Lucrare de Disertație Benea Ionuț Gabriel

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ÎN AFECȚIUNILE
APARATULUI LOCOMOTOR
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Absolvent
Benea Ionuț-Gabriel
2020
UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ÎN AFECȚIUNILE
APARATULUI LOCOMOTOR
ROLUL KINETOTERAPIEI DUPĂ OPERAȚIA DE

LIGAMENTOPLASTIE A LIGAMENTULUI
ÎNCRUCIȘAT ANTERIOR
Conducator ştiinţific
Lector Dr. Anca Lucia Vădan
Absolvent
Benea Ionuț-Gabriel
2020
CUPRINS
I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI..................................................................................7
2
1.1 ANATOMIA ȘI BIOMECANICA GENUNCHIULUI.....................................................................7
1.2 ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI.................................................................................................8
1.2.1 Suprafetele articulare:.................................................................................................................9
1.2.2 Menicurile intraarticulare:..........................................................................................................9
1.2.3 Mijloacele de unire în articulația genunchiului.........................................................................10
1.3 ARTICULAȚIA TIBIO-FEMURALĂ............................................................................................12
1.4 BIOMECANICA ARTICULAȚIEI GENUNCHIULUI..................................................................12
1.4.1 Biomecanica articulației femuro-tibiale....................................................................................12
1.4.2 Rotația internă-externă..............................................................................................................14
1.4.3 Biomecanica meniscurilor........................................................................................................15
2. LEZIUNI ALE LIGAMENTULUI ÎNCRUCIȘAT ANTERIOR (LIA)............................................15
2.1 Anatomie și fiziologie..................................................................................................................15
2.2 Rolul ligamentului încrucișat anterior..........................................................................................15
2.3 Simptome.....................................................................................................................................17
2.4 Diagnostic....................................................................................................................................17
3. STRATEGIA DE RECUPERARE A GENUNCHIULUI DUPĂ LIGAMENTOPLASTIE..............18
II. MATERIALE ȘI METODE.................................................................................................................22
1. Metode de cercetare...........................................................................................................................22
2. Programul kinetoterapeutic................................................................................................................24
2.1. Obiectivele programului kinetoterapeutic...................................................................................24
III. REZULTATE......................................................................................................................................37
3.1. Scala Analog Vizual.......................................................................................................................37
3.2. Bilanțul muscular............................................................................................................................38
3.3. Bilanțul articular.............................................................................................................................39
3.4. Scala WOMAC...............................................................................................................................42
3.5. Indexul Lequesne............................................................................................................................43
IV. CONCLUZII.......................................................................................................................................46
REZUMAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ..........................................................................................................48
Anexa 1.....................................................................................................................................................49
Anexa 2.....................................................................................................................................................50
3
Anexa 3.....................................................................................................................................................52
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................54
4
Introducere
Genunchiul reprezintă una dintre cele mai cele mai mari articulaţii ale corpului omenesc
fiind supusă în continuu unor forţe mecanice în vedea susţinerii greutăţii corpului atât în repaus
cât şi în deplasare. Această articulaţie este segmentul mobil al aparatului locomotor care face
legătura între coapsă şi gambă.
Articulaţia genunchiului nu este protejată de parţi moi, spre deosebire de alte articulaţii
mari, cum ar fi umăr, şold, fiind mai expusă traumatismelor de diverse etiologii. Totodată această
articulație este cea mai predispusă la traumatisme directe și indirecte, astfel în prezent crescând
considerabil numărul accidentelor ligamentului încrucișat anterior cauzate de accidente de
circulație, activități sportive si recreative sau accidente de muncă și ca urmare și necesitatea de a
se recupera postoperator pacienții cu asemenea afecțiuni.
Ligamentele sunt structuri ce intră în alcătuirea aparatului articular al genunchiului,
având localizarea în capsula articulară a acestuia, ce asigură un nivel crescut de rezistență,
ajutând la opunerea mișcărilor cu amplitudine excesivă sau anormale. Leziunile ligamentare se
produc în urma unor suprasolicitări prin forțe excesive, ce determină rupturi ale fibrelor.
Leziunile de ligament încrucișat anterior se întâlnesc destul de frecvent în articulația
genunchiului fiind și cea care susține greutatea corporală. În urma unei leziuni a ligamentului
încrucișat anterior apar sechele ce afectează stabilitatea și mobilitatea persoanelor în cauză.
Complicațiile acestor traumatisme sunt cunoscute și reprezintă un pericol real pentru
starea fizică, dar și psihică în unele cazuri. Acestea duc întotdeauna la intervenție chirurgicalî și
necesită o perioadă foarte lungă de recuperare.
Rolul kinetoterapeutului este de a-i concepe un program de recuperare bazat pe exerciții
fizice atent planificate și permanent adaptate posibilităților și condiției fizice a pacientului.
Importanța kinetoterapiei în astefel de cazuri este foarte mare, deoarece ajută la prevenirea
aderențelor postoperatorii, creșterea mobilitășii articulare, dezvoltarea musculaturii afectate, dar
și la îmbunătățirea proceselor de recuperare și la o revenire cât mai rapidă la activitățiile
cotidiene.
Cu ajutorul programului kinetic, pacienții reușesc să-și reia activitatea după o anumită
perioadă, păstrând același nivel de stabilitate ce-l aveau înainte de accident. Pacientul trebuie să
5
înțeleagă riscurile la care s-a expus și să-și îndrepte atenția spre corectarea și ameliorarea
traumatismului căpătat.
Kinetoterapia este o formă de recuperare foarte importantă, care folosește ca mijloc de
tratament actul fiziologic mișcarea. Exercițiul kinetic, poate fi folosit cu o mare eficiență în
recuperare, tratament, dar și profilaxia (primară sau secundară). Astfel, crește și rolul esențial pe
care îl are kinetoterapia în evaluarea biomecanică și recuperarea funcțională a genunchiului
postoperator rupturii de ligament încrucișat anterioe. Totodată, un factor important pentru un
rezultat de succes este o atitudine pozitivă a pacientului față de recuperare.
Am ales această temă deoarece am constatat frecvența rupturii ligamentelor încrucișate în
rândul pacienților la orice vârstă cu o funcționalitate minimă și totodată afectând calitatea vieții.
Scopul acestei lucrări este de a scoate în evidență importanța kinetoterapiei și a unui
program de recuperare corect prin exerciții fizice pentru a reda pacientului după operația de
ligament încrucișat anterior o calitate a vieții normale, chiar și după o intervenție chirurgicală
complexă.
Principalul obiectiv al lucrării este de a elabora un program de kinetoterapie pe care
pacientul sa îl poată urma acasă după intervenție, punerea în practică a acestor exerciții și
interpretarea rezultatelor obținute în urma programului kinetic.
6
I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI
1.1 ANATOMIA ȘI BIOMECANICA GENUNCHIULUI

Genunchiul este cea mai mare şi cea mai des lezată articulaţie a corpului. Este formată
din capătul inferior al femurului, patelă sau rotulă și capătul superior al tibiei, unite strâns între
ele
de 4 benzi ligamentare (ligamentul încrucişat anterior si posterior; ligamentul colateral medial si
lateral) ce asigură stabilitatea genunchiului.
Femurul, os unic al coapsei , prezintă pe partea inferioară două proeminenţe reprezentate
de condilii femurali care se sprijină pe partea superioară a tibiei. Meniscurile joacă rol de perniţe
amortizoare între femur si tibie. Acestea susţin aproximativ 40% din sarcinile mecanice
exercitate
asupra genunchiului. Împreună cu ligamentele,asigură stabilitatea articulară, fără a împiedica
mobilitatea genunchiului.
Ligamentele încrucişate, situate in mijlocul genunchiului, menţin contactul dintre femur
şi
tibie. Peroneul sau fibula, os lung şi fin situat în partea externă a gambei, joacă un rol minor.
Platoul tibial este partea superioară a tibiei pe care se sprijină femurul. Cea mai voluminoasă
dintre oasele gambei,tibia, este situată în partea internă a acesteia.
Cartilajul articular acoperă extremităţile osoase ale tuturor articulaţiilor mobile. El
reprezintă o suprafaţă de frecare şi de transmitere a presiunilor. Capsula articulară îmbracă şi
delimitează articulaţiile mobile. Ea contribuie la menţinerea în contact a structurilor articulaţiei şi
la asigurarea stabilităţii acesteia.
Sinoviala este membrana care acoperă interiorul capsulei articulare. Aceasta are funcția
de a ajuta la alunecarea suprafeţelor articulare unele pe celelalte, datorită unui lichid pe care îl
secretă:lichidul sinovial. Rotula este osul situat în profunzimea tendonului mușchiului
cvadriceps.
Aceasta transmite forţele, exercitate de tendon tibiei, pentru a permite mişcarea de întindere
7
a genunchiului. Ligamentul patelar face legătura între partea inferioară a rotulei cu partea
superioară a tibiei.
Tendonul mușchiului cvadriceps se află in partea frontală a genunchiului, în zona
superioară a rotulei. El intervine atunci când se realizează mișcarea de întindere a gambei . Acest
tendon este indispensabil,el fiind folosit de mușchiului cel mai puternic din organism.
Ligamentele externe şi interne asigură stabilitatea articulației. Le revine rolul de a limita
mişcările spre partea exterioară şi spre partea interioară a articulației (Baciu, 1981).
1.2 ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI
Articulația genunchiului (figura.1) este formată din articulațiile femuro-tibială și femuro-
patelară. Acestea au o singură capsulă articulară și functional se comport ca o singură articulație.
Fiind cea mai mare articulație din corpul uman, acesteia i se acordă o atenție deosebită datorită:
 lipsei protejării acesteia, fiind mai puțin acoperită de părți moi;
 solicitarea în statistică și locomoție, fapt ce determinăuzura mai accentuate a alementelor
sale;
 implicațiilor majore pe care acesta o are în patologie (Balint, 2008-2009).
Figura 1: Articulaţia genunchiului

Această articulație are în componența sa:
8
1.2.1 Suprafetele articulare:
Epifiza inferioară a femurului deține următoarele particularităţi:
a) este reprezentată de cei doi condili femurali şi trohleea femurală (proximal) - axele
anteroposterioare ale celor doi condili sunt divergente posterior, astfel încât epifiza inferioară
a femuruluieste mai voluminoasă posterior decât anterior. Curbura feţei articulare a
condililor, privită din profil, descreşte progresiv spre posterior, descriind o linie în spirală.
Acest fapt, la care se adaugă diferenţa dimensiunilor antero-posterioare dintre feţele
articulare ale condililor femurali şi cele ale tibiei,oferă particularităţi flexiei şi extensiei.
Condilul medial fiind mai proeminent inferior decât cel lateral,face ca femurul să fie aşezat
pe feţele articulare ale tibiei aproximativ orizontal, descriind cu aceasta un unghi obtuz
deschis lateral de 170-177 grade (genu valgum fiziologic). Suprafaţa articulară a condililor
femurali se continuă anterior cu faţa patelară. Această faţă poate fi limitată de faţa articulară
a condililor printr-o creastă transversală, numită linia condilotrohleară.
b) epifiza superioară a tibiei - participă la această articulaţie prin fețele superioare ale condililor
tibiali. Aceste două feţe articulare ale condilior tibiali sunt uşor concave şi ovalare, având
axul mare sagital. Între cele două suprafeţe articulare există o proeminenţă osoasă, numită
eminenţă intercondiliană,aceasta este formată la rândul ei din tuberculul intercondilar medial
şi tuberculul intercondilar lateral.
c) faţa posterioară a patelei - este divizată de o creastă în două suprafeţe articulare, una
laterală,alta medială, acoperite de cartilaj hialin (Sbenghe, 1987).
1.2.2 Menicurile intraarticulare:
Deoarece suprafeţele articulare sunt incongruente, apar două meniscuri intraarticulare: un
menisc extern, de forma literei " O " şi un menisc intern, de forma literei" C ". Meniscurile
intraarticulare sunt alcătuite din fibrocartilaj şi se găsesc la periferia suprafeţelor articulare ale
condililor tibiali. În secţiune verticală, meniscurile au formă triunghiulară, prezentând o faţă
superioară concavă, o faţă inferioară plană şi o bază prin care aderă la capsula articulară
Fiecare menisc se inseră prin câte două extremităţi, una anterioară şi alta posterioară, în
zona intercondiliană corespunzătoare. Cele două extremități anterioare ale meniscurilor se unesc
prin ligamentul transvers al genunchiului.
Meniscul lateral, spre deosebire de cel medial, este mai îngust, dar mai gros la periferie.
9
Datorită acestei conformaţii, meniscurile pot fi mobile în articulaţie,deplasându-se odată cu
condilii femurali pe suprafeţele articulare ale condililor tibiali. Aderenţa lor la capsulă împarte
cavitatea articulară într-un etaj suprameniscal şi unul inframeniscal.
Zona externă a meniscului este vasculară şi deci se poate cicatriza, în timp ce zona
internă
este avasculată şi nu se poate cicatriza (Papilian, 1982).
1.2.3 Mijloacele de unire în articulația genunchiului

Capsula articulară, ce are formă de manşon şi se insera pe marginea suprafeţelor
articulare şi pe marginea externă a meniscurilor: ea prezintă anterior un orificiu pentru rotulă.
Traiectul inserţiei pe femur este sinuos, plecând superior de pe faţa trohleară, coborând
pe
condilii femurali şi apoi inferior de epicondili, pe care îi lasă extracapsular şi ajunge astfel
posterior în fosa intercondiliană. La nivelul acestei fose, capsula se întrerupe şi fibrele ei
fuzionează cu
ligamentele încrucişate.
Inserţia tibială se face la 2-4 mm de cartilajul articular,începând de la aria intercondiliană
anterioară şi terminându-se la cea posterioară, fără să cuprindă articulaţia tibiofibulară
superioară.
Capsula articulară este formată din fibre longitudinale, situate la exterior şi din fibre
transversale şi oblice situate profund; anterior este mai subţire, aici fiind întărită de tendonul
rotulian: posterior este mai groasă, în special în dreptul condililor.
 tendonul rotulian, este trapezoidal, situat anterior, întinzându-se între vârful rotulei (baza
mare)şi tuberozitatea tibială anterioara (baza mică). Este turtit în plan frontal şi vine în raport,
anterior, cu fascia femurală, iar posterior, cu corpul adipos infrapatelar. Este separate de tibie
prin bursa pretibială.
 ligamentul popliteu arcuat - este format din fibre oblice, fiind situat sub ligamentul popliteu
oblic; întăreşte capsula din dreptul condilului femural lateral până în dreptul fosei
intercondiliene posterioare a tibiei.
10
 ligamentul popliteu oblic - se desprinde din tendonul muşchiului semimembranos şi se
îndreaptă spre condilul femural lateral (se mai numeşte tendon recurent al muşchiului
semimembranos).
 ligamentul colateral fibular - este format din fibre întinse între capul fibulei şi epicondilul
lateral: posterior, este separat de muşchiul biceps femural printr-o bursă. Nu aderă la capsulă.
 ligamentul colateral tibial - este mai turtit şi se insera pe capsulă: are fibre verticale, dispuse
de la epicondilul femural la tibie, fibre oblice descendente, de la epicondilul medial la
meniscul medial şi fibre oblice ascendente, de la condilul medial al tibiei la meniscul medial.
 ligamentele încrucişate. Ligamentele încrucişate sunt antero-extern şi postero-intern. Ele se
întind între condilii femurali şi ariile intercondiliene ale tibiei. Deşi se găsesc profund, în
centrul articulaţiei şi au fost considerate intra articulare, dispoziţia sinovialei care le acoperă
numai anterior şi lateral, lăsându-le astfel extrasinovial, infirmă acest lucru.
Ligamentul încrucişat antero-extern se inseră în aria intercondiliană anterioară, are un

traiect
oblic ascendent şi lateral, inserându-se pe fa a medială ț a condilului femural lateral.
Ligamentul încrucişat postero-intern se insera pe aria intercondiliană posterioară, înapoia
inserţiei coarnelor posterioare ale celor două meniscuri. El are untraiect ascendent, încrucişând
ligamentul anterior pentru a se insera pe faţa laterală a condilului femural medial.
Sinoviala articulaţiei genunchiului este groasă şi foarte bine vascularizată. Ea este
împărţită de inserţiile meniscale în două zone şi anume zona suprameniscală şi zona
submeniscală.
Sinoviala pleacă, anterior, de la limita cartilajului articular al trohleei şi condililor
femurali,
ascende sub tendonul muşchiului cvadriceps, alcătuind bursa suprapatelar, apoi descende,
terminându-se la limita cartilajului articular de pe patelă. În continuare, traversează peste corpul
adipos infrapatelar şi se inseră anterior de ligamentul încrucişat anterior. Lateral, se insera pe
marginea cartilajului articular de la nivelul condililor femurali şi tibiali. Inferior față de
ligamentele
colaterale tibial şi fibular se formează funduri de sac subligamentare. In continuare, se reflectă pe
11
capsulă pe care o căptuşeşte. Posterior, sinoviala căptuşeşte capsula şi se insera apoi la limita
dintre
cartilajul articular şi condili până la inserţia ligamentului încrucişat posterior. Ligamentele
încrucişate sunt situate extrasinovial (Papilian, 1982).
1.3 ARTICULAȚIA TIBIO-FEMURALĂ

Suprafețele articulare componente:
 fața articulară a capului fibulei

 fața articulară fibulară a condilului lateral al tibiei
Mijloace de unire:
 capsula articulară: este mai groasă anterior și se inseră la periferia suprafețelor articulare
 ligamentul anterior situate pe capul fibulei
 ligamentul posterior situate pe capul fibulei
 sinoviala (Papilian, 1982).
1.4 BIOMECANICA ARTICULAȚIEI GENUNCHIULUI

1.4.1 Biomecanica articulației femuro-tibiale
Principala mișcare în această articulaţie este cea de flexie-extensie la ș care se adaugă
mişcări secundare de rotaţie (internă şi externă); poate aparea şi o foarte redusă mişcare de
înclinare laterală.
Flexia – extensia este mişcarea principală. Flexia se realizeză prin care faţa posterioară a
gambei se apropie de faţa posterioară a coapsei. Extensia este mişcarea în sens invers, în care
cele
două suprafeţe se îndepărtează una de cealaltă.
Aceste două mișcări se pot executa prin trei modalități:
 deplasarea femurului față de tibie

 deplasarea tibiei față de femur
 deplasarea concomitentî a celor două oase (Cioroiu, 2006).
Atunci când membrul inferior efectuează mișcarea în lanţ cinematic deschis articulaţia
femuro-tibială joacă rol de pârghie de gradul III, iar în lanţ cinematic închis articulaţia joacă rol de
12
pârghie de gradul I .
Mişcarea de flexie-extensie nu se face în jurul unui ax fix datorită formei volute a
condililorfemurali.
Deplasarea segmentelor este diferită în funcție de modul de acţiune a membrului inferior: în lanţ
cinematic deschis femurul rămâne fix, tibia alunecă pe el; în lanţ cinematic închis tibia rămâne fixă,
femurul alunecând pe tibie.
Modul de realizare a flexiei începe cu o rostogolire şi se termină cu o rotaţie pe loc. Limita flexiei
este dată de întâlnirea feţelor posterioare ale segmentelor (coapsă şi gambă).
Principalii flexori ai genunchiului (în lanţ cinematic deschis) sunt: bicepsul femural şi
semimembranosul, la aceștia se adaugă semitendinosul, gemenii (din tricepsul sural), plantarul mic,
croitorul dar și popliteul. Alături de flexie se asociază și rotația internă (Baciu, 1981).
Mişcarea de extensie începe cu rotaţia extremităţii femurului şi se termină cu rostogolirea
pe platoul tibial. Datorită bicepsului femural extensia asociază şi o rotaţie externă a gambei .
Extensia este limitată de ligamentul posterior (Winslow), ligamentul încrucişat anterior şi
posterior atât de ligamentele colaterale cât şi de muşchii ischiogambieri. În extensie completă se
obţine poziţia de „înzăvorâre” în care forţa musculară nu mai este necesară .
Principalii extensori sunt cvadricepsul şi tensorul fasciei lata; la acţiune se asociază
tendonul cvadricepsului şi rotula care fac parte din aparatul complex de extensie al
genunchiului . Extensorii, datorită faptului că acționează împotriva gravita iei,forţa lor de acţiune
totală este mai mare ca cea a flexorilor.
Meniscurile, în timpul flexiei genunchiului, alunecă pe platoul tibial dinainte înapoi.
Meniscul intern se deplasează mai puţin decât meniscul extern.
Ligamentele colaterale sunt puse în tensiune, în mişcarea de extensie a genunchiului. În
mişcarea de flexie, ligamentul colateral extern, se supune procesului de relaxare, în timp ce
ligamentul colateral intern, rămâne în tensiune. Aceste două ligamente limitează mişcarea de
varus
(ligamentul colateral extern) şi valgus (ligamentul colateral intern), ale genunchiului.
Ligamentul încrucişat antero-extern este pus în tensiune în flexie. Ligamentul încrucişat postero-
intern este pus în tensiune, atat in flexie cat si în extensie. Ligamentele încrucişate limitează
mişcarea tibiei fată de femur, în plan sagittal (Baciu, 1981)
13
1.4.2 Rotația internă-externă
Există două tipuri de rotaţie a tibiei, la nivelul articulaţiei genunchiului:
 rotaţia internă, când vârful piciorului priveşte înăuntru
 rotaţia externă, când vârful piciorului priveşte în afară.
Aceasta se datorează înălţimii diferite a condililor femurali şi a ligamentelor încrucişate;
rotaţia normală maximă activă este de 15-20 grade iar cea pasivă de 35-40 grade şi se realizează
în jurul unui ax vertical care trece prin centrul spinelor tibiale.
Rotaţia externă este realizată de bicepsul femural iar cea internă de mușchiul
semimembranos, mușchiul popliteu, mușchiul semitendinos, mușchiul drept intern şi mușchiul
croitor.
Musculatura ce participă la rotația internă este mult mai bine reprezentată decât cea
externă, deoarece rotaţia internă este o mişcare obişnuită asociată flexiei, pe când rotaţia externă
este excepţională.
Înclinarea laterală - este limitată de ligamentele colaterale; acestea sunt tensionate la
maxim în extensie şi complet relaxate în semiflexie . Când genunchiul este semiflcectat, tibia
poate executa faţă de femur mişcări de înclinare externă (valgus) sau internă (varus).
Aceste mişcări dispar când genunchiul este în extensie, fiind împiedicate de ligamentele
colaterale. Aceste mişcări se fac într-un plan frontal şi în jurul unui ax antero-posterior, care
trece
prin mijlocul epifizei proximale a tibiei.
Deplasarea înainte-înapoi a platoului tibial pe condilii femurali este limitată de
ligamentele încrucişate (Baciu, 1981).
1.4.3 Biomecanica meniscurilor
Meniscurile sunt sus in tibia; ele se deplasează în flexie dinainte-ț înapoi pe tibie şi se
apropie între ele posterior, iar în extensie mişcarea este inversă, prin modificarea formei.
Funcţiile biomecanice ale meniscurilor (după Bouillet-Graver) sunt:
 realizează completarea spaţiului liber între suprafeţele articulare;

 ajută la centrarea sprijinul femurului pe tibie;
 repartizează uniform a lichidul sinovial pe suprafaţa cartilajelor prin participarea la
lubrifierea suprafeţelor articulare;
14
 asigură amortizarea șocului între extremităţile osoase;
 scad frecarea - prezenţa meniscurilor împarte articulaţia femuro-tibială în două articulaţii
distincte, în care frecarea in dublă devine simplă (Baciu, 1981).
2. LEZIUNI ALE LIGAMENTULUI ÎNCRUCIȘAT ANTERIOR (LIA)
2.1 Anatomie și fiziologie
Ligamentul încrucişat anterior este o banda de țesut conjunctiv, de legătură, care uneşte
poţiunea posterioară a femurului cu partea anterioară a tibiei,apropiat de lungimea degetului mic.
În profunzimea articulaţiei genunchiului, în momentul în care tibia este rotată spre interior ( în
sens opus direcţiei acelor ceasornicului pentru genunchiul drept şi în sensul acelor ceasornicului
pentru genunchiul stâng ), ligamentul încrucişat anterior alunecă peste o altă fâşie de ţesut de
legătură numită ligament încrucişat posterior,acestea se aseamănă unei cruci, de unde provine şi
denumirea de ligamente încrucişate.
Ligamentul încrucişat anterior este situat în mijlocul articulaţiei genunchiului ( face parte
din “pivotul central”). Situat într-o cavitate dintre condilii femurali, are o direcţie oblică a
fibrelor în sus, în afară şi spre posterior. Ligamentul încrucişat posterior este situat chiar înapoia
lui. Aceste
două ligamente sunt “încrucişate” unul în raport faţă de celalalt.
2.2 Rolul ligamentului încrucișat anterior

Ca orice alt ligament, LIA (ligamentul încrucişat anterior) stabilizează articulaţia
genunchiului. Articulația genunchiului prezintă mai multe ligamente şi fiecare dintre ele are o
acţiune specifică. Rolul LIA (ligamentul încrucişat anterior) este dublu:
 acesta se opune translației anterioare a tibiei fatî de femur, dinstre posterior spre anterior
și împiedică astfel o mișcare de “sertar” anterior al tibiei față de femur;
 se opune rotației interne ale tibiei față de femur datorită orientarii fibrelor și a direcției
ligamentului încrucișat anterior.
Ruptura ligamentul încrucişat anterior (figura 2) nu are consecinţe asupra mişcărilor de

flexieextensie ale genunchiului. Totu i articula ia genunchiului nu este protejată în ș ț mişcările
de rotaţie şi de torsiune,este cazul în care corpul sportivului se rotește cu piciorul blocat pe sol.
15
Figura 2: Ruptura ligamentului încrucișat anterior
Evoluţia unei rupturi de LIA (ligamentul încrucişat anterior): în majoritatea cazurilor,
cele
două capete rupte ale LIA (ligamentul încrucişat anterior) se retractă, depărtându-se unul de
altul, în acest mod se împiedică cicatrizarea spontană a acestuia. Din această cauză ligamentele
încrucişate nu au niciodată tendinţa de reconstituire, spre deosebire de alte ligamente ale
genunchiului, cum ar fi spre exemplu ligamentele colaterale.
Foarte rar ruptura LIA (ligamentul încrucişat anterior) este incompletă; cele două
fragmente nu se separă total fiind încă unite ceea ce permite uneori o cicatrizare parţiala şi o
recuperare acceptabilă a stabilităţii genunchiului. Diagnosticarea unei rupturi parţiale ale LIA
este dificilă, bazată pe teste clinice doar eventual în urma unei artroscopii şi fără survenirea unei
instabilităţi odată reluat sportul (Ortopedia online, 2008).
2.3 Simptome
 auzul sau perceperea unui trosnet la nivelul genunchiului în timpul accidentării
 durere localizată în exteriorul și în spatele articulației genunchiului
16
 tumefierea (umflarea) genunchiului în primele ore după accidentare; acesta poate fi un
semn de sângerare în interiorul articulației. Tumefierea care apare brusc este un semn de
leziune impostantă a structurilor articulației genunchiului
 limitarea mișcărilor genunchiului din cauza durerii, a tumefacției
 senzație de genunchi instabil.
După accidentare, durerea limitează activitatea în desfășurare, dar permite reluarea
mersului. Simptomul principal al unei leziuni cornice a ligamentului încrucișat anterior îl
constituie instabilitatea genunchiului, asociată uneori cu durere și tumefacție. Această situație
apare atunci când o leziune acută nu e tratată corespunzător.
Simptomele dureroase similar rupturii ligamentului încrucișat anterior pot fi generate și
de afectarea altor structure ale genunchiului, precum: cartilajul articular, meniscurile (70% dintre
persoanele care au o leziune a ligamentului încrucișat anterior prezintă și o afectare meniscală),
ligamentele colaterale medial sau lateral sau chiar o fractură a oaselor care alcătuiesc articulația
genunchiului (Ortopedia online, 2008).
2.4 Diagnostic
Diagnosticul rupturii LIA (ligamentul încrucișat anterior) este evocat odată cu accidentul
pacientului. De obicei acest diagnostic poate afirmat doar pe baza testelor clinice. Examenele
complementare (radiografiile, eventual RMN), confirmă,dacă este necesar, acest diagnostic și
ajută la efectuarea unui bilanț al genunchiului, în special un bilanț al meniscurilor. Artroscopia
nu este necesară,aceasta este inutilă diagnosticului. Fiind doar o metodă de operare.
Ruptura LIA (ligamentul încrucișat anterior) este cel mai adesea consecința unei torsiuni
violente ale genunchiului. Pacientul resimte astfel o durere violentă la nivelul genunchiului și un
zgomot (cracment) datorat ruperii ligamentului. De asemenea poate fi însoțit de o senzație de
instabilitate la încercarea de a relua mersul, apoi mărirea volumului articulației genunchiului
poate surveni la câte ore după producere. Aceste semen sunt suficiente pentru a evoca o rupture a
ligamentului încrucișat anterior, dar necesită apoi o examinare clinică riguroasă pentru a
confirma.
Examenul clinic: confirmă diagnosticul prin evidențierea unui semn clinic esențial:
sertarul anterior al tibiei față de femur,atunci când genunchiul este situat în ușoară flexie.
Examenul trebuie
17
să fie completat de verificarea a stării altor ligamente ale genunchiului,și în mod particular a
integrității ligamentelor colaterale, a căror ruptură poate fi asociată. Acest examen clinic permite
frecvent să se afirme diagnosticul. Uneori poate fi dificil a pune un diagnostic, mai ales dacă
genunchiul este mărit ca volum și contractura musculară reflexă împiedică examinarea. Astfel
examene complementare se impun a fi realizate.
Examene paraclinice: radiografiile standard de genunchi completează întotdeauna
bilanțul
unui genunchi traumatizat. Radiografiile sunt indispensabile pentru a elimina o leziune osoasă
(fractură).
Radiografiile “în stres mecanic” tind să reproducă sertarul anterior pe filmul radiologic,
comparat cu genunchiul sănătos, confirmă astfel ruptura LIA(ligamentul încrucișat anterior).
Sertarul radiologic diferențial este măsurat pentru vedea cât de mare este gradul laxității.
Examenul RMN (rezonanță magnetică nucleară) este un examen mai recent apărut, care
informează asupra leziunilor articulare. Foarte util, acest examen nu este însă întotdeauna folosit
pentru diagnosticarea rupturii LIA (ligamentul încrucișat anterior) (Ortopedia online, 2008).
3. STRATEGIA DE RECUPERARE A GENUNCHIULUI DUPĂ LIGAMENTOPLASTIE

În cadrul stategiei de recuperare a genunchiului, reușita recuperării funcționale depinde
de o metodologie bine precizată cu obiective bine fixate privind terapia sechelei disfuncționale
posttraumatice. Reușita recuperării depinde de mai mulți factori:
- tipul de leziune – acut sau cronic;
- tipul intervenției chirurgicale și tehnicile folosite;
- tipul de grefe folosite;
- vârsta și ocupația pacientului;
- cooperarea pacientului;
- durata tratamentului general și a programului de recuperare kinetică.
Obiectivele recuperării funcționale pot fi prezentate astfel, indifferent de fazele acute, subacute și
cronice, pre sau post operator:
- combaterea inflamației;
- combaterea durerii;
- revenirea și combaterea tulburărilor vasculare și circulatorii;
18
- prevenirea și corectarea pozițiilor vicioase, realinirea articulară;
- refacerea tonusului muscular necesar funcționalității;
- creșterea progresivă a forței musculare și restabilirea stabilității passive și active;
- obținerea asuplizării țesuturilor moi și a mobilității postoperator;
- recâștigarea stabilității bipodale și unipodale și a siguranței în mers;
- creșterea calității vieții active;
- respectarea regulilor de igienă ortopedică a genunchiului;
- scăderea în greutate;
- evitarea ortostatismului și a mersului prelungit;
- evitarea mersului pe teren accidentat și pe scări;
- evitarea poziției de flexie puternică și păstrării prelungite a uneia și aceleași poziții;
- mersul cu sprijin cu diferite aparate ajutătoare (caston, cârje, cadru de mers).
În general putem afirma că recuperarea totală a unui genunchi cu afectarea ligamentară se
realizează aproximativ în 24 de săptămâni de la intervenția chirurgicală. Pentru o revenire în
activitatea sportive mai trebuie agăugate 4-8 săptămâni (Pasztai, 2001; Sbenghe, 1993).
Recuperarea genunchiului este un act medical comprehensive, după trauma trebuie
aplicată medicația antialgică și antiinflamatoare, de multe ori trebuie intervenit chirurgical pentru
repararea ligamentului, iar pentru refacerea stabilității genunchiului este necesar redobândirea
mobilității și forței musculare pierdute. În acest process kinetoterapia nu este singurul mijloc din
arsenalul terapeutic disponibil, dar ponderea ei este substanțială mai ales după actul chirurgical.
În timpul primelor 15 zile pacientul este învățat să utilizeze cârjele. Forțarea flexiei
genunchiului e interzisă. Odihna se face pe un pat ce permite poziția ridicată a piciorului operat
la un nivel mai înalt, această poziție înclinată favorizând drenajul membrelor inferioare.
Reeducarea are drept scop (în această perioadă) conservarea extensiei complete.
Problemele care se pot opune unei bune evoluții: deschiderea cicatricii, infecție ușoară, hematom
subcutanat. În general sunt suficiente tratamentele locale.
În primele 20 de zile postoperatorie reluarea sprijinirii pe picior se face cu a jutorul unei
orteze fixe, astfel încât genunchiul să nu poată râmâne intr-o poziție fixă. Se începe recuperarea
flexiei, obiectivul este de a atinge 90º de flexie la sfârșitul celei de-a 4 săptămâni. În parallel se
va menține extensia complete.
19
Începând cu săptămâna a 4-a se intensifică recuperarea pentru a ameliora forța musculară
a cvadricepsului, mușchilor ischiogambieri, mușchii gemeni.
În cele ce urmează amintim principalele mijloace, procedure și tipuri de exerciții
terapeutice în ordinea succesiunii de aplicare, deoarece numai aplicarea lor competentă și în
totalitate asigură obținerea efectelor terapeutice maxime.
1. Medicația antialgică și antiiflamatoare – se folosesc pentru că un genunchi dureros și
tumefiat este nefuncțional.
2. Crioterapia - la nevoie se aplică împachetări cu gheață și comprese reci pentru
combaterea durerii.
3. Bandaje compressive – pentru combaterea temporară a tumefierii.
4. Electrostimularea musculară - pentru prevenirea atrofiei musculare în perioada
repausului articular.
5. Repausul articular – după intervenția chirurgicală se pune membrul inferior afectat în
atelă în flexie 20º.
6. Utilizarea cârjelor și bastoanelor – este prescrisă pe perioade mai scurte, pentru
menajarea articulației.
7. Posturi antideclive (gimnastica tip Burger) – poziționarea membrului afectat în poziție
antideclivă, este indicat pentru scăderea tumefierii și stimulării circulației de întparcere
venoasă.
8. Tehnici FNP pentru reeducarea controlului active al membrului inferior.
9. Mișcări active controlate – au scopul de a menține și crește forța și elasticitatea diferitelor
grupe musculare în faza de protecție maximă, când se lucrează cu genunchiul în extensie
fără orteză, când pfrța cvadricepsului este potrivită și mobilitatea genunchiului în flexie,
extensie între limitele stabile.
10. Exerciții cu rezistență – se folosesc în special pentru creșterea forței și rezistenței
musculare, în faza de protecție minima și medie a membrului inferior afectat.
11. Exerciții passive – se execute de obicei manual de kinetoterapeut cu scopul de menținere
a amplitudinii normale de mișcare și troficitatea structurilor articulare.
12. Exerciții izometrice – sunt exerciții special pentru dezvoltarea forței musculare maxime,
mai ales a cvadricepsului. Aceste exerciții se fac cu o forță de 50-80% din cea maximă,
20
cu o durată de contracție de 6 contracții, cu numărul de repetări și serii de repetări în
funcție de scopul urmărit (vârsta, activitate). Se folosesc exerciții izometrice cu un lanț
cinetic închis și deschis. Pentru cvadriceps este foarte important ca în fiecare etapă a
recuperării ca să se aleagă unghiul de lucru isometric cel mai favorabil. Tonifierea
cvadricepsului are o importanță special, deoarece după trauma cvadricepsul este mai
afectat decât ischiogambierii.
13. Exercițiile contra-laterale și cele de tonifiere general pentru prevenirea decondiționării
fizice și reducerea timpului de convalescență. Exercițiile de respirație – după oxigenarea
sângelui, perfuzia mai bună a țesutului, iar inspirația profundă cu membrul inferior ridicat
la 45º, ajută circulația de întoarcere venoasă în membrul afectat.
14. Hidrokinetoterapia și mai ales înotul este foarte util deoarece dezvoltă forța musculară
atât a cvadricepsului cât și a ischiogambierilor și solicit antrenarea stabilității
genunchiului.
15. Ortezele stabilizatoare – se poartă temporar în activitățile zilnice mai grele, mai
solicitante, când genunchiul nu este complet stabil, refăcut (Sbenghe, 1993)
21
II. MATERIALE ȘI METODE
Studiul s-a desfășurat la domiciliul pacientului, Cluj-Napoca în perioada noiembrie
20019-ianuarie 2020. În acest studiu de caz a fost inclus un singur pacient cu ruptură completă
de ligament încrucișat anterior. Acesta a efectuat un program de kinetoterapie timp de 3 luni,
câte 5 ședințe pe săptămână.
Materiale folosite: minge medicinală, bicicletă ergonomică, săculeți cu nisip, bandă
elastică.
1. Metode de cercetare
Metodele de cercetare folosite în cadrul studiului au fost: metoda bibliografică, metoda
interviului (anamneza) şi metoda studiului de caz.
Metoda bibliografică. În capitolul anterior, am vorbit despre biomecanica membrului
inferior, pentru a scoate în evidență importanța acestei pentru aparatul locomotor în timpul
mersului. În continuare, pe baza informațiilor culese din literatură de specialitate, am prezentat
câteva caracteristici despre ruptura de ligament, precum și tratamentele folosite în ziua de azi
pentru a refacerea postoperatorie. În urma acestor informații, am urmărit eficiența tratamentului
kinetoterapeutic după o ruptură completă de ligament încrucișat anterior pentru a sublinia
importanța abordării unui astfel de tratament și rezultatele pozitive care pot fi obținute.
Metoda interviului. Interviul este un procedeu de investigație ştiinţifică, în vederea
obținerii unor informații în raport cu obiectivele cercetării. În general, interviul se bazează pe
comunicarea verbală, aceasta fiind o comunicare de tip special, în care o persoană pune întrebări
(cercetătorul), iar cealaltă furnizează răspunsuri, informații (persoana intervievată). Ca urmare,
am realizat anamneza pacientului cu scopul de a culege informații legate de: vârstă, sex, mediul
de proveniență, istoricul bolii, prezentate mai în detaliu în Anexa 1.
Metoda studiului de caz. Pentru a urmării evoluția pacientului am utilizat la începutul
tratamentului, jumătatea tratamentului și la sfârșitul acestuia următoarele metode de evaluare:
VAS (evoluţia durerii), Scala WOMAC, Indicele algofuncțional Lequesne, Bilanțul articular și
Testing muscular (evoluţia forţei musculare).
Scala analog vizuală (VAS) este cel mai frecvent utilizată în practica clinică și reprezintă
grafic durerea transpusă pe o scală numeric gradată, începând de la 0 ce semnifică absența durerii
22
până la 10 care reprizintă durere insuportabilă. Pacientul va alege un număr, în funcție de durerea
resimțită. Această scală nu poate fi considerată ca având un rezultat relevant deoarece fiecare
pacient are o perspectivă subiectivă asupra durerii simțite.
Scala WOMAC. Această scală (Western Ontario Macmaster University Osteoarthritis
Index) a fost elaborată pentru evaluarea și monitorizarea afecțiunilor degenerative localizate la
nivelul articulațiilor portante majore și conține elemente pentru aprecierea durerii, redorii
articulare și reducerii mobilității articulare (Performance physical therapy, 2015).
Indicele algofuncțional Lequesne evaluează pacientul din punct de vedere al
funcționalității genunchiului. Scorul total variază între 0 și 22. Calculul se efectuează în felul
următor: >14: un deficit extrem de sever
11-13: deficit sever
8-10: sever
5-7: moderat
1-4: minor
Calcul: Valoare minimă – 1 punct (scor optim) (Traumatscores, 2015)
Bilanțul articular reprezintă măsurarea amplitudinilor de mișcare în articulații, pe toate
direcțiile de mișcare. În cazul testărilor pentru alcătuirea unui program de kinetoterapie în
vederea recuperării unui deficit funcțional este nevoie de mai multă precizie, erorile nedepășind
5-6º (Sbenghe, 1987)
Bilanțul muscular, testingul muscular reprezintă un sistem de tehnici de examen manual
pentru evaluarea forței fiecărui mușchi sau a unor grupuri muscular. Cel mai frecvent este
utilizată scara cu 6 trepte (0-5) pentru testarea forței muscular.
Forța 0 – fără contracție;
Forța 1 (schițată) – se palpează o ușoară tensiune musculară;
Forța 2 (mediocră) – amplitutide completă a mișcării fără gravitație;
Forța 3 (acceptabilă) – amplitudine completă a mișcării contra gravitației;
Forța 4 (bună) – amplitudine completă a mișcării contra gravitației plus o rezistență parțială;
Forța 5 (normală) – amplitudine completă contra gravitației și rezistenței maximale (Nicu et al.,
2002).
23
2. Programul kinetoterapeutic
2.1. Obiectivele programului kinetoterapeutic
 reducerea durerii
 cresterea amplitudiniii de mișcare
 creșterea forței musculare
 ameliorarea funcționalității corpului
1. Din decubit dorsal, se trage mingea cu călcâiele și talpa picioarului rulează pe minge, iar la
revenire, tragi vârful
2. Din decubit dorsal, se trage genunchiul spre piept cu călcaiul în aer, prima dată drept, apoi în
exterior, apoi în interior.
3. Din decubit dorsal, cu vârful tras spre frunte, ridicați tot membrul inferior cu genunchiul
întins, mențineți poziția 3 secunde și reveniți cu piciorul pe pat (abdomentul să fie încordant).
4. Din sezând pe scaun, spatele drept și abdomenul încordat, pe inspir se întinde genunchiul și se
trage vârful degetelor spre frunte, iar la revenire pe expir, revii cu piciorul pe sol foarte lent.
5. Din decubit dorsal, membrul sănătos mai departat în lateral. Cu mebrul afectat se ridică
membrul cu genunchiul întins și vârful tras și se execută mișcarile în lateral (mergi în interior si
cu el în aer mergi pana în exterior, iar apoi revii la poziția inițială).
6. Din decubit ventral, se duce călcâiul cât mai aproape de fese.
7. Din decubit lateral pe partea sănătoasă, cu vârful piciorului tras spre frunte, se efectueaza
cercuri înspre înainte iar apoi înspre spate.
8. Mers fară carjă pe coridor, cu privirea înainte ți atenție la mișcările de brațe. Mersul corect
este cu braț la picior opus!
9. Bicicletă.
10. Din șezând la marginea patului, cu o greutate pe glezna, tragi genunchiul la piept și încet
revii cu piciorul pe sol. Se face exercițiul cu fiecare picior ca să menținem musculatura și la
piciorul drept (cu doua greutăți pe picior).
11. Din șezând la marginea patului cu talpa pe elastic, se trage genunchiul și se împinge apoi
elasticul în față, dar spre dulap, nu spre sol. E foarte important, în același timp când se împinge
cu piciorul, se impinge tare cu vârful tălpii în elastic. Exercițiul se face cu ambele picioare.
24
12. Din decubit dorsal, cu piciorul perfect întins și cu greutate la gleznă, se ridică piciorul, se
menține 3 secunde și se revine încet pe pat cu piciorul.
13. Din decubit ventral, cu greutate la gleznă, se îndoaie genunchiul și se revine încet cu el pe pat
(cu două greutăți pe picior).
14. Din decubit lateral cu piciorul sănătos sub îndoit. Cu piciorul perfect întins, cu o greutate pe
gleznă, se ridică piciorul și se menține 2 secunde, apoi se revine.
15. Din șezând, pe scaun cu două greutăți la gleznă, se întinde genunchiul și se revine încet cu
piciorul pe sol.
16. Genuflexiuni cu mingea la spate și lipită de perete; picioarele vin mai în față, vârful
picioarelor îndreptate înainte, picioarele depărtate la nivelul umerilor. Se execută genuflexiuni
doar până la nivelul în care genunchii nu depășesc picioarele.
17. Ridicări cu un picior pe placa de echilibru, se pune un picior pe placă, iar genunchiul celălalt
se ridică la piept. Se execută cu ambele picioare, pe rând.
18. Stepper.
19. Mers pe scări.
La începutul primei ședințe, pacientului i s-a explicat importanţa acestui program asupra
afecțiunii și importanța executării corecte a exercițiilor.
Tabelul 1. Structura programului kinetoterapeutic şi dozarea exercițiilor pentru prima săptămână

Ședința Exerciții Dozaj
Sedința 1 Exercițiul 1 O serie/30 repetări
(Săpt. 1) Exercițiul 2 O serie/10 repetări
Exercițiul 3 O serie/10 repetări
Sedința 2 Exercițiul 1 O serie/30 repetări

O serie/15 repetări
25
Exercițiul 7
Sedința 3 Exercițiul 1 2 serii/20 repetări
Tabelul 2. Structura programului kinetoterapeutic şi dozarea exercițiilor pentru a doua

săptămână
26
Exercițiul 8 2 lungimi de coridor
(Săpt. 2) Exercițiul 2 2 serii/15 repetări
Exercițiul 3 2 serii/15 repetări
27
Exercițiul 9 5 minute
Tabelul 3. Structura programului kinetoterapeutic şi dozarea exercițiilor pentru a treia săptămână
Exericțiul 10 O serie/15 repetări
28
2 serii/20 repetări
29
Exericțiul 10 2 serii/15 repetări
Exercițiul 11
Tabelul 4. Structura programului kinetoterapeutic şi dozarea exercițiilor pentru a patra

săptămână
30
Tabelul 5. Structura programului kinetoterapeutic şi dozarea exercițiilor pentru a doua lună

Săpt. 1 Exercițiul 1 2 serii/30 repetări
(A doua lună) Exercițiul 2 2 serii/20 repetări
31
32
Tabelul 6. Structura programului kinetoterapeutic şi dozarea exercițiilor pentru a treia lună

(A treia lună) Exercițiul 2 2 serii/20 repetări
2 serii/20 repetări
33
Exercițiul 17
34
Exercițiul 19 2 lungimi de scări
35
III. REZULTATE
3.1. Scala Analog Vizual
Tabelul 7. Valori Scala Analog Vizual
Valoarea VAS
Evaluare inițială 5
După patru săptămâni 3
Evaluare finală 1
În Tabelul 7 sunt prezentate valorile Scalei Analog Vizuale inițiale, finale si la jumatatea
tratamentului, adică valorile fiecărei luni de tratament .Acesta reprezintă intensitatea durerii
pentru pacient, atât la începutul tratamentului, la jumătatea tratamentului cât și la finalul
tratamentului, care a fost evaluată cu ajutorul scalei analog vizuală. În acest tabel se poate
observa că pe parcursul programului kinetoterapeutic durerea scade treptat. Astfel, dacă valoarea
inițială de la prima lună este 5, pe parcursul programului scade cu două unități la mijlocul
tratamentului, după care mai scade cu două unități ajungând la finalul programului la valoarea 1.
36
Scala Analog Vizuală
5
0
Prima lună A doua lună A treia lună
Graficul 1.Evoluţia intensităţii durerii a pacientului conform Scalei Analog Vizuală

Graficul de mai sus prezintă evoluția durerii pacientului în lunile cu program
kinetoterapeutic, evaluată cu ajutorul scalei analog vizuale, care este numerotată pe linia
verticală de la 1 la 5, iar linia orizontală reprezentând lunile de program și evaluare.. În acest
grafic putem observa evoluția bună a pacientului asupra durerii conform Scalei Analog Vizuale
deoarece pacientul pornește de la valoarea 5 în prima lună, iar aceasta scade treptat, ajungând la
valoarea 3 în a doua lună, iar la finalul celor 3 luni de program kinetic, pacientul ajunge la
valoarea 1.
3.2. Bilanțul muscular
Tabelul 8. Evoluția din punct de vedere a forței musculare a genunchiului
Extensie Flexie
Evaluare inițială 3 4
După patru săptămâni 4 5
Evaluare finală 5 5
37
Tabelul 8 reprezintă evoluția forței musculare cu ajutorul testingului muscular. În tabelul
de mai sus am prezentat testele musculare pentru fiecare lună în care s-a efectuat extensia și
flexia genunchiului la începutul fiecărei luni. Așadar, putem observa o evoluție a forței
musculare pentru fiecare mișcare în parte; cu cât avem o valoare mai mare la testingul muscular,
cu atât forța musculară a pacientului este mai bună. Putem observa mai sus o îmbunătățire la
toate mișcările, o valoare maximă atât la extensie, cât și la flexie la finalul celor 3 luni de
tratament kinetic.
Bilanțul muscular
5
0
Extensie Flexie
Graficul 2. Analiza evoluţiei din punct de vedere al forţei musculare
În Graficul 2 de mai sus putem observa evoluția din punct de vedere al forței musculare
pentru extensie și flexie a pacientului pe parcursul celor 3 luni. Așadar, pacientul are o forță
musculară 3 pentru extensie la începutul tratamentului kinetic, în luna a doua valoarea extensiei
ajunge la 4, ajungând la valoarea 5 (maximă) pentru forța musculară a extensiei la finalul celor 3
luni de tratament kinetic. Pentru flexie, pacientul începe tratamentul cu valoarea 4, în a doua lună
de tratament valoarea flexiei ajunge la 5 (maximă) și se menține la această valoare maximă si la
finalul celor 3 luni de tratament.
38
3.3. Bilanțul articular
Tabelul 8. Evoluția din punct de vedere a bilanțului articular a genunchiului
Extensie (deficit) Flexie

Activ Pasiv Activ Pasiv
Evaluare inițială 20º 15º 90º 100º
După patru 10º 8º 120º 130º
săptămâni
Evaluare finală 5º 0º 130º 140º
În tabelul de mai sus putem observa valorile pacientului în urma efectuării bilanțului
articular pentru extensie și flexie pentru fiecare lună de tratament. Așadar, putem observa o
evoluție bună a deficitului de extensie atât activ cât și pasiv, acesta scăzând treptat la fiecare
lună. Pentru flexie, putem observa o creștere a mobilității articulare pe parcursul celor trei luni de
tratament atât pentru flexia activă cât și pentru flexia pasivă.
39
Bilanț articular - Extensie
20
20
18
15
16
14
12 10
10 8
8 5
6
4
2 0
0
Extensie (deficit) Activ Extensie (deficit) Pasiv
Graficul 3. Analiza evoluţiei din punct de vedere al bilanțului articular pentru extensie
În Graficul 3 de mai sus putem observa evoluția din punct de vedere al bilanțului
articular pentru extensie a pacientului pe parcursul celor 3 luni. Așadar, pacientul are un deficit
articular pentru extensie de 20º activ și 15º pasiv la începutul tratamentului kinetic, în luna a
doua valoarea deficitului de extensiei ajunge la 10º activ și 8º pasiv. În luna a treia, la finalul
tratamentului, pacientul ajunge la 5º deficit de extensie activ și 0º extensie pasiv. Așadar, putem
observa o evoluție a pacientului, din punct de vedere al deficitului de extensie, atât activ cât și
pasiv, aceste valori scăzând treptat pe parcursul lunilor de tratament.
40
Bilanț articular - Flexie
140
120
100
80
60
40
20
0
Flexie Activ Flexie Pasiv
Graficul 4. Analiza evoluţiei din punct de vedere al bilanțului articular pentru flexie
În Graficul 4 de mai sus putem observa evoluția din punct de vedere al bilanțului
articular pentru flexia a pacientului pe parcursul celor 3 luni. Așadar, pacientul are o mobilitate
articulară pentru flexie de 90º activ și 100º pasiv la începutul tratamentului kinetic, în luna a
doua valoarea mobilității de flexie ajunge la 120º activ și 130º pasiv. În luna a treia, la finalul
tratamentului, pacientul ajunge la 130º mobilitate de flexiee activ și 140º flexie pasiv. Așadar,
putem observa o evoluție a pacientului, din punct de vedere al mobilității articulare pentru flexie,
atât activ cât și pasiv, aceste valori crescând treptat pe parcursul lunilor de tratament.
3.4. Scala WOMAC

Tabelul 9. Valori Scala WOMAC pe luni
Valoarea WOMAC
Evaluare finală 60
În Tabelul 9 este apreciată redoarea și reducerea mobilității articulare pentru fiecare lună
până la sfârșitul programului kinetoterapeutic, după Scala WOMAC. Cu cât valoarea Scalei
41
WOMAC este mai mică vom avea un status funcțional minim. Așadar, putem observa o
îmbunătățire pentru fiecare lună în parte; dacă în prima lună avem valoarea 73, care este destul
de aproape de valoarea maximă, în luna a doua, putem observa o scădere importantă, iar
pacientul ajunge la valoarea 65, iar în luna a treia pacientul ajunge la valoarea 60 care reprezintă
un indice al funcționalității bun, care duce spre minim.
Valoarea WOMAC
0 10 20 30 40 50 60 70 80
Graficul 5. Analiza evoluţiei din punct de vedere funcțional folosind scala WOMAC
Graficul 5 reprezintă evoluția funcționalității genunchiului cu ajutorul Scalei WOMAC.

Linia orizontală reprezintă valorile Scalei Womac, iar cele trei culori reprezintă cele trei luni de
tratament. Așadar, putem observa cu culoarea albastră valoarea din prima lună a tratamentului,
culoarea portocalie reprezintă luna a doua, iar culoarea gri reprezintă a treia lună de tratament.
Cu cât valoarea Scalei WOMAC este mai mică, cu atât funcționalitatea genunchiului pacientului
este mai mică, ceea ce putem observa și în graficul de mai sus; în fiecare lună pacientul are o
scădere a valorii; acesta pornește de la valoarea 73 ajungând la valoarea de 60. Conform acestui
grafic, putem afirma că pacientul a avut o îmbunătățire semnificativă asupra funcționalității
genunchiului atât pe parcursul celor trei luni de tratament kinetic, cât și la finalul celor trei luni
de tratament kinetic.
42
3.5. Indexul Lequesne
Tabelul 10. Valori Index Lequesne pe luni
Valoarea Lequesne
Evaluare finală 12
În Tabelul 10 este apreciată funcționalitatea genunchiului pentru fiecare lună până la

sfârșitul programului kinetoterapeutic, după Indexul Lequesne. Cu cât valoarea Indexul
Lequesne este mai mică vom avea un status funcțional minim. Așadar, putem observa o
îmbunătățire pentru fiecare lună în parte; dacă în prima lună avem valoarea 19, care este destul
de aproape de valoarea maximă, în luna a doua, putem observa o scădere importantă, iar
pacientul ajunge la valoarea 16, iar în luna a treia pacientul ajunge la valoarea 12 care reprezintă
un indice al funcționalității bun, care duce spre minim.
Valoarea Lequesne
20 Prima lună; 19
18
A doua lună; 16
16
14
A treia lună; 12
12
10
8
6
4
2
0
43
Graficul 6. Analiza evoluţiei din punct de vedere funcțional folosind Indexul Lequesne
Graficul 6 reprezintă evoluția funcționalității genunchiului cu ajutorul Indexul Lequesne.

Culoarea albastră reprezintă prima lună de tratament, culoarea roșie reprezintă a doua lună
tratament, iar culoarea gri reprezintăa treia lună de tratament. Cu cât valoarea Indexul Lequesne
este mai mică, cu atât funcționalitatea genunchiului pacientului este mai mică, ceea ce putem
observa și în graficul de mai sus; în fiecare lună pacientul are o scădere a valorii; acesta pornește
de la valoarea 19 în prima lună, ajungând la valoarea de 16 în a doua lună de tratament, iar luna a
treia este reprezentată de valoarea 12 care este cel mai aproape de minim. Conform acestui
grafic, putem afirma că pacientul a avut o îmbunătățire semnificativă asupra funcționalității
genunchiului atât pe parcursul celor trei luni de tratament kinetic, cât și la finalul celor trei luni
de tratament kinetic.
44
IV. CONCLUZII
În urma studiului efectuat au rezultat următoarele concluzii:
 În acest studiu, pacientul este o persoană de sexul feminin de 39 de ani, din mediul urban
cu o ruptură de ligament încrucișat anterior, care avea activitate fizică intensă, iar în
urma unei activități sportive (fotbal) s-a produs ruptura.
 Pe parcursul celor trei luni de studiu s-au desfășurat ședințe de kinetoterapie în fiecare zi,
iar ședința a durat în jur de o oră. S-au făcut evaluări atât la începutul programului
kinetic, cât și pe parcursul și finalul acestuia.
 Cu ajutorul metodei Scala Analog Vizuală, s-a constatat o reducere semnificativă a
intensităţii durerii la finalul programului de kinetoterapie, aceasta scăzând de la valoarea
5 până la valoarea 1.
 Prin mijloacele terapeutice folosite a avut loc o îmbunătățire a forței muculare în
comparație cu faza inițială, atât pe flexie, unde forța musculară a crescut de la 4 la 5,
pentru extensie, unde forța musculară a crescut de la 3 la 5 la finalul celor trei luni de
tratament kinetic.
 În urma tratamentului kinetoterapeutic se observă o creștere semnificativă din punct de
vedere a a mobilității articulare, așadar pentru flexie a crescut de la 90º la 130º, iar
deficitul de extensie s-a redus de la 20º la 5º la finalul celor trei luni de tratament kinetic.
 Pentru funcționalitatea genunchiului, conform Scalei WOMAC, s-a constatat o
îmbunătățire semnificativă la finalul programului kinetic, acesta scăzând de la valoarea
inițială de 73 și ajungând la valoarea 60.
 Pentru funcționalitatea genunchiului, conform Indexului Lequesne, s-a constatat o
îmbunătățire semnificativă la finalul programului kinetic, acesta scăzând de la valoarea
inițială de 19 și ajungând la valoarea 12.
 Fără un tratament recuperator complex, această afecțiune poate duce la impotență
funcțională.
45
 Kinetoterapia are un rol important și trebuie inclusă în tratamentul pacientului
postoperator rupturii de ligament încrucișat anterior.
 Prin rezultatele obținute am reușit să subliniez rolul kinetoterapiei în reducerea
intensităţii durerii, creșterea mobilității și a forței musculare pentru articulația
genunchiului.
46
REZUMAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ
ABSTRACT: The role of physiotherapy after the ligamentoplasty surgery
Introduction: The purpose of this study was to create a recovery program through medical
gymnastics for patients with the anterior cruciate ligament operated.
Materials and methods: This exercise program was applied on a patient in Cluj-Napoca,
diagnosed with torn anterior cruciate ligament . The patient went through this program for 3
months, 4 weeks/month, with 5 sessions/week, at home. To follow the patient's evolution, I used
5 methods: visual analogue scale for pain progression, Lequesne index and Womac scale to track
the evolution of joint mobility, muscle testing to observe the evolution of muscle strength and
joint balance to test the amplitude of the movement.
Results: At the beginning of the recovery program, all five tests were performed. At the end of
it, the pain was reduced from 5 to 1, the amplitude of movement increased from 20º to 5 º on
extension and 90º to 130º on flexion; the muscular strength increased both on knee flexion (from
4 to 5) and on extension (from 3 to 5). With Lequesne index, I noticed that the functionality
improved from the value 19 to the value 12.
Conclusion: Physical activity practiced regularly increases the muscle strength, spine mobility
and reduced the pain.
47
48
Anexa 1
1.Nume și prenume: S. A.
2.Vârsta: 39 ani
3.Sexul: Feminin
4.Locul nașterii, domiciliu: Turda, jud. Cluj
5.Motivul internării: Durere și tumefacție genunchi stâng, entorsă de genunchi stâng
6.Istoricul bolii: În urma unor activități sportive (fotbal), pacienta a suferit o căzătură prin
alunecare
7.Antecedente familiare: Nu
8.Antecedente personale patologice: Nu
9.Condiții de muncă și viață
Alimentația: 2 mese principale, fructe dimineața, 2 L apă/zi
Condiții de muncă: Efectuează activități zilnice dee mers, schimbări de direcție, urcatul
scărilor în zone înguste
Consumul de toxine
Alcool: Ocazional
Fumat: Da
Cafea: 1/zi
Droguri: Nu
10.Manifestări generale
Apetit: Normal
Somn: 7-8 ore
49
Anexa 2
Durere sau discomfort Puncte
A. Noaptea 0/____/
Lipsa 1/____/
La miscare sau o anume pozitie 2/____/
Chiar si fara miscare
B. La miscarile ( intinderea ) de dimineata
Sub 1 minut 0/____/
Intre 1- 15 minute 1/____/
Peste 15 minute 2/____/
C. Cand stati drept sau sezand pentru mai mult de 30 1/____/

minute
2/____/
Nu
Da
D. La mers 0/____/
Nu 1/____/
Numai dupa o anumita distanta 2/____/
Imediat dupa inceperea mersului , cu intensitate

rapid crescatoare
E. La ridicarea de pe scaun,fara ajutorul mainilor 0/____/
Nu 1/____/
Da
Distanta maxima de deplasare
Nelimitata 0
Limitata,dar posibila peste 1 km 1
50
Aproximativ 1 km( cam 15 minute de mers ) 2
500-900 m ( 8-15 minute ) 3
300-500m 4
100-300m 5
Sub 100m 6
Numai cu bastonul sau carja +1
Numai cu 2 bastoane,2 carje sau cadru de mers +2
Dificultati in realizarea actelor obisnuite
Urcarea scarilor 0-2*/____/
Coborarea scarilor 0-2 /____/
Lasarea pe vine 0-2 /____/
Mersul pe suprafata neregulata 0-2 /____/
51
Anexa 3
Numele și prenumele pacientului: ....................................................................
Sexul:…………
Vârsta:………..
Data: ..................
Diagnostic:…………………………………………………………………………
Observații: .......................................................................................................................................
..... ...............................................................................................................................................
*** Se va încercui cifra corespunzătoare stării pacientului. Este acceptat un singur răspuns
pentru fiecare domeniu.
Instructiuni: Vă rugăm să evaluați activitățile din fiecare categorie în conformitate cu următoarea
scala de dificultate: 0= nul , 1= usor, 2= moderat, 3= foarte mare, 4= extrema.
Durere 1. Mers 0 1 2 3 4
2. Urcatul scărilor 0 1 2 3 4
3. Noaptea 0 1 2 3 4
4. Odihnă 0 1 2 3 4
5. Menţinerea greutăţii 0 1 2 3 4
Rigiditate 1. Rigiditatea dimineaţa 0 1 2 3 4
2. Rigiditatea care apare mai târziu în zi 0 1 2 3 4
Functiile fizice 1. Coborarea scărilor 0 1 2 3 4
2. Urcatul scărilor 0 1 2 3 4
3. Ridicarea din şezut 0 1 2 3 4
4. Stând în picioare 0 1 2 3 4
5. Îndoire la podea (flexia trunchiului) 0 1 2 3 4
52
6. Mersul pe o suprafaţă plană 0 1 2 3 4
7. Intrarea/ ieşirea din maşină 0 1 2 3 4
8. Mersul la cumpărături 0 1 2 3 4
9. Punerea şosetelor în picioare 0 1 2 3 4
10. Culcat în pat 0 1 2 3 4
11. Dezbrăcarea de şosete 0 1 2 3 4
12. Ridicarea din pat 0 1 2 3 4
13. Intrarea/ieşirea în/din vană 0 1 2 3 4
14. Stat în şezând 0 1 2 3 4
15. Punerea/ridicarea pe/de pe toaletă 0 1 2 3 4
16. Atribuţiile interne grele 0 1 2 3 4
17. Atribuţiile interne uşoare 0 1 2 3 4
Scor total:
Concluzii/ interpretări ( urmând să fie completate de către terapeut)
53
BIBLIOGRAFIE
Baciu, C. (1981). Aparatul locomotor. Bucureşti: Editura Medicală

Balint, L. (2008-2009). Metodologia Educației Fizice și Sportului. Brașov: Editura Universității
Transilvaniei
Sbenghe, T. (1987). Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare. Bucerești: Editura
Medicală
Papilian, V. (1982). Anatomia omului – Volumul 1. București: Editura didactică și pedagogică
Cioroiu, G. (2006). Esențialul în anatomie și biomecanică. Brașov: Editura Universității
“Transilvania”
Ortopedia online. (2008). Ruptura ligamentului încrucișat anterior (LIA) al genunchiului.
http://ortopediaonline.ro/content/view/32/44/
Pasztai, Z. (2001). Kinetoterapia în recuperarea funcțională posttraumatică a aparatului
locomotor. Oradea: Editura Universitatea din Oradea
Sbenghe, T., și Colaboratorii. (1993). Recuperarea leziunilor L.I.A. a genunchiului la sportivi.
București
Performance physical therapy. (2015). Hip or knee osteoarthritis (WOMAC osteoarthritis
index). http://www.performanceptpc.com/paperwork
Nicu, A., Onac, I., Pop, L., Ungur, R., Irsay, L. & Pop, L. (2002). Evaluare clinică articulară şi
musculară.Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu”.
Traumatscores. (2015). Score Lequesne, http://www.traumascores.com/index.php/scores2/30-

oberschenkel/69-68
54
55

Lucrare de Disertație Benea Ionuț Gabriel

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare de Disertație Benea Ionuț Gabriel

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

ROLUL KINETOTERAPIEI DUPĂ OPERAȚIA DE

1.1 ANATOMIA ȘI BIOMECANICA GENUNCHIULUI

Figura 1: Articulaţia genunchiului

1.2.3 Mijloacele de unire în articulația genunchiului

Ligamentul încrucişat antero-extern se inseră în aria intercondiliană anterioară, are un

1.3 ARTICULAȚIA TIBIO-FEMURALĂ

 fața articulară a capului fibulei

1.4 BIOMECANICA ARTICULAȚIEI GENUNCHIULUI

 deplasarea femurului față de tibie

 realizează completarea spaţiului liber între suprafeţele articulare;

2.2 Rolul ligamentului încrucișat anterior

Ruptura ligamentul încrucişat anterior (figura 2) nu are consecinţe asupra mişcărilor de

3. STRATEGIA DE RECUPERARE A GENUNCHIULUI DUPĂ LIGAMENTOPLASTIE

Tabelul 1. Structura programului kinetoterapeutic şi dozarea exercițiilor pentru prima săptămână

Sedința 2 Exercițiul 1 O serie/30 repetări

Tabelul 2. Structura programului kinetoterapeutic şi dozarea exercițiilor pentru a doua

Tabelul 4. Structura programului kinetoterapeutic şi dozarea exercițiilor pentru a patra

Tabelul 5. Structura programului kinetoterapeutic şi dozarea exercițiilor pentru a doua lună

Tabelul 6. Structura programului kinetoterapeutic şi dozarea exercițiilor pentru a treia lună

După patru săptămâni 3

Graficul 1.Evoluţia intensităţii durerii a pacientului conform Scalei Analog Vizuală

După patru săptămâni 4 5

Graficul 2. Analiza evoluţiei din punct de vedere al forţei musculare

Tabelul 8. Evoluția din punct de vedere a bilanțului articular a genunchiului

Extensie (deficit) Flexie

Extensie (deficit) Activ Extensie (deficit) Pasiv

Flexie Activ Flexie Pasiv

3.4. Scala WOMAC

Prima lună A doua lună A treia lună

Graficul 5 reprezintă evoluția funcționalității genunchiului cu ajutorul Scalei WOMAC.

Tabelul 10. Valori Index Lequesne pe luni

În Tabelul 10 este apreciată funcționalitatea genunchiului pentru fiecare lună până la

Graficul 6 reprezintă evoluția funcționalității genunchiului cu ajutorul Indexul Lequesne.

La miscare sau o anume pozitie 2/____/

Chiar si fara miscare

B. La miscarile ( intinderea ) de dimineata

Sub 1 minut 0/____/

Intre 1- 15 minute 1/____/

Peste 15 minute 2/____/

C. Cand stati drept sau sezand pentru mai mult de 30 1/____/

D. La mers 0/____/

Numai dupa o anumita distanta 2/____/

Imediat dupa inceperea mersului , cu intensitate

E. La ridicarea de pe scaun,fara ajutorul mainilor 0/____/

Distanta maxima de deplasare

Limitata,dar posibila peste 1 km 1

500-900 m ( 8-15 minute ) 3

Sub 100m 6

Numai cu bastonul sau carja +1

Numai cu 2 bastoane,2 carje sau cadru de mers +2

Dificultati in realizarea actelor obisnuite

Urcarea scarilor 0-2*/____/

Coborarea scarilor 0-2 /____/

Lasarea pe vine 0-2 /____/

Mersul pe suprafata neregulata 0-2 /____/

Rigiditate 1. Rigiditatea dimineaţa 0 1 2 3 4

2. Rigiditatea care apare mai târziu în zi 0 1 2 3 4

Functiile fizice 1. Coborarea scărilor 0 1 2 3 4

3. Ridicarea din şezut 0 1 2 3 4

5. Îndoire la podea (flexia trunchiului) 0 1 2 3 4

7. Intrarea/ ieşirea din maşină 0 1 2 3 4

9. Punerea şosetelor în picioare 0 1 2 3 4