adipos posterior.
Pe laturile ligamentelor încrucişate, sinoviala se reflectă anterior spre cavitatea articulară,
formând două plici verticale. Astfel cele două ligamente au o poziţie extra-sinovială, împreună cu
eminenţa intercondiliană a tibiei, ele aşa dar, între sinovială şi capsula articulară.

11
Figura1.4
Prelungirile sinovialei sunt:
- fundul de sac sau recesul suprapatelar; este o prelungire antero-superioară a sinovialei, situată
deasupra bazei patelei, între muşchiul cvadriceps femural şi femur. Comunică cu bursa seroasă
suprapatelară. Pe acest fund de sac se fixează fascicole musculare dependenţe ale cvadricepsului
femural numit tensorul sinovialei;
- fundul de sac sau recesul posterior; este reprezentat de prelungirea posterioară a sinovialei, care
comunică cu bursele periarticulare;
- fundul de sac de sub muşchiul popliteu;
- sub muşchiul geamăn medial;
- sub muşchiul semimembranos;
- în general fiecare comunică cu cavitatea sinovială;
- plicile alare sunt două cute simetrice curbe, ce pleacă de pe laturile patelei, converg în jos şi se
termină antero-inferior, în plica sinovială infra-patelară.

1.2 Prezentarea teoretică a bolii

1.2.1 Definiţie
Gonartroza este o afecţiune cronică degenerativă a articulaţiei, având ca rezultat
deteriorarea invalidantă a articulaţiei. Se produce practic o uzură progresivă a cartilajului

12
articular, care îşi pierde supleţea, apărând durerea şi limitarea mobilităţii genunchiului. Apare la
persoanele peste 50 de ani. figura2.1

1.2.2 Etiologie

Moştenirea familială:
- suprasolicitarea articulaţiei de-alungul vieţii (de exemplu meseriile care presupun căratul
greutăţilor, muncile agricole, sporturile de performanţă etc.);
- bolile preexistente (precum bolile reumatismale – Poliartrită Reumatoidă – sau afecţiunile
posttraumatice netratate la timp – rupturile de menisc), rupturile ligamentelor încrucişate.

Figura2.2

13
1.2.3 Patogenie
Factorii de risc pentru Gonartroză includ:
– Obezitatea: este cel mai mare „duşman” al articulațiilor membrului inferior. Creşter stresul
mecanic, a încărcării, a forţelor care apar şi se dezvoltă la acest nivel, sunt strâns legate de artroza
genunchiului,. S-a dovedit că un indice masă corporală (BMI = body mass index) crescut
predispune la îmbătrânirea prematură a articulaţiei genunchiului. Creşterea stresului mecanic nu
este direct proporţională cu creşterea în greutate. La o creştere a încărcării cu 2/3 faţă de greutatea
ideală, forţele care trec prin articulaţia genunchiului cresc de 10 ori.
– Vârsta: înaintarea în vârstă duce la scăderea proprietăţilor cartilajului articular, ulterior
apărând leziuni în diferite grade de evoluţie la acest nivel, ceea ce duce la apariţia modificărilor
radiologice precum îngustarea spaţiului articular, prezenţa osteofitilor, resorbţii osoase, leziuni
degenerative la nivelul ligamentelor intraarticulare (mai ales la nivelul meniscului intern).
– Traumatismele: pot distruge în mod direct cartilajul articular prin apariţia leziunilor condrale,
sau pot determina leziuni ligamentare (menisc, LIA, LIP) care în timp vor determina apariţia
Gonartrozei, uneori chiar dacă sunt tratate corect sau nu. Orice modificare anatomică la nivelul
articulaţiei genunchiului va determina o creştere a coeficientului de frecare intraarticular, o uzură
Mai mare, şi o afectare a cartilajului articular.
– Diabetul zaharat;
– Tulburări hormonale;
– Tulburări sistemice: Gută, Hemocromatoză, tulburări metabolice;
14
– Boli neuromusculare.
– Afecţiuni congenitale: laxităţi ligamentare, deviaţii de ax (genu varum, genu valgum, genu
recurvatum).
1.2.4 Simptomatologie
Simptomul principal este durerea. Provocată de mişcare, dispare la repaus, pentru ca în
stadiile avansate să fie permanentă (inclusiv noaptea). Durerea este mai intens dimineaţa sau
după o perioadă de inactivitate şi este meteosensibilă (se agravează la schimbarea vremii).
Genunchiul devine rigid şi umflat, ceea ce face ca mobilitatea să fie redusă (la îndoire sau
îndreptare).
Mersul este şchiopătat.
Genunchiul trosneşte la mişcările de îndoire/îndreptare.

 Prezintă 4 stadii:
Stadiul I – în care modificările articulare sunt minime, simptomatologia este caracterizată de
redoarea care apare după un moment de repaus (somn, stat la masă, în maşină), durere minimă
sau moderată (fiecare pacient percepe durerea în felul lui) şi uneori inflamaţie locală cu edem şi
tumefacţie, radiologic (radiografie, RMN) nu există modificări, artroscopic există semne ale
degenerării cartilaginoase (cartilaj moale, opac, posibil fibrilare fină a acestuia).
Stadiul II – simptomele sunt minime sau mai degrabă moderate, cu durere locală permanentă
mai frecvent în compartimentul intern, de intensitate medie, redoare articulară matinală
importantă (pacientul spune că are nevoie de 2-3 minute pentru a putea să îşi încălzească
articulaţia), semne de imflamatie locală cu edem, tumefacţie (apar periodic aceste semne
inflamatorii), radiologic apare îngustarea spaţiului articular, artroscopic apare fibrilarea
cartilajului şi degenerarea meniscală, de cele mai multe ori unicomparimental – în zona internă.
Stadiul III – simptome moderate, cu durere permanentă moderată intraarticulară, dar uneori ,
redoare matinală şi după repaus semnificativă (pacientul susţine că are nevoie şi de 10 minute
pentru a se mobiliza după un moment de repaus), limitarea mobilităţii articulare (flexia este
limitată de durere dar şi mecanic), cracmente osoase (zgomote articulare) la urcatul şi coborâtul
scărilor dar şi la mişcări simple de flexie/extensie, radiologic – îngustarea spaţiului articular,
osteofite la periferia articulaţiei, modificarea axului biomecanic al membrului pelvin, artoscopic –
fragmentarea cartilajului articular cu zone mai afecatete şi zone mai puţin afectate, corpi liberi

15
intraarticulari, osteofitoză marginea suprafeţelor articulare, leziuni degenerative meniscale.
Vezi figurile 2..3 si 2.4

Stadiul IV – simptome severe, durere foarte mare în repaus, noaptea, la schimbări de vreme, care
nu îl lasă pe pacient să se odihnească (după o perioadă simptomele nu mai răspund la
administrarea de antiinflamatoare orale sau locale, durerile fiind insuportabile), deformare
articulară în var sau valg, instabilitate articulară pacienţii fiind nevoiţi să poarte baston sau cârje.
Pentru a se putea deplasa, radiologic – spaţiu articular redus, dezaliniere biomecanică, scleroză

16
osoasă în punctele de sprijin, osteofoza marginală, artroscopic – lipsa cartilajului articular pe arii
întinse.

Vezi figura 2.5

Vezi figura2.6

17
1.2.5 Tratament
La primele manifestări se combină procedurile de fizio- şi kineto- terapie cu tratamentul
medicamentos condroprotector şi infiltraţiile intraarticulare.
a) Tratamentul medicamentos:
- medicamente împotriva durerii şi a inflamaţiei în timpul crizelor dureroase;
- medicamente care reduc uzura cartilajului articular (medicamente condroprotectoare);
- infiltraţii intraarticulare cu substanţe vascoelastice.
Atunci când tratamentul conservator îşi pierde eficacitatea, sunt necesare intervenţiile
chirurgicale.
b) Tratament chirurgical:
- artroscopia (curăţarea artroscopică a articulaţiei);
- osteotomiile (îndreptarea genunchiului pentru a uniformiza presiunile articulare);
- înlocuirea articulaţiei uzate cu o proteză internă.

1.2.6 Diagnostic pozitiv

Primul pas ȋn punerea dignosticului este reprezentat de analiza unor factori precum istoria
pacientului sau simptomele acestuia. Medicul poate chestiona pacientul ȋn legǎturǎ cu stilul de
viațǎ, istoricul medical, factorii de risc dar și privind alți factori precum cei genetici. Pentru ca
medicul să ȋși contureze o idee cȃt mai clară despre starea de sănătate a bolnavului, poate
recomanda realizarea analizelor de sȃnge sau a unui sumar de urinǎ. După acestǎ etapă, medicul
va recomanda realizarea unor radiografii simple, ȋnsǎ ȋn cazul ȋn care aceste imagini nu sunt clare
medicul poate realiza un test de rezonanța magnetică nucleară (RMN), o tomografie
computerizată sau o ecografie.

1.2.7 Diagnostic diferenţial

a) Leziuni traumatice la nivelul genunchiului:
Leziuni de menisc (diferențierea se face prin manevre de rotație a gambei); ruptură de
ligamente încrucişate. Diagnosticul se stabileşte pe baza examenului RMN.

b) Artritele genunchiului:

18
- artrite reactive care apar după 1-4 săptămâni ca răspuns la o infecție cu punct de plecare la
nivelul tubului digestiv sau urogenital, în special la purtătorii de antigen HLA B27. Are caracter
acut, migrator, sunt prezente semne de inflamație (edem, roşeaţă, căldură);
- artrite infecțioase: bacteriene, virale, fungice, parazitare. Modalitatea de transmitere este
hematogenă de la un focar situat la distanță (infecții respiratorii, urinare, infecții ale pielii, abces
dentar), pe cale limfatică din focare periarticulare (piele, țesut subcutanat), iatrogen în timpul
procedurilor invazive;
- artrite induse de microcristale (urât, pirofosfat de calciu, oxalat de calciu, etc). Cea mai
cunoscută este Artita Gutoasă care debutează brusc, în plină stare de sănătate, în câteva ore
articulația se înroşeşte, se încălzeşte şi se tumefiază, se poate insoți de febră, leucocitoză şi
creștere VSH. După câteva zile fenomenele regresează și bolnavul se recuperează integral.
Diagnosticul se stabilește prin analiza lichidului sinovial (sero-citrin uneori albicios, filant, cu
număr mare de leucocite, prezența cristalelor fagocitate de neutrofile, fie libere în cavitate
articulară).
c) Osteocondrita:
Leziunea apare mai frecvent în partea medială a articulației care suportă cea mai mare
parte din greutatea corpului. Zona de os de sub cartilajul articular este afectată prin deteriorarea
vaselor de sânge ale osului. Mișcarea genunchiului poate deveni dureroasă, poate fi umflat şi
inflamat la atingere.
Vezi figura 2.7

1.2.8COMPLICAȚII
-OSTEOCONDROZĂ
-INFECȚIA ARTICULAȚIEI
-DETERIORAREA SAU RUPTURA TENDOANELOR
-FACTORI DE STRES,DEPUNERE DE CRISTALE DE CALCIU LA NIVELUL
CARTILAJULUI ȘI APARITIA CADOCALCINOZEI

19
 Rolul asistentului medical în Îngrijirea
pacientului cu Gonartroză

”Rolul esențial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să-și
mențină sau recâștige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă
ar fi avut forța, voința sau cunoștințele necesare. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste
funcții astfel încât pacientul să-și recâștige independența cât mai repede posibil”-Virginia
Henderson – Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului.

Precizare O.M.S. descrie, de asemenea rolul nursei în societate și acesta este important pentru noi: ” Rolul
nursei în societate este să asiste indivizi, familii și grupuri, optimizeze și să integreze funcțiile fizice,
mentale și sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate.!

Aceasta implică personalul de nursing în activitățile de asistentă, ce se referă la sănătate ca și boală și care
privesc întreaga durată a vieții de la concepție la moarte. De aceea nursingul folosește cunoștințe și tehnici
din științele fizice, sociale, medicale, biologice și umaniste.

Personalul de nursing lucrează ca partener alături de lucrători de alte profesiuni și ocupații ce participă la
asigurarea sănătății în activități înrudite.

Individul și unde este cazul, familia sa vor trebui să fie implicate în toate aspectele pentru menținerea unei
bune sănătăți.

Funcțiile asistentei medicale sunt de natură:

- Independentă
- Dependentă
- Interdependentă
Funcțiile de natură independentă – asistenta asistă pacientul din proprie inițiativă, temporar sau
definitiv în:

20
 a) Îngrijiri de confort, atunci când el nu-și poate îndeplini independent anumite funcții. Ajutorul
asistentei este în funcție de vârstă, de natura bolii, de alte dificultăți, fizice, psihice sau sociale.
b) Stabilește relații de încredere cu persoana îngrijită sau cu aparținătorii.
c) Le transmite informații, ascultă pacientul și îl susține.
Cadrul conceptual după Virginia Henderson-nevoi fundamentale

Figura2.1

Este alături de indivizi și colectivitate în vederea promovării unor condiții mai bune de viață și sănătate.
Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale, cu
componentele bio-psiho-sociale, culturale și spirituale ale individului.

Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta trebuie să știe că: o nevoie
fundamentală este o necesitate vitală, esențială a ființei umane pentru a-și asigura starea de bine, în
apărarea fizică și mentală.

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

1. Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație .

2. Nevoia de a bea și a mânca.
3. Nevoia de a elimina.
4. Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură.
5. Nevoia de a dormi și de a se odihni.
6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca.
7. Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele.
9. Nevoia de a evita pericolele.
10. Nevoia de a comunica.
11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.
13. Nevoia de a se recrea.
14. Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea.

21
Foaia de observație

 Observațiile trebuie redactate în termeni clari, simpli si preciși, în redactare

trebuind să se pastreze o ordine riguroasă:

Date generale: nume, sex, profesiune, locul nașterii si domiciliul, data spitalizării
(anul, luna, ziua), numărul patului si al salonului.

Date ariamnestice:

Simptomele majore care au determinat internarea (durere, dispnee, hemoptizie

etc); antecedentele personale și heredocolaterale; informații referitoare la
condițiile de viață și muncă; istoricul bolii.

Starea prezentă: trebuie sa cuprindă:

- datele furnizate de inspecția generală a bolnavului, simptomatologia generală,

examenul tegumentelor (culoare, erupții si hemoragii cutanate, tulburări trofice,
edeme etc), al sistemului osteoarticular, al sistemului ganglionar-limfatic,
temperatura; - examenul pe aparate și organe

Simptome( funcționale si fizice); ordinea folosită este de obicei: aparatele

respirator, cardiovascular, digestiv, urogenital, glandele endocrine, sistemul
nervos;

- examene de laborator.

22
 Pe prima pagină a foii de observație se mentionează diagnosticul (de trimitere, la internare
si la externare). Foaia de observație se termină prin epicriza, care este un rezumat sintetic
cuprinzand: date generale privind istoricul și simptomatologia cazului; diagnosticul; Tratamentele
aplicate si rezultatele obținute; modul de rezolvare a cazului (vindecat, ameliorat, transferat,
decedat). In caz de exitus (deces) se menționează rezultatele necropsiei (examenul
anatomopatologic post-mortem, macroscopic și histologic).

Nursingul=proces de ingrijire.

Termenul este preluat din literatura anglo-saxonă și reprezintă noțiunea de îngrijire a

omului sanatos și bolnav.

.Esența nursingului este relația profesional- terapeutică dintre nursă și

pacient.

Definiția profesiei de nursă (asistenta) care lucrează in procesul de ingrijire

Asistenta/nursa este un membru cu roluri precise al echipei medicale care desfașoară

activități cu competențe bine stabilite cu sarcini curative și profilactice(promovarea stării de
sănatate)..

Consiliul International al Nurselor (ICN) în codul de etică pentru nurse, ICN 2007,
apreciează ca nursele au patru responsabilităti fundamentale, și anume:

 de a promova sanătatea
 de a preveni îmbolnăvirile (de a face profilaxie)
 de a păstra sănătatea

 de a alina suferința Florance Nightingale,figura2.1

23
Florance Nightingale (1820-1910) apreciează că in activitatea de nursing: ,, Cea mai
importantă lecție practică, care poate fi dată nurselor este:

 să le înveți să observe,
 cum să observe,
 care sunt manifestările care indică însănătoșirea, care nu,
 care sunt semnele importante, care nu sunt,
 care sunt dovezile neglijenței,

2.1 Supravegherea pacientului în momentul internării până la externare şi

efectuarea tehnicilor impuse de această afecţiune

2.1 Internarea pacientului în spital:

Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului cu Gonartroză,
deoarece el se desparte de mediul său obişnuit şi este nevoit să recurgă la ajutorul oamenilor
străini. Această situaţie împreună cu boala îi creează anumite stări emotive de care personalul
trebuie să ţină seama, menajându-l cât mai mult.
Primul contact cu bolnavul este hotărâtor pentru câştigarea încrederii lui, factor
indispensabil pentru asigurarea unei colaborări sincere între bolnav şi personalul de îngrijire în
vederea recâştigării sănătăţii celui internat. Din acest motiv este important ca personalul
serviciului de primire să dovedească încă de la început cea mai mare atenţie şi preocupare faţă de
bolnavul nou sosit.
Accesul bolnavului în spital se face prin camera de gardă. Bolnavul este ajutat să se
dezbrace şi apoi ajutat să se aşeze pe masa de consultaţie pentru a fi examinat de medicul de
gardă în vederea stabilirii diagnosticului de internare.
Bolnavul cu Gonartroză se internează prin programare pe baza biletului de internare emis
de medicul din policlinică sau biletului de trimitere de la medicul de familie.
Bolnavul internat este înregistrat în registrul de internări, tot aici se completează foaia de
observaţie clinică şi datele de identitate, număr salon, diagnostic de internare. În foaia de
temperatură sunt trecute diureza, lichidele ingerate, scăunele, dieta, şi funcţiile vitale: pulsul, TA,
temperatura şi respiraţia.
24
2.2 Asigurarea condiţiilor de spitalizare:
Asistenta medicală asigură primirea bolnavilor internaţi şi se îngrijeşte de acomodarea
acestora la condiţiile de spital, scopul internării fiind vindecarea şi aceasta nu se realizează dacă
nu creem condiţii care să ridice forţa de apărare a organismului.
Regimul terapeutic de vindecare urmăreşte izolarea bolnavului de condiţiile negative ale
mediului care ar putea traumatiza, suprasolicita sau epuiza sistemul nervos central. De aceea
bolnavii noi ajunşi pe secţie vor fi cazaţi în saloane cu pacienţi a căror stare de sănătate prezintă o
evoluţie favorabilă, astfel încât din discuţiile ce vor avea loc între pacienţi, acesta să capete
încredere în metoda terapeutică aleasă şi în personalul care îl va îngriji.
Saloanele vor fi curate, zugrăvite în culori deschise odihnitoare, iluminatul difuz şi indirect
şi se v-a ţine cont de condiţiile de asepsie şi antisepsie evitându-se astfel contaminarea bolnavului
cu agenţi patogeni. Temperatura în salon trebuie să fie de aproximativ 19-21 grade C,
umidificarea aerului de 60-65% pentru a menţine în bune condiţii funcţia respiratorie a
pacientului.
Vor fi înlăturaţi factorii iritanţi, vizuali, auditivi, olfactivi care produc excitaţii negative
prin aerisirea salonului de cel puţin 2 ori pe zi, menţinerea în stare de curăţenie a mobilierului,
faianţei, pardoselei.
Se aduce la cunoştinţă bolnavului regulamentul de ordine interioară care cuprinde atât
îndatoririle bolnavului spitalizat cât şi drepturile lui pe durata spitalizării. Bolnavul este obligat să
respecte ordinea de zi a secţiei pentru a nu-i deranja pe ceilalţi. Orele de odihnă vor fi respectate
cu stricteţe, mesele vor fi servite la orele programate. Bolnavul trebuie să declare toate
simptomele legate de boală, să se supună prescripţiilor medicale iar în timpul vizitei va fi educat
să stea liniştit în pat, să nu deranjeze munca medicului. Este interzis să facă gălăgie, murdărie
dezordine în salon precum şi anexe.
Asistenta participă la vizita medicală, consemnează şi asigură îndeplinirea tuturor
recomandărilor medicale privind igiena bolnavilor, dieta alimentară, preluarea produselor
biologice pentru efectuarea analizelor de laborator, administrarea tratamentelor prescrise.

25
 2.3 Asigurarea condiţiilor igiienice pacienţilor internaţi:
În condiţiile spitalizării patul reprezintă pentru fiecare bolnav, spaţiul în care îşi petrece
majoritatea timpului din boală şi convalescenţă de aceea trebuie să fie comod, de dimensiuni
potrivite, accesibil din ambele părţi, uşor de manevrat, uşor de curăţat, pentru ca îngrijirile,
investigaţiile şi tratamentele aplicate bolnavului să nu fie împiedicate.
Pregătirea patului şi accesoriilor lui:
Tipul de pat utilizat pe secţia de ortopedie este ortopedic, cu lungimea de 2 m, lăţimea de
80-90cm. Înălţimea de la duşumea până la saltea trebuie să fie de 60 cm aşa încât să-i permită
bolnavului să poată să coboare la nevoie din pat, să poată sta în poziţie şezând, sprijinindu-şi
picioarele comod pe podea. Aceste pături sunt prevăzute cu somieră mobilă la care cadranul
somierei este de 2,3 sau 4 bucăţi articulate, dând posibilitatea de aşezare a bolnavului în poziţii
foarte variate.
Patul poate fi prevăzut cu următoarele accesorii:
· saltele ortopedice;
· saltele pentru prevenirea escarelor;
· perne;
· pături confecţionate din lână moale uşor de spălat;
· cearşafuri; unul simplu şi unul plic;
· una, două feţe de pernă;
· muşama şi aleză în funcţie de caz.
Auxiliar patul poate fi prevăzut cu:
· sprijinitor de perne;
· rezemator de picioare;
· apărătoare laterală;
· coviltir;
· susţinător de învelitoare;
· mese adaptabile la pat;
· agăţătoare pentru uşurarea mobilizării active.

26
 Pregătirea patului fără pacient se realizează la externarea pacientului spitalizat/internarea
pacientului în vederea tratării lui. Materialele necesare sunt: 2 cearşafuri sau un cearşaf simplu şi
unul plic, 2 feţe de pernă, 1-2 pături, 2 perne.
Tehnică începe cu îndepărtarea noptierelor de lângă pat şi aşezarea unui scaun cu spătar pe
care se aşează în ordinea întrebuinţării lenjeria curată, pernele, pătura împăturita corect. Se
îndepărtează lenjeria murdară, se aranjează salteaua şi se pregăteşte patul.

Schimbarea lenjeriei de pat cu pacientul în pat:

În cazul bolnavului cu Gonartroză după intervenţia chirurgicală starea generală nu permite
ridicarea lui din pat iar lenjeria va fi schimbată cu bolnavul în pat.
În funcţie de capacitatea pacientului de a se mobiliza schimbarea patului se poate realiza în
lungime şi în lăţime când pacientul poate fi sprijinit în poziţia şezând.
Materialele necesare sunt aceleaşi ca şi la pregătirea patului fără pacient, în plus sunt
necesare paravan, sac de rufe murdare, lenjerie de corp curată şi materiale necesare pentru
efectuarea igienei corporale a pacientului.
Tehnica se începe ca şi la efectuarea patului fără pacient, se aşează pe un scaun în ordinea
priorităţii, pătura şi cearşaful de sub pătură se împăturesc în trei sub formă de armonică. Aleza se
rulează împreună cu muşamaua, fie în lăţime dacă schimbarea se face în lungime, fie în lungime
dacă schimbarea se face în lăţime. Cearşaful se rulează în lungime când schimbarea se face în
lungime şi în lăţime când schimbarea se face în lăţime. Manevrele sunt executate de către două
asistente care se aşează de o parte şi de alta a patului. Una dintre asistente sprijină şi
supraveghează pacientul iar cea de-a doua adună lenjeria murdară şi o înlocuieşte cu una curată.
Asigurarea igienei personale corporale şi vestimentare a pacientului
Pentru menţinerea tegumentelor într-o stare perfectă de curăţenie în vederea prevenirii unor
complicaţii cutanate, pentru stimularea funcţiilor pielii, pentru asigurarea unei stării de confort.
La internarea în spital, i se dă posibilitatea bolnavului să facă baie sau duş, iar în timpul
spitalizării bolnavul va face baie sau duş, cel puţin de 2 ori pe săptămână. Cu această ocazie i se
va schimba şi lenjeria.
Baia generală va fi efectuată obligatoriu înaintea intervenţiei chirurgicale şi înaintea
externării. Pentru a prevenii accidentele asistenta va programa baia sau duşul dimineaţa pe
nemâncate sau seară după digestie.

27
 Materialele necesare sunt: termometru de baie, săpun, mănuşi de baie, alcool, lenjerie
curată încălzită, cască pentru protejarea părului. Cada fiind spălată şi dezinfectată se umple cu
apă pe jumătate. Temperatura apei trebuie să nu depăşească 37, 380C. Pacientul este invitat să
urineze, ajutat să se dezbrace, i se protejează părul iar la intrarea în cadă asistenta îi
supraveghează reacţia.
Rolul asistentei este de a supraveghea bolnavul astfel încât dacă starea pacientului se
alterează să poată lua atitudinea corespunzătoare ce se impune situaţiei.

Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat

Postoperator datorită stării sale fizice şi a recomandărilor medicului se impune efectuarea
toaletei pacientului la pat pe regiuni. Înainte de efectuarea tehnicii propriuzise se va asigura
intimitatea pacientului şi condiţiile de prevenire a formării curenţilor în încăpere.
Materialele necesare sunt: paravan, 3 prosoape de culori diferite, 3 mănuşi de baie de culori
diferite, săpun neutru, perie de unghii, foarfece pentru unghii, pilă, perie de dinţii, pastă de dinţi,
pahar cu apă, pahar cu soluţie antiseptică pentru gargară, lighean, muşama, aleză, pudră de tâlc,
Cana pentru apă caldă, găleată pentru apă murdară, un cearşaf sau flanelă, termometru de
baie, alcool mentolat sau camforat.
Ordinea în care se execută baia este: faţă, gâtul, membrele superioare, partea anterioară a
toracelui, regiunea abdominală, partea posterioară a toracelui, regiunea sacrală, membrele
inferioare, organele genitale şi la sfârşit regiune perianală.
Efectuarea toaletei cavităţii bucale se face de către pacient, acesta fiind ajutat să stea în
poziţie semisezanda sau decubit lateral la mărginea patului.
Bolnavul este servit cu pahar cu apă, pastă şi periuţă de dinţi iar lenjeria este protejată cu un
prosop.

28
 Observarea poziţiei pacientului în pat
Bolnavul cu Gonartroză poate adopta o poziţie vicioasă datorată durerii şi modificărilor
apărute la nivelul articulaţiei genunchiului.
Poziţia antalgică adoptată de bolnavi poate produce modificări semnificative la nivelul altor
articulaţii sau la nivelul coloanei vertebrale de aceea se impune corectarea permanentă a viciilor
de postură.

Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului

Preoperator bolnavul se poate mobiliza singur (activ) şi nu necesită îngrijiri speciale din
partea cadrelor medicale medii.
Poziţia bolnavului cu Gonartroză este decubit dorsal, decubit lateral pe partea neafectată.
Schimbarea poziţiei bolnavului cu Gonartroză se efectuează de 1-2 asistente (pasiv) care trebuie
să urmărească următoarele principii: prinderea bolnavului se va face precis, sigur, cu toată mâna,
cu degetele alăturate aşezând palma pe suprafaţa corpului protejând regiunea dureroasă; aşezarea
asistentei cât mai aproape de pat cu picioarele depărtate pentru a avea o bază de susţinere cât mai
mare, genunchi flectaţi şi coaloana vertebrală uşor aplecată.
Scopul mobilizării este mişcarea bolnavului pentru a prevenii complicaţiile ce pot apărea
datorită imobilizării prelungite, din cauza presiunii exercitate asupra ţesuturilor cuprinse între
planurile osoase şi suprafaţa dură a patului. Mobilizarea se face în funcţie de natura boli, starea
generală şi cuprinde exerciţiile pasive şi active petru refacerea condiţiei musculare, a tonusului
muscular, menţinerea mobilităţii articulare, asigurarea stării de bine şi independentă, stimularea
organismului şi circulaţia sangvină pentru prevenirea tulburărilor locale de circulaţie (roşeaţa,
edem, escare, necroze) şi încetinirea circulaţiei în clinostatism, formarea trombozelor şi a
pneumoniilor hipostatice.
Programul trebuie respectat cu stricteţe astfel încât la fiecare 2 h bolnavul să fie aşezat într-
o altă poziţie decât cea iniţială şi să fie consemnat în foaia de îngrijire a bolnavului.
Mobilizarea activă a bolnavului se reia la indicaţia medicului sub supravegherea strictă a
asistentei medicale şi evitându-se ortostatismul prelungit.

29
 Captarea eliminărilor
Are drept scop observarea caracterelor fiziologice şi patologice dejecţiilor, descoperirea
modificărilor patologice în vederea stabilirii diagnosticului.
Materialele necesare sunt:
- prosoape, acoperitoare de flanelă;
- paravan, muşama şi aleză;
- materiale pentru toaletă mâinilor;
- mănuşi;
- ploscă, bazinet, urinare pentru femei şi bărbaţi;
- tăviţă renală, scuipători, pahar conic sau cutie Petri.
Captarea materiilor fecale: asistenta pregăteşte fizic bolnavul, separă patul de restul
salonului cu paravan, protejează patul cu muşama şi aleză, se ridică pacientul şi se întroduce
bazinetul cald sub regiunea sacrală, se acoperă cu învelitoarea până termină actul defecării, apoi
se efectuează toaleta regiunii perianale, se acoperă cu capacul, se strâng materialele, se îmbracă
pacientul, se aeriseşte salonul, se spală mâinile pacientului iar scaunul se păstrează pentru vizită
mediacala.
Notarea scaunelor în foaia de temperatură se face prin semne convenţionale: I- normal; -
moale; - apos; X – mucos; P – puroi; S – sangvinolent; M – melenă.
Captarea urinei: servirea urinarelor, ca şi îndepărtarea lor se face în mod asemănător cu a
bazinetelor. Urinarele pot fi plasate pe suportul de sârmă, fixate la mărginea patului, iar după
utilizare se golesc imediat, se spală la jet de apă caldă şi se dezinfectează.
Captarea vărsăturilor: pacientul se aşează în funcţie de starea sa generală, în poziţie
şezând, decubit dorsal cu capul într-o parte, se protejează lenjeria cu muşama şi aleză, se
îndepărtează proteza dentară când este cazul, i se oferă tăviţa renală, i se oferă un pahar cu apă, se
şterge faţa, se păstrează vărsătura pentru vizită medicului, se notează caracterele vărsăturii,
frecvenţa, se spală şi se dezinfectează recipientele şi se pregătesc pentru sterilizare. În cazul
bolnavului cu gonartroză vărsăturile apăr frecvent la întoarcerea bolnavului din sala de operaţie în
urma anesteziei.

30
 2.4 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative
Includ: respiraţia, pulsul, tensiunea arterială şi temperatura. Ele sunt frecvent utilizate ca
indicatori ai stării de sănătate sau de boală.
Respiraţia - reprezintă funcţia prin care se asigură organismului oxigenul necesar
metabolismului celular şi de evacuare a bioxidului de carbon, prin mişcări de expansiune şi
retracţie a cutiei toracice rezultat din arderile celulare. Frecvenţa normală a respiraţiei este de 16-
18 respiraţii/minut cu uşoare modificări în funcţie de sex.
În HTA apare dispneea 12-10-8 respiraţii/minut care este o respiraţie grea, deficitară şi
anevoioasă. Dispneea cardiacă reprezintă semnul cardiac al insuficienţei ventriculului stâng în
HTA şi se manifestă prin lipsa de aer şi tahipnee peste 20 respiraţii/minut, polipnee (peste 25
respiraţii/minut).
Dispneea poate să apară numai la efort, poate fi dispnee de decubit, care apare în
clinostatism sau dispnee respiratorie paroxistică nocturnă, provocată de resorbţia edemelor latente
instalate în cursul zilei.
Asistenta medicală va urmări: frecvenţa, tipul respirator, simetria mişcărilor şi ritmul.
Urmărirea mecanicii respiratorii se face prin simpla observaţie şi numărarea mişcărilor pe minut.
Se notează în foaia de temperatură cu pix sau creion verde printr-un punct, ştiind că fiecare
linie orizontală reprezintă 2 respiraţii şi unirea cu o linie a valorii prezentate cu cea anterioară
pentru a obţine curba. La bolnavii cu gonartroză nu sunt modificări legate de respiraţie, decât în
cazul celor ce prezintă alte afecţiuni care pot modifica frecvenţa, timpul respirator şi simetria
mişcărilor şi ritmul.
Pulsul - reprezintă expansiunea ritmică a arterelor, care se comprimă pe un plan osos şi
este sincronă cu sistola ventriculară. Pulsul ia naştere din conflictul dintre sângele existent în
sistemul arterial şi cel împins în timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizează prin destinderea
ritmică a arterei.
Valoarea normală la adult este de 60-80 pulsaţii/minut; la persoanele de peste 60 de ani 80-
95 pulsaţii/minut; la nou-născut 130-140 pulsaţii/minut; la copil mic 110-120 pulsaţii/minut.
Valori patologice:
- puls bradicardic sub 60 pulsaţii/minut;
- puls tahicardic peste 80 pulsaţii/minut.
Asistenta medicală trebuie să observe la puls: frecvenţa, ritmul, volumul şi tensiunea
pulsului, celeritatea.

31
 Pulsul se măsoară dimineaţa şi seara, cel mai des la artera radială. Se notează în foaia de
temperatură cu pix sau creion roşu, sub formă de curbă, ştiind că o linie orizontală corespunde cu
4 pulsaţii/minut.
Tensiunea arterială- reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor
arteriali. Tensiunea arterială este determinată de forţa de contracţie a inimii, rezistentă,
elasticitatea, calibrul vaselor şi vâscozitatea sângelui.
Valoarea sa variază în funcţie de puterea de contracţie a inimii, de rezistenţa pe care o opun
vasele de sânge (de ex. Vasele înguste, aterosclerotice, determină o creştere a TA). Ea prezintă
valoarea maximă în cursul sistolei (TA sistolică sau maximă) şi valoarea minimă în cursul
diastolei (TA diastolică sau minimă). La adult TA maximă variază între 120-140mmHg, iar TA
minimă între 70-90mmHg. Se consideră valori patologice valorile de peste 140mmHg pentru
presiunea sistolică şi peste 95 mmHg pentu presiunea diastolică.
Măsurarea TA se face cu tensiometru cu mercur sau manometru iar valoarea ne informează
asupra frecvenţei şi ritmului cardiac. În HTA pulsul este tahicardic, deci prezintă o creştere a
frecvenţei pulsului pe minut peste limita normală. În cazul bolnavilor cu Gonartroză, TA nu
prezintă modificări, decât în cazul celor cu HTA sau hTA.
Temperatura TA se notează în foaia de temperatură valoric şi în reanimare grafic cu pix
sau creion roşu.
– menţinerea ei în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o temperatură
la un grad aproximativ constant, pentru a-şi menţine starea de bine. Temperatura corpului se
menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi termoliză numit homeostazie.
Temperatura se măsoară de obicei dimineaţa la ora 8 şi seara după ora 17. În cazul în care
temperatura este foarte mare, se repetă pentu a nu fi greşită. Măsurarea temperaturii se face în
general axial în cazul bolnavului cu coxartroză şi se notează în foaia de temperatură sub formă de
curbă cu creion albastru, o linie orizontală corespunzând la 2 subdiviziuni de grad.
Asistenta pregăteşte materialele necesare verificând integritatea termometrului,
funcţionalitatea şi dacă mercurul este coborât în rezervor.
Valoarea normală variază între 36-37 grade C. Avem valori patologice atunci când
temperatura este mai mică de 36 grade C şi vorbim de hipotermie iar când temperatură este mai
mare de 37 grade C vorbim de hipertermie, 37-38 grade C- subfebrilitate, 38-39 grade C- febră
moderată, 39-40 grade C- febră ridicată, 40-41 grade C- hiperpirexie.

32
 Temperatura ridicată la bolnavul operat cu gonartroză ne indică apariţia unei infecţii la
nivelul plăgii sau la proteză.
2.4.2. Funcţiile vegetative
Cuprind diureza, restabilirea tranzitului intestinal şi faciesul pacientului.
Diureza este procesul de formare şi eliminare a urinei din organism timp de 24h. Prin urină
sunt eliminate substanţe rezultate din metabolismul intermediar proteic inutile şi toxice pentru
organism. Urina este colectată în vase cilindrice gradate cu gât larg sau borcane de 2-4 ltr.
Gradate pe benzi de leucoplast cu creion dermatograf.
Este necesar a se observa ritmul micţiunilor: normal 5-6mictiuni/24h bărbaţi şi 4-5
micţiuni/24h la femei. Se educă bolnavul să urineze numai în urinar iar cel imobilizat să urineze
înainte de fecale.
Colectarea începe cu un orar fix pentru toţi bolnavii secţiei. Astfel la ora 8 dimineaţa se
urinează şi se aruncă această urină. Se colectează în vasele gradate toate urinele emise până a
două zi la ora 8 adăugându-se şi urina acestei emisi. Se citeşte gradaţia iar cifra indicată este
urina emisă în 24 h. Valorile fiziologice la femei 1000-1400 ml/24h, iar la bărbaţi 1200-1800
ml/24h. Vorbim de valori patologice atunci când avem: peste 3000ml/24h- poliurie, sub
1000ml/24h este vorba de oligurie, iar anuria este atunci când urina în vezică este
absentă. Postoperator micţiunile pot fi spontane sau acestea să nu aibă loc şi să se producă
acumularea de urină peste volumul normal în vezica urinară, ceea ce duce la apariţia globului
urinar. Se intervine prin instituirea de sondă urinară.
Diureza se notează zilnic în foaia de temperatură prin haşurarea cu creion albastru sau
galben, o linie orizontală corespunzând la 200 ml de urină, sau cifric, în foaia de temperatură.
Este necesar ca alături de diureză să se treacă şi cantitatea de lichide ingerate pentru a se
putea stabili raportul dintre lichidele ingerate şi cele eliminate.
Diureza la bolnavii cu gonartroză nu prezintă modificări decât în cazul celor cu diferite
afecţiuni.
Tranzitului intestinal: urmărirea lui este inclusă în atribuţiile asistentei medicale.
Bolnavul va urma un regim alimentar care să prevină stările de constipaţie. Dacă totuşi acestea
vor exista, i se administrează purgative sau i se vor face clisme evacuatoare. Primul scaun
spontan are loc în general în ziua a treia de la intervenţia chirurgicală.

33
 Urmărirea faciesului : uneori expresia feţei poate traduce durere, anxietate, deprimare,
optimism interes sau dezinteres faţă de boală.Tegumentele pot fi deasemenea palide,
eritematoase, transpirate sau uscate, în funcţie de starea bolnavului.

2.5 Alimentaţia bolnavului si regim

-se recomandă evitarea zaharului ,dulciurilor,si consumul de sare excesiv

Se recomandă respectarea unui regim alimentar adecvat, hipocaloric, dar care să conţină
necesarul de nutrienţi, un regim bazat preponderent pe lactate şi vegetale şi mai puţină carne,
acest regim fiind capabil să prevină sau să combată Gonartroza, ce pândeşte aceşti bolnavi,
constrânşi să-şi reducă activitatea fizică .
Alimentaţia trebuie să fie bogată în vitamine şi săruri minerale, în special cele care au rol în
buna funcţionare a articulaţiilor (vitaminele A, C, E – cu rol antioxidant, seleniu, sulf, mangan,
zinc etc.). În schimb, trebuie eliminat obiceiul profund nociv al fumatului, care accentuează
producerea de radicali liberi cu efecte distructive asupra articulaţiilor.
Vom consuma, aşadar, alimente bogate în:
- sulf (cu rol în sinteza colagenului şi în reconstrucţia şi regenerarea ţesutului conjunctiv):
nuci, linte, frunze de pătrunjel, varză;
- seleniu (antioxidant remarcabil) care se găseşte în cereale integrale (grâu, hrişcă, orez,
porumb), stafide, smochine, fistic, soia;
Figura 2.5

34
În bolile articulare se recomandă şi consumul fructelor de păpălău (Physalis alkekengi, denumit
şi” cireaşa ovreiului”), pentru efectele lor antiinflamatoare şi diuretice.
În cazul în care artroza este însoţită şi de o demineralizare a osului (în special la femeile
după menopauză), trebuie folosite plante remineralizante precum urzica, păpădia, coada-calului,
troscotul. Luaţi zilnic, înainte de masă, un preparat din 1 linguriţă de coajă de ou uscată şi râşnită,
iar apoi lăsată la macerat peste noapte în suc proaspăt de lămâie, după care adăugaţi miere după
gust.
În cazul artrozelor, boli degenerative ale cartilajului articular, trebuie îndepărtat orice
factor de solicitare suplimentară a articulaţiei (cum ar fi, de exemplu, greutatea corporală
excesivă sau căratul unor greutăţi prea mari). Deci, persoanele supraponderale sau obeze care au
probleme cu articulaţiile trebuie să ţină şi un regim de slăbire. Trebuie, de asemenea, evitat
mersul prelungit; în schimb, gimnastică articulară zilnică (mişcări blânde, realizate în articulaţiile
afectate) este necesară.

2.6 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

Având în vedere că acest tratament se adresează unui pacient cu o afecțiune cronică,
trebuie foarte bine puse în balanță riscurile şi beneficiile unui astfel de tratament.
Un pacient cu artroză dar fără alte boli asociate cardiovasculare, afecțiuni ale tractului
gastrointestinal superior (afecțiuni actuale sau din trecut), fără boli renale cronice reprezintă un
pacient care are mai multe opțiuni terapeutice decât un pacient cu boli asociate.
Prima clasă de medicamente ce este folosită pentru controlul durerii în artroză este cea a
analgezicelor de tip paracetamol.
La acestea se adaugă anti-inflamatoarele nesteroidiene (AINS) care se folosesc pe scară
largă pentru efectul lor împotriva inflamației și a durerilor articulare.

Anti-inflamatoarele nesteroidiene (AINS):

Având în vedere că de cele mai multe ori pacienții cu artroză ce recurg la un astfel de
tratament sunt pacienţi vârstnici care au frecvent și alte boli asociate, trebuie ținut cont de
reacțiile adverse pe termen scurt și lung asociate consumului de anti-inflamatoarele nesteroidiene.
35
Pentru limitarea efectelor adverse se recomandă folosirea dozei cele mai mici la care pacientul
are efect benefic și perioadă cea mai scurtă cu putință. De asemenea se recomandă asocierea
medicației de protecție gastrică la pacienți cu risc gastro-intestinal.
Precauție se cere și în cazul pacienților cu afectare renală cronică. Recomandarea se face
de către medicul specialist, în mod individual, după luarea în considerare a beneficiilor și
riscurilor.
Lipsite de reacţiile adverse gastro-intestinale ale anti-inflamatoarelor nesteroidiene clasice
sunt medicamentele AINS COX-2 specifice. Dar având în vedere că întotdeauna trebuie să fie
luată în discuție o balanță clară între riscuri și beneficii, și faptul că studiile de lungă durată au
arătat apariția evenimentelor cardiace la utilizarea îndelungată, se impune prudență în folosirea
acestora la pacienții vârstnici și cu patologie asociată.
Antialgicele:
Antialgicele de tip tramadol, opioide pot fi folosite pe perioade scurte de timp în cazul
durerilor artrozice mari care nu au cedat la celelalte clase de medicamente administrate în doza
adecvată și pe perioada de timp corespunzătoare. În acest caz tratamentul trebuie inițiat și
continuat cu monitorizarea atentă a pacienților și cu indicații clare în ceea ce privește modul în
care acesta se întrerupe.
Suplimentele nutritive de tipul condroitinsulfatului, glucozaminsulfatului, amestecurile
de uleiuri vegetale din soia și avocado sunt produse lipsite de toxicitate, toleranța lor este bună,
dar efectul benefic apare după un timp mai îndelungat de administrare.
Hidratarea:

Subcutanată:
 se face prin perfuzii;
 poziţia pacientului: decubit dorsal;
 locul de elecţie: faţa externă a coapsei, flancuri, peretele abdominal anterior, regiunea
submamară sau pectorală;
 dacă se lucrează cu 2canule, vor fi introduse în locuri simetrice;
 tegumentele regiunii alese se dezinfectează ca pentru orice intervenţie şi se izolează cu
câmpuri sterile;
 rata de flux: 60-80pic./min. cu 1 ac şi 120-180pic./min cu 2 ace;
 resorbţia este lentă, iar cantităţile mai mari se resorb greu.

36
Perfuzia intravenoasă
Scop:
- hidratarea şi mineralizarea organismului;
- administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
- depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
- completarea proteinelor sau a unor componenţe sanguine cale parenterală;
- alimentarea pe cale parenterală.
Pregătirea materialelor:
- tavă medicală;- trusă pentru perfuzat;
- solutiile prescrise;
- garou;
- tăviţă renală;
- stativ prevăzut cu brăţări cu cleme pentru fixarea flacoanelor;
- 1 - 2 seringi;
- o pernă muşama;
- o pensă hemostatică;
- comprese sterile;
- antiseptic pentru tegument;
- romplast;
- foarfece.
Pregătirea echipamentului:
- se verifică data de expirare a soluţiilor de administrat, volumul şi tipul soluţiilor;
- se verifică aspectul lor( să nu fie tulburi, precipitate etc);
- se agăţă soluţia în stativ;
- se înlătura capacul sau dopul protector şi se dezinfectează cu un pad alcoolizat porţiunea unde
va fi introdus perfuzorul;
- se introduce cu seringă sterilă un alt medicament în soluţia perfuzabilă dacă acest lucru este
indicat şi se va eticheta flaconul specificând medicaţia introdusă;
- se desface perfuzorul şi se introduce în soluţie având grijă să nu atingem capătul său de nimic

37
pentru a-l păstra steril;
- se clampează perfuzorul şi apoi se presează camera de umplere până se umple jumătate;
- se declampează perfuzorul şi se goleşte de aer lăsând lichidul să curgă în tăviţă până când nu
mai este nici o bulă de aer;
- dacă soluţia este în flacon de sticlă va trebui să se deschidă filtrul de aer pentru ca ea să curgă.
Dacă este în pungă de plastic nu este nevoie:
- se detaşează capacul protector al celuilalt capăt al perfuzorului şi se ataşează perfuzorul la
ac/branula;
- se etichetează flaconul de soluţie cu data şi ora administrării;
Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului
- se explică bolnavului necesitatea tehnicii;
- se aşează bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebraţul în extensie şi pronaţie.
Efectuarea perfuziei:
- spălarea pe mâini cu apă şi săpun, mănuşi;
- se examinează calitatea venelor;
- se aplică garoul de cauciuc la nivelul braţului;
- se aseptzeaza plică cotului cu alcool;
- se cere bolnavului să închidă pumnul;
- se efectuează puncţia venei alese;
- se verifică poziţia acului în venă;
- se îndepărtează garoul şi se adaptează amboul aparatului de perfuzie la ac;
- se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi se reglează viteza de
scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, în funcţie de necesitate;
- se fixează cu leucoplast amboul acului şi porţiunea tubului învecinat acestuia, de piele
bolnavului;
- se supraveghează permanent starea bolnavului şi funcţionarea aparatului.
Dacă este necesar se pregăteşte cel de-al II-lea flacon cu substanţă medicamentoasă,
încălzindu-l la temperatura corpului. Înainte ca flaconul să se golească complet, se închide
prestubul pentru a împiedica pătrunderea aerului în perfuzor şi se racordează aparatul de perfuzie
la noul flacon.
- se deschide prestubul, pentru a permite lichidului să curgă; operaţia de schimbare trebuia să se
petreacă cât mai repede, pentru a nu se coagula sângele refulat din ac şi se reglează din nou

38
viteza de perfuzat a lichidului de perfuzat.
Înainte de golirea flaconului se închide prestubul, se exercită o persiune asupra venei
puncţionate cu un tampon îmbibat în soluţie dezinfectantă şi printr-o mişcare bruscă, în direcţia
axului vasului, se extrage axul din venă.
- se dezinfectează locul puncţiei , se aplică un pansament steril şi se fixează cu romplast.
Îngrijirea bolnavului după tehnică:
-se aşează bolnavul confortabil în patul său;
-se administrează bolnavului lichide călduţe ( dacă este permis);
- se supraveghează bolnavul.
Reorganizarea locului de muncă:
- se notează în foaia de observaţie dată, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat perfuzia.
Incidente,accidente
- hiperhidratarea prin perfuzie în exces, la cardiaci, poate determină edem pulmonar acut:
tuse, expectoraţie, polipnee, creşterea T.A. se reduce ritmul perfuziei sau chiar se întrerupe
complet, se injectează cardiotonice.
- embolie pulmonară prin pătrunderea aerului în curentul circulator.
Se previne prin:
- eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea ei înainte de golirea
completă a flaconului;
- nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea şi apariţia de frisoane.
- coagularea sângelui pe ac sau canula- se previne prin întroducerea pe lumen a soluţiei de
heparină;
- revarsarea lichidului perivenos-flebita-durere,creşte temperatura tegumentului,eritem de-a
lungul venei se anunţă medicul;
- lichidul nu se scurge deşi acul este în vene-se verifică poziţia acului,se mobilizează puţin,se
verifică presiunea lichidulu.
Consideraţii speciale:
- terapia intravenoasă produce de cele mai multe ori anxietate bolnavului;
- pentru a-i reduce teama şi a ne asigura de cooperarea sa, procedura trebuie explicată pacientului
în detaliu;

39
- astfel, se va explica pacientului că va rămâne la locul puncţionării un cateter de plastic la care se
va ataşa un perfuzor pentru perfuzarea diferitelor soluţii indicate de medic sau o seringă pentru
adminstrarea antibioticelor sau altor substanţe prescrise;
- se va explica pacientului că această îl scuteşte de înţeparea repetată pentru adminstrarea
tramentului;
-i se va explica, de asemenea, că durata şi tipul tratamentulu vor fi indicate de medic;
- se aduce la cunoştinţă pacientului orice modificare survenită în schema de tratament;
- de-a lungul tratamentului pacientul trebuie învăţat să anunţe orice modificare în rata de
administrare potrivită de asistentă( dacă perfuzia se opreşte sau merge mult mai rapid), dacă
începe să-l doară ;
- de asemenea, i se va preciza că nu va trebui să lovească sau să bruscheze locul unde branula
este inserată;
- se va explica tehnica îndepărtării branulei, cât timp se va ţine compresie la locul de inserţie
cât şi faptul că va fi apt să îşi folosească mâna respectivă la fel de bine că înainte de montarea
branulei.
- se administrează vitamine prin injecţie I.M.

Administrare preparate cortizonice

Mod de prezentare :
- tablete : ex: prednison;
- soluţii în fiole : ex: hemisuccinat de hidrocortizon;
- flacoane: ex: hidrocortizon acetate, volon;
- unguente: ex: fluometazona pivalat;
- flacon presurizat: ex: beclomet (administrare pe cale respiratorie, aerosoli).
Formele injectabile sunt soluţii sau suspensii; acestea din urmă, înainte de utilizare trebuie
bine agitate, deoarece unele cristale dispersate se depun pe fundul flaconului.
Mod de administrate: cortizonul se poate administra sub formă de: tablete pe cale orală;
solotii prin injectare intramusculară, intravenoasă, intraarticulară, intrarahidiană, clisme
terapeutice; aplicaţii locale.
În administrarea cortizonului se va ţine seama de necesitatea de a menţine concentraţia
lui în sânge, la un nivel cât se poate de constant.
Doza zilnică se va administra în 3-4 prize, la intervale egale de 6-8 ore.

40
 Cortizonul se administrează la început în doze mai mari, scăzând apoi cantităţile până la
doza minimă de întreţinere, doze pe care le stabileşte întotdeauna medicul.
Tratamentul cu cortizon trebuie terminat prin administrarea de ACTH, hormon hipofizar
care activează funcţia glandelor suprarenale.
Tratamentul se efectuează numai în spital, bolnavii necesitând un regim dietetic
hiposodat şi îngrijiri speciale.
Deoarece tratamentul hormonal scade rezistenţa organismului faţă de infecţii,
administrarea hormonului se face asociat cu antibiotice, felul şi doza fiind stabilite de medic.
ACTH-ul sau hormonul corticotrop sau adrenocorticotrop hipofizar este hormon secretat
de hipofiză care stimulează secreţia cortizonului şi a altor hormoni ai glandelor suprarenale. Se
prezintă ca o pulbere albă, ambalat în flacoane închise.
Mod de administrare: înainte de administrare se va testa, prin metoda reacţiei
intradermice, toleranţa organismului faţă de substanţă.
ACTH-ul se dizolvă în ser fiziologic sau apă distilată înainte de utilizare.
Dizolvarea conţinutului unui flacon se va face într-o cantitate de ser fiziologic sau apă
distilată, egală cu numărul dozelor ce vor trebui să se administreze; calculul diluţiilor se face ca şi
la antibiotice.În stare dizolvată, păstrat pe gheaţă, îşi poate menţine eficacitatea timpde câteva
săptămâni. Se administrează pe cale intramusculară, intravenoasă sau eventual pe
cale subcutanată.
ACTH-ul se administrează şi în perfuzii intravenoase lente în soluţie glucozată 5%; viteza
de administrare va fi de 6—8 picături/min.
Forma cea mai bună de administrare este perfuzia continuă, permanentă sau, dacă nu este
posibil, doza zilnică va fi împărţită în două perfuzii, cu o durată de 5—6 ore.
Dozele de ACTH administrate sub formă de perfuzii pot fi mult mai mici decât cele
injectate intramuscular.
Administrarea de ACTH picătură cu picătură poate fi făcută şi pe cale subcutanată sau
intramusculară. Există preparate de ACTH care asigură resorbţia sa lentă; aceste
preparate depozit pot fi administrate printr-o singură injecţie.
Reacţii adverse ale administrării cortizonului:
- scăderea rezistenţei organismului la infecţii;
- creşterea secreţiei gastrice de HCl;
- perturbarea metabolismului sodiului, apei, glucidelor;

41
- alte efecte: insomnie; stare de euforie, anxietate; HTA, dureri epigastrice, creşteri în greutate; se
recoltează analize pentru determinarea glicemiei etc.
Îngrijirea bolnavulni în timpul tratamentnlui cu cortizon şi ACTH:
- respectarea măsurilor de igienă a tegumentelor, mucoaselor, a lenjeriei de pat şi de corp a
pacientului pentru prevenirea apariţiei infecţiilor locale lenjeria de pat şi corp va fi schimbată
zilnic. De asemenea, orice infecţie a tegumentelor sau mucoaselor va fi tratată şi îngrijită în mod
corespunzător.
- regimul alimentar va fi sărac în clorură de sodiu, hipoglucidic, hiperproteic cu suplimentarea de
Ca, K şi P; se va administra zilnic 1- 3 g clorură de potasiu, pentru recuperarea potasiului pierdut,
ACTH-ul mărind eliminarea acestuia; alimentaţia va fi săraca în glucide şi bogată în
substanţe proteice;
- se administrează eventual antiacide şi pansamente gastrice;
- zilnic se vor măsura şi nota în foaia de observaţie a bolnavului: cantitatea de lchide ingerate,
greutatea corporală, tensiunea arterială, cantitatea de urină eliminate, raportul ingesta/excretă;
- se va raporta zilnic medicului orice modificare survenită în starea bolnavului, de aceea
tratamentul se efectuează numai în spital, sub o atentă supraveghere medicală.
Adiminstrare antiinflamatoare nesteroidiene cox-2
Arcoxia-Arcoxia comprimate filmate sunt indicate pentru tratamentul simptomatic al bolii
artrozice (BA), al poliartritei reumatoide (PR), durerii şi semnelor de inflamaţie asociate cu artrita
gutoasă acută.Decizia de a prescrie un inhibitor selectiv de COX-2 trebuie să fie bazată pe o
evaluare a riscurilor globale, individuale ale pacientului.
- 60 mg o data pe zi

Celebrex-
Celebrex este folosit pentru ameliorarea durerilor si umflaturilor (tumefierilor) din boala artrozica sau
poliartrita reumatoida.
Doze si mod de administrare
Doza de medicament este stabilita de medic pentru fiecare caz in parte.
Doza uzuala in tratamentul bolii artrozice este de 1 capsula celebrex 100 mg de doua ori pe zi. La nevoie, pot
administrate maxim 2 capsule celebrex 100 mg de doua ori pe zi.

42
 2.7 Recoltarea produselor biologice şi patologice
RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU V.S.H.
Asistenta medicală pregăteşte materialele necesare:
-seringa de 2ml de unică folosinţă;
-ace sterile de unică folosinţă;
-solutie de Citrat de Na 3,8%;
-periuta muşama, eprubete, tăviţe renale, garou, vată, alcool 70o.
Se pregăteşte pacientul psihic, explicându-i cu 24h înainte necesitatea efectuării
examinării. Se pregăteşte pacientul fizic. Se anunţă să nu mănânce şi să păstreze repaus fizic.

EFECTUAREA TEHNICII:
- asistenta medicală se spală pe mâini cu apă şi săpun;
- îmbraca mănuşile sterile;
- aspiră în seringă 0,4ml Citrat de Na 3,8%;
- aplică garoul pacientului pentru a pune în evidenţă venă;
- punctioneazǎ vena şi desface garoul;
- aspiră sânge până la 2ml (1,6ml);
- retrage acul şi aplică un tampon cu alcool;
- scurge amestecul sange-citrat în eprubetă şi omogenizează lent;
-aşează eprubetă în stativ;
- îngrijeste pacientul după puncţie;
- pregateste produsul pentru laborator, completând buletinul;
- eticheteaza produsul şi-l trimite la laborotor;
- reorganizeaza locul de muncă.

43
 RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU H.L.G.+F.L.+I.
Recoltarea se face prin puncţie nervoasă strict 2ml de sânge pe cristale E.D.T.A.(acid-
etilen-diamino-tetraacetic 1%) 0,5ml.

RECOLTAREA SÂNGELUI
Pentru:
- uree: 5-10ml sânge pv;
- creatina: 5-10ml sânge pv;
- acid uric: 5-10ml sânge pv;
- glicemie: 2ml sg/florura Na 4mg pv;
- fibrinogen: 0,5ml Citrat de Na 3,8%+ 4,5ml sânge pv.
RECOLTAREA CU VACUTAINER
Eprubete cu dop MOV:
- se recoltează HLG +F+T.
- conţine autocoagulant (E.D.T.A.).Eprubete cu dop NEGRU:

figura2.6
- se recoltează V.S.H.
- conţine coagulant (citrat de Na 3,8%).
Eprubete cu dop ROŞU:
- nu conţine anticoagulant;
- se recoltează analie de bio-chimie (ex: uree, creatinină, acid uric).
Eprubete cu dop BLEU:
- se recoltează Fibrinogen;
- contine anticoagulant (citrat de Na 3,8%).
Eprubete cu dop GRI:
- se recoltează glicemie;
- contine anticoagulant (florura de Na).
44
Puncția articulară

Definiţie:

-reprezintă pătrunderea cu un ac de punctie în cavitatea articulară

Scop:

-explorator(celulariatea lichidului sinovial)

-evacuator: hidrartroza=lichid articular în exces

Hemartoza=sînge în articulaţie

-terapeutic:introducere de subst medicamentoase(antibiotice, subst viscoelastice)

Indicaţii:

-artrite acute şi cronice cu hidratroza

-analize de laborator din lichidul sinovial

-examen bacteriologic, biochimic, histologic

-în traumatisme cu hemartroză masivă

-în distrugerea articulară incipientă

Loc de elecţie:

-articulaţia genunchiului se face pe

faţă antero-externă a articulatiei.

Se poate face şi spălătură articulară şi se introduce o soluţie de antibiotice şi hidrocortizon.

45
Rolul asistentei medicale:

.pregăteşte materialele necesare:

-ace de punctie de diverse mărimi

-seringi

-pense anatomice

-substanţă dezinfectantă tip Betadina sau alcool iodat

-xilină 1%

-comprese, plasture

-eprubete sterile

-tăviţă renală

-medicamente

-cîmpuri sterile pt izolat articulaţia.

.pregăteşte bolnavul:

-psihic: i se explică tehnică şi se ia consimţămîntul

-fizică:-se spală locul de punctie

- se dezinfectează(anterior se rad pilozităţile dacă e cazul)

- badijonarea zonei cu alcool iodat

- se aşează în poziţie de relaxare a articulatiei.

-Punctia articulatiei genunchiului, necesită poziţia decubit dorsal cu genunchiul în flexie

maximă sau extensie când punctia se practică din lateral; poziţia şezând cu genunchiul flectat şi
gamba şi piciorul atârnate la marginea mesei de consultaţie.

-Se menţine articulaţia ce urmează a fi puncţionată în poziţia cerută de medic de către o

asistenţă; sunt necesare 2 asistente una supraveghează bolnavul şi poziţia, cealaltă serveşte

46
medicul cu materialele necesare, pregăteşte şi etichetează eprubetele cu lichidul recoltat pentru
analize de laborator.

c. îngrijiri după punctie

-repaus la pat după punctia terapeutică câteva zile 6-7 zile;

-uneori se recomandă o imobilizare articulatiei provizorie cu atelă;

-măsurarea funcţiilor vitale, puls, TA, temperatura;

-calmarea durerii unde se recomandă. Administrare medicamente

HEMOLEUCOGRAMA

Hemoleucograma completă este cel mai utilizat test de laborator!

Este folosit pentru a determina starea generală de sănătate a unui individ sau pentru a
monitoriza o varietate de disfuncţionalităţi. Constă într-o mostră de sânge prelevată din vena
braţului, din deget sau, în cazul nou-născuţilor, din călcâi.
Ce se testează?
Hemoleucograma completă include rezultate la nivelul următorilor parametrii:
 numărul globulelor albe din sânge (leucocite -WBC ;
 numărul globulelor roşii din sânge (eritrocite -RBC);
 numărul trombocitelor din sânge (PLT);
 cantitatea de hemoglobină din sânge (HGB);
 procentul de globule roşii (hematocrit -HCT);
 media volumului globulelor roşii (MCV);
 media volumului hemoglobinei (MCH);
 concentraţia medie a hemoglobinei (MCHC) .
OBIECTIVELE PROCEDURII
Efectuarea diagramei sângelui prin care se determină: Hb, Ht, elementele figurate,
formula leucocitară.
PREGĂTIREA MATERIALELOR:

47
- tavă medicală/cărucior;
- seringă de 2ml, ac steril sau holder şi ac dublu acoperit cu cauciuc;
- flacon cu EDTA (cristale, anticoagulant) sau vacutainer cu EDTA (cu capac mov );
- soluţie dezinfectantă (alcool); tampon de vată, garou, tăviţă renală;
- mănuşi de cauciuc de unică folosinţă, muşama.
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- informaţi şi explicaţi pacientului procedura;
- obţineţi consimţământul informat;
- încurajaţi şi susţineţi pacientul.
b) FIZICĂ:
- atenţionaţi pacientul să nu mănânce cel puţin 12 ore şi să stea în repaus fizic la pat;
- verificaţi dacă a respectat recomandările;
- poziţionaţi pacientul în decubit dorsal cu mâna sprijinită ca pentru puncţie venoasă;
- alegeţi vena cea mai proeminentă.
EFECTUAREA PROCEDURII:
a) prin metoda clasică:
- spălaţi mâinile cu apă şi săpun;
- dezinfectaţi mâinile cu alcool;
- îmbrăcaţi mănuşi de protecţie;
- pregătiţi o seringă de 2ml pentru recoltare;
- aplicaţi garoul pentru puncţia venoasă;
- puncţionaţi vena;
- desfaceţi garoul;
- aspiraţi în seringă 1,5 - 2ml sânge;
- retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool;
- exercitaţi o compresiune asupra tamponului 2-5' fără ca pacientul să îndoaie braţul;
- transferaţi sângele din seringă în flaconul cu EDTA;
- agitaţi flaconul prin mişcare circulară lentă pe o suprafaţa plană.
b) prin metoda vacuette:
- spălaţi mâinile/dezinfectaţi-le/îmbrăcaţi mănuşile de protecţie;
- montaţi acul dublu la holder prin înşurubare;

48
- îndepărtaţi cauciucul de pe ac - partea superioară;
- aplicaţi garoul;
- puncţionaţi vena;
- dezlegaţi garoul;
- fixaţi tubul vacuette destinat recoltării HLG;
- umpleţi pană la semn recipientul cu sânge;
- retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool;
- exercitaţi o presiune asupra tamponului de 2- 5';
- agitaţi lent vacutainerul.
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI:
- aşezaţi pacientul în poziţie comodă;
- aplicaţi un plasture peste tampon;
- verificaţi locul puncţiei;
- observaţi faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului.
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ:
- colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform PU;
- îndepărtaţi mănuşile/spălaţi mâinile cu apă şi săpun;
- aşeza ţi tava în dulap.
NOTAREA PROCEDURII:
Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire:
- data şi ora recoltării;
- notaţi eventualele manifestări ale pacientului.

PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR:

- etichetaţi recipientul tubului vacuette;
- completaţi fişa de laborator;
- transportaţi imediat produsul la laborator.

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII:

Rezultate aşteptate/dorite:
- puncţia se desfăşoară fără incidente;
- pacientul exprimă stare de confort;

49
- sângele nu se coagulează şi nu se hemolizează, nu apare hematom.
Rezultate nedorite ( probleme potenţiale) / Ce faceţi?
- perforarea venei şi apariţia hematomului;
- pacientul prezintă ameţeli, paloare accentuată, lipotemie;
- se produce coagularea sângelui;
- se produce hemolizarea sângelui;
- verificaţi dacă s-a respectat raportul dintre sânge şi anticoagulant, dacă s-au respectat condiţiile
de recoltare.

2.8 Pregătirea pacientului şi efectuării tehnicilor speciale impuse de afecţiune

 Artroscopia de genunchi vezi figura2.8

Artroscopia este o procedură chirurgicală, prin care o articulaţie (artro) este vizualizată
(scopie) folosind o cameră foarte mică. Artroscopia oferă medicului o imagine clară a interiorului
genunchiului. Acest lucru îl ajută să diagnosticheze şi să trateze leziunile existenţe.
Monitoarele de înaltă definiţie şi camerele video de înaltă rezoluţie au făcut din
artroscopie un instrument foarte eficient pentru tratarea problemelor de la nivelul genunchiului.

50
 figura2.9

Descriere
Artroscopia se face prin incizii mici. În timpul procedurii, chirurgul întroduce artroscopul
(o cameră mică de mărimea unui creion) în articulaţia genunchiului dumneavoastră. Artroscopul
trimite imaginea la un monitor de înaltă definiţie. Pe monitor, medicul poate vedea structurile din
genunchi, în mare detaliu. Rezolvarea leziunilor se face cu instrumente chirurgicale mici
introduse prin alte mici incizii făcute în jurul genunchiului.
Pregătirea pentru operaţie
Înainte de operaţie, informaţi chirurgul dumneavoastră ortoped despre orice tratamente
urmate în prezent. Medicul vă va spune ce medicamente trebuiesc întrerupte înainte de operaţie.
Cel mai probabil medicul ortoped vă va recomanda să faceţi un set de analize, o
electrocardiogramă (EKG) şi o radiografie pulmonară înainte de operaţie.
Operaţia
Majoritatea intervenţiilor chirurgicale artroscopice la nivelul genunchiului necesită o
spitalizare de scurtă durată (1-2 zile).
Venirea în spital
Cel mai probabil vi se va cere să veniţi la spital în dimineaţa operaţiei. Nu mâncaţi şi nu
beţi nimic după ora 24, în noaptea dinaintea operaţiei.
Anestezia
După internarea în spital, veţi fi văzut de către medicul anestezist. Artroscopia poate fi
efectuată cu anestezie locală, regională sau generală:
 anestezia locală amorţeşte doar genunchiului;
51
  anestezie regională vă amorţeşte sub talie;
 anestezia generală vă adoarme.
Împreună cu medicul anestezist veţi decide ce anestezie e mai potrivită pentru dumneavoastră. Cu
anestezie locală sau regională, dacă veţi dori, o să aveţi posibilitatea să vă uitaţi la procedură pe
un monitor.
Procedura chirurgicală
Chirurgul ortoped vă face 2 sau 3 mici incizii la nivelul genunchiului afectat. O soluţie
sterilă va fi introdusă în genunchi pentru a creşte vizibilitatea şi a ajuta chirurgul să vadă în mare
detaliu. Prima sarcină a chirurgului ortoped e de a diagnostica corect problema dumneavoastră.
Printr-o incizie va fi introdus artroscopul, cu ajutorul căruia medicul ortoped va vizualiza întreaga
articulaţie. Dacă tratamentul chirurgical este necesar, atunci se vor introduce mici instrumente
printr-o altă mică incizie. Aceste instrumente ar putea fi foarfece, shavere, sau lasere. Procedura
durează de obicei de la 30 minute până la o ora şi jumătate, în funcţie de leziune şi de tratamentul
necesar. Figura 2.10

Artroscopia de genunchi este cel mai frecvent folosită pentru :

 repararea sau extragerea cartilajului meniscal;
 reconstrucţia unui ligament încrucişat anterior rupt;
 curăţarea părţilor rupte din cartilajul articular;
 îndepărtarea unor fragmente libere de os sau cartilaj;
 îndepărtarea ţesutului sinovial inflamat.
După terminarea procedurii veţi fi mutat/a din sala de operaţie într-un salon şi veţi putea pleca
acasă în câteva ore, însoţit/a.
Recuperarea
52
 Recuperarea după o artroscopie de genunchi este mult mai rapidă decât după o operaţie
clasică, deschisă, la nivelul genunchiului. Totuşi, este important să urmaţi sfaturile ortopedului
odată ajuns/a acasă.

Vezi figura2.11

Umflarea genunchiului
Ţineţi piciorul mai sus de nivelul inimii (pe o pernă sau suport) în primele zile
postoperator. Aplicaţi gheaţă la nivelul genunchiului după indicaţiile doctorului ortoped pentru a
ameliora durerile şi a scade inflamaţia.
Bandajul
Veţi părăsi spitalul cu un pansament la nivelul genunchiului. Acesta va trebui păstrat curăţ
şi uscat. Chirurgul ortoped vă va spune când puteţi face duş, la ce interval trebuie schimbat
pansamentul şi când vă vor fi scoase firele de sutura.
Mersul
Cei mai mulţi pacienţi au nevoie de cârje sau cadru pentru a se deplasa imediat
postoperator. Medicul ortoped vă va comunica cum veţi face sprijinul pe piciorul operat. Dacă
aveţi întrebări legate de mers, întrebaţi chirurgul dumneavoastră ortoped.
Şofatul
Doctorul ortoped va discuta cu dumneavoastră şi vă va spune când aveţi avea voie să
conduceţi. Această decizie e luată în funcţie de mai mulţi factori, dintre care:
 care genunchi e afectat;
53
  maşina este dotată sau nu cu o cutie de viteze automată;
 nivelul durerii;
 tipul de medicamente administrate după operaţie;
 cât de bine vă puteţi controla genunchiul.
De obicei pacienţii pot conduce la 1-3 săptămâni după intervenţia chirurgicală.

figura2.12
Artrografia
Artografia este un examen radiologic care permite vizualizarea interiorului
unei articulaţii.
Artrografia necesită o puncţie articulară şi injectarea unui produs de contrast, care poate fi
aerul (artrografie gazoasă), un produs de contrast iodat (artrografie opacă sau iodată) sau un
amestec al acestor două metode (artrografia în dublu contrast).
Indicaţii - Artrografia este utilizată, în principal, pentru stabilirea unui diagnostic sau
pentru a realiza clişee preoperatorii. La genunchi, ea permite detectarea unei leziuni a unui
menisc sau a unui ligament răsucit care provoacă dureri, blocaje, instabilitate sau umflare.
La umăr, examenul poate confirma ruptură musculară şi complicaţiile prin unele tendinite care
generează dureri şi impotenţa funcţională pentru toate articulaţiile, arteriografia realizează o
explorare de fineţe a suprafeţei articulaţiilor, a învelişului lor cartilaginos, sau căutarea unui corp
străin intraarticular, adesea de natură cartilaginoasă şi care ar fi invizibil la o radiografie simplă.
Desfăşurare - O arteriografie nu necesită spitalizare şi durează în jur de 30 minute. După
examen, pacientul poate să-şi reia activitatea totuşi, fără să solicite prea curând articulaţia
54
examinată.
Efecte secundare - Acestea sunt rare şi, în general, benigne: greţuri, indispoziţie,
hemoragie locală de mică intensitate. Injectarea produsului de contrast iodat poate provoca
o reacţie alergică. Medicul trebuie deci să se asigure că bolnavul n-a prezentat
vreodată simptomele unei alergii sau, dacă da, să-i prescrie în prealabil un tratament antialergic.
Medicamente administrate
La externare, medicul vă va prescrie medicamente pentru reducerea durerii. De asemenea
este posibil ca acesta să vă indice şi anumite medicamente pentru evitarea formării cheagurilor de
sânge în venele de la nivelul membrelor inferioare.
Exerciţii pentru întărirea genunchiului
Va trebui să faceţi exerciţii câteva săptămâni de la operaţie; acestea vor restaura mişcarea
şi vor întări musculatura genunchiului şi a întregului membru inferior. Exerciţiile terapeutice vor
juca un rol important în recuperarea genunchiului dumneavoastră. Un program adecvat de
kinetoterapie poate îmbunătăţi rezultatul final.
Prevenirea complicaţiilor
Ca orice altă intervenţie cirurgicala, nici artroscopia nu este lipsită de riscuri. Acestea
însă, apar foarte rar, sunt minore şi tratabile în cele mai multe cazuri.
Complicaţii posibile:
 infecţia;
 formarea cheagurilor de sânge la nivelul gambelor;
 acumularea de sânge în articulaţia genunchiului.
Semne de alarmă. se anuntă imediat chirurgul ortoped dacă apare oricare din următoarele
simptome:
 febră;
 frison;
 căldură sau roşeaţa persistentă la nivelul genunchiului;
 durere persistentă sau care creşte în intensitate;
 umflarea importantă a genunchiului;
 durere la nivelul gambei, care creşte în intensitate.
Rezultate
În cazul în care nu aţi suferit o reconstrucţie de ligament, vă puteţi întoarce la majoritatea
activităţilor fizice anterioare în 6-8 săptămâni sau chiar mai devreme. Sporturile de impact

55
(alergat, fotbal, tenis) vor trebui evitate o perioadă mai lungă de timp. Va trebui să discutaţi cu
medicul ortoped în ceea ce priveşte activităţile fizice intense. Dacă locul dumneavoastră de
muncă implică activităţi fizice solicitante, poate dura mai mult timp până vă veţi relua serviciul.
Rezultatul final al intervenţiei chirurgicale depinde în mare măsură de gradul distructilor
de la nivelul genunchiului dumneavoastră. De exemplu o distrugere integrală a cartilajului
articular nu vă permite o recuperare completă. E posibil să fie necesară o schimbare a stilului de
viaţă. Această poate însemna limitarea activităţilor şi practicarea unor sporturi cu impact redus la
nivelul genunchiului.
Infiltraţie genunchi (vascosuplimentarea genunchiului)
figura2.13

Artroza genunchiului (gonartroză) este o afecţiune cronică degenerativă care

NICIODATĂ nu se vindecă de la sine. Trebuie intervenit în stadii cât mai timpurii pentru
rezultate favorabile. Există astfel mai multe opţiuni de tratament disponibile. Obiectivele
primordiale ale tratamentului sunt îndepărtarea durerii şi restabilirea funcţionalităţii genunchiului.
În fazele sale incipiente, gonartroză se tratează prin metode ne-chirurgicale (ne-invazive).
Acestea includ evitarea efortului fizic, administrarea analgezicelor sau a medicamentelor
antiinflamatorii nesteroidiene, alături de fizioterapie şi injecţii cu corticosteroizi.
O altă opţiune de tratament o constituie procedura denumită „viscosuplimentare", care
constă din injectarea în articulaţia genunchiului a acidului hialuronic sub formă unei soluţii
dense. Acidul hialuronic este o substanţă secretată natural, care se regăseşte în lichidul sinovial
56
(articular). El acţionează ca un lubrifiant, ce facilitează mişcarea de frecare a oaselor între ele şi
ca un absorbant al şocurilor transmise la nivelul genunchiului.
Persoanele care suferă de gonartroză au o concentraţie de acid hialuronic mai mică decât
normalul în interiorul articulaţiilor genunchilor. Astfel că, infiltraţiile articulare cu acid hialuronic
(viscosuplimentarea) poate fi o opţiune terapeutică pentru persoanele ce se confruntă cu artroza
de genunchi.
Efectele viscosuplimentarii
S-a constatat că viscosuplimentarea asigură reducerea durerii la mulţi pacienţi ce nu au
răspuns la alte metode ne-chirurgicale. Această tehnică a fost utilizată pentru prima dată în
Europa şi Asia, şi a fost aprobată de SUA în 1997. Pe piaţă sunt disponibile în prezent mai multe
preparate pe bază de acid hialuronic.
Efecte imediate:
- acidul hialuronic nu are un efect imediat de îndepărtare a durerii;
- pentru primele 48 de ore de la administrarea injecţiei trebuie să evitaţi efortul fizic susţinut şi
sprijinul excesiv pe piciorului afectat, prin statul prea mult în picioare, jogging sau ridicarea unor
greutăţi mari;
- poate apărea o reacţie locală manifestată prin durere, căldură locală şi o uşoară inflamare
imediat după injecţie. De regulă, aceste simptome nu durează. Este recomandabil ca în acest caz
să aplicaţi o pungă cu gheaţă;
- foarte rar, pacienţii dezvoltă o reacţie de tip alergic la genunchi. În aceste cazuri, la locul
injecţiei pot apărea pete roşii, genunchiul se poate înroşi, încălzi sau poate apărea durerea. Dacă
se întâmplă acest lucru contactaţi imediat medicul;
- infecţia şi sângerarea sunt complicaţii ce apar foarte rar în urma acestei proceduri.
Efecte pe termen lung:
- veţi putea constata pe măsură ce injecţiile continuă să fie administrate, că durerea resimţită în
genunchi scade;
-acidul hialuronic pare să aibă proprietăţi anti-inflamatoare şi analgezice (de calmare a durerii);
de asemenea, injecţiile pot stimula corpul să producă mai mult acid hialuronic;
- efectele pot dura câteva luni;
- viscosuplimentarea poate fi eficientă în ameliorarea simptomelor artrozei dar nu s-a constatat că
poate conduce la vindecarea bolii cu refacerea cartilajului articular.

57
Procedura
Pe parcursul procedurii, dacă este prezentă hidartroză (apă la genunchi), chirurgul ortoped va
aspira mai întâi lichidul existent în genunchi şi apoi va injecta acidul hialuronic. În funcţie de
produsul utilizat, vi se vor administra una până la cinci injecţii pe parcursul a câteva săptămâni.
Rezultate
Viscosuplimentarea poate fi utilă pentru persoanele cu gonartroză la care alte forme de
tratament ne-chirurgical nu au dat nici un rezultat. Ea este mai eficientă dacă artroză este în stadii
incipiente (mediu spre moderat). Unii pacienţi pot resimţi durere la locul injecţiei. Primele
îmbunătăţiri în urma viscosuplimentarii pot apărea după câteva săptămâni şi nu toţi pacienţii vor
simţi o ameliorare a durerii.
Dacă injecţiile sunt eficienţe, ele pot fi repetate după o anumită perioadă, de regulă 6
luni/1 an. Eficacitatea pe termen lung a viscoelasticelor nu este deocamdată cunoscută, cercetările
în acest domeniu fiind în curs.
În cazul în care artroză nu răspunde tratamentului ne-chirurgical (conservator), va trebui
să vă gândiţi serios la intervenţia chirurgicală de protezare a genunchiului (artroplastia totală),
opţiune care o veţi discuta cu medicul ortoped.

58
 2.9 Pregătire preoperatorie şi postoperatorie

PREGĂTIREA PREOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE

1.Pregătirea generală preoperatorie.

Pregătirea generală preoperatorie, constă în examenul clinic şi paraclinic, pregătirea
psihică, îngrijiri igienice, urmărirea funcţională, vitală şi vegetativă, precum şi observarea
schimbării în starea bolnavului şi regimul dietetic preoperator.

Examenul clinic
Acesta este efectuat de către medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar şi pune în
evidenţă starea fiziologică a bolnavului dând totodată posibilitatea depistării unor deficienţe ale
organismului şi ale unor boli însoţitoare. El este completat de examinări paraclinice.
Pregătirea psihică:
-bolnavul este informat despre necesitatea intervenţiei chirurgicale, riscul, eventualele mutilări şi
i se cere consimţământul;
- se fixează o dată aproximativă a intervenţiei;
- bolnavul este înconjurat cu solicitudine şi atenţie;
- se suprimă tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de nelinişte;
- bolnavului i se crează a stare de canfort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant plăcut;
- i se asigură legătură cu aparţinătorii.
Îngrijiri igienice:
- dacă starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi îndrumat, ajutat să facă baie sau duş,
urmat de igienă cavităţii bucale, îngrijirea părului, tăierea unghiilor;
- asanarea focarului de infecţie. Se efectuează controlul stomatalogic la invitaţia medicului şi
dacă este cazul, se efectuează control stomatabogic.
Urmărirea funcţiilor vitale:
- măsurarea şi notarea temperaturii;
- măsurarea şi notarea pulsului;
- observarea şi notarea respiraţiei (la indicaţia medicului);
- măsurarea şi notarea T.A.;
- observarea diurezei;
- observarea scaunului.
59
2.Pregătirea din preziua operaţiei
Pregătirea generală:
- asigurarea repaosului fizic, psihic şi intelectual;
- la prescripţia medicului, seara, se administrează un calmant;
- asigurarea alimentaţiei necesare normale, alimente uşor digerabile;
- evacuarea intestinului, clismă (dacă nu sunt contră indicaţii);
- asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau duş pe regiuni la pat.
Pregătirea locală:
- se curată pielea pe regiuni. Pielea păroasă se rade cu grijă, evitându-se să se producă mici
tăieturi (poartă de intrare pentru infecţie, dureroasă la efectuarea dezinfecţiei);
- se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter (cu grijă să nu se scurgă eter pe
regiunea perianală);
- se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctură de iod);
- se acoperă câmpul operator la indicaţia medicului.

Pregătirea din dimineaţa intervenţiei:

- se întrerupe alimentaţia. Bolnavul nu mănâncă cel puţin 12 ore înaintea intervenţiei
chirurgicale;
- îmbrăcarea se face cu cămaşă de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru bărbaţi) şi şosete în
picioare;
- protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon şi puse în noptiera
bolnavului;
- bijuteriile vor fi predate familiei sau administraţiei spitalului;
- îndepărtarea lacului de pe unghii ca şi a rujului de pe buze (prezenţa lor face dificilă depistarea
semnelor de anaxie manifestate prin cianoză la nivelul extremităţilor);
- golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o micţiune voluntară sau se efectuează sondaj vezical;
- se va administra hipnotic opiaceu (morfină, mialgin) sau un barbituric (fenabarbital). Se
administrează un vagolitic (atropină). Dozele şi ora injectării sunt indicate de medicul anestezist.
Îngrijirile postoperatorii sunt:
- încep imediat după intervenţia chirurgicală şi durează până la vindecarea completă a bolnavului;
- îngrijirile postoperatorii se accorda pentru restabilirea funcţiilor organismului, asigurarea

60
cicatrizării normale a plăgii şi prevenirea complicaţiilor. Bolnavul operat sub anestezie generală,
trebuie supravegheat cu toată atenţia până la apariţia reflexelor (de deglutiţie, tuse, faringian şi
cornean), până la revenirea campleta a stării de conştienţă cât şi în orele care urmează, de altfel
transportul din sala de aperatie se execută după revenirea acestor reflexe.

2.10 Educaţie pentru sănătate

O persoană diagnosticată de artroză la nivelul genunchiului are trebui să ia ceva măsuri

pentru a ameliora simptomele: să slăbească, să crească activitatea fizică, să evite statul în picioare
şi mersul prelungit, dar şi mersul pe teren accidentat. Alte lucruri pe care nu trebuie să le facă un
suferind de gonartroză: să stea cu genunchii îndoiţi, să menţină aceeaşi poziţie a genunchiului
vreme îndelungată, să poarte tocuri înalte.
Se folosesc diverse exerciţii,care au rolul de a reface/menţine mobilitatea articulară şi
tonusul muscular etc. Ca sporturi indicate sunt înotul, canotajul sau ciclismul.

2.11 Externare

Durata de spitalizare este de 7 până la 14 zile, în funcţie de evoluţia imediată a

pacientului, de modul în care începe recuperarea. Înainte de externare, pacientul trebuie să fie
capabil să efectueze următoarele mişcări: să se ridice din pat şi să se aşeze în pat fără ajutor, să se
deplaseze cu cârje sau cu cadru, să poată face exerciţiile recomandate de kinetoterapeutul care l-a
ajutat pe toată durata spitalizării.
În primele 6 săptămâni este esenţial să urmaţi sfaturile medicului şi să efectuaţi exerciţiile
sub îndrumarea unui personal calificat (kinetoterapeut).
Principiile generale privind îngrijirea operaţiei:
- pansamentul aplicat la spital trebuie să fie curat şi schimbat ori de câte ori este nevoie;
- pacientului îi este interzis să facă duş sau baie înainte de scoaterea firelor de sutură la 14 zile de
la intervenţie. Locul inciziei trebuie menţinut curat şi uscat;
- anuntati medicul dacă pansamentul se pătează, pielea îşi modifică culoarea, zona este mai caldă,
faceţi temperatură, frison, apar usturimi la micţiune, gambă sau coapsă, se umflă sau apar dureri.
- la externare pacientul trebuie să flecteze genunchiul la aproximativ 90° sau să înregistreze
progrese semnificative în flectarea genunchiului;
61
- la externare pacientul trebuie să întindă complet genunchiul;
- luaţi-vă temperatura de două ori pe zi (dimineaţa şi seara);
- luaţi medicamentele prescrise la ieşirea din spital. Medicamentele vor fi administrate strict
conform indicaţiilor medicului curant. Veţi primi anti-coagulante pentru prevenirea formării
cheagurilor de sânge în venele gambelor sau coapselor deoarece acestea pun în pericol viaţa. În
plus veţi primi un antiinflamator pentru 7 zile şi un antialgic (medicament pentru durere) la
nevoie. Va trebui să luaţi antibiotice ori de câte ori există pericolul unei infecţii bacteriene, spre
exemplu o faringită, bronşită, abces dentar, furuncul, panariţiu periunghial.
Sfaturi utile:
- controlul durerii: recuperarea este mult mai rapidă dacă gestionaţi cu atenţie durerea. Este
normal ca postoperator, în primele 2-3 săptămâni să simţiţi durere la nivelul genunchiului operat,
dureri a căror intensitate se reduce progresiv. Deşi durerea, inerentă după intervenţie, este
variabilă şi relativ imprevizibilă, ea poate fi controlată cu medicaţia adecvată. În spital veţi primi
calmante astfel încât excercitiile să poată fi efectuate cu succes. Nu trebuie să vă faceţi griji în
ceea ce priveşte posibilă dependenţa de medicamente. Ulterior acasă veţi continua să luaţi
antiinflamatoare şi antialgice la nevoie până ce durerea se va remite complet.

figura2.14

- mobilizarea rapidă: este foarte important ca imediat postoperator, de a două zi, să începeţi să
îndoiţi genunchiul. Înainte de operaţie aţi avut dureri mari de genunchi, de aceea aţi renunţat la o
parte din activităţi, şi musculatură s-a atrofiat şi retractat. Astfel, va trebui să reluaţi activitatea şi
mişcările articulare, progresiv, pentru a facilita controlul noii articulaţii. Kinetoterapia începută
în spital cu ajutorul personalului calificat, trebuie continuată acasă, până la 8-12 săptămâni. Nu
renunţaţi la cadrul metalic care vă ajută la mers decât după 6 săptămâni.
62
 figura2.15
- tratament la externare: antiinflamatoare (Arcoxia 90mg 1tb/dimineaţa) şi antialgice( Zaldiar
2tb/zi), 7-10 zile, pentru ca fenomenele inflamatoare şi durerea să se remită complet,
anticoagulante (Clexane/Fragmin/Fraxiparine) 1f subcutanat (umăr sau în burtă) 30 de zile(până
când pacientul se mobilizează fără probleme), ciorapi compresivi împotriva varicelor (dacă există
o boală varicoasă preoperatorie).
- alimentatia: este normală, dar în cazul unei persoane supraponderale scăderea în greutate este
esenţială pentru a proteja proteză. De aceea vă sfătuim să vă modificaţi stilul de viaţa, de
alimentaţie prin inlociurea grăsimilor alimentare cu fibre, fructe, legume.
- vă recomandăm administrarea de suplimente de fier şi vitamine. Pentru a evita suprasolicitarea
articulaţiei, este recomandată evitarea consumului de alcool.
- activitatea sexuală: poate fi reluată, în siguranţă, la 2 săptămâni de la intervenţie.

figura2.16
- şofatul: poate fi reluat după 6 săptămâni de la operaţie. Aveţi grijă ca scaunul să nu fie coborât
astfel ca unghiul dintre abdomen şi coapsă să scadă sub 90 de grade.

63
 - reintegrarea profesională: în funcţie de tipul de activitate desfăşurată, pacientul se poate
întoarce la muncă într-un interval de 6 până la 8 săptămâni.
- înotul este recomandat, imediat după îndepărtarea şuturilor şi vindecarea inciziei, la aproximativ
4 săptămâni de la intervenţie.
- mergeţi pe jos cât puteţi, dar ţineţi minte că mersul pe jos nu trebuie să înlocuiască exerciţiile
recomandate.
- evitaţi activităţile ce pun presiune mare pe articulaţie, sporturile de contact.
Odată externat, pacientul trebuie să fie din ce în ce mai activ, în funcţie de vârstă şi
particularităţile cazului. Deşi este posibil să aibă zile mai bune şi zile mai rele, pacientul va
observa cu siguranţă o ameliorare progresivă şi o creştere graduală a distanţei parcurse pe jos în
primele 6 până la 12 luni, o scădere progresivă a intensităţii durerii şi creştere a numărului de
activităţi efectuate.

2.12Profilaxia bolii

Profilaxia în Gonatroză
Sub această denumire, de profilaxie în Gonartroză, sunt grupate regulile care urmăresc în principal
profilaxia secundară, profilaxia agravării artrozei genunchiului. Profilaxia secundară are ca scop
împiedicarea, atenuarea sau încetinirea alterărilor conexe cu evoluţia bolii prin diagnostic precoce şi
tratament adecvat. Respectarea regulilor de profilaxie secundară este importantă pentru evoluţia şi
prognosticul gonartrozei. Prin urmare, profilaxia secundară în gonartroză, presupune şi necesită
respectarea următoarelor reguli:
1. Reducerea sau menţinerea unei greutăţi corporale normale, sau chiar sub greutatea ideală;
Ponderea corporală crescută peste greutatea ideală, supune sistemul osos la un efort deosebit,
exercitând o presiune continuă, o microtraumatizare permanentă pe care trebuie să o suporte
articulaţia şi bineînţeles osul;
2. Se va respecta un regim alimentar hipocaloric, capabil să prevină sau să combată obezitatea ce
pândeşte pe aceşti bolnavi, constrânşi să-şi reducă activitatea fizică;

64
3. Evitarea ortostatismului şi a mersului prelungit pe jos; Mersul pe jos, pentru întreţinerea
funcţionalităţii articulaţiei genuchiului, este necesară, însă cu condiţia respectării unei dozări
riguroase, coroborate cu alte măsuri de igienă corespunzătoare, cum ar fi purtarea bastonului, astfel
ajutând la descărcarea articulaţiei bolnave, pauze intermitente, etc;
4. Evitarea mersului pe teren accidentat;
5. Mersul se recomandă a se efectua cu sprijin în baston;
6.Evitarea poziţiilor de flexiune maximă. Prin adoptarea acestor poziţii, se poate instala un
genuflexum ce se dovedeşte a fi de cele mai multe ori, ireductibil;
7.Evitarea menţinerii prelungite a unei anumite poziţii a articulaţiei genunchiului;
8. Intercalarea în timpul programului de muncă a unor pauze în care se adoptă poziţia de decubit
dorsal (culcat pe spate);
9. De cel puţin două ori pe zi se va păstra un repaus postural la pat, cu genunchii întinşi;
10. Se vor efectua mişcări libere de flexiune-extensiune după un repaus mai prelungit cât şi înainte
de trecerea în ortostatism;
11.Se va purta încălţăminte comodă, cu talpa moale, elastică, pentru amortizarea şocurilor, sau
purtarea unor tălpi ortopedice din material care să absoarbă vibraţiile din timpul mersului, care se
transmit întregului schelet;
12. Pentru piciorul plat, se va urmări corectarea acestuia, cu ajutorul susţinătoarelor plantare;
13. Se vor evita tocurile înalte;
14. Se vor evită meseriile sau îndeletnicirile care încarcă şi solicită mult articulaţia genunchiului;

Fizioterapia în Gonartroză

Terapia cu ajutorul metodelor fizice este o parte foarte utilă a tratamentului

multidisciplinar al Gonartrozei. In plus, poate chiar ajuta la prevenția Gonartrozei daca
se aplică în timp util dupa diferitele traumatisme ale genunchiului, mai ales la sportivi.
Fizioterpia se incepe doar la indicația medicului deoarece nu are efecte benefice la orice
persoană. De exemplu, daca suferiți de o afecțiune malignă, boli cardiace care nu sunt bine controlate
de tratament sau daca aveți diferite tije sau implanturi la nivelul membrului inferior afectat, procedurile
de fizioterapie sunt contraindicate deoarece vă pot face mai mult rau. Daca nu există contraindicații,
65
această formă de terapie va fi de mare ajutor și în plus, este un tratament care nu provoacă durere, nu
este invaziv și poate avea si un efect relaxant atît pentru corp cît și pentru psihic.

Ultrasunetele
Terapia prin ultrasunete folosește unde sonore de o anumită frecvență, care nu pot fi percepute de
urechea umana, in scopul de stimulare a țesuturilor. Prin trecerea aparatului de ultrasunete pe suprafața
tegumentului, țesuturile profunde sunt stimulate de vibrațiile produse de undele sonore. Se obtine astfel
un efect de încălzire si de stimulare a circulației sanguine la nivelul acestor țesuturi. O circulație
sanguină eficiența inseamnă o nutriție adecvată a cartilajului articular – prima structură a articulației
care degenerează în Gonartroză.

66
Vezi figurile 2.14

67
Cazul -I

I.1 Culegerea datelor:

Nume şi prenume: Stanciu Vasile
Vârsta: 60 ani
Ocupaţia: constructor
Grup sanguin: BIII
Data internării: 13.03.2017
Data externării: 26.03.2017
Diagnostic la internare: Gonartroză Bilaterală
Anamneză:
- fractura de femur;
- amigdalectomie;
- obezitate;
- consum de cafea: 2/zi;
- consum alcool: zilnic;
- condiţii de viaţă: normale;

Motivele internării
Din relatările pacientului reiese că tabloul clinic a debutat cu 5 ani în urmă. Pacientul se
internează în regim de programare, pe Secţia Ortopedie. Pacientul, afirmă că la locul de muncă a
început să prezinte disconfort, în privinţa deplasării. La internare este stabil respirator şi
hemodinamic, tranzit intestinal prezent, afebril.
Prezintă ca simptome:
- cracmente;
- edeme;
- impotenţă funcţională.

68
I.2. Analiza şi interpretarea datelor:
1. Nevoia de a evita pericolele
P = risc de complicaţii;
E = proces inflamator;
S = cracmente,edeme,impotenţă funcţională;
PES = Risc de complicaţii datorită procesului inflamator manifestat prin
cracmente,edeme,impotenţă funcţională.
2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
P = imposibilitatea de a se mişca;
E = limitarea mişcării;
S = edeme;
PES = Imposibilitatea de a se mişca datorită limitării mişcării manifestată prin edeme.
3. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
P = circulaţie inadecvată;
E = durere bilaterală;
S = cracmente;
PES = Circulaţie inadecvată datorită durerii bilaterale manifestată prin cracmente.

69
II2.1. Plan de ingrijire

Nevoia Diagnostic Obiective Intervetii Interventii Evaluare

afectată de nursing autonome delegate

1.Nevoia Risc de Ora 8:00 - -obişnuieşte - regim

de a evita complicaţii pacientul să nu pacientul cu hipocaloric; --
pericolele datorită procesului mai prezinte risc noul mediu; administrează
inflamator de complicaţii în - aerisire medicaţia
manifestat prin decurs de 24 de curatire, recomandată
cracmente, edeme, ore; dezinfecţie de medic:
impotenţă Ora 8:00 salon; antiinflamatoar
funcţională; - pacientul să - distrage e nesteroidiene
prezinte confort atenţia şi steroidiene
fizic şi psihic în pacientului (cortizon);
decurs de 9 ore prin televizor; - punerea de
- lichide mici benzi elastice
şi dese; la indicaţia
-asigura medicului;
legătura - evitarea de
pacientului cu flexie maximă
aparţinătorii la indicaţia
prin vizite medicului;
scurte şi dese; - monitorizarea
îl ajută să se de funcţii vitale şi
zbrace vegetative;
- recoltează
sânge pentru
examenele de
laborator:
VSH,HlG,
HCT;

70
 -Recoltează
urină: uree,
acid uric,
albuminurie;

Ora 8:00
- pacientul nu
mai prezintă
risc de
complicaţii
Ora17:00
- pacientul
prezintă
confort fizic
şi psihic;
2. Nevoia Imposibilitatea de Ora 9:00 îl sfătuieşte să - regim
de a se a se mişca şi a - pacientul să facă exerciţii hiposodat;
mişca şi a avea o bună poată prezenta o pentru a - administare
a avea o postură datorită bună postură în antrena medicaţie
bună limitării mişcării decurs de 5 ore; articulaţiile; recomandată
postură manifestată prin Ora 9:00 - învaţă de medic:
edeme; - pacientului să i pacientul să antidiuretice,
se diminueze practice tehnici vasodilatatoare
din dimensiunea de dextindere - recoltare de
edemelor in şi relaxare; lichid articular
decurs de 7 ore; - evitarea prin puncţie
surplusului articulară;
ponderal;
- schimbarea
poziţiei la
interval de

71
 două ore;

Ora 14:00
-pacientul
prezintă o
bună postură;
Ora 16:00
- diminuarea
edemelor;

3.Nevoia Circulaţie Ora17:00 se instruieşte p - administrare

de a inadecvată - pacientul să nu acientul în priv medicaţie
respira şi datorită durerii mai prezinte inţa evitării pre recomandată
a avea o bilaterale cracmente lungite în poziţ de medic
bună manifetata prin zgomotoase şi ie îngenunchiat - administreaza
circulaţie cracmente; dese în timp de ă; antiinflamatoar
12 ore; - e nesteroidiene
Ora17:00 încurajează pa Ibuprofen,
- pacientul să cientul să facă Paracetamol,
înceapă să se exerciţii fizice Ketonal;
poată deplasa terapeutice; - aplica faşă
punând în - elastică;
circulaţie aplică compre
articulaţia în se
decurs de 3 ore; cu gheaţă pacie
ntului pe ambii
genunchi; Ora 9:00
- pacientului i
s-au mai
diminuat din
cracmente;
Ora 20:00
- pacientul
72
 începe să se
deplaseze cu
încredere;

III.2. Culegerea datelor:

Nume şi prenume: Barangă Maria
Vârsta: 55 ani
Ocupaţia: impegat la CFR
Grup sanguin: AII
Data internării: 10.02.2017
Data externării: 16.02.2017
Diagnostic la internare: Gonartroză Decompensată Algic şi Funcţional genunchi drept
Anamneză:
- histerectomie totală;
- tatăl decedat cu AVC;
- consum cafea 1/zi;
- neconsumatoare de alcool, băuturi carbogazoase;
Condiţii de viaţă normale
Motivele internării

Pacienta relatează că durerile au apărut în urmă cu 2 ani, când s-a declanşat menopauză.
Pacienta se internează în regim de programare pe Secţia Ortopedie.
La internare pacienta este stabilă hemodinamic, tranzit intestinal prezent, afebrilă.

73
III.2. Analiza şi interpretarea datelor:
Simptome: durere la deplasare, insomnie, hidrartroza, anxietate;
1. Nevoia de a evita pericolele
P = risc de complicaţii;
E = anxietate;
S = insomnie, durere la deplasare;
PES = Risc de complicaţii datorită anxietăţii manifestat prin durere la deplasare, insomnie;
2. Nevoia de a elimina
P = deficit de eliminare;
E = acumulării de lichid inflamator;
S = hidrartroza;
PES = Deficit de eliminare datorită anxietăţii manifestat prin durere la deplasare;
3. Nevoia de a dormi şi odihni
P = imposibilitatea de a dormi şi odihni;
E = anxietate;
S = dureri articulare;
PES = Imposibilitatea de a dormi şi odihni datorită anxietăţii manifestată prin dureri articulare;

74
 II.2.Plan de îngrijire

Nevoia Diagnostic Obiective Intervenţii Intervenţii Evaluare

afectată de nursing autonome delegate

1. Nevoia Risc de Ora 8:00 - educă pacientul în - administrează

de a evita complicaţii - pacienta în privinţa noului mediu medicaţia
pericolele datorită decurs de 5 aeriseşte salonul; recomandată de
anxietăţii ore să nu respectă circuitele de medic:
manifestat mai prezinte dezinfecţie, curăţire, antidepresive,
prin durere la anxietate; salon; axiolitice,
deplasare, Ora 8:00 - perfuzii cu
insomnii; - pacienta în administrează pacien vitamine în ser
decurs de 6 tului o cană de ceai fiziologic sau în
ore să pentru a-l mai linişti; glucoză pentru
prezinte - adoptă tehnici de a-i asigura un
confort fizic relaxare şi educare a echilibru
şi psihic; sănătăţii; hidroelectrolitic
- o ajută să se şi pentru
îmbrace şi să se asigurarea
dezbrace; aportului
- O ajută atunci când proteic;
e cazul să o - recoltează
conducă la toaletă; sânge pentru
examenele de
laborator: VSH,
glicemie-
recoltează
,HLG,
- recoltează
urină pentru:
sumar de urină

75
 si urocultură;
- conduce
pacienta la
investigaţiile
indicate de
medic:
radiografie
articulară;
- pregăteşte
acidul hialuronic Ora 15 00
pentru infiltraţie - pacienta
într-o seringă; numai
prezintă
anxietate;
Ora 16:00
- pacienta
începe să
se simtă
mai bine;

2. Nevoia Deficit de Ora16:00 - educă pacienta să -administrează

de a
eliminare - pacientei să elimine; medicamentaţia
elimina
datorită i se elimine -administrează indicată de
anxietăţii lichidul ceaiuri medic: diuretice,
manifestat inflamator în - informează ri antiinflamatoare
prin durere la urma - informează pacienta nesteroidiene
deplasare; intervenţiilor că nu are voie să - pregăteşte
de către mănânce sărat, prăjit; seringa pentru
medic în - ajută pacienta să infiltraţie;
decurs de 2 mănânce; - conduce
ore; - conduce pacienta la pacienta la
Ora 17:00 toaletă; artoscopie;

76
 - pacienta să - schimbă poziţia -testează

poată urina pacientei la 2 ore; pacienta la

în condiţii - ajută pacienta să diferite
normale; efectueze băi călduţe; antibiotice;
- conduce
pacienta înapoi Ora 18:00
- pacienta
la salon;
poate
urina, iar
cantitatea
de lichid
articular
s-a mai
eliminate

3. Nevoia Imposibilitat Ora 8:00 - menţine condiţiile - la indicaţia

de a
ea de a dormi - pacienta să necesare somnului şi medicului recol
dormi si
odihni şi odihni aibă un deprinderile tează sânge
datorită somn pacientei; pentru: VSH,
anxietăţii odihnitor din - ii explică HLG, uree, acid
manifestată punct de necesitatea tehnicii uric;
prin dureri vedere unei vieţi ordonate cu - efectuează
articulare; calitativ şi un program stabilit,- teste, EKG;
cantitativ în o învaţă tehnici de - monitorizează
decurs de 24 relaxare prin discuţii, funcţii vitale:
ore; documente; T.A, puls,
Ora 9:00 respiraţie;
- pacienta să - ecografie
prezinte o Doppler;
stare de - administrează
confort fizic medicaţia
şi psihic; recomandată de
medic;
- conduce
pacienta la

77
 investigaţii,
examen
neurologic,
Ora 7:00
psihic;
- în urma
îngrijirilor
acordate
pacienta
este
echilibrată
fizic şi
psihic,este
odihnită;

78
Caz II.3 - Plan de îngrijire
Culegerea datelor:
Nume şi prenume: Anghel Iordanescu
Vârsta: 57 ani
Ocupaţia: antrenor
Grup sanguin: OI
Data internării: 20. 06. 2017
Data externării : 28.06.2017
Diagnostic la internare: gonartroză stadiu III
Anamneză:
- fracturi de bazin;
- operat de apendicită;
- operat de splină;
- consum de cafea de 2/săptămână;
- consum chipsuri iuţi;
- consum de alcool3/săptămână;
Condiţii de viaţă normale.
Motivele internării
Din relatările pacientului reiese că tabloul clinic este prezent debutat în urmă cu 3 ani.
Pacientul se internează în regim de programare pe Secţia Ortopedie cu probleme agravate ale
genunchiului stâng.

79
II.3. Analiza şi interpretarea datelor:
Simptome chisturi, căldură locală, tumefacţie, temperatura39,7
1. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
P = creşterea valorii de temperatură peste limite normale;
E = proces inflamator;
S = temperatura 39,7, căldură locală;
PES = Creşterea valorii de temperaturii peste limite normale datorită procesului inflamator
manifestată prin temperatura 39,7, căldură locală;
2. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
P = circulaţie inadecvată;
E = activităţii sportive intense;
S = chisturi, tumefacţie;
PES = Circulaţie inadecvată datorită activităţii sportive intense manifestată prin activităţi sportive
intense;
3. Nevoia de a fi curat îngrijit, şi de a-şi păstra tegumentele tegumentele şi mucoasele
integre
P = igienă deficitară;
E = gonartrozei;
S = tumefacţie;
PES = Igienă deficitară datorită gonartrozei manifestată prin tumefacţie;

80
 II.3 Plan de îngrijire

Nevoia Diagnostic Obiective Intervenţii Intervenţii Evaluare

afectată de nursing autonome delegate

1.Nevoia de - creşterea Ora 6.30 - pacientul să -

a-şi menţine valorii de - combaterea consume administrează
temperatura temperatură febrei într-o lichide reci şi medicaţia
corpului în peste limite jumătate de des; recomandată
limite normale oră; - să aibă o de medic:
normale datorită bună ventilaţie antitermice la
procesului în încăpere; indicaţia
inflamator - să aibă medicului,
manifestată îmbrăcăminte Algocalmin
prin lejeră, amplă intramuscular
temperatur ă de culoare ,
de 39,7 0C, albă; Paracetamol;
căldură - aeriseşte -
locală; salonul; administrează
- aplică perfuzii cu
comprese reci; glucoză 20%
cu vitamine;
- asigură
fricţionări
pacientului
fie cu Carmol
fie cu alcool
sanitar;
- calculează
bilanţul
ingesta/excret
a

81
 - pregăteste
pacientul
pentru
investigaţii;
-recoltează

produse
biologice
pentru
laborator;
- recoltează
sânge
Ora 7:00
VSH, HLG,
- pacientul nu
HCT,
mai prezintă
glicemie,
febră mare
ionogramă;
având o
temperatură
de 37,5;

2. Nevoia de Circulaţie Ora10:00 - educă - educă

a respira şi inadecvată - pacientul să pacientul să pacientul
avea o bună datorită prezinte o evite pentru
circulaţie activităţii ciculatie bună sedentarismul; asigurarea
sportive în decurs de 6 - explica condiţiilor de
intense ore; tehnici de încăpere;
manifestată Ora11 00 favorizare a -
prin - pacientul să circulaţiei prin administreaza
tumefacţie; prezinte un diverse medicaţia
bun echilibru exerciţii uşoare prescrisă de
în timpul fizice, active, medic;
mersului; pasive, masaje; -
- ajuta administreaza
pacientul şi îl antiinflamato

82
 încurajeaza să are
se deplaseze; nesteroidiene
- Îl ajuta să se -
îmbrace şi să administreaza
se dezbrace; calmante;
- Îl conduce la - recolteaza
toaletă dacă sânge pentru
prezintă biochimie,
dezechilibru VSH, HLG,
intens, sau ASLO;
lipotimie; - sumar urină
- pune în - radiografie
practică tehnici articulară;
de relaxare; - examene Ora 16:00
imagistice, - pacientul
RMN, CT; prezintă un
bun echilibru
şi o bună
circulaţie;

3. Nevoia de Igienă Ora 16:00 - ajută - efectuează

a fi curat,
deficitară - pacientul să pacientul în pansament cu
îngrijit, şi de
a–si păstra datorită fie capabil să funcţie de blândeţe pe
tegumentele
gonartrozei şi starea generală regiunea
şi
mucuoasele manifestată redobândească să îşi facă baie, afectată;
integre
prin stima de sine duş, sau îi - aplică
tumefacţie; în decurs de 6 efectuează unguente,
ore; toaleta pe pudre, paste
Ora 16:00 regiuni; - aplică
- să se poată - pregăteşte creioane
spăla şi a avea cada; caustice;
o bună îngrijire - asigură -recoltează de

83
în decurs de 3 temperatura pe tegumente
ore; apei 20 -220C; din vezicule,
- Ajută pustule
pacientul să se prezente pe
îmbrace şi să pielea
se pieptane; pacientului
- Să-şi taie mici colecţii
unghiile de la pentru
picioare; realizarea
-ajută frotiurilor;
pacientul să–si - recoltează
schimbe sânge pentru
atitudine a faţă laborator:
deaspectul său PCR,
fizic şi faţă de anticorpi
îngrijirile antinucleari,
igienice; acid uric
- - analiza
conştientizează aspiratului
pacientul in antinuclear;
legătura cu - proceduri
importanţa imagistice
menţinerii precum
curate a scintigrafia,
tegumentelor CT, RMN;
pentru
prevenirea
îmbolnăvirilor
şi a infecţiilor Ora 19:00
nosocomiale; - pacientul
prezintă o
bună igienă;

84
 Ora 19:00-
pacientul şi-a
redobândit
stima de sine
şi autonomia;

II.2.4 Statistică asupra lucrării

Colectarea datelor a fost integrată într-un registru. Registrul a fost aprobat de un consiliu
corector şi toţi pacienţii semnează un consens de informare înaintea participării. Pacienţii incluşi
în registru au fost evaluaţi preoperator şi la trei, şase, doisprezece, douăzeci şi patru, treizeci şi
şase eventual şi patruzeci şi opt de luni postoperator. Douasute cincizeci şi patru de pacienţi au
fost trataţi pentru leziuni simptomatice ale cartilajului articular în instituţia noastră şi au fost
înscrişi în registru. O sută patruzeci şi patru din două sute cincizeci şi patru de pacienţi au fost
trataţi prin tehnica microfracturii. Din aceşti 144 de pacienţi, toţi cei care au prezentat o „fixed
flection deformity”, instabilitate ligamentară, genu varum sau valgum, osteoartrită generalizată,
leziuni multiple, leziuni tibiale sau patelare, rupturi ligamentare sau leziune mai veche de
douăzeci şi patru de săptămâni, au fost excluşi din studiu. Au fost identificaţi 52 de pacienţi care
au trecut de această excludere. Aceştia au fost trataţi şi evaluaţi minim 24 de luni. Patruzeci şi opt
de pacienţi (92%) au putut fi urmăriţi în decursul recuperării, în timp ce 4 au fost pierduţi.
Treizeci şi şapte (77%) din pacienţi erau de sex masculin şi 11 (23%) erau de sex feminin
cu o vârstă medie (şi deviaţie standard) de 41± 12 ani (rând, de la 16 la 60 ani). Pacienţii au
suferit o medie de 0,8 proceduri chirurgicale (rând, de la 0 la 7 proceduri) înainte de
microfracturi, cu 32 (66%) de pacienţi nesuferind o intervenţie chirurgicală pe genunchiul afectat.
Durata preoperatorie a simptomelor a durat în medie 28± 60 de luni (rând, de la 1 la 375
de luni). Indexul masei corporale a fost de 26± 4,3 kg/m² (20 până la 40 kg/m²). Media mărimii
leziunii 482mm² (24 până la 2000mm²). Leziunea a fost localizată pe condilul femural medial
(54%), condilul femural lateral (23%), şi trohlear (23%). Etiologia defectului a fost traumatică în
56% din cazuri şi netraumatica în 44% şi era independentă de vârstă (r = 0,227, p = 0,121). Un
procent de 84% au fost defecte condrale, în timp ce restul de 16% au fost leziuni osteocondrale
fără cavitate.

85
II.2.5 Concluzie:
Gonartroza, reprezintă cea mai frecventă suferinţă reumatică, practic
una dintre principalele cauze de dizabilitate la vârstnici. Riscul de artroză la sportivi pare să
depindă de sportul practicat, durata efectuării acestuia şi accidentările survenite în cursul acestei
practici; - sporturile de contact prin traumatisme şi hiperutilizare cresc riscul de gonartroză – în
special la sportivii care prezintă o leziune meniscală sau ligamentară. Prognosticul pacienţilor cu
Gonartroză depinde foarte mult de evoluţia bolii anterior prezentării la medic şi începerii terapiei.
Dacă afecţiunea a evoluat, există riscul ca viaţa pacientului să fie influenţată foarte mult de boală
deoarece sunt limitate mişcările în una dintre cele mai importante articulaţii ale organismului.
Din acest motiv specialiştii recomandă pacienţilor să se adreseze unui medic în cazul în care
observă modificări locale la nivelul articulaţiei sau dacă aceasta a devenit dureroasă, iar
funcţionalitatea ei s-a redus. În ciuda progreselor importante realizate în ultimii ani pe plan clinic,
epidemiologic şi terapeutic, artroza, din păcate, nu ne-a dezvăluit toate secretele sale. Numeroase
mistere subzista în ceea ce priveşte cunoaşterea istoriei naturale a bolii şi determinarea cauzelor
sale, multifactoriale şi încă insuficient cunoscute.

Lucrarea ,, Îngrijirea bolnavului cu Gonartroză” este constituită din trei capitole:

I.Capitol:-tratează problemele legate de diagnosticul bolii –
etiologie,simptomatologie,patogenie,tratament.
Al ÎI-lea Capitol:- cuprinde supavegherea pacientului
de către asistenta medicală din momentul internării şi până la externare,efectuarea tehnicilor
impuse de boală,dar şi problemele legate de educaţia sanitară şi profilaxie.
Al III-lea Capitol:- vizează cazurile de boală cu caracter predominat diferit.
Gonartroza are un caracter invalidant,odată instalată progresiv ,duce la grave probleme ale
pacientului, asemănătoare paraliziei.

86
 Bibliografie

- autorMozes-c,Tehnici de îngrijire a bolnavilor vol

I şi Vol II , Editura Subredacţia, anul2009

-autor Lucreția Titircă, Tehnici de îngrijiri speciale

acordate pacienţilor de asistenţi medicali,Editura Medicală, anul2015

-autor Clement Bacau,Ortopedie si traumatologie a aparatului locomotor,Editura

Litera,anul1988

-autor A.Deniski si Antonescu,Gonartroza,Editura Magazinul de carte,anul1977

-autor Lucreția Titircă,Urgențe Medico-Chirurgicale,Editura Medicală,anul 2016

- autori Sbenghe T. - Kinetologie practică, terapeutica şi de recuperare, Editura

Medicală, 1987

- autori Stoica I., Stroiescu I., Rovinescu I., Negoescu M., Civică D. - Reabilitarea
bolnavilor reumatici cu Deficienţe motorii, Editura Medicală, 1968

-autor Ştefanache C. – neurologie clinică, Iaşi, 1997

87
88