RECUPERAREA PICIORULUI PLAT LA COPII

La prima vedere poate să apară ca unul dintre cele mai banale subiecte, dar ca urmare a practicii
desfăşurate, am înţeles că piciorul plat este o problemă foarte serioasă. Face parte din patologia
piciorului , foarte des întâlnită şi care netratată corespunzător poate crea probleme serioase.
Multă vreme deformaţiile piciorului au fost privite numai din latura lor inestetică şi tratamentul viza
corectarea acestui aspect. Această concepţie este cu totul greşită şi trebuie combătută fiindcă pe lângă
aspectul inestetic nu-i mai puţin adevărat că produc suferinţe autentice. Piciorul plat biateral, dar de
grade diferite, poate fi cauza producerii unei scolioze, iar oadată cu trecerea anilor aceste structuri
suferă o degradare mai rapidă(artroze la nivelul piciorului, dureri ale coloanei ca urmare a dezechilibrului
creat).
Această afecţiune beneficiază de un tratament , în mod predominant kinetic. Exerciţiile cu scop de
tonifiere a bolţii plantare au un efect extrem de benefic în mod special la copii dar şi la adulţi.
Am ales „pacienţii copii” pentru că mici au resurse de regenerare mult mai importante decât a
adulţilor. Este adevărat că aceştia devin sarcini complexe pentru kinetoterapeuţi dar şi satisfacţia muncii
devine mult mai mare, acesta fiind segmentul de vârstă la care putem vorbi de o recuperare în
adevăratul sens al cuvântului.
Aplicarea programelor de recuperare , pentru piciorul plat , aplicate la o vârstă propice, înlesneşte
copilului drumul spre educaţie, spre alegerea unei profesiuni pe masura aptitudinilor şi aspiraţiilor
fiecăruia.
Piciorul plat sau platfusul este caracterizat prin prăbuşirea bolţii longitudinale şi transversale a
piciorului. Afecţiunea afost studiată de diverşi autorimai fiind regăsită şi sub denumirea de :
 Picior plat valg static
 Tarsalgia adolescenţilor
 Crampa piciorului
 Pes flexus pronatus refexus
În funcţie de amploarea acestei prăbuşiri piciorul plat este clasificat pe trei grade:
 Gradul I : diminuarea arcului plantar intern
 Gradul II : bolta plantară este complet dispărută, marginea internă a piciorului sprijinindu-
se pe sol în întregime
 Gradul III : marginea internă a piciorului apare convexă, la acest nivel existând trei
proeminenţe osoase : maleola tibială, capul astragalului şi tuberculul scafoidului( semnul
celor trei maleole)

1
 Programul de recuperare va consta în două strtegii:
1. Programul de exerciţii
2. Purtarea susţinătoarelor plantare
1.PROGRAMUL DE EXERCIŢII:
INDICAŢII: - fiecare şedinţă de kinetoterapie va fi precedată de masaj plantar - la masaj se poate apela
de câte ori este necesar, pe parcursul şedinţei.
A. Exerciţii din poziţia decubit dorsal:
Exerciţiul 1: a) flexia dorsală a piciorului (1x10)
b)urmată de flexia plantară a piciorului (1x10)
Exerciţiul 2: a) circumducţia plantelor spre interior (1x10)
b) revenire la poziţia iniţială
c) circumducţie a plantelor spre exterior (1x10)
INDICAŢII: exerciţiile 1 şi 2 se pot realiza pe parcurs şi cu o uşoară rezistenţă din partea
kinetoterapeutului.
B. Exerciţii din poziţia şezând pe scaun
Exerciţiul 3: a) ridicarea alternativă a călcâielor de pe sol, genunchii rămân apropiaţi şi
vârful rămâne mereu pe sol (1x10 pentru ficare picior)
b) revenire.
Exerciţiul 4: adunarea cu degetele fiecărui picior a unor pietricele de râu;
Exerciţiul 5: rularea sub tălpi, de la vârf la călcâi şi invers, a unui baston
Exerciţiul 6: menţinerea în mişcare a unei mingi sub picior;
Exerciţiul 7: strângerea cu ajutorul degetelor a unei benzi elastice;
Exerciţiul 8: ridicarea călcâielor de pe sol şi răsucirea lor înafară, având grijă ca genunchii să fie lipiţi, la
fel şi vârfurile halucelor( 2x10 );
Exerciţiul 9: picioarele sunt asezate paralel, genunchii fiind depărtaţi la circa 15 -20 de centimetri. Se
ridică şi se coboară marginea internă a piciorului, genunchii şi marginea externă păstrând poziţia( 2x10 ).
INDICAŢII: - dozarea exerciţiilor 4, 5, 6, 7 se face fie cu ajutorul cronometrului fie după numărul de
obiecte existente;
- pentru diversificare pietrele de râu pot fi înlocuite de creioane colorate;
- mărimea mingii poate varia, în funcţie de aceasta exerciţiul e mai greu sau mai uşor;
- în locul benzilor elastice acasă se pot folosi prosoape;
- exerciţiul 7 se poate realiza şi cu rezistenţă, la capătul liber al benzii se poate aşeza o greutate;
C. Exerciţii din poziţia şezând pe podea
Exerciţiul 10: a) membrul inferior extins, se trece banda elastică după vârful piciorului, capetele libere
sunt fixate în mâini
b)se realizează flexia plantară care va întâmpina rezistenţa benzii elastice(1x10 pentru
fiecare picior);
Exerciţiul 11: şezând pe podea, se prinde cu ambele picioare o minge şi se aruncă înainte (1x15);
D. Exerciţii din poziţia stând în picioare
Exerciţiul 12: a) în ortostatism, cu faţa la scara fixă, braţele prind în sprijin una din trepte
b) ridicări pe vârfuri (2x10);
Exerciţiul 13: a) poziţia de la exerciţiul 12
b) urcarea şi coborârea primelor 4 trepte (2x10);

Exerciţiul 14: mers pe vârfuri înainte, înapoi, lateral(3x10);

Exerciţiul 15: mers pe partea externă a piciorului cu degetele flectate (1x10);
!INDICAŢII: - tipurile de mers pot fi realizate şi cu rezistenţă ataşând în mâini gantere de greutate mică
(maxim ½ de kilogram);
-mersul poate fi acompaniat de mişcări ale braţelor, facilitatorii pentru respiraţie.

2
 E. Exerciţii la aparate
Exerciţiul 16: pedalare la bicicleta de cameră, mai mult cu vârful picioarelor (5 min);
Exerciţiul 17: apăsarea cu vârfurile picioarelor a pedalelor stepperului (5min);
F. Sărituri
Exerciţiul 18: sărituri ca mingea, pe vârfuri;
Exerciţiul 19: sărituri înainte cu picioarele apropiate;
Exerciţiul 20: sărituri diverse cu coarda.
INDICAŢII: - aceste exerciţii se vor da progresiv, programul nu este necesar să depăşească 10- 12
exerciţii într-o şedinţă;
-introducerea treptată a exerciţiilor preîntâmpină plictisirea copiilor cu aceleaşi programe.
2.Purtarea talonetelor: taloneta este o orteză care ajută la corectarea diformităţii piciorului. Este
confecţionată în urma unei investigaţii clare numită podoscopie. Parcurgerea antrenamentului de exerciţii
de mai sus în paralel cu purtarea talonetelor au dus la rezultate încântătoare.Mărturie stau imaginile
podoscopului, care pot fi comparate.

Imaginile comparate aparţin unei fetiţe care a urmat tratament recuperator timp de 1an şi 6 luni,
in paralel cu ajustarea odată la 3 luni a talonetelor.

BIBLIOGRAFIE
1. Andrei Firică – Examinarea fizică a bolnavilor cu afecţiuni ale aparatului osteoarticular –
Editura Naţional 1998
2. Pompiliu Petrescu- Piciorul sănătos şi bolnav – Editura Facla – Timişoara 1982
3. Dr. Clement Baciu – Aparatul locomotor – Editura Medicală 1981
4. Plas F. , Hagron E. – Kinetoterapia activă – Editura Polirom 2001