UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN TÂRGU-JIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE MEDICALE ȘI COMPORTAMENTALE

Programul de studii: KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Absolvent:

Târgu-Jiu,
2022
 UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN TÂRGU-JIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE MEDICALE ȘI COMPORTAMENTALE
Programul de studii: KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

ASPECTE PRIVIND RECUPERAREA

MERSULUI DUPĂ ARTOPLASTIA TOTALĂ
DE GENUNCHI LA PACIENȚII CU VÂRSTA
CUPRINSĂ ÎNTRE 60-75 ANI

Coordonator științific:

Absolvent:

Târgu-Jiu,

2
 2022

CUPRINS
Introducere....................................................................................... 5
Partea generală
Capitolul I Anatomia articulației genunchiului..................................... 7
1.1 Structuri anatomice......................................................................... 7
1.1.1 Oasele........................................................................................ 7
1.1.2 Articulații.................................................................................. 7
1.1.3 Ligamente................................................................................. 8
1.1.4 Tendoane............................................................................. 9
1.1.5 Mușchi................................................................................ 9
1.2 Biomecanica genunchiului........................................................... 9
1.3 Bilanțul articular și muscular al genunchiului............................... 10
Capitolul II Protezele ....................................................................... 13
2.1 Tipologia protezelor de genunchi.................................................. 13
2.2.Indicații generale.......................................................................... 15
2.3 Contraindicații generale................................................................ 16
2.4 Complicații................................................................................... 17
Capitolul III Tratamentul de recuperare a genunchiului...................... 18
3.1 Tratamentul igienico-dietetic........................................................ 18
3.2 Tratamentul medicamentos.......................................................... 19
3.3 Tratamentul balneofizio-kinetic................................................... 19
3.3.1 Kinetoterapie......................................................................... 19
3.3.2 Balneo-climateric.................................................................. 20
3.3.3 Masajul de drenaj veno-limfatic............................................ 21
3.3.4 Terapie ocupațională............................................................ 22
3.3.5 Hidrotermoterapie................................................................. 22

3
 3.3.6 Crioterapia........................................................................... 22
Capitolul IV Mersul.......................................................................... 24
4.1 Definirea mersului uman .............................................................. 24
4.2 Timpii mersului.......................................................................... 25
Partea specială
Introducere.............................................................................................. 28
Materiale și metodă............................................................................. 28
Rezultate................................................................................................. 37
Concluzii........................................................................................... 49
Bibliografie........................................................................................ 50

4
 Introducere

Artroplastia totală de genunchi reprezintă înlocuirea pe cale

chirurgicală a suprafețelor osoase deteriorate ale femurului și tibiei cu
ajutorul unor implanturi confecționate din metal sau polietilenă, scopul
acesteia fiind de a reface funcția genunchiului, mobilitatea și de a elimina
durerea.

Articulația genunchiului este cea mai mare articulație a corpului, are

un rol important în statica și dinamica membrului inferior. Comparativ cu
alte articulații mari, genunchiul este mai puțin protejat de structuri moi, fiind
mult mai predispus și vulnerabil la lezarea prin traumatisme.

Prima intervenție de artroplastie totală de genunchi a fost efectuată în

anul 1968, iar de atunci s-au adus o mulțime de îmbunătățiri în domeniul
materialelor și tehnicilor chirurgicale. Artroplastia totală reprezintă unul
dintre cele mai mari succese ale ortopediei moderne, prin rezultatele care
aproape întotdeauna multumesc pacienții,pe care reușesc să îi reintegreze în
mediul social.

Potrivit Agenției de Sănatate și Cercetare de calitate, mai mult de

600.000 de operații de genunchi sunt efectuate în fiecare an în Statele Unite,
iar în România conform informațiilor prezentate de Registrul Național de
Endoprotezare numărul artroplastiilor a crescut cu până la 600 de intervenții
pe an.

În general majoritatea pacienților, care suferă o intervenție

chirurgicală la nivelul genunchiului, sunt persoane vârstnice, dar și adulții
tineri sunt vizați datorită unor factori precum: traumatismele, presiunile
repetate exercitate asupra genunchiului, obezitatea și reumatismele
degenerative.

5
 Am ales aceasta temă deoarece artroplastia a devenit, în ultimii ani,
una dintre cele mai frecvente intervenții și pentru a arăta importanța și scopul
tratamentului de reabilitare la pacienții cu artroplastie totată de genunchi, dar
și pentru a îmbunătății calitatea vieții pacienților.

Programul de reabilitarea medicală este realizat împreună cu medicul

ortoped, medicul de reabilitare și kinetoterapeutul, acesta variind în funcție
de pacient, de tipul intervenției și tipul protezei.

6
 CAPITOLUL I ANATOMIA ARTICULAȚIEI GENUNCHIULUI

1.1. Structuri anatomice

Genunchiul este una dintre cele mai rezistente articulații din corpul uman. Este
suficient de mobilă și permite mișcarea părții inferioare a piciorului, care ajută la
desfășurarea de activități zilnice, cum ar fi mersul pe jos, șederea, alergarea și menținerea
poziției verticale. Genunchiul joacă, de asemenea, un rol esențial în sprijinirea greutății
corporale.

1.1.1. Oasele
Oasele sunt organe dure, rezistente, de culoare alb - gălbuie.
Totalitatea oaselor formează scheletul. Scheletul genunchiului este format
din extremitatea inferioară a femurului, extremitatea superioară a tibiei și
rotula.
Femurul este singurul os al coapsei și cel mai lung os al corpului
omenesc. Este un os pereche, prezintă în partea inferioară condilii
femurali, medial și lateral.
Tibia este un os puternic care suportă toata greutatea corpului
omenesc, este osul medial al gambei și are un corp și două epifize,
superioară și inferioară.
Fibula reprezintă cel de-al doilea os al gambei, este un os subțire,
localizat lateral. Fibula are un corp și două epifize, superioră și inferioră.
Rotula (patela) este un os scurt, turtit și pereche, situat în tendonul
mușchiului cvadriceps femural. Este alcătuit din vârf, două fețe și două
margini. [1,2]

1.1.2. Articulații
Articulația genunchiului este cea mai mare articulație a corpului
omenesc, este de tip condilian, aceasta pune în legătură trei oase: epifiza

7
inferioară a femurului, epifiza superioară a tibiei și rotula. Fibula nu
participă la articulația genunchiului. La nivelul genunchiului se găsesc
două articulații: articulația femuro-tibială și femuro-patelară.
Articulația femuro-tibială se formează prin raportul dintre suprafața
articulară a extremității distale a femurului și extremitatea proximală a tibiei,
formându-se o trohleartroză imperfectă.
Articulația femuro-patelară este o trohleartroză formată din trohleea
extremității distale a femurului și fața posterioară a patelei.
Genunchiul este una dintre articulațiile care este mai frecvent expusă
la lezare prin traumatisme, fiind solicitată atât în statică, cât și în locomoție.
Meniscurile intraarticulare sunt lame de fibrocartilaj, localizate
intraarticular. Ele au rol de a contribui la o mai bună concordanță între
suprafețele condiliene femurale și cavitățile articulare ale tibiei. Meniscul
medial are forma literei C, forma de semilună, iar cel lateral are forma litrei
O, un cerc aproape complet. Meniscurile sunt unite în partea anterioară prin
ligamentul transvers. [1]

1.1.3. Ligamentele
Ligamentul patelar (rotulian) este o formațiune fibroasă, puternică și
este localizat pe fața anterioară a articulației. Are formă triunghiulară și se
inseră cu baza pe vârful patelei, iar vârful pe tuberozitatea tibiei.
Se poate vedea și palpa sub piele când genunchiul este flectat.
Ligamentele încrucișate se încrucișază pe traseul lor aproape de
centrul articulației. Rolul principal este de a controla mișcarea antero-
posterioară a genunchiului.
Ligamentul încrucișat anterior este localizat inferior pe suprafața
prespinoasă și superior pe condilul extern.
Ligamentul încrucișat posterior se inseră inferior pe suprafața
retrospinoasă și superior pe condilul intern.

8
 Ligamentele colaterale asigură stabilitatea articulară în extensia
genunchiului.
Ligamentul colateral intern se inseră superior pe epicondilul medial
femural și inferior pe fața medială a tibiei.
Ligamentul colateral extern se inseră superior pe fața epicondilului
lateral al femurului și inferior pe vârful capului tibiei. [1]

1.1.4.Tendoanele
Tendoanele au o structură puternică și fibroasă. Sunt reprezentate de
tendonul rotulian și cvadricipital. [1]

1.1.5. Mușchii
Extensia genunchiului este realizată de mușchiul cvadriceps femural
care este alcătuit din patru mușchi: drept femural, vast lateral, vast
intermediar, vast medial.
Flexia genunchiului este realizată de ischiogambieri, un grup de trei
mușchi format din: biceps femural, semitendinos, semimembranos.
Mușchiul croitor, gracilis, popliteu și mușchii gastrocnemieni sunt
slabi flexori ai genunchiului.
Rotația internă este realizată de mușchii: semintendinos,
semimenbranos, popliteu, croitor și dreptul intern.
Rotația externă este realizată de mușchii biceps femural și tensor al
fasciei lata.[1]

1.2 Biomecanica genunchiului

Articulația genunchiului prezintă un singur grad de libertate și execută
două mișcări principale, respectiv flexia și extensia. Există și mișcari
secundare, de rotație internă și externă, mai pot prezenta și mișcări de
lateralitate care sunt mai reduse ca amplitudine.

9
 Flexia și extensia genunchiului se realizează după principiul unei
pârghii de ordinul 3. Flexia este mișcarea prin care gamba se apropie de fața
posterioară a coapsei, se realizează în jurul unui ax transversal. Flexia activă
poate ajunge pâna la 130°, iar pasiv poate fi flectată mai mult, gamba
ajungând în contact cu coapsa.
Extensia reprezintă mișcarea de îndepărtare a feței posterioare a
gambei de fața posterioară a coapsei. Se realizează în jurul unui ax
transversal și i se asociază o mișcare de rotație externă. Extensia maximă
poate ajunge pâna la 180°.
Rotația reprezintă mișcarea de răsucire a gambei pe coapsă și se
realizează în jurul unui ax vertical. Rotațiile pot avea loc doar când gamba
este flectată și ligamnetele colaterale sunt relaxate. Rotația externă măsoară
aproximativ 45°, rotația internă este mai redusă, de aproximativ 30°.
Mișcările de lateralitate sunt reduse de ligamentele colaterale.
Meniscurile sunt foarte importante în dinamica articulației și se
deplasează concomitent cu platoul tibial. [3,45]

1.3 Bilanțul articular și muscular al genunchiului

Bilanțul articular – măsurarea amplitudinii de mișcare în articulație,
pe toate direcțile de mișcare.
Flexia activă măsoară 0-120 ° cu șoldul întins, 140° cu șoldul flectat.
Flexia pasivă poate ajunge la 160°.
Poziția de start este din șezând cu genunchiul în afara mesei sau din
decubit ventral sau lateral.
Goniometrul se așează pe partea laterală a genunchiului cu brațul fix
plasat spre coapsă, orientat către marele trohanter și condilul lateral, brațul
mobil pe gambă, orientat către maleola externă.
Extensia este de 0°, se măsoră doar deficitul de extensie și gradul de
hiperextensie întâlnit în genul recurvatum.

10
 Rotația internă - activă este asociată cu flexia când aceasta depașește
70°. În timpul testării duce la devierea internă a piciorului cu 20-30°. Pasivă
masoară între 30-35°.
Rotația externă - activă însoțește extensia, pasivă – 40-50°.
Rotațiile pasive se testază din decubit ventral cu genunchiul flectat la
90°, priza se face pe călcâi și antepicior și se roteză înăuntru sau înafară.
Lateralitatea se realizează cu genunchiul în semiflexie.
Mișcările de „sertar” sunt alunecări antero-posterioare ale tibiei pe
condilii femurali.Testarea se face cu pacientul în decubit dorsal, genunchiul
flectat la 90°, iar piciorul sprijinit cu planta pe pat. Cu ambele mâini se
apucă gamba de sub genunchi, aplicând policele celor două mâini latero-
rotulian, apoi se tracționează gamba anterior pentru a observa ”sertarul”
anterior sau posterior pentru ”sertarul” posterior.
Bilanțul muscular sau testingul muscular reprezintă un grup de
tehnici de examinare manuală pentru evaluarea forței musculare a fiecărui
mușchi sau grup muscular.
Flexia:
Mușchii principali - ischiogambieri
Mușchi accesorii - croitorul și gemenii
Poziția fără gravitație - decubit heterolateral cu gamba de testat
susținută
F1- se palpează tendonul bicepsului femural pe marginea laterală a
spațiului popliteu, tendonul semitendinosului pe marginea medială
F2- se flecteză gamba
Poziția antigravitațională - decubit ventral cu membrele inferioare
extinse.
F3 - se ridică gamba
F4,5 - se pune rezistență pe fața posterioară a gambei în treimea
distală.

11
 Extensia:
Mușchi principali - cvadricepsul
Mușchi accesorii - tensor al fasciei lata
Poziția fără gravitație - decubit heterolateral, cu membrul de testat
susținut și gamba la 90°.
F1- se palpeză mușchii în regiunea anterioară a coapsei, în zona
corespunzătoare fiecarui fascicul, vastul medial este localizat profund
F2 - se extinde gamba
Poziția antigravitațională - șezând, gamba atârnă la margine mesei,
genunchiul este flectat.
F3 - se extinde gamba până la orizontală
F4,5 - se pune rezistență pe fața posterioară a gambei în trimea
inferioară [3,4]

12
 Capitolul II Proteze

Artroplastia presupune înlocuirea pe cale chirurgicală a suprafețelor

oasoase deteriorate. Protezele totale îmbunătațesc mobilitatea, corecteză
deformarea, păstrează stabilitatea și elimină durerea. Acestea trebuie să
îndeplinească mai multe criterii: funcționalitatea trebuie să fie cat mai
aproape de normal, fixarea cât mai mai bună a componentelor protetice și
rezistența cât mai mare la uzură.
Obiectivul artroplastiei este de a realiza o distribuție a solicitărilor cât
mai uniformă. Alinierea ambelor componete, ține cont de restabilirea axului
transversal al genunchiului care trebuie să fie paralel cu solul.

2.1 Tipologia protezelor de genunchi

Protezele de genunchi se caracterizează prin diversitatea lor legată de
variabilitatea articulației și se disting printr-un anumit număr de parametrii:
1. După caracterul lor parțial sau total: unicompartimentale,
bicompartimentale sau tricompartimentale
2. După sistemul de stabilizare, cu conservarea sau nu a ligamentelor
încrucișate: proteze substabilizate.
3. După mobilitatea pieselor protezei: proteze cu platou tibial fix sau
mobil.
4. După sistemul de fixare al protezei: proteze cimentate sau necimentate
[5]
Proteza unicompartimentală internă este indicată la pacienții cu
artroză femurotibială internă, descrisă la peste 70% dintre cazurile de
gonartroză asociată cu genunchi deviați în var. Ea este folosită la persoanele
cu vârsta peste 60 ani cu leziuni extinse ale unui singur sector când
genunchiul este stabil. Ele sunt formate dintr-o piesă metalică femurală

13
asemănătoare unui condil care se articulează cu un platou tibial din
polietilenă.
Avantajele acestei metode sunt: rezultate mai bune pe termen lung,
recuperarea postoperatorie este mai rapidă și conversia la artroplastie totală
mai ușoară.
Proteza bicompartimentală este foarte puțin folosită, componenta
femurală este metalică și se articulează cu platoul tibial din polietilenă.
Proteza tricompartimentală este cea mai utilizată, fiind compusă dintr-
o componentă femurală metalică, două componente tibiale (o componentă
metalică și una din polietilenă) și o componentă patelară din polietilenă.
Proteza de genunchi posterostabilizată - ligamentul încrucișat
posterior este distrus în timpul intervenției chirurgicale, funcția lui este
înlocuită de un mecanism intercondilian care se articulează cu femurul în
timpul flexiei genunchiului, realizând o bună alunecare înapoi a condililor
femurali.
Proteza de genunchi cu păstrarea ligamentului încrucișat posterior
este un tip de proteză ce prezintă un tablou tibial aplatizat. Ligamentul
încrucișat posterior facilitează alunecarea femurală posterioară în timpul
flexiei genunchiului.
Proteza de genunchi cu platou fix prezintă un platou de polietilenă
plat, care se fixează pe tibie. Este unul dintre cele mai utilizate tipuri de
proteze.
Proteza de genunchi cu platou mobil prezintă un platou din
polietilenă, un implant metalic femural și unul tibial. La nivelul inserției
tibiei se obține o congruență articulară aproape completă pe întreaga mișcare
de flexie și extensie. Cinematica acestor proteze este foarte apropiată de
modelul natural al articulației genunchiului.
Proteza de genunchi cimentată - pentru fixarea protezei se pune un
strat subțire de ciment între componentele metalice ale protezei și suprafețele

14
osoase pregătite în prealabil. Dupa ce cimentul s-a întărit, componentele
protezei vor adera ferm pe os.
Proteza de genunchi necimentată este fixată direct în componenta
osoasă, prezintă la suprafață un strat poros format dintr-o substanță
bioactivă, care vine în contact cu osul. Aceasta favorizează formarea sau
creșterea osului în implant. Stratul poros îmbunătățește fixarea precoce a
protezei și asigură o fixare durabilă a acesteia.[5,7]

2.2 Indicații generale

Indicațiile pentru proteza totală a genunchiului sunt:
 Orice aspect de patologie la nivelul genunchiului, aflat în stadiu algic
și disfuncțional:
- Artrite inflamatorii, infecțioase;
- Necroza osoasă și a țesutului muscular, asociate cu un flexum de
genunchi de 90 de grade.
- Malaliniamentul genunchiului (hiperextensie cu deviație în valg
sau în var);
- Reumatism degenerativ invalidant, cu fenomene de instabilitate
marcată;
- Tumori osoase;
- Artopatia hemofilică asociată sau nu cu tulburare de aliniament;
- Anchiloză post fractură genunchi vicios consolidată.
 Insuficiența mijloacelor și metodelor conservatoare de asistență
medicală (inclusiv medicația și mijloacele ajutătoare de mers) pentru o
afecțiune a genunchiului;
 Pacienții care și-au modificat semnificativ stilul de viață datorită
suferinței cronice a genunchiului.

15
 Una dintre cele mai frecvente indicații ale artroplastiei de genunchi
este gonartroza avansată, scopul principal fiind de a înlătura durerea
provocată de distrucțiile articulare.
Vârsta este importantă, deoarece pacienții vârstnici prezintă un nivel
crescut de sedentarism.
Deformările articulare reprezintă o indicație de artroplastie la pacienții
cu gonartroză avansată.
Artrita reumatoidă și gonartroza reprezintă o indicație majoră pentru
artroplastia totală de genunchi.[6,7]

2.3. Contraindicații generale

Contraindicațiile absolute în artroplastia totală de genunchi sunt de
două tipuri: absolute și relative.
Contraindicațiile absolute sunt reprezentate de:
- Infecții articulare recente, curente;
- Infecții sistemice, stare de sepsis;
- disfuncții severe ale macanismului extensor și recurvatumul prezent
prin atrofia musculară;
- Artropatia neuropatică;
- Sufuziuni articulare asociate cu status algic.
Se consideră că există o serie de factori care predispun la infecție după
artroplastie. Acești factori trebuie cunoscuți, corectați și evitați:
 Factori predispozanți
o Artrita reumatoidă;
o Folosirea medicației antiinflamatoare steroidiană,
imunosupresoare;
o Diabetul zaharat de tip 1
o Hemofilia, hemoglobinopatii.

16
  Factori locali
o Complicații locale
o Antecedente de infectții.
Contraindicațiile relative sunt reprezentate de afecțiuni medicale,
afecțiuni dermatologice locale, obezitate morbidă, antecedente de
osteomielită locală, artropatie neuropatică și antecedente de viață și muncă
necorespunzătoare, mecanism extensor al genunchiului nefuncțional,
osteoporoză severă, status general precar..[6,7]

2.4. Complicații
Principalele complicații care pot să apară după artroplastia totală de
genunchi sunt: tromboza venoasă profundă, trombembolismul, infecțiile,
leziunile nervose, fracturile supracondiliene și tibiale postoperator, necroza
cutanată, redoare articulară.[6,7]

17
 Capitolul III
Tratamentul de recuperare a genunchiului

Obiectivele principale ale programului de recuperare sunt:

 Combaterea durerii;
 Prevenirea complicațiilor postoperatorii;
 Prevenirea imobilizării la pat;
 Refacerea forței musculare;
 Recuperarea mobilității;
 Combaterea flexumului;
 Recuperarea mersului și echilibrului;

Mijloacele principale prin care se poate realiza tratamentul de

recuperare a genunchiului include o tipologie variată de modalități prin care
se încearcă reabilitarea uui genunchi afectat, respectiv tratamentul igienico-
dietetic, tratamentul medicamentos, tratamentul balneo-fiziokinetic.

3.1.Tratamentul igienico-dietetic
Se recomandă scăderea în greutate la persoanele supraponderale și
evitarea suprasolicitării articulației.
Pentru protezele cimentate încărcarea se va face fără restricții, imediat
postoperator, iar pentru cele necimentate se va evita încărcarea sau se va
efectua încărcare parțială, în primele 6 săptămâni pentru a permite protezei
încorporarea în os.
Este recomandat consumul de proteine și se evită consumul de glucide
și lipide.
Se recomandă administrarea de suplimente de fier și vitamine A,C,K.

18
 Urcatul scărilor trebuie evitat până la vindecarea completă, șofatul
poate fi reluat după 6 săptămâni de la intervenție.
Se vor evita activitățiile care pun presiune mare pe articulație si
sporturile de contact.

Se recomandă purtarea unei orteze fixe imediat după intervenție, până

la recuperarea forței musculare a cvadricepsului.

3.2.Tratamentul medicamentos
Artroplastia totală de genunchi presupune o intervenție la nivelul unei
articulații mari, de aceea un rol important în recuperare îl reprezintă
gestionarea corectă a durerii care trebuie ameliorată cu medicație antialgică
și antiinflamatoare.
Se administrează tratament anti-coagulant pentru prevenirea formării
cheagurilor de sânge și antibiotice pentru prevenirea apariției unor infecții.

3.3 Tratamentul balneo-fiziokinetic

3.3.1. Kinetoterapie
Kinetoterapia reprezintă elementul principal al tratamentului după
artroplastia totală de genunchi, include tehnici pentru reeducarea durerii,
refacerea forței și rezistenței musculare, refacerea mobilității articulare,
refacerea coordonării, stabilității si echilibrului.
Programul de recuperare se începe din prima zi după operație: se
efectuează mișcari pasive de flexie și extensie a genunchiului, urmate de
mișcări active ale gleznei. Pacientul este poziționat în șezând și va începe
programul de gimnastică respiratorie.
Din a doua zi se încep exercițiile active pe toată amplitudinea de
mișcare, se realizează contracții izometrice pentru cvadriceps și
ischiogambieri, mobilizări flexie - extensie ale gleznei, flexia activă a

19
genunchiului cu alunecarea calcâiului pe pat, ridicarea genunchiului extins.
Pacientul este învațat cum să realizeze transferurile din și în pat și cum să
folosească dispozitivele ajutătoare pentru reeducarea mersului.
În a treia zi continuă exercițiile, se ridică la marginea patului sub
supravegere, merge cu cadrul metalic, exersează urcatul scărilor cu
dispozitivele ajutătoare, execută flexia șoldului și flexia genunchiului din
ortostatism.
În zilele patru și cinci continuă exercițiile, realizează transferul din
pat fără ajutor, merge cu cadrul metalic, se antrenează pentru realizarea
ADL-urilor.
Din ziua 6 până în săptămâna 3 programul de recuperare se efectuează
de două ori pe săptămână, se insistă pe exercițiile de consolidare precum:
contracțiile izometrice pentru cvadriceps, flexia - extensia genunchiului,
ridicarea membrului cu genunchiul extins, posturi în extensie, pe
îmbunătățirea echilibrului în timpul mersului, îmbunătățirea forței musculare
și a funcțiilor proprioceptive, dar și pe îmbunătățirea coordonării și
stabilității.
De la trei săptămâni până la trei luni postoperator, pacientul se
concentrează pe: menținerea și creșterea amplitudinii de mișcare a piciorului,
tonifierea musculară, mers cu încărcare totală progresivă a membrului
inferior operat, cu creșterea progresivă a distanței parcurse, evitarea pe cât
posibil a planurilor înclinate și îngenuncherii și menținerea unei greutăți
corporale normale. Programul de recuperare se efectuează de trei ori pe
săptămână.[8]

3.3.2.Tratamentul balneo-climateric
Este folosit datorită factorilor naturali de cură: clima, nămolurile
terapeutice, apele minerale terapeutice, gazele naturale terapeutice.

20
 Pacienții cu artroplastie totală de genunchi beneficiază de indicația la
cura balneară în funcție de bolile asociate, în cazul apariției unor complicații
se impune oprirea tratamentului balnear.
Nămolurile se folosesc datorită acțiunii factorilor fizici, care determină
modificări asupra circulației locale (Săcelu,Băile Govora, Geoagiu).
Apele minerale sunt recomandate pacienților cu artroplastie totală de
genunchi datorită efectelor substanțelor pe care apele le conțin. Se
recomandă: ape sulfuroase (Herculane, Olănești, Călimănești), ape
ologominerale (Băile Felix, Geoagiu, 1 Mai), ape cloruro - sodice (Bazna,
Ocna Sibiului, Ocnele Mari), ape iodurate ( Bazna,Govora).[10]

3.3.3 Masajul de drenaj veno-limfatic

Reprezintă o tehnică specială de masaj, care se utilizează în practica
medicală curentă. Masajul de drenaj veno-limfatic este o tehnică blândă și
superficială, unde limfa este mobilizată din ariile de drenaj ale vaselor
limfatice spre colectorii limfatici. Masajul se realizează dinspre caudal spre
cranial, prin abordarea segmentelor proximale, evitând efectul de stază.
După golirea segmentelor proximale se efectuează un masaj ritmic mai
puternic, dinspre distal spre proximal, durata unei ședințe de masaj durează
între 45-60 minute.
Se descriu două tehnici diferite de masaj:
Tehnica apelului sau a aspirației se utilizează numai la nivelul
colectorilor limfatici. Fiecare zonă se comprimă progresiv dinspre distal spre
proximal, se produce golirea colectorilor limfatici cu drenarea regiunii și
totodată un apel sau o aspirație a limfei.
Tehnica resorbției se realizează prin presiuni intermitente blânde, pe
zonele infiltrate. Tehnica se repetă de mai multe ori pentru a permite o
resorbție cat mai mare a limfei.[11]

21
 3.3.4 Terapie ocupațională
Este o metodă terapeutică centrată asupra pacientului și ocupației ca
mijloc de îmbunătățire a sănătății și bunăstării. Principalul obictiv al terapiei
ocupaționale este de a forma un context favorabil implicării pacientului în
activitățiile zilnice.
Terapeutul ocupațional va învăța pacientul să utilizeze corect
dispozitivele ajutătoare pentru mers, să realizeze transferurile din și în pat,
toaletă, cum să poziționeze corect membrul operat și să se implice în
diversele activități dorite.[13]

3.3.5 Hidrotermoterapia
Este o metodă terapeutică ce presupune aplicarea unor proceduri
diferite în scop curativ. Procedurile de hidrotermoterapie se aplică după
vindecarea completă a plăgii, prin imersia corpului în apă la temperaturi
diferite ( în jur de 34-36°C).
Terapia acvatică presupune: creștera mobilității articulare prin exerciții
de descărcare, îmbunătățirea forței musculare prin creșterea elasticității,
creșterea toleranței și anduranței la activitățiile funcționale, reducereea
durerii.
În urma acetora rezultă o îmbunătățire a echilibrului, stabilității si
coordonării, dar și o stare de bine,prin efectul psihologic asupra pacientului.
[10]

3.3.6 Crioterapia
Reprezintă un mijloc terapeuitc important al termoterapiei. Crioterapia
constă în aplicarea factorului de răcire sub formă de comprese, împachetări,
tamponări, fricțiuni cu pungi umplute cu gheață sau apă rece, sprayuri reci și
masaj cu gheață.

22
 Crioterapia poate fi foarte utilă și imediat postoperator pe articulțiile
operate, având numeroase efecte: scăderea semnificativă a durerii, reducerea
temperaturii cutanate, a inflamației și hematoamului, precum și
îmbunătățirea amplitudinii de mișcare.[10]

23
 Capitolul IV
Mersul

4.1 Definirea mersului uman

Principala formă de locomoţie a omului, mersul uman, reprezintă cheia

activităţilor umane zilnice. Ca şi activitate motorie principală, mersul uman se
caracterizează prin complexitate şi dinamism, îndeplinind multiple funcţii esenţiale pentru
individ: menţinerea echilibrului şi prevenirea căderii, evitarea obstacolelor, deplasarea
individului în spaţiu prin deplasarea centrului de masă, adaptarea în vederea evitării unor
forţe sau mişcări dureroase. Toate aceste funcţii implică integrare senzorio-motorie şi
sincronizarea scheletului cu sistemul nervos. Mersul uman a fost definit în literatura de
specialitate în multiple moduri; cele mai reprezentative definiţii ale mersului uman, sunt
prezentate în continuare.
Mersul uman a fost definit ca fiind o mişcare periodică a fiecărui picior de pe o
poziţie de suport peurmătoarea sau o activitate ciclică pentru care anumite evenimente
discrete au fost definite ca fiind signifiante [Davis, 2006]. Whittle defineşte mersul uman
ca fiind o metodă a locomoţiei umană ce implică utilizarea picioarelor ca mijloc de suport
şi propulsie [Whittle, 2007].Reprezintă o mișcare locomotorie ciclică, care se

realizează prin poziționarea succesivă a unui membru pelvin înaintea

celuilalt. Stabilitatea corpului uman în timpul mersului este esențială
deoarece ea trebuie să susțină echilibrul în timpul acelerarii, deaccelerării și
al oscilațiilor care se produc în timpul efectuării fiecărui pas.
Mobilitatea este indispensabilă dirijării diferitelor segmente ale
corpului uman pe traiectoria de progresiune spațială, fiind rezultanta
coordonării activității musculare, a gravitației și a inerției sistemelor de
pârghii osteo-musculare.
În timpul mersului, membrul pelvin devine succesiv pilon de sprijin
cât și element pendulant. Mersul este declanșat de aplecarea trunchiului

24
înainte, fapt care duce la proiecția centrului de greutate corporal înaintea
bazei de susținere a corpului.
În mersul normal, bazinul și umerii execută o mișcare de rotație în
sens invers unul față de altul, precum și o mișcare de înclinare laterală de
mică amplitudine.
Rotația coloanei lombare are o amplitudine direct proporțională cu
lungimea pasului. Aceasta depinde totuși de înălțimea fiecărui individ și de
utilizarea pasului pelvin.
Mersul are variații individuale foarte mari,ele se datoresc eredității,
vârstei, deprinderilor, greutății de transport și încălțămintei.
Pasul este distanța care separă cele două călcâie,când picioarele se
sprijină pe sol.
Dublul pas corespunde unei serii de mișcări realizate între două poziții
identice ale corpului.[14]
Pasul se caracterizează prin:
1. Lungimea pasului reprezintă distanța dintre marginea anterioară a
amprentei călcâiului de la începutul pasului posterior până la amprenta
călcâiului care marchează pasul anterior.
2. Lărgimea pasului este distanța dintre marginea internă a călcâiului și
linia sagitală de progresie a mersului.
3. Unghiul pasului reprezintă unghiul format între axul metatarsianului II
prelungit posterior și linia sagitală mediană de progresie.
4. Cadența mersului reprezintă numarul de pași efectuați pe unitatea de
timp.
5. Viteza mersului reprezintă distanța parcursă în unitatea de timp.

4.2 Timpii mersului

Timpul 1 - primul sprijin dublu sau atacul cu talonul

25
 Membrul inferior drept (anterior),de recepție și frânare, realizează
sprijinul anterior și inițiază deplasarea prin atacul cu talonul.
Piciorul este poziționat în unghi drept pe gambă și la 30° față de sol,
genunchiul se afla în extensie,coapsa în felxie de 30°, iar bazinul este
poziționat oblic ( hemibazinul drept devine anterior față de cel stang).
Membrul inferior stâng (posterior),se află în sprijin pe antepicior și
realizează impulsul motor.
Timpul 2 - primul sprijin unipodal
Este format din sprijinul membrului inferior drept și faza de oscilație a
membrului inferior stâng.
Membrul inferior drept execută sprijinul pe toată fața plantară a
piciorului și susține întreaga greutate a corpului.
Membrul inferior stâng oscilează din posterior în anterior, mișcarea
fiind descompusă în: semipasul posterior caracterizat prin tripla flexie ;
momentul verticalei sau sprijinul portant,în care membrul inferior stâng se
află tot în triplă flexie și depășește membrul inferior drept,care este blocat în
triplă flexie ; semipasul anterior,în care piciorul atinge solul în unghi drept
față de gambă,genunchiul se extinde rapid,iar coapsa își mărește flexia.
Timpul 3 - al doilea sprijin dublu
Membrul inferior drept este poziționat posterior,asigură propulsia
corpului realizând următoarele: calcâiul se desprinde de pe sol, prin extenisa
articulației tibiotarsiene, coapsa se extinde, iar genunchiul se menține extins,
membrul inferior drept devine oblic.
Apoi genunchiul se flectează,coapsa îsi reduce treptat extensia și
începe să se flecteze,piciorul rulează și se produce extensia degetelor,
sprijinul realizându-se doar pe capetele metatarsienelor și pe degete, toată
greutatea corpului este transmisă, prin bolta anterioară capului
metatarsianului I,care va realiza propulsia întregului membru.

26
 Membrul inferior stâng devine anterior, este de sprijin și de recepție –
frânare pentru timpul următor.
Timpul 4 – al doilea sprijin unipodal
Membrul inferior drept se ridică de pe sol, devine oscilant și se
plasează anterior.
Membrul inferior stâng este de sprijin,iar din anterior devine posterior.
În momentul ridicării călcâiului stâng de pe sol,reîncepe timpul 1 al
mersului.[3,14]
Conform studiului ʺImprovement in gaint pattern after knee
arthroplasty followed by proprioceptive neuromuscular facilitation
physiotherapyʺ s-a constatat că FNP- urile au provocat îmbunătățiri
substanțiale, susținute în cinematica mersului, scurtarea fazelor de
poziție,durata ciclului de mers și durata fazei de sprijin dublu și prelungirea
vitezei fazei swing,viteza mersului, cadența, lungimea treptei și lungimea
ciclui de mers. De asemenea, durerea postoperatorie a fost evidet mai mică.
Conzluzia a fost că programul individual de reabilitare FNP este
superior față de o recomandare standard de fizioterapie la domiciliu în ceea
ce privește îmbunătățirea modelului cinematic de mers, precum și aspectele
psihologice legate de percepția durerii la pacienții cu artroplastie de
genunchi.[15]

27
 PARTEA SPECIALĂ

I. Introducere

Articulația genunchiului este cea mai mare articulație a corpului, cu

un rol important în statica și dinamica membrului inferior.

Artroplastia totală de genunchi presupune înlocuirea pe cale

chirurgicală a suprafețelor osoase deteriorate cu ajutorul unor implanturi
confecționate din metal sau polietilenă,scopul acesteia fiind de a reface
funcția genunchiului,mobilitatea și de a elimina durerea.

Scopul acestui studiu a fost de a arăta importanța tratamentului de

recuperare prin diferite metode și exerciții de kinetoterapie pentru
îmbunătățirea stabilității, coordonării,echilibrului și a calității vieții
pacienților post-artroplastie de genunchi.

Prin această lucrare am încercat să arăt efectele benefice ale

artroplastiei de genunchi.

II. Material și metodă

Material:

Studiul s-a efectuat în Spitalul Orășenesc Târgu-Cărbunești pe

perioada septembrie 2019-februarie 2020.

În acest studiu au fost incluși 20 de pacienți cu artroplastie totală de

genunchi, care au fost repartizați în două loturi.

Lotul 1, lotul studiu a fost compus din 10 pacienți,dintre care 6 de

sex feminin și 4 de sex masculin, cu vârste cuprinse între 60-75 de ani.

28
Pentru acești pacienți programul de recuperare a fost alcătuit din
kinetoterapie care s-a realizat de două ori pe zi.

Lotul 2, lot martor, a fost compus din 10 pacienți, dintre care 7 de

sex feminin și 3 de sex masculin, cu vârste cuprinse între 60-75 de ani.
Pentru acești pacienți programul de recuperare a fost alcătuit din
kinetoterapie, care s-a efectuat o singură dată pe zi.

Obiective:

 Combaterea durerii

 Creșterea amplitudinii de mișcare

 Creșterea forței musculare

 Îmbunătățirea echilibrului și mersului

II.1. CRITERII DE INCLUDERE ȘI EXCLUDERE

Criterii de includere:

 Pacienți cu vârstă cuprinsă între 60-75 de ani

 Pacienți cu artortroplastie toatală de genunchi

 Pacienți cu proteză cimentată

 Acordul și cooperarea pacienților

Criterii de excludere:

 Pacienți cu hipertensiune arterială necontrolată

 Pacienți cu reintervenție în urma complicațiilor aparute postoperator

 Pacienți cu boli organice decompensate

 Pacienți cu vârsta sub 60 și peste 75 ani

29
  Pacienții care nu au fost de acord să participe la programul de
recuperare

Metodă
Programul de recuperare al celor două loturi s-a realizat din ziua 1 de
tratament până în ziua 10, ultima zi. Evaluarea rezultatelor prezente s-a
efectuat prin compararea starii clince inițiale a loturilor cu starea clinică
finală.
II.2. METODELE DE EVALUARE : Scala analog vizuală, scorul
WOMAC, chestionarul KOOS, bilanțul articular și muscular, TUG și 6MW.
Aceste teste s-au efectuat în ziua 1 și ziua 10.

2.1 Scala analog vizuală

Prin intermediul acestei scale se determină gradul de durere resimțit

de pacient. Am rugat pacienții să acorde o notă de la 0 la 10 în funcție de
intensitatea durerii pe care o prezintă în acel moment, 0 reprezentând
absența durerii, iar 10 durere de intensitate foarte mare \ continuă.

2.2. Scorul WOMAC

A fost cenceput pentru pacienții vârstnici cu artroză. În prezent

reprezintă scorul de evaluare cel mai des utilizat la pacienții artrozici, pentru
aprecierea răspunsului la tratament scorul masoară funcționalitatea în mod
subiectiv, pe baza a 24 de intrebări. Este împărțit în 3 subdomenii: durere (5
întrebări), redoare (2 întrebări), funcție fizică (17 întrebări).

Răspunsul la cele 24 de întrebări este exprimat fie pe o scală Likert de

5 puncte (0-4), fie pe o scală analog vizuală de 100 mm. În varianta Likert pe
care am aplicat-o în această lucrare, punctajele au următoarea semnificație:

 0 - fără durere \ redoare \ limitarea funcției

 1 - durere \ redoare\ limitare ușoară a funcției

30
  2 - durere \ redoare \ limitare moderată a funcției

 3 - durere \ redoare \ limitare severă a funcției

 4 - durere \ redoare \ limitare extrem de severă a funcției

Durerea se poate situa în intervalul valoric 0-20, redoarea între 0-8,iar

funcția articulară între 0-68.

Scorul WOMAC total poate avea valoarea minimă 0 și valoarea

maximă 96 de puncte.

2.3. Chestionarul Koos

Chestionarul Koos a fost dezvoltat ca un instrument pentru a evalua

opinia pacientului cu privire la genunchi și problemele asociate acestuia.

Un avantaj al acestui chestionar îl reprezintă includerea a două

subscale diferite de funcții fizice legate de viața de zi cu zi.

Koos constă în cinci subscale:

 Durere

 Alte simptome

 Funcția în viața de zi cu zi (ADL)

 Funcția în sport \ recreere

 Calitatea vieții legate de genunchi

La ficare întrebare se atribuie un scor de la 0 la 4, un scor nominalizat

(100 indicând lipsa simptomelor, iar 0 indicând simptome extreme ), se
calculează pentru fiecare subscală.

Chestionarul este completat de către pacient, ușor de utilizat și durează

aproximativ 10 minute până la finalizare.

31
 2.4. 6MW

Testul de mers pe jos de 6 minute este un predictor excelent pentru

amplitudinea funcțională după artroplastia totală a genunchiului.

Procedura pentru testul de 6 minute a început cu instruirea pacientului,

acesta a fost informat să meargă timp de 6 minute pe o distanță de 30 m.

Testul a început în mometul în care pacientul a trecut de linia de start

și s-a terminat după trecerea celor 6 minute. Pe parcursul testului acesta a
putut utiliza diferite dispozitive ajutatoare pentru mers.

Testul a fost efectuat pentru fiecare pacient în parte.

2.5. TUG

Pentru testul TUG a fost nevoie de un scaun de înălțime standard, de

45cm. Pacientul a fost instruit să se ridice de pe scaun,să parcurgă un traseu
de 3 m, să se întoarcă înapoi la scaun și să se așeze.

Testul a început în momentul în care pacientul s-a ridicat de pe scaun

și s-a încheit cand acesta sa așezat pe scaun.

Ambele teste sunt folosite pentru evaluarea recuperării funcționale

după artoplastia totală de genunchi.

2.6. Bilanțul articular al genunchiului

Flexia activă masoară între 0-120° cu șoldul întins și 140°cu șoldul

flectat

Flexia pasivă măsoară până la 160°

Poziția de start pentru efectuarea flexiei s-a realizat din decubit

ventral. Am poziționat goniometrul pe partea laterală a genunchiului cu
brațul fix plasat spre coapsă,orientat către marele trohanter și condilul
lateral, iar brațul mobil orientat către maleola externă.

32
 Extensia este de 0°, se va măsura doar deficitul de extensie.

2.7. Bilanțul muscular al genunchiului

Flexia

Poziția făra gravitație - decubit heterolateral cu gamba de testat

susținută

F1- am palpat tendonul bicepsului femural pe marginea laterală a

spațiului popliteu și tendonul semitendinosului pe marginea medială

F2 - am realizat flexia gambei

Poziția antigravitațională - decubit ventral,cu membrele inferioare

extinse

F4 - am realizat mișcarea de flexie prin ridicarea gambei

F5 - am realizat flexia gambei,cu aplicarea unei contrarezistențe pe

fața posterioară a gambei, în treimea distală.

Extensia

Poziția fără gravitație – decubit heterolateral cu membrul de testat

susținut și gamba flectată la 90°

F1- am palpat mușchii în regiunea anterioară a copsei, în zona

corespunzătoare fiecărui fascicul, vastul medial este localizat profund

F2- am efectuat extensia genunchiului

Poziția antigravitațională – șezând,gamba atârnă la marginea mesei,

genunchiul este flectat

F3- am efectuat extensia gambei până la orizontală

33
 F4- am aplicat contrarezistență pe fața posterioară a gambei,în treimea
inferioară

II.3 Programul de recuperare pentru lotul studiu.

Programul de recuperare s-a desfășurat în perioada postoperatorie și sa

bazat pe un program de kinetoterapie care s-a efectuat de două ori pe zi.

Programul de kinetoterapie a fost structurat astfel:

- încălzirea: 3-6 minute

- antrenamentul de recuperare propriu-zis: 15-30 minute

- relaxarea: 3-6 minute

- Pentru durere s-a folosit tehnica R.I.C.E (repaus, crioterapie, bandaj

compresiv, postură antideclivă), aplicată la nivelul genunchiului
împreună cu medicație antiinflamatoare și antialgică.

- Pacientul în șezând, execută mișcări de flexie și extensie cu

genunchiul, cu ajutorul unui skateboard.

- Pacientul în decubit dorsal,execută mișcări de flexie și extensie ale

genunchiului prin alunecarea călcâului pe pat.

- Din poziția șezând execută mișcări de flexie și extensie ale gleznei.

- exerciții la stepper.

Antrenamentul de recuperare propriu-zis

1. Exerciții pentru creșterea amplitudinii de mișcare
- Din decubit dorsal s-au efectuat mișcări de flexie pasivo-active

34
- Mișcări de flexie și extensie a gleznei pentru stimularea circulației
veno-limfatice – 15 repetări pentru fiecare picior

- Din decubit dorsal pacientul execută mișcări de pedalaj în aer – 15

repetări cu fiecare picior

- Din decubit dorsal, cu un cilindru poziționat sub călcâi,pacientul

execută mișcări de flexie și extensie a genunchiului – 15 repetări

- Pacientul începe să mergă cu ajutorul unui cadru de mers

2. Exerciții pentru creșterea forței musculare

- Din șezând, pacientul execută mișcarea de extensie a genunchiului

contra unei rezistențe realizate de către kinetoterapeut -15 repetări

- Din decubit dorsal pacientul execută mișcarea de extensie a

genunchiului contra unei rezistențe opuse de banda elastică – 20
repetări

- Din decubit dorsal, cu un sul poziționat sub călcâi, apasă cu călcâiul

sulul spre pat -10 repetări

- Din ortostatism, pacientul execută exensia coapsei și genunchiului

contra unei rezistențe opuse de catre kinetoterapeut -15 repetări

- Din decubit dorsal, cu un sul poziționat sub gambe, se execută mișcări

de flexie și extensie ale genunchilor – 10 repetări

- Din șezând,execută extensia genunchiului și menține timp de 5-6

secunde, dupa care execută flexia genunchiului și menține 5-6 secunde
– 15 repetări

35
 3. Exerciții pentru îmbunătățirea echilibrului și mersului

- Din ortostatism, ridicări pe vârfuri și călcâie -10 repetări

- Pacientul trebuie să ocolească anumite obstacole care au fost trasate

pe sol

- Pacientul trebuie să execute mersul normal, cu spatele și lateral între

două bare paralele

- Mersul pe plan înclinat

- Urcatul și coborâtul unui etaj, piciorul sănătos se poziționează primul

în timpul urcatului, iar la coborâre se poziționează primul piciorul
bolnav

- Din decubit dorsal,cu ajutorul unor săculeți plasați la nivelul

încheieturilor, se ridică alternativ membrele, greutățile fiind
transferate de pe un membru pe altul.

Acest program de recuperare s-a efectut de două ori pe zi.

II.4 Programul de recuperare pentru lotul martor.

Pentru acest lot, programul de recuperare s-a efectuat o singură

dată pe zi.

36
 III. Rezultate

Fig. 3.1 Repartiția în funcție de sex și vârstă - lotul studiu

Fig. 3.2 Repartiția în funcție de sex și vârstă - lotul martor

Conform diagramei repartiției în funcție de sex și vârstă, la ambele

loturi s-a observat o distribuție echilibrată în funcție de sex, vârsta medie a
femeilor este mai redusă decât a bărbațiilor.

37
Fig. 3.3 Repartiția în funcție de mediul de proveniență - lotul studiu

Fig. 3.4 Repartiția în funcție de mediul de proveniență - lotul martor

Conform graficului s-a observat la ambele loturi că pacienții din

mediul rural prezintă o frecvență mai crescută față de cei din mediul urban.

38
Fig. 3.5 Repartiția în funcție de membrul protezat - lotul studiul

Fig. 3.6 Repartiția în funcție de membrul protezat - lotul martor

Conform graficelor, s-a constat o distribuție echilibrată a ambelor

loturi în funcție de membrul protezat.

39
Fig.3.7 Evoluția durerii pe scala analog vizuală

Conform graficului de evoluție a durerii pe scala analog vizuală se

poate observa o scădere a intensității durerii, la lotul studiu ( p= 0,006), iar la
lotul martor (p=0,011), p-ul final fiind mai mic decât 0,001,valoare înalt
semnificativă a statisticii datorită efectuării de două ori pe zi a programului
de kinetoterapie care a avut beneficii înalte.

Fig. 3.7 Repartiția în funcție de evoluția scorului Womac

40
 Conform graficului în funcție de evoluția scorului Womac, în urma
aplicării tratamentului de recuperare, la ambele loturi se poate observa o
scădere în ziua 10, comparativ cu ziua 1. La lotul martor se observă o
scădere de la 75,4 la 35,3, p-ul având o valoare de 0,0368, ceea ce reprezintă
că statistica este semnificativă.

La lotul studiu se observă o scădere de la 74,8 la 32,6, p-ul având o

valoare de 0,0340,ceea ce reprezintă că statistica este semnificativă.

În urma analizei ambelor loturi se observă o îmbunătățire

semnificativă, p-ul =0,01512007, datorită efectuării de două ori pe zi a
programului de kinetoterapie, care a avut beneficii înalte.

Fig. 3.8 Repartiția în funcție de evoluția scorului Koos

Conform acetui grafic se poate observa o ameliorare a

simptomatologiei în urma aplicării tratamentului de recuperare. La lotul
martor se poate observa o scădere de la 25,7 la 10,7, iar la lotul studiu de la
23,2 la 5,2.

41
Pentru lotul studiu p-ul = 0,0186, iar pentru lotul martor p-ul = 0,0382, ceea
ce reprezintă ca statistica este semnificativă pentru ambele loturi.

În urma analizei ambelor loturi se observă o creștere semnificativă,p-

ul=0,006495, ceea ce reprezintă o valoare înalt semnificativă, datorită
efectuării de două ori pe zi a programului de recuperare,care a avut efecte
benefice.

Fig. 3.9 Repartiția în funcție de evoluția scorului Koos

Conform acetui grafic se poate observa scăderea durerii la ambele loturi în

ziua 10 comparativ cu ziua 1, la lotul martor se obsevă o scădere de la 26 la
15,4, iar la lotul studiu de la 25,1 la 10,5.

Pentru lotul studiu p-ul = 0,029, iar pentru lotul martor p-ul = 0,042, ceea ce
reprezintă că statistica este semnficativă pentru ambele loturi.

După ce a fost analizat progresul ambelor loturi, s-a constatat o îmbunătățire

semnificativă, p-ul = 0,0006328, ceea ce reprezintă o valoare înalt
semnificativă, datorită efectuării de două ori pe zi a programului de
kinetoterapie care a avut efecte benefice.

42
Fig. 3.10 Repartiția în funcție de evoluția scorului Koos

La acet grafic se poate observa că pacienții din lotul studiu au rezultate

mai bune față de lotul martor în urma aplicării tratamentului de recuperare.
Lotul martor prezintă o scădere de la 51,9 la 19,2, p-ul având o valoare de
0,028 ceea ce reprezintă că statistica este semnificativă, iar lotul studiu
prezintă o scădere de la 49,2 la 13,7, p-ul având o valoare de 0,013 ceea ce
reprezintă că statistica este semnificativă.

În urma analizei ambelor loturi,s-a constatat o îmbunătățire

semnificativă, p-ul = 0,005489, ceea ce reprezintă că statistica este înalt
semnificativă.

43
Fig. 3.11 Repartiția în funcție de evoluția scorului Koos

Conform acetui grafic se poate observa o scădere semnificativă în

stadiul final față de stadiul inițial, lotul martor prezintă o scădere de la 19,7
la 13,3, iar lotul studiu de la 18,9 la 13,4. Pentru lotul studiu p-ul =0,067
ceea ce reprezintă ca nu are valoare statistică, iar pentru lotul martor p-ul
=0,075, fără valoare statistică.

În urma analizei, s-a costatat o îmbunătățire, p-ul = 0,0002683, valoare înalt

semnificativă datorită efectuării programului de kinetoterapie de două ori pe
zi care a avut beneficii.

44
Fig. 3.12 Repartiția în funcție de evoluția scorului Koos

Conform graficului pentru evaluarea calității vieții se observă o

scădere la ambele loturi în stadiul final comparativ cu stadiul inițial.
Pacienții din lotul martor prezintă o scădere de la 13 la 7,1, iar cei din lotul
studiu de la 12 la 4,9. Pentru lotul studiu p-ul are o valoare de 0,0245, iar
pentru lotul martor de 0,0355, ceea ce reprezintă că statistica este
semnificativă pentu ambele loturi.

În urma analizei ambelor loturi, s-a constat o creștere semificativă, p-

ul având o valoare de 0,004248, valoare înalt semnificativă datorită
programului de kinetoterapie care s-a efectuat de două ori pe zi și a avut
beneficii înalte.

45
Fig.3.13 Repartiția în funcție de evoluția testului de 6 minute

La acest grafic se poate observa ca lotul studiu prezintă o evoluție mai

bună comparativ cu lotul martor, diferențele fiind de la 26,8 la 24,3 pentru
lotul martor și 25,8 la 22,4 pentru lotul studiu. Pentru lotul studiu p-
ul=0,072, iar pentru lotul martor p-ul=0,078. Ambele loturi nu prezintă
semnificație statistică datorită timpului scurt de cercetare și a numărului
scăzut de pacienți evaluați.

În urma analizei ambelor loturi, s-a constat că p-ul = 0, 05465 nu are

valoare statistică datorită timpului scurt de cercetare și a numărului scăzut
de pacienți.

46
Fig.3.14 Repartiția în funcție de evoluția testului TUG

Conform acetui grafic se poate observa că lotul studiu prezintă o

evoluție mai bună comparativ cu lotul martor, pentru lotul studiu p-ul având
o valoare de 0,042, iar pentru lotul martor de 0,047, ceea ce reprezintă că
statistica este semnificativă.
În urma analizei ambelor loturi, s-a constatat o creștere semnificativă,
p-ul = 0,0250085, nu are valoare statistică datorită timpului scurt de
cercetare și a numărului scăzut de pacienți.

Fig.3.15 Repartiția în funcție de bilanțul articular

47
 Conform graficuli pentru bilanțul articular se pot observa diferențele
în stadiul final comparativ cu cel inițial, lotul studiu prezintă o creștere de la
63,5 la 101 p-ul având o valoare de 0,0631, ceea ce reprezintă că nu are
valoare statistică, iar lotul martor de la 57 la 91, p-ul având o valoare de
0,028, ceea ce reprezintă că are valoare statistică. În urma analizei celor două
loturi, s-a constat că p-ul = 0,1336, fără valoare statistică datorită timpului
scurt de cercetare.
Prin aplicarea acestor teste s-au putut desprinde următoarele idei
principale:
1. Artroplastia de genunchi a predominat la sexul feminin, cauza principală
fiind gonartroza instalată postmenopauză, ce presupune multiple dereglări
hormonale, tulburări de circulație, scăderea densității osoase, creșterea în
greutate.

2. Cel mai frecvent a fost intervalul de 70-75 de ani, pentru artroplasita totală
de genunchi, sexul feminin fiind cel mai predispus datorită prezenței
menopauzei și scăderea protecției oferite de estrogeni.

3. Pacienții din mediul rural au prezentat o pondere mai crescută față de

mediul uraban, explicația fiind dată de creșterea frecvenței traumatismelor și
a diferitelor afecțiuni.

4. Gonartroza primară a fost mai frecventă decât cea secundară datorită

prezenței diferiților factori, precum: obezitatea, înaintarea în vârstă,
distrugerea cartilajului articular, prezența diferitelor boli reumatismale și
tulburările hormonale.

5. Afectarea unilaterală poate reprezenta cauza unei solicitări mai mari la

nivelul genunchiului afectat datorită unei munci prestate sau prezența unor
traumatisme repetate.

6. Nu s-a putut demonstra ameliorarea vitezei de mers la testul de 6 minute.

48
7. Programele de recuperare au dus la îmbunătățirea bilanțului articular, atat
la lotul studiu cât și la lotul martor.

8. Evoluția semnificativă a testului TUG la pacienții din lotul studiu si

martor în stadiul final comparativ cu stadiul inițial.

Concluzii

1. S-a constatat o distribuție echilibrată între cele două sexe.

2. Au predominat pacienții cu vârsta între 65 și 75 ani.

3. Pacienții din mediul rural au fost mai predispuși comparativ cu cei din
mediul urban.

4. Din punct de vedere a părții afectate s-a constatat o distribuție

echilibrată între cele două membre.

5. Calitatea vieții pacienților a avut o creștere semnificativă la sfârșitul

tratamentului de recuperare pentru ambele loturi.

6. Stabilitatea, echilibrul și coordonarea au crescut semnificativ la

sfârșitul tratamentului de recuperare.

7. Durerea măsurată pe scala analog vizuală s-a ameliorat pentru ambele

loturi în ziua 10.

8. Funcția măsurată prin scorul Womac s-a ameliorat semnificativ în

stadiul inițial comparativ cu cel final.

9. Funcția măsurată prin scorul Koos s-a ameliorat pe parcursul celor 10

zile de tratament, prezentând în ultima zi o creștere semnificativă.

10. Aplicarea de două ori pe zi a programului de recuperare a adus

beneficii paciențiilor cu artroplastie totală de genunchi.

49
Bibliografie

1. Irsay L, Popa A. Anatomia aplicată a aparatului locomotor, Editura

Medicală ʺIuliu-Hațieganu ʺ, Cluj-Napoca ; 2015. p. 145-148.

2. Papilian V., Anatomia omului – Aparatul locomotor, Volumul I.Editura

Bic ALL, Ediția a XII.București; 2006. p. 131-123.

3. Pop L, Nicu A, Onac I, Ungur R, Irsay L, Popa A. Evaluarea clinică

articulară și musculară, Editura Medicală ʺIuliu-Hațieganuʺ,Cluj-Napoca;
2016. p. 123-126.

4. Sbenghe T., Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare,

Editura Medicală, București ; 1987.p. 97.

5. Antonescu DM, Baier I, Tomoaie G, Nicu SA, Boțagă T, et.al., Patologia

aparatului locomotor, Volumul II, Editura Medicală, București; 2008.p.582-
584.

6. Lucica D, Hopulele S, Hopulele I., Ortopedie, Editura Medicală

Universitară ʺIuliu-Hațieganuʺ,Cluj-Napoca; 2005, p.270.

7. Borda I.M., Recuperarea pacienților cu artroplastie totală de genunchi,

Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară ʺIuliu-Hațieganuʺ; 2012.

8. Nemeș D, Onofrei R., Fizioterapia în afecțiuni musculo-scheletale,

Editura Lito, Timișoara; 2010, p. 154-156.

9. Rădulescu A, Burtan M., Electroterapie, Editura Medicală S.A, București;

2017, p. 232-234.

10. Rădulescu A, Teodoreanu T., Fizioterapie - Balneoclimatologie. Editura

Medicală, București; 2002.p. 37-38.

11. Onac I., Masaj medical, Editura Medicală Universitară ʺIuliu-

Hațieganuʺ, Cluj-Napoca ;2009.p.162-164.

50
12. Ciortea M.V., Electroterapie., Editura Medicală Universitară ʺIuliu-
Hațieganuʺ, Cluj-Napoca, 2017.p. 75-79.

13. Irsay L., Popa A., Terapie ocupațională, Editura Medicală Universitară
ʺIului-Hațieganuʺ, Cluj-Napoca; 2016.p.7-8.

14. Poenaru D.V, Șora C.M., Mersul uman, Editura Mirton, Timișoara:
2004, p.63-68.

15. BMC Musculoskeletal Disorders 2013[ Internet ]: The six-minute walk

test is an excellent predictor of functional ambulation after total knee
arthroplasty.(accesat 10\03\2020) available from:
http://www.biomedcentral.com/1471-2474/14/145

16. Pub Med [ Internet ]: Improvement in Gait Pattern After Knee

Arthroplasty Followed by Proprioceptive Neuromuscular Facilitation
Physiotherapy ( accesat 17\03\2020) available from:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/29594754

17. Orthopaedic Scores [ Internet ]: Knee Injury and Osteoarthritis Outcome

Score (KOOS)(accesat 20\02\2020) available from:
http://www.orthopaedicscore.com/scorepages/knee_injury_osteopaedic_outc
ome_score.html

51