Sunteți pe pagina 1din 52

Genunchiul = segmentul membrului

inferior ce uneste coapsa cu gamba.


Alcatuit din:

Articulatia femuro-
tibiala
articulatia femuro-
patelara rol in miscarile
de flexie si extensie
capul fibulei prin
insertia capatului distal al
ligamentului colateral
extern si muschiului biceps
femural
Articulatia genunchiului este cea mai mare
articulatie din corp, la om fiind femuro-tibiala,
datorita dimensiunii mari a epifizei proximale a
tibiei. Capul fibulei, foarte redus ca dimensiuni, nu
participa la alcatuirea articulatiei genunchiului
decat prin insertia pe care o ofera capatului distal
al ligamentului colateral extern si muschiului
biceps femural. Genunchiul este format din
articulatiile femuro-tibiala, mediala si laterala si
articulatia femuro-patelara.

Articulatia genunchiului este formata din 3 oase femurul, tibia
si patela sau rotula.

Patela are intre 57 cm latime si intre 710 cm lungime. Este
asezata in fata celorlalte oase din articulatie si aluneca deasupra
femuruui la miscarea genunchiului. Are rol protector asupra
genunchiului si actioneaza ca o parghie pentru muschi.

Extremitatile oaselor din articulatie sunt acoperite cu un cartilaj
articular este un tesut puternic, elastic, care absoarbe socul si
permite miscarea lina la nivelul genunchiului.

Meniscurile sunt formate din tesut conjunctiv, fiind impartite in
doua discuri in forma de secera si pozitionate intre tibie si femur,
in portiunile interioare si exterioare ale fiecarui genunchi. Cele
doua meniscuri de la fiecare genunchi absorb socul, amortizand
gamba de greutatea corpului si crescandu-i stabilitatea.
Exista doua tipuri de muschi la nivelul
genunchiului.
Muschiul cvadriceps cuprinde patru muschi din
portiunea anterioara a coapsei si ajuta la miscarea
de extensie a piciorului.
Muschii din loja posterioara a coapsei realizeaza
miscarea de flexie a piciorului.
MUCHI GRUPUL ANTERIOR
m. Tensor al
fasciei lata
m. Croitor
m. Gracilis
m. Cvadriceps
Tendon
cvadricipital
m. Articular al
genunchiului
Bursa
Suprapatelara
m. Cvadriceps
(secionat)
MUCHI GRUPUL POSTERIOR
m. Popliteu
m. Biceps Femural
m. Gracilis
m. Semitendinos
m. Semimembranos
m. Croitor
m. Gastrocnemian
Medial
m. Gastrocnemian
Lateral
m. Plantar
Ligamentele sunt benzi puternice, elastice, care
conecteaza oasele intre ele. Ele aduc stabilitate si
forta articulatiei.
Exista 4 ligamente care leaga femurul de tibie:
- ligamentul colateral medial: aduce stabilitate in
portiunea interna (mediala) a genunchiului
- ligamentul colateral lateral: aduce stabilitate in
portiunea externa (laterala) a genunchiului
- ligamentul incrucisat anterior: asezat in
centrul genunchiului, limiteaza rotatia si miscarea
anterioara a tibiei
- ligamentul incrucisat posterior: asezat in
centrul genunchiului, limiteaza miscarea
posterioara a tibiei.
Capsula genunchiului este o structura fibroasa
protectoare care inconjoara articulatia
genunchiului. In interiorul capsulei, articulatia este
captusita cu un tesut subtire, moale, numit
sinoviala.
Insertie femurala
(condilul femural lateral)
Traiect (din postero-
lateral spre infero-
medial)
Insertie tibiala (la nivelul
spinei tibiale anterioare)
PASIVE
-capsula articular
-sinoviala
-LIA
-LIP
-LCE
-LCI
-ligament popliteu arcuat
-ligament politeu oblic
-ligament femuro-patelar
-ligamente menisco-patelare

ACTIVE
-tendonul cvadricepsului
-muchii pes anserinus
-muchii semimembranoi
-muchiul biceps femural
-muchiul popliteu
Ligamentul incrucisat anterior (LIA) este cel mai
frecvent afectat ligament al genunchiului.
Anual sunt estimate 200.000 de cazuri de leziuni
ale LIA, cu 100.000 de cazuri de reconstructie a
LIA efectuate anual.
In general, accidentarile urmate de leziuni
ligamentare la genunchi sunt mai frecvente la
persoanele care practica sport cu risc ridicat, cum
ar fi baschet, fotbal si schi.
Aproximativ 50 % din leziunile LIA apar in asociere
cu afectarea meniscurilor, cartilajului articular, sau
altor ligamente. In plus, pacientii pot avea leziuni
si pe suprafata cartilajului. Acestea pot fi
observate pe o examinare prin rezonanta
magnetica (IRM) .
Accidentarile LIA sunt, de obicei, legate de sport.
Cu toate acestea, entorsa, intinderea sau ruperea
LIA poate fi cauzata si de stresul fizic repetitiv,
cum ar fi excesul de pivotare sau rasucire a
genunchiului.

Ligamentul incrucisat anterior se poate rupe prin
mai multe mecanisme:
Schimbarea brusca a directiei;
Oprirea brusca;
Decelerarea in timpul alergarii;
Aterizarea incorecta in urma unei sarituri;
Contactul direct sau coliziunea
(asa cum se intampla in cazul
placarii in rugby).

Rotatie externa si abductie cu
hiperextensie
Deplasare directa inainte a tibiei
Rotatie interna cu genunchiul in
extensie completa
Pacientul poate auzi un fel de pocnet" si poate simti
ca genunchiul cedeaza sub greutatea proprie;
Durere si inflamatie. In 24 de ore, genunchiul se va
umfla. Fara tratament, durerea si inflamatia pot
disparea de la sine. Totusi, daca pacientul incearca sa
reia activitatea sportiva, cel mai probabil genunchiul
va fi instabil, caz in care acesta risca sa provoace o
leziune suplimentara a meniscului;
Imposibilitatea executarii miscarii complete de
flexie/extensie;
Sensibilitate la nivelul intregii articulatii;
Disconfort in timpul deplasarii.

Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM)
este metoda care foloseste proprietatile
magnetice ale protonilor de hidrogen din
corpul omenesc, format in proportie de peste
90% din apa.
Caracteristicile cele mai importante ale
metodei sunt reprezentarea tridimensionala,
caracterul neinvaziv si contrastul spontan
intertisular de buna calitate.
Este metoda de electie pentru evidentierea
leziunilor ligamentelor.

Confirma suspiciunea de leziune LIA
Ruptura patiala/ totala
Localizeaza leziunea
Detecteaza leziuni asociate (afectarea altor
ligamente, meniscuri, cartilaj, contuzii
osoase)



Principalele etape ale unei examinari IRM sunt :
pacientul este introdus in magnet (feet first supine,
genunchiul fixat in antena speciala si imobilizat cu
ajutorul unor bureti)
unda de radiofrecventa generata de catre aparatul
IRM este trimisa catre pacient si este absorbita de
catre tesuturile acestuia
dupa un scurt interval de timp aceasta unda este
intrerupta
tesuturile pacientului emit la randul lor un nou
semnal radio care este receptionat de catre o antena
semnalul radio receptionat este utilizat pentru
reconstructua imaginilor tesuturilor respective

Contraindicatiile cele mai importante sunt legate de
materialele cu susceptibilitate magnetica ale caror
interactiuni cu campul magnetic pot produce, prin
smulgere sau pierdere a functionalitatii, consecinte grave
asupra satanatatii pacientului.
Acestea sunt pacemaker-urile cardiace, implanturile
cohleare, anumite proteze valvulare cardiace, stimulatoare
de crestere osoasa, clipurile sau coil-urile pentru
anevrisme arteriale si in general orice corp strain metalic
introdus in organism.
Reprezinta contraindicatii relative pacientii intens febrili
carora investigatia poate sa le creasca si mai mult
temperatura corpului, pacientii necooperanti, cei aflati in
coma, cei cu miscari necontrolate, claustrofobii, precum si
femeile gravide in primul trimestru de sarcina.

SAG PD FS
AX PD FS
COR PD FS
SAG T1
+/-
T2 GRE, STIR
Contrast i.v. rar, de obicei postoperator
Sagital
Coronal
Axial
Discontinuitatea LIA
Traiect anormal LIA
Modificari de semnal la nivelul LIA
Modificari de semnal la nivelul spinei tibiale
anterioare sau condilului femural lateral- la
locul insertiei LIA


Discontinuitatea LIA
normal
Traiect anormal LIA
Traiect anormal LIA (unghiul Blumensaat)
normal
Unghiul ~ 10
grade
Modificari de semnal la nivelul LIA
Avulsie de la nivelul insertiei femurale
Contuzie osoasa la nivelul compartimentului
lateral
Deplasare anterioara a tibiei
Curbarea LIP

Contuzie osoasa (cel mai frecvent la nivel posterolateral tibial)
Deplasare anterioara a tibiei ( >7 mm)
Curbarea LIP
Gradul I- leziune intraligamentara, fara
modificarea lungimii LIA
Gradul II- leziune intraligamentara asociata
cu cresterea lungimii LIA
Gradul III- ruptura completa

Tratament nechirurgical
Un LIA rupt nu se va vindeca niciodata fara interventie
chirurgicala. Tratamentul nechirurgical poate fi eficient
pentru persoanele in varsta si sedentare. Daca stabilitatea
generala a genunchiului este nealterata, doctorul ortoped
poate recomanda alternative mai simple, ne-chirurgicale,
cum ar fi:
* Purtarea unei orteze pentru a proteja genunchiul de
instabilitate. De asemenea, pentru a-si proteja genunchiul,
este posibil ca pacientilor sa li se recomande utilizarea
carjelor pentru a evita plasarea greutatii pe piciorul afectat.
* Kinetoterapie. Pe masura ce inflamatia se reduce, poate fi
demarat un program de recuperare atent gandit, care
include exercitii specifice menite sa asigure reluarea
functiei genunchiului si fortificarea musculaturii piciorului.

Tratament chirurgical
Reconstructia ligamentului. Majoritatea leziunilor LIA nu pot
fi suturate. Pentru repararea pe cale chirurgicala a LIA si
recuperarea stabilitatii genunchiului, ligamentul trebuie
reconstruit. Se va inlocui ligamentul rupt cu o grefa de
tesut.
Grefele pot fi obtinute din mai multe surse. Adesea, ele
sunt prelevate din tendonul patelar, din tendoanele
muschilor ischio-gambieri , sau se utilizeaza tendonul
muschiului cvadriceps. De asemenea, pot fi utilizate si
alogrefele.
Recuperarea dupa interventia chirugicala necesita timp,
este posibil ca pacientul sa nu-si poata relua activitatea
mai devreme de 6 luni sau chiar mai mult de la interventie.

Rezonana magnetic n patologia traumatic a genunchiului,
dei privit la nceput cu circumspecie de ortopezi, a devenit n
timp un examen de rutin, fiind metoda imagistic de elecie n
diagnosticul leziunilor meniscoligamentare i n managementul
acestora. n acest sens pledeaz creterea numrului de indicaii de
rezonan magnetic a genunchiului din ultimul timp.

Avantajele metodei sunt reprezentate n primul rnd de
caracterul neinvaziv i netraumatic al metodei i de vizualizarea
structurilor extraarticulare care nu pot fi vizualizate artroscopic. n
plus rezonana magnetic este metoda ideal de control i
monitorizare postoperatorie a pacienilor.

Cele mai frecvente leziuni posttraumatice ale genunchiului sunt
cele ale ligamentului incrucisat anterior. Dintre acestea majoritatea
fiind rupturi partiale si interstitiale si mai rar rupturi totale.


CONCLUZII
Leziunile de LIA s-au asociat cel mai frecvent cu leziuni osoase,
edem osos, leziuni osteocondrale, fracturi, leziuni LCM si leziuni
MI.


Examenul IRM al pacientului cu leziuni ale genunchiului nu
reprezinta metoda de diagnostic de prima intentie, datorita
implicatiilor tehnice si mai ales economice, dar reprezinta metoda
de electie in diagnosticul leziunilor nevizualizate radiologic.


Mentionez ca explorarea IRM este metoda imagistica
noninvaziva cea mai sensibila, specifica si cu cea mai mare
acuratete in diagnosticul rapid si precis al patologiei traumatice a
genunchiului
CONCLUZII
Va multumesc!