Rupturi ligamente incrucisate genunchi

Descriere
Ligamentul incrucisat anterior, sau LIA, este situat in centrul genunchiului, impreuna cu
ligamentul incrucisat posterior , sau LIP. Aceste ligamente se infasoara bine in jurul femurului si
a tibiei, pentru a forma structura incrucisata in genunchi, care impiedica deplasarea oaselor,
inainte sau inapoi.

Ligamentele incrucisate furnizeaza stabilitate si limiteaza miscarile de rotatie interna a
tibiei, previn hiperextensia genunchiului, limiteaza deplasarea anterioara a tibiei in timpul
flexiei genunchiului.
Accidentarile la LIA sunt, de obicei, legate de sport. Cu toate acestea, entorsa, intinderea sau
ruperea LIA-ului poate fi cauzata de stresul fizic repetitiv, cum ar fi excesul de pivotare sau
rasucire a genunchiului.
Leziunea ligamentelor incrucisate poate sa nu determine durere. Mai degraba pacientul poate sa
auda un zgomot pocnit in articulatie iar piciorul se indoaie la tentativa de a sta in ortostatism (in
picioare).

Diagnostic
Pentru diagnostic, medicul efectueaza cateva teste pentru a verifica pozitia diferitelor structuri in
articulatie.
O rezonanta magnetica imagistica(RMN) detecteaza ruptura completa a ligamentelor, dar
artroscopia poate fi singura investigatie care poate detecta o ruptura de menisc partiala.
Tratament
In general pentru persoanele active se opteaza pentru reconstructia ligamentului incrucisat
anterior, tratament chirurgical care va fi urmat de tratamentul de recuperare.
Tratamentul nonoperator se indica la persoanele varstnice si sedentare
La cei activi ( tineri sau varstnici ), deficienta LIA creste riscul instabilitatii, ceea ce poate duce
la rupturi meniscale, la leziuni articulare si la schimbari degenerative subsecvente
Reconstructia LIA-recastiga stabilitatea genunchiului, reabilitarea fiind concentrata pe obtinerea
mobilitatii si fortei, mentinand astfel stabilitatea.

1) Pentru cei la care se evita tratamentul chirurgical si se opteaza pentru tratamentul
fiziokinetoterapic cu urmatoarele obiective:
Disparitia sau ameliorarea durerii;
Prevenirea, disparitia sau ameliorarea inflamatiei;
Mentinerea sau ameliorarea stabilitatii si mobilitatii articulare;
Mentinerea sau ameliorarea fortei si rezistentei musculare;
Imbunatatirea troficitatii si functionalitatii tesuturilor;
Castigarea unei atitudini corecte ale corpului;
Readaptarea la gesturile uzuale si profesionale, iar daca pacientul este varstnic, reluarea
activitatilor uzuale zilnice ( ADL- activity of daily living) si astfel cresterea calitatii vietii
(QOL- quality of life) a pacientului.
Ergoterapie: va purta orteze pentru o ortez de genunchi, pe o perioada nedeterminat,
efectund periodic exerciii de tonifiere a musculaturii memebrului inferior asociate cu
sporturi cum ar fi nataia i ciclismul, care descarca genunchiul de greutatea corpului.
In situatiile de ligamentoplastie a LIA principiile recuperarii vor fi:
Principiile reabilitarii
- obtinerea amplitudinii complete de miscare si reducerea inflamatiei inaintea interventiei
chirurgicale, pentru evitarea artrofibrozei.
- incarcare precoce si mentinerea amplitudinilor de micare, cu accent pe obtinerea extensiei
complete
- initierea rapida a activarii cvadricepsului si ischiogambierilor
- eforturi pentru controlul inflamatiei si durerii pentru a limita inhibitia musculara si atrofia
- evitarea ex PRECOCE in lant kinetic deschis ( LKD) care ar putea forfeca sau rupe graftul
imatur ( ligamentoplastia)
- conditionarea intregului membru inferior
- reantrenare neuromusculara si proprioceptiva
-antrenare functionala
-antrenare cardiovasculara In cazul ligamentoplastiei recuperarea va incepe inaintea interventiei
chirurgicale si anume:

Recuperare preoperatorie:
- Gheata si antiinflamatorii nesteroidiene pentru evitarea inhibarii reflexe a cvadricepsului.
- Exercitii pentru cvadricepsin lant kinetic inchis, pentru mentinerea fortei musculare
- Exercitii de mobilitate in articulatia genunchiului
- Pot fi incepute si activitatile proprioceptive

Kinetoterapia postoperatorie va debuta la cteva zile in cazul interveniei chirurgicale, ntr-un
centru specializat de kinetoterapie sau acas sub supravegherea unui kinetoterapeut, cel puin n
primele 3-4 sptmni. Recuperarea musculaturii membruluil afectat necesit cel mai mult timp
i se va face treptat, o recuperare muscular putnd s dureze pn la ase luni.
Avem in vedere recuperea muschiul cvadriceps, care este muschiul anterior al coapsei si care
este indispensabil unei bune functionari ale genunchiului, de asemenea ischiogambierilor
(muschii posteriori coapsei) si muschii gambei.
n primele sptmni de kinetoterapie se va pune mai mult accent pe refacerea deficitului de
mobilitate la genunchiul operat, prin mobilizri pasive, pasivo-active i posturri, dar i pe
tonifierea musculaturii, prin exerciii izometrice, fr greutate.

Exemplu exercitii de tip izometrie:
1.Contractii de cvadriceps.
2.Asezat cu membrele inferioare intinse, se ridica membrului afectat cu varful tras .
3. Acelasi ex. cu mentinere 2-3 sec a membrului.

Treptat ,n sptmnile 3-4, n funcie de condiia fizic a pacientului se va trece la biciclet (10-
15 minute). Se va trece, n sptmnile ce urmeaz, la exerciii de tonifiere prin izometrie, dar
folosind greuti mici. n sptmnile 14-16 pacientul va ncerca alergarea uoar, fr schimbare
de direcie, urmnd ca recuperarea s fie complet n sptmnile 20-24.

Exemplu de exercitii:
1. Genoflexiuni partiale pe ambele picioare
2. Ridicari pe varfuri .
3. Fandari usoare.
Se poate asocia si tratamentul medicamentos, fizioterapie, termoterapie, masoterapia.
Electroterapia este folosit sub diferite forme:
- cureni interfereniali (CIF) de medie frecven;
- cureni cu impulsuri (TENS) stimulare transcutanata, netraumatizanta, combate starile
dureroase acute si cronice;
- cureni diadinamici - analgetic, hiperemiant, dinamogen;
Ultrasunete (in camp continuu sau discontinuu) cu efect analgetic, miorelaxant si hiperemiant,
in combinatie cu alte tipuri de curenti.
Magnetoterapie -Campul magnetic cu indicatii in contracturi
Laser terapie
Termoterapia Crioterapia aplicatii cu gheata
Forme locale comprese reci, masaj local cu gheata, impachetari reci, spray refrigerant;

Efecte: vasoconstrictor, hemostatic, antiinflamator, antialgic-anestezic.

































Ruptura de ligamente
Autor: Dr. Stiuriuc Simona
Cauze si factori de risc
Semne si simptome
Diagnostic
Tratament
Reabilitarea
Prognostic

Leziunile ligamentare sunt acuze frecvente la atleti sau la indivizii care practica sportul in mod
regulat.

Ruptura de ligamente este o conditie mai frecvent intilnita la articulatia genuchiului si a gleznei,
doua articulatii intens suprasolicitate.

Ruptura de ligamente in cazul genunchiului (ligamentul cruciat anterior) poate fi dureroasa si
debilitanta, schimband pentru totdeauna modul de viata al pacientului.

Pacientii cu leziuni acute secundare instabilitatii simt o pocnitura la momentul rupturii
ligamentului, aproximativ 80% dintre acestia dezvolta o hemartroza rapida in urmatoarele 4 ore.
Leziunile asociate sunt comune. Traumatismul meniscurilor apare la 50% dintre pacienti. Alte
patologii cuprind leziunile oaselor, cele mai multe la nivelul condilului femural lateral, leziunile
ligamentului medial colateral si fracturile adevarate ale platoului tibial sau a condililor femurali.

Ruptura de ligamente laterale ale gleznei urmeaza ca frecventa celor ale genunchiului. Acestea
sunt frecvente la atleti, dar si la femeile are poarta tocuri inalte. Caracteristic este hematomul
format si durerea severa la palpare.

Ruptura de ligamente poate fi tratata prin tehnici conservatoare sau in cazuri mai grave, chirurgical.
Tehnicile conservatoare presupun repausul articulatiei, aplicarea de gheata, administrarea de
analgezice si purtarea de orteze. Medicul va institui un regim de exercitii fizice de intarire a
muschilor si de reluare treptata a functionalitatii aparatului ligamentar. Interventia chirurgicala
este indicata cazurilor grave, mai ales celor asociate cu leziuni ale tesuturilor osoase, a
muschilor sau a tendoanelor. Ligamentele pot fi suturate sau inlocuite. In functie de traumatismul
suferit, reluarea activitatii sportive poate fi posibila dupa o perioada variabila de recuperare.


Cauze si factori de risc
Anatomia aparatului ligamentar al genunchiului
Trei oase se intilnesc pentru a forma articulatia genunchiului (femurul, tibia si patela). Patela este
pozitionata in fata articulatiei pentru a oferi protectie. Oasele sunt conectate la alte oase prin
ligament. Exista patru ligamente principale in genunchi. Acestea actioneaza ca pirghii puternice
pentru a tine oasele impreuna si a pastra genunchiul stabil.
Ligamentele colaterale: se gasesc pe lateralul genunchilor. Ligamentul colateral medial se
afla pe interior iar cel lateral pe exterior. Ele controleaza miscarile laterale ale genunchiului si il
sprijina in fata miscarilor neobisnuite si bruste.
Ligamentele cruciate: se gasesc in interiorul articulatiei. Se incruciseaza intre ele si formeaza
un X cu ligamentul anterior cruciat in fata si cu cel posterior cruciat in spate. Acestea controleaza
miscarile anterioara si posterioara ale genunchiului.
Mecanismul leziunilor ligamentare ale articulatiei genunchiului
Deoarece genunchiul se bazeaza pe aceste ligamente si pe muschii din jur pentru a cistiga
stabilitate, poate fi usor traumatizat. Orice lovitura directa a articulatiei sau contractie musculara
puternica-cum este schimbarea directiei rapid in timpul alergatului - poate leza ligamentul
genunchiului.
Leziunile ligamentare sunt considerate intinderi si sunt gradate in functie de o scala a severitatii:
Gradul 1 ligamentul este usor lezat, intins, fiind capabil inca de a mentine articulatia stabila.
Gradul 2 - ligamentul este intins pina in punctul cind devine larg, conditia mai este denumita
ruptura partiala a ligamentului.
Gradul 3 - acest tip de intindere reprezinta ruptura completa ligamentara, in care ligamentul
este format din doua parti, iar articulatia devine instabila.
Este posibila lezarea a doua sau mai multe ligamente in acelasi timp. Aceste leziuni multiple pot
avea complicatii severe. Pot intrerupe aportul de singe la picior, pot afecta inervatia muschilor sau in
cazuri severe pot conduce la amputatia piciorului. Ligamentul cruciat medial este rupt mai frecvent
decit cel lateral.

Aparatul ligamentar lateral al gleznei (fibulocalcanean) consta din 3 ligamente separate care
leaga fata laterala a gleznei de calcaneu si talus. Cele mai frecvente rupturi ale ligamentelor laterale
apar la adultii tineri. Persoanele mai in virsta sufera mai mult printr-o fractura a gleznei laterale, in
timp ce leziunile cartilajului epifizeal apar la copii.

O leziune a ligamentelor laterale apare de obicei prin supinatia extrema a piciorului. Astfel
ligamentele pot fi doar intinse, rupte partial sau total. Durerea extrema resimtita dupa intindere nu
poate clasifica severitatea leziunii. Uneori intinderile ligamentare pot fi mai dureroase decit o ruptura,
deoarece receptorii durerii sunt distrusi in timpul rupturii si nu mai pot determina durere. Aceste
rupturi ale aparatului ligamentar lateral apar mai ales la jucatorii de tenis, fotbal sau volei, dar si
la doamnele care poarta toc inalt (dezechilibrul piciorului si caderea pe fata laterala a gleznei).
Leziunile ligamentare pot fi determinate de:
rasucirea genunchiului cu planta fixata
tocurile inalte
instabilitatea primara a articulatiei
o lovitura primita direct pe articulatia genunchiului
extensia brusca a antepiciorului
sariturile si aterizarile pe un genunchi flexat
oprirea brusca in timpul alergatului
trecerea brusca a greutatii corpului de pe un picior pe altul.


Semne si simptome
Aproape orice leziune a sportivului este asociata cu singerarea tesutului afectat, astfel apare un
hematom sau doar o echimoza de dimensiune si sensibilitate variabile. Frecvent nu se poate face
o examinare fizica completa a piciorului, fiind astfel dificil de pus un diagnostic intre o intindere
ligamentara, o simpla contuzie sau o ruptura a fibrelor musculare. Multi sportivi au acuze
similare, desi acestea difera mult in severitate. Durerea severa debuteaza imediat;slabiciunea
muschilor afectati, limitarea mobilitatii sau chiar imposibilitatea miscarii si tumefierea cu sensibilitate
la palpare reprezinta elementele comune care alcatuiesc principala simptomatologie.

In cazul unei rupturi de ligament, se va recunoaste edemul semnificativ al zonei datorita
intercalarii edemului si a hematomului. O presiune puternica aplicata si miscarea determina durere
in ligamentul afectat. Pozitia bipeda cu sprijin pe glezna afectata si mersul determina de obicei
durere severa. Daca durerea nu este prea mare, articulatia poate fi deschisa; suprafetele articulare
isi permit separarea una de alta datorita pierderii functiei ligamentare. Daca este vizibil un
hematom, care decoloreaza corespunzator pielea, acesta este considerat un semn initial al
ligamentului rupt. Echimoza este o indicatie ca structurile vascularizate, cum este capsula articulara
si ligamentele au fost lezate, putind fi si o indicatie a rupturii osului lateral al gleznei.


Diagnostic
Pacientul care prezinta ruptura de ligamente nu poate diferentia intre o intindere de ligament si
ruptura acestuia. Medicul va intreba detaliile accidentului, va examina piciorului si va pregati
pacientul pentru efectuarea unei radiografii, pentru a exclude orice leziune a osului. Daca exista
inca dubii asupra diagnosticului, se va practica o a doua radiografie, denumita de control, care
ofera informatii aditionale asupra severitatii leziunii. Se va verifica si stabilitatea articulatiei, o
examinare care poate fi dureroasa in cazul unui traumatism recent.


Tratament
Primul ajutor la domiciliu pentru ruptura de ligament
Masurile imediate adecvate de ingrijire a pacientului participa la influentarea pozitiva a procesului
de vindecare si previn alte leziuni. Acestea sunt stabilite dupa schema PECH a profesorului
Bohmer.

P repaus (pause)
Pentru fiecare leziune din cadrul oricarui tip de sport se va practica: intreruperea imediata a
sportului. Articulatia afectata trebuie pusa in repaus (se interzice mersul, sprijinirea pe articulatie,
se recomanda aplicarea unui bandaj de sustinere). O examinare directa este de obicei dificila,
articulatia fiind foarte sensibila datorita edemului si a durerii. Gradul leziunii va fi apreciat la
citeva zile dupa traumatism.

E gheata (eis - gemana)
Aplicarea imediata de gheata poate influenta pozitiv procesul de vindecare. Prin aplicarea de gheata
vasele de singe sufera constrictie reducind fluxul de singe local si gradul de infiltrare si tumefiere.
Mai mult, metabolismul este diminuat prin scaderea temperaturii conducind si la reducerea
distrugerilor tisulare. De asemenea temperatura scazuta amelioreaza durerea. Gheata nu trebuie
sa atinga direct pielea, putind determina arsuri termice. Aceasta va fi invelita intr-un material textil
inainte de a fi aplicata pe piele. Durata racirii depinde de gradul traumatismului, cit si de confortul
subiectiv al pacientului. Astfel articulatia poate fi racita timp de citeva ore, totusi racirea afecteaza
tesuturile in profunzime doar pentru citiva centimetri. Daca racirea este prea indelungata, procesul
de vindecare poate fi afectat negativ.

C - compresie
Pentru a preveni un edem excesiv al articulatiei se va aplica un bandaj de compresie. Deoarece
edemul creste in primele citeva ore, tensiunea in bandajul de compresie trebuie verificata regulat.
Daca piciorul devine cianotic, bandajul trebuie inlaturat imediat.

H - ridicare (High - elevation)
Prin ridicarea articulatiei lezate deasupra nivelului corpului, fluxul de singe venos va fi avantajat fizic,
iar edemul va fi diminuat. In primele 48 de ore piciorul trebuie ridicat complet. Ridicarea regulata
trebuie efectuata pina cind edemul s-a redus complet.
Terapia conservatoare
Examenul clinic este recomandat imediat. Pentru o ruptura de ligament este necesara evaluarea
medicala a unui ortoped. Scopul acestei terapii este vindecarea rupturii ligamentare cu pastrarea
stabilitatii articulare si diminuarea stresului fizic si psihic ale pacientului. Masurile terapeutice
vizeaza reducerea durerii si a edemului.
Compresele de sustinere, bandajele servesc la stabilizarea articulatiei si la reducerea tumefierii.
Analgezicele si sedativele sunt recomandate daca durerea este excesiva. Stresul trebuie sustinut
prin terapie fizioterapeutica pentru intarirea muschilor si ameliorarea coordonarii si a
reflexelor. In cele mai multe cazuri ligamentele se vindeca cu cicatrici, iar articulatia devine
indeajuns de stabile. Daca tratamentul nu are succes, o sutura ligamentara chirurgicala poate fi
efectuata chiar si dupa citeva luni de la accident.
Terapia chirurgicala
Daca sunt prezente si alte leziuni ale cartilajului in afara de ruptura ligamentara sau daca un
tratament conservator aplicat a esuat, atunci ligamentele pot fi suturate. Totusi, chirurgia de urgenta
este recomandata doar in cazurile exceptionale cum sunt cele ale atletilor. O interventie
chirurgicala urgenta nu conduce neaparat la o vindecare mai rapida si mai completa. In cazuri rare,
pot aparea complicatii: infectia, hemoragia sau leziuni ale nervilor si vaselor de singe. In aceste
cazuri mobilitatea articulara poate fi permanent limitata dupa o operatie. Dupa interventie, articulatia
va fi imobilizata pentru 6 saptamini.

Independent de maniera de tratament, cu fiecare imobilizare a piciorului riscul de a dezvolta
tromboza venoasa creste. Aceasta complicatie poate fi prevenita prin trombo-profilaxie (aplicarea
de geluri sau injectarea de anticoagulante).

Dupa o ruptura completa ligamentara reluarea sportului se va face dupa cel putin 12 saptamini.
Atletii profesionisti se pot reintoarce la antrenament dupa 6 luni. Riscul unei noi rupturi
ligamentare este foarte mare daca se aplica stres fizic prematur sau daca tratamentul a fost
inadecvat. Totusi aceste specificatii sunt relative si depind de gradul de leziune si de tipul de sport
practicat.

Fizioterapia joaca de asemenea un rol important dupa interventia chirurgicala, antrenind mobilitatea
articulatiei si reducind tumefierea. Antrenamentul proprioceptor este inceput mai tirziu, iar
exercitiile de intarire a muschilor stabilizeaza articulatia si streseaza ligamentele mai putin. Cu o
stabilitate persistenta, pantofii ortopedici sau bandajele pot fi potrivite pentru a stabiliza articulatia.


Reabilitarea
Dupa completarea imobilizarii si terapia adecvata, articulatia poate fi reintrodusa treptat in
programul de exercitii, totusi initial doar cu stres minim, care poate fi crescut treptat in functie de
durerea resimtita de catre pacient. In primele 4-6 saptamini, o protectie adecvata articulara trebuie
purtata, mai ales pentru pacientii care practica sport. Inainte de reluarea activitatii sportive
musculatura trebuie refacuta pentru a conferi o stabiltate suficienta.
Tratamentul functional
exercitii fizice terapeutice cu intensitate orientate in functie de activitate si functie
electroterapie, terapie ultrasonica
exercitii pentru antrenamentul proprioceptiv (senzo-motorii)
concediul medical in functie de locul de munca; 1-6 saptamini
antrenamentul specific in functie de sportul practicat dupa 2-12 saptamini
sport de competitie dupa cel putin 12 saptamini
protectie ortopedica in sport pentru cel putin 3-6 luni (orteza sau banda).


Prognostic
Simpla intindere ligamentara se vindeca in 1-2 saptamini. Daca ligamentele capsulare ale gleznei
au fost rupte partial, vindecarea are loc sub terapie conservatoare. Daca vindecarea este deficitara,
atunci intervine instabilitatea articulatiei si creste riscul de intindere sau chiar ruptura completa. In
acest caz interventia chirurgicala trebuie luata in considerare. Intr-o evolutie necomplicata, abilitatea
atletica este recistigata dupa 3 luni.





Ligamentul incrucisat anterior este situat in mijlocul articulatiei genunchiului (face parte din pivotul
central). Situat intr-o cavitate dintre condilii femurali, are o directie oblica pornind de pe aria
intercondiliana anterioara a tibiei si terminandu-se pe condilul femural lateral. Ligamentul incrucisat
posterior este situat chiar inapoia lui. Aceste doua ligamente sunt incrucisate unul in raport fata de
celalalt.

Rolul ligamentului incrucisat anterior. LIA (ligamentul incrucisat anterior) stabilizeaza articulatia
genunchiului. Rolul LIA este dublu:
-Se opune la translatia anterioara a tibiei fata de femur, dinspre posterior spre anterior si impiedica
astfel o miscare de sertar anterior al tibiei fata de femur.
-Datorita orientarii fibrelor si a directiei, LIA se opune rotatiei interne a tibiei fata de femur.
Ruptura LIA nu are consecinte asupra miscarilor de flexie-extensie ale genunchiului. In schimb
genunchiul nu este protejat in miscarile de rotatie si de torsiune : este cazul miscarii de rotatie a
corpului cu piciorul blocat la sol (sporturi de pivotare).
Evolutia unei rupturi de LIA
In marea majoritate a cazurilor, cele doua capete rupte ale LIA se retracta, se indeparteaza unul de
altul, impiedicand astfel orice cicatrizare spontana. Acesta este motivul pentru care, spre deosebire
de alte ligamente ale genunchiului, cum ar fi ligamentele colaterale, ligamentele incrucisate nu au
indicatie de reconstituire.
Foarte rar ruptura LIA este incompleta; cele doua fragmente nu se separa total si pastreaza o
oarecare continuitate ceea ce permite uneori o cicatrizare partiala si o recuperare acceptabila a
stabilitatii genunchiului. Afirmatia unei rupturi partiale ale LIA este dificila, bazata pe teste clinice,
paraclinice si pe o eventuala artroscopie.
Diagnosticul unei rupturi de LIA este evocat odata cu accidentul sportiv. De obicei acest
diagnostic este afirmat pe baza testelor clinice. Examenele complementare (radiografiile, RMN),
confirma, acest diagnostic si permit efectuarea unui bilant al genunchiului, in mod special un bilant al
meniscurilor. Artroscopia este inutila diagnosticului.

Circumstantele accidentului:Ruptura LIA (ligamentul incrucisat anterior) este cel mai adesea
consecinta unei torsiuni violente a genunchiului survenita adesea in timpul unui accident sportiv.
Anumite sporturi, cum ar fi ski-ul si fotbalul sunt la originea a numeroase rupturi de LIA. Sportivul
resimte astfel o durere violenta la nivelul genunchiului si un zgomot (cracment) datorat ruperii
ligamentului. De asemeni poate descrie o senzatie de instabilitate la incercarea de a relua activitatile
sportive. O marire de volum a articulatiei genunchiului poate surveni in orele urmatoare. Astfel de
semne sunt suficiente pentru a evoca o ruptura a LIA.
Examenul clinic:Confirma diagnosticul prin evidentierea unui semn clinic esential: sertarul anterior al
tibiei fata de femur, evidentiat cand genunchiul este situat in usoara flexie. Examenul este completat
de verificarea starii altor ligamente ale genunchiului, in mod particular a integritatii ligamentelor
colaterale, a caror ruptura asociata nu este exceptionala. Acest examen clinic permite frecvent
afirmerea diagnosticul. Poate fi insa uneori dificil de evidentiat, mai ales daca genunchiul este marit
de volum si daca contractura musculara reflexa impiedica examinarea. In acest caz examinarile
complementare sunt necesare.


Examene complementare
Radiografiile standard de genunchi completeaza intotdeauna bilantul unui genunchi traumatizat. Ele
sunt indispensabile pentru a elimina o leziune osoasa (fractura).Radiografiile in stress mecanic tind
sa reproduca sertarul anterior pe filmul radiologic, raportat la genunchiul sanatos, confirmand astfel
ruptura LIA. Acest sertar radiologic diferential este masurat pentru a cuantifica gradul laxitatii.
Examenul RMN (rezonanta magnetica nucleara) este un examen foarte util, care informeaza asupra
leziunilor osoase, ligamentare, si meniscale.
Locul artroscopiei in diagnosticul rupturii de LIA.In afara unui eventual blocaj meniscal rar al
genunchiului, artroscopia genunchiului pentru diagnostic nu este justificata deoarece ruptura LIA
poate fi diagnosticata cu ajutorul celorlalte metode (examen clinic si imagistic).
Tratamentul si indicatiile in ruptura LIA. Scopul tratamentului rupturilor LIA (ligamentul incrucisat
anterior) este de a reda pacientului un genunchi stabil cu posibilitatea reluarii activitatilor sportive.
Strategii terapeutice
Tratamentul rupturilor de LIA a progresat mult in ultimii ani. Sutura directa a LIA a fost abandonata.
Se stie actual ca rezultatele sunt insuficiente pentru a mentine un genunchi stabil. Inlocuirea LIA de
o proteza ligamentara a fost de asemenea abandonata datorita riscului de dureri, ruptura precoce,
redoare, si hidartroza.
Astfel, actual alegerea terapeutica se face intre:
1. Reeducarea functionala
Tratamentul functional nu este un abandon terapeutic. Este vorba despre o reeducare a
genunchiului, bine condusa si bine supravegheata. Acest tratament este preferat la pacientii de
peste 50 de ani si permite o viata normala cu practicarea unor sporturi ca natatia, ciclismul. Unele
sporturi de pivot sunt permise cu rezerva ca pacientul sa poarte o orteza de genunchi. Aceasta
decizie este dificila si este bine sa va consultati cu medicul ortoped.
2. Reconstructia LIA prin grefa autologa, adica prelevata de la pacientul operat, care inlocuieste
ligamentul rupt. Pot fi utilizate urmatoarele grefe:
Tendonul rotulian (procedeul Keneth Jones): este interventia clasica, cel mai frecvent utilizata. In
operatia Keneth Jones treimea medie a tendonului rotulian este recoltata impreuna cu mici portiuni
osoase aflate la fiecare extremitate. Aceasta grefa inlocuieste LIA in spatiul intercondilian, iar
fragmentele osoase sunt fixate solid la femur si respectiv la tibie. Aceasta interventia are rezultate
excelente asupra instabilitatii, dar are drept inconveniente posibilitatea sechelelor dureroase la
nivelul tendonului rotulian sau a rotulei care pot persista mult timp


Fascia lata este o aponevroza situata la extremitatea superioara a coapsei. O bandeleta poate fi
recoltata pentru a inlocui ligamentul incrucisat anterior. Chirurgii care practica aceasta tehnica
raporteaza rezultate bune. Inconvenientele sunt legate de cicatricile mari la nivelul genunchiului si a
soldului.
Tendoanele labei de gasca (hamstings) -> vezi mai mult
Aceasta tehnica foloseste doua tendoane situate pe partea interna a genunchiului. Prelevarea
acestor tendoane nu are efecte negative asupra functionarii ulterioare a genunchiului. Fiecare
tendon este suficient de lung pentrua fi pliat in doua, permitand obtinerea unui nou ligament
incrucisat solid, alcatuit din 4 fascicule. Aceasta operatie are avantajul de a nu avea sechele
dureroase in portiunea tendonului rotulian.
Recoltarea grefei si pregatirea canalului tibial

Pregatirea canalului femural

Pozitionarea grefei si fixarea pe femut si in canalul tibial

Utilizarea in cursul acestor interventii a artroscopiei permite reducerea cicatricilor ca si tratamentul
leziunilor concomitente de menisc. Acestei grefe tendinoase intraarticulare i se poate asocia o
plastie axtraarticulara Lemaire: este vorba despre recoltarea unei bandelete din fascia lata care este
tensionata oblic intre portiunea externa a tibiei si femurului pentru a controla mai bine instabilitatea
rotatorie antrenata de ruptura LIA. Aceasta asociatie este indicata mai ales in instabilitatile vechi si
importante. Inca exista multe controverse in alegerea grefei (autogrefa hamstring, BTB, allogrefa din
tendon achilean, ms. cvadriceps, hamstring, BTB cadavru, LARS), dar si in pozitionarea grefei sau
in alegerea implanturilor.
Indiferent de grefa folosita, sau de implanturile alese, in perioada imediat urmatoare interventiei
chirurgicale este foarte important programul de recuperare -> vezi mai mult
Continuareeeeeeeeeeeeeeee

In primele 7 zile este foarte important sa lucrati entru a va recapata extensia.
Obiective:
-controlul durerii i al tumefactiei
-efectuarea imediata a unei game variate de exerciii de micare
-atingea i meninerea complet pasiva a extensiei
-prevenirea atrofierii muschiului cvadriceps
-reluarea mersului
-controlul durerii i al tumefactiei
1)Perioada imediat interventiei chirurgicale trebuie sa stati cu piciorul ridicat (pozitie procliva si sa
puneti gheata pe genunchi)
2)Nu stati perioade lungi de timp cu piciorul ntr-o poziie fixa (mai jos dect restul corpului), ca acest
lucru va duce la cresterea in volum a genunchiului si a piciorului. Cnd sunteti aezat pentru o
perioad semnificativ de timp, ridica-v piciorul pe un scaun.
3)Conbaterea durerii presupune administrarea de altialgice si antiinflamatoare in cursul spitalizarii.
4)In primele 10 zile va sfatuim sa nu calcati cu toata greutatea pe piciorul operat.
5)Puteti sa faceti dus, dar suturile trebuie protejate de apa.In prima zi i noapte, dup o
ligamentoplastie, v putei atepta ca pansamentele sa se imbibe cu sange. Acest lucru este normal!
Vrem ca sngele s se scurg din genunchi in pansamente, mai degrab dect sa se acumuleze n
genunchi i sa produca tumefactie i dureri. Dupa 2 zile, timp in care durerile si tumefactia s-au
ameliorat, pacientul va incepe kinetoterapia prin inlaturarea imobilizarii din 3 in 3 ore:
-3 reprize/zi a cate 3 seturi de 10 repetari: contractii izometrice ale ms. cvadriceps. Fiecare
contractie are o durata de 6 secunde.
-3 reprize/zi a cate 8 seturi de 10 repetari:flexia coapsei pe bazin la 45-60 grade. In decubit
dorsat, cu genunchiul in extensie, pacientul ridica piciorul la 45-60 de grade si mentine pozitia 6
secunde. Excercitiile se executa cu multa blandete. Dupa fiecare ridicare pacientul isi poate relaxa
musculatura 2-3 secunde.

-3-4 reprize/zi a cate 10-15 minute: extensia completa. Extensia o puteti recastiga prin 2 tipuri de
exercitii pe care trebuie sa le alternati. In decubit dorsal, plasati un prosop strans sub tendonul
achilean (sub glezna), si lasati piciorul sa se relaxeze. In decubit ventral, stati cu 1/3 inferioara a
coapsei pe marginea mesei de kinetoterapie si relaxati membrul pelvin. Hiperextensia trebuie
evitata.

-4-6 reprize/zi a cate 10 minute de flexie pasiva si extensie activa 0-90 grade: la marginea
mesei de kinetoterapie piciorul este lasat in jos pasiv sub actiunea fortei gravitationale, si ridicat prin
contractia ms cvadriceps, ajutat cu piciorul controlateral (neoperat) in ambele faze.

-pacientul poate folosi pasiv o bicicleta ergonomica, pedaland doar cu piciorul sanatos.
Protocol de recuperare in zilele 8-14 dupa ligamentoplastie:
Obiective:
-mentinerea extensiei complete
-reintegrarea psiho-sociala si familialaPacientul trebuie sa continuie sa scoata imobilizarea de 4-6 ori
pe zi a cate 10-15 minute, sa continuie kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea membrului la 60
de grade, extensie pasiva, extensie pasiva asistata prin contractia ms. cvadriceps, flexie pasiva si
activa. Toate exercitiile se fac dupa acelasi program. Ordinea lor nu are importanta, doar numarul de
repetari si timpii de odihna.Fiecare perioada a zilei de kinetoterapie trebuie sa cuprinda toate
exercitiile enumerate in programul anterior. Daca pacientul are o munca de birou, i se permite
reintegrarea dupa 14 zile. Daca are un job care presupune activitate fizica intensa, perioada de
repaus este de 8-12 saptamani.
Protocol de recuperare in zilele 15-21 dupa ligamentoplastie:
Obiective:
-mentinerea extensiei complete
-atingerea unei flexii de 100-120 de grade
-tonifierea musculaturii coapsei, astfel incat pacientul sa poata renunta la imobilizarePacientul
trebuie sa continuie sa scoata imobilizarea de 4-6 ori pe zi a cate 10-15 minute, sa continuie
kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea membrului la 90 de grade, extensie pasiva, extensie
pasiva asistata prin contractia ms. cvadriceps, flexie pasiva si activa. Flexia trebuie sustinuta cu
piciorul controlateral pana se ating 100-120 de grade.


In plus, pacientul trebuie sa stea in ortostatism (in picioare), cu membrele in usoara rotatie externa,
sa se sprijine cu mainile de o masa pentru a avea stabilitate si sa flecteze usor genunchii. Flexia
trebuie mentinuta 6 secunde si exercitiul trebuie efectuat pe parcursul a 3 seturi de 10 repetari.

Pacientul va incepe sa se ridice pe varfuri: 3 seturi a 10 repetari, 6 secunde fiecare exercitiu.
Pacientul va continua sa lucreze la bicicleta astfel:
-la intensitate mica
-rezistenta se va mari dupa 5-6 saptamani postoperator
-timpul petercut pe acest aparat va creste progresiv de la 3 reprize a cate 5 minute in prima
saptamana la 3 reprize a cate 20 de minute in a treia.
-dupa 4 saptamani nu exista o restrictie legata de timpul petrecut pe bicicleta.

Dupa 3 saptamani, pacientul poate renunta la carje si la imobilizare. Masina poate fi condusa dupa
4-6 saptamani, daca piciorul operat este dreptul si dupa 3 saptamani daca este stangul. Daca
masina are cutie automata, in cazul piciorului stang dupa 7 zile.
Protocol de recuperare in zilele 22-40 dupa ligamentoplastie:
-Pacientul trebuie sa continuie kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea membrului la 90 de
grade, extensie pasiva, extensie activa asistata prin contractia ms. cvadriceps, flexie activa. Flexia
trebuie sa atinga 125 de grade. Practic pacientul trebuie sa castige toate gradele de mobilitate.
-In continuare se poate adresa unei sali de gimnastica pentru a lucra cu greutati sub indrumarea
unui profesor de kinetoterapie. Este foarte important innotul in aceasta etapa. Pacientului i se
permite dupa 4 saptamani sa mearga cu bicicleta in aer liber, fara merge pe diferente de nivel.
-Jokingul este permis dupa 12 saptamani, iar alergarea cu schimbarea directiei dupa 16 saptamani.
-Reintegrarea sportiva este permisa dupa 6 luni.
O supraveghere medical sptmnal n timpul primei faze de reeducare este de dorit deoarece
poate ameliora rezultatele, permind respectarea mai riguroas a programului kinetic i ajustarea
sa n funcie de fiecare pacient, precum i depistarea precoce a eventualelor complicaii.
Tratamentul si indicatiile in ruptura ligamentul incrucisat anterior
Ligamentul incrucisat anterior este situat in mijlocul articulatiei genunchiului, pornind de la
nivelul ariei intercondiliene anterioare a tibiei si inseriandu-se pe condilul femural lateral. Practic
este localizat intr-o cavitate dintre condilii femurali si are o directie oblica.In spatele lui se
gaseste ligamentul incrucisat posterior, cu traiect invest fata de LIA. Cele doua ligamente
alcatuiesc pivotul central al articulatiei genunchiului, cu rol important in stabilizarea articulara.

Rolul ligamentului incrucisat anterior

LIA (ligamentul incrucisat anterior) este dupa musculatura coapsei, cel mai important stabilizator
al articulatiei genunchiului. Rolul LIA este dublu:
Se opune la translatia anterioara a tibiei fata de femur , dinspre posterior spre anterior si
impiedica astfel o miscare de sertar anterior al tibiei fata de femur.
Datorita orientarii fibrelor si a directiei, LIA se opune rotatiei interne a tibiei fata de femur.
Ruptura LIA nu are consecinte asupra miscarilor de flexie-extensie ale genunchiului, in schimb
se pierde mecanismul de feedback declansat de o miscare cu amplitudine mare sau diferita fata
de cea fiziologica, care stimuleaza receptorii de la nivelul LIA si astfel apar contratii musculare
la nivelul coapsei pentru a evita efectuarea acestei miscari anormale. Genunchiul nu este protejat
in miscarile de rotatie si de torsiune : este cazul miscarii de rotatie a corpului cu piciorul blocat la
sol.

Evolutia unei rupturi de LIA

In toate cazurile, cele doua capete rupte ale LIA se retracta, se indeparteaza unul de altul,
impiedicand astfel orice cicatrizare spontana. Acesta este motivul pentru care ligamentele
incrucisate nu au indicatie de reconstituire.
Foarte rar ruptura LIA este incompleta; cele doua fragmente nu sunt separate complet si
pastreaza o oarecare continuitate ceea ce permite uneori o cicatrizare partiala si o recuperare
acceptabila a stabilitatii genunchiului. Diagnosticarea unei rupturi de LIA este bazata pe teste
clinice, paraclinice.
Diagnosticul unei rupturi de LIA

Diagnosticul rupturii LIA se bazeaza pe anamneza pacientului care aminteste de un zgomot
puternic simtit in genunchi in cursul torsiuni violente a genunchiului survenita adesea in timpul
unui accident sportiv cum ar fi ski-ul si fotbalul, insotit de durere si cresterea in volum a
articulatiei. De obicei acest diagnostic este afirmat pe baza testelor clinice. Examenele
complementare (radiografiile, RMN), confirma, acest diagnostic si permit efectuarea unui bilant
al genunchiului, in mod special un bilant al meniscurilor. Ruptura de menisc se asociaza frecvent
cu ruptura LIA. Artroscopia este inutila diagnosticului.
Examenul clinic
Confirma diagnosticul prin evidentierea unui semn clinic esential: sertarul anterior al tibiei fata
de femur, evidentiat cand genunchiul este situat in usoara flexie. Examenul este completat de
verificarea starii altor ligamente ale genunchiului, in mod particular a integritatii ligamentelor
colaterale, a caror ruptura asociata nu este exceptionala.
Acest examen clinic permite frecvent afirmerea diagnosticul. Poate fi insa uneori dificil de
evidentiat, mai ales daca genunchiul este marit de volum si daca contractura musculara reflexa
impiedica examinarea. In acest caz examinarile complementare sunt necesare.
Examene complementare
Radiografiile standard de genunchi completeaza intotdeauna bilantul unui genunchi traumatizat.
Ele sunt indispensabile pentru a elimina o leziune osoasa (fractura). Radiografiile in stress
mecanic tind sa reproduca sertarul anterior pe filmul radiologic, raportat la genunchiul sanatos,
confirmand astfel ruptura LIA. In prezent nu se mai folosesc. Examenul RMN (rezonanta
magnetica nucleara) este un examen obligatoriu.

Tratamentul si indicatiile in ruptura LIA

Scopul tratamentului rupturilor LIA (ligamentul incrucisat anterior) este de a reda pacientului un
genunchi stabil cu posibilitatea reluarii activitatilor sportive.
Strategii terapeutice
Tratamentul rupturilor de LIA a progresat mult in ultimii ani. Astfel, actual alegerea terapeutica
se face intre:
1. Reeducarea functionala
Este vorba despre o reeducare a genunchiului, bine condusa si bine supravegheata de catre
medicul ortoped si kinetoterapeut. Acest tratament este preferat la pacientii de peste 50 de ani,
sau la tinerii sedentari, si permite o viata normala cu practicarea unor sporturi ca natatia,
ciclismul. Unele sporturi de pivot sunt permise cu rezerva ca pacientul sa poarte o orteza
speciala de genunchi. Aceasta decizie este dificila si este bine sa va consultati cu medicul
ortoped.
2. Reconstructia LIA prin grefa autologa, adica prelevata de la pacientul operat, care inlocuieste
ligamentul rupt. Pot fi utilizate urmatoarele grefe:
Tendonul rotulian (procedeul Keneth Jones): este interventia clasica, cel mai frecvent utilizata.
In operatia Keneth Jones treimea medie a tendonului rotulian este recoltata impreuna cu mici
portiuni osoase aflate la fiecare extremitate. Aceasta grefa inlocuieste LIA in spatiul
intercondilian, iar fragmentele osoase sunt fixate solid la femur si respectiv la tibie. Aceasta
interventia are rezultate excelente asupra instabilitatii, dar are drept inconveniente posibilitatea
sechelelor dureroase la nivelul tendonului rotulian sau a rotulei care pot persista mult timp
Tendoanele labei de gasca (hamstings)
Aceasta tehnica foloseste doua tendoane situate pe partea interna a genunchiului. Prelevarea
acestor tendoane nu are efecte negative asupra functionarii ulterioare a genunchiului. Fiecare
tendon este suficient de lung pentrua fi pliat in doua, permitand obtinerea unui nou ligament
incrucisat solid, alcatuit din 4 fascicule. Aceasta operatie are avantajul de a nu avea sechele
dureroase in portiunea tendonului rotulian.
Utilizarea in cursul acestor interventii a artroscopiei permite reducerea cicatricilor ca si
tratamentul leziunilor concomitente de menisc. Acestei grefe tendinoase intraarticulare i se poate
asocia o plastie axtraarticulara Lemaire: este vorba despre recoltarea unei bandelete din fascia
lata care este tensionata oblic intre portiunea externa a tibiei si femurului pentru a controla mai
bine instabilitatea rotatorie antrenata de ruptura LIA. Aceasta asociatie este indicata mai ales in
instabilitatile vechi si importante.
La un pacient tanar, sportiv si motivat, cu un genunchi lax, stabilizarea chirurgicala a
genunchiului este propusa pentru a evita accidentele ulterioare. Dar interventia chirurgicala nu
are un caracter de urgenta si reeducarea postoperatorie este mai buna daca interventia este
practicata pe un genunchi fara hidartroza, cu functie musculara buna. Este posibil uneori sa
reluati activitatile sportive chiar si cu LIA (ligamentul incrucisat anterior) rupt. Avizul unui
medic specialist este indicat in asemenea situatii, deoarece aceste decizii sunt dificile.

Perioada postoperatorie imediata

Reluarea mersului cu sprijin este precoce, cu ajutorul unei orteze speciale, in zilele urmatoare
operatiei, utilizand doua carje pe o durata de cateva saptamani.
Durata spitalizarii variaza de la 24 de ore la o saptamana.
Kinetoterapia cu reeducarea genunchiului debuteaza rapid dupa interventia chirurgicala Un
protocol de reducare poate fi furnizat de catre chirurg pentru a ghida recuperarea in functie de
procedeul tehnic chirurgical folosit. Durata aproximativa a kinetoterapiei este de 2 luni. In
anumite cazuri, si in special la sportivii de performanta, o recuperare musculara prelungira poate
fi necesara pana la o perioada de 6 luni.
Reluarea activitatilor fizice care nu necesita miscarea de torsiune este destul de rapida: este cazul
natatiei si a ciclismului care contribuie la kinetoterapie in primele luni dupa operatie. Mersul pe
distante lungi poate fi reluat catre luna a 3-a. In schimb alte sporturi care solicita prea mult
ligamentul incrucisat anterior, nu pot fi reluate decat dupa 6 de la interventia chirurgicala














Ruptura ligamentului incrucisat anterior (LIA) al genunchiului
Scris de Administrator
Monday, 21 April 2008
Ruptura ligamentului incrucisat anterior
Autor: Dr. Nitulescu Alexandru
Anatomie si fiziologie
Evolutia unei rupturi de LIA
Diagnosticul rupturilor
Examene complementare
Tratament si indicatii in ruptura LIA
Tratamentul functional
Trebuie sa ma operez?
Cand trebuie sa ma operez?
Factorii care influenteaza decizia terapeutica
Ruptura LIA si practicul de ski
Tehnici chirurgicale
Complicatii, rezultate, date operatorii
Exemplul unui protocol de recuperare dupa ligamentoplastia LIA








Anatomie si fiziologie

Ligamentul incrucisat anterior este situat in mijlocul articulatiei genunchiului ( face parte din pivotul
central). Situat intr-o cavitate dintre condilii femurali, are o directie oblica a fibrelor in sus, in afara si
spre posterior. Ligamentul incrucisat posterior este situat chiar inapoia lui. Aceste doua ligamente sunt
incrucisate unul in raport fata de celalalt.
Rolul ligamentului incrucisat anterior
Ca orice alt ligament, LIA (ligamentul incrucisat anterior) stabilizeaza articulatia genunchiului. La nivelul
genunchiului exista mai multe ligamente si fiecare dintre ele are o actiune specifica. Rolul LIA
(ligamentul incrucisat anterior) este dublu:
Se opune la translatia anterioara a tibiei fata de femur , dinspre posterior spre anterior si impiedica astfel o miscare
de sertar anterior al tibiei fata de femur.
Datorita orientarii fibrelor si a directiei ligamentului incrucisat anterior, se opune rotatiei interne ale
tibiei fata de femur
Ruptura LIA(ligamentul incrucisat anterior) nu are consecinte asupra miscarilor de flexie-extensie ale
genunchiului. In schimb genunchiul nu este protejat in miscarile de rotatie si de torsiune : este cazul
miscarii de rotatie a corpului cu piciorul blocat la sol.
Evolutia unei rupturi de LIA (ligamentul incrucisat anterior)
In marea majoritate a cazurilor, cele doua capete rupte ale LIA (ligamentul incrucisat anterior) se retracta, se
indeparteaza unul de altul, impiedicand astfel orice cicatrizare spontana. Acesta este motivul pentru care, spre
deosebire de alte ligamente ale genunchiului, cum ar fi ligamentele colaterale, ligamentele incrucisate nu au niciodata
tendinta de reconstituire.
Foarte rar ruptura LIA (ligamentul incrucisat anterior) este incompleta; cele doua fragmente nu se separa total si
pastreaza o oarecare continuitate ceea ce permite uneori o cicatrizare partiala si o recuperare acceptabila a
stabilitatii genunchiului. Afirmatia unei rupturi partiale ale LIA este dificila, bazata pe teste clinice si pe o eventuala
artroscopie si cu reluarea sportului fara survenirea unei instabilitati.
Diagnosticul unei rupturi de LIA (ligamentul incrucisat anterior)
Diagnosticul rupturii LIA (ligamentul incrucisat anterior) este evocat odata cu accidentul sportiv. De obicei acest
diagnostic este afirmat pe baza testelor clinice. Examenele complementare (radiografiile, eventual RMN), confirma,
daca este nevoie, acest diagnostic si permite efectuarea unui bilant al genunchiului, in mod special un bilant al
meniscurilor. Artroscopia este inutila diagnosticului.
Circumstantele accidentului
Ruptura LIA (ligamentul incrucisat anterior) este cel mai adesea consecinta unei torsiuni violente
ale genunchiului survenita adesea in timpul unui accident sportiv. Anumite sporturi, cum ar fi
ski-ul si fotbalul sunt la originea a numeroase rupturi de LIA (ligamentul incrucisat anterior).
Sportivul resimte astfel o durere violenta la nivelul genunchiului si un zgomot (cracment) datorat
ruperii ligamentului. De asemeni poate descrie o senzatie de instabilitate la incercarea de a relua
activitatile sportive. O marire de volum a articulatiei genunchiului poate surveni in orele
urmatoare. Astfel de semne sunt suficiente pentru a evoca o ruptura a LIA (ligamentul incrucisat
anterior) si trebuie sa conduca la o examinare clinica riguroasa

Examenul clinic
Confirma diagnosticul prin evidentierea unui semn clinic esential: sertarul anterior al tibiei fata de femur, evidentiat
cand genunchiul este situat in usoara flexie. Examenul este completat de verificarea starii altor ligamente ale
genunchiului, in mod particular a integritatii ligamentelor colaterale, a caror ruptura asociata nu este exceptionala.
Acest examen clinic permite frecvent sa se afirme diagnosticul. Poate fi insa uneori dificil de
evidentiat, mai ales daca genunchiul este marit de volum si daca contractura musculara reflexa
impiedica examinarea. Examenele complementare pot fi in acest caz efectuate

Examene complementare
Radiografiile standard de genunchi completeaza intotdeauna bilantul unui genunchi traumatizat. Ele sunt
indispensabile pentru a elimina o leziune osoasa (fractura).
Radiografiile in stress mecanic tind sa reproduca sertarul anterior pe fimul radiologic, raportat
la genunchiul sanatos, confirmand astfel ruptura LIA(ligamentul incrucisat anterior). Acest sertar
radiologic diferential este masurat pentru a cuantifica gradul laxitatii

Examenul RMN (rezonanta magnetica nucleara) este un examen mai recent, care informeaza asupra leziunilor
osoase, ligamentare, si meniscale. Foarte util, acest examen nu este insa intotdeauna folosit pentru diagnosticul
rupturii LIA (ligamentul incrucisat anterior).
Locul artroscopiei in diagnosticul rupturii de LIA (ligamentul incrucisat anterior)
In afara unui eventual blocaj meniscal rar al genunchiului, artroscopia genunchiului pentru diagnostic nu este
justificata caci ruptura LIA (ligamentul incrucisat anterior) poate fi diagnosticata cu ajutorul celorlalte metode (examen
clinic si imagistic).
Tratamentul si indicatiile in ruptura LIA (ligamentul incrucisat anterior)
Scopul tratamentului rupturilor LIA (ligamentul incrucisat anterior) este de a reda pacientului un genunchi stabil cu
posibilitatea reluarii activitatilor sportive
Strategii terapeutice
Tratamentul rupturilor de LIA (ligamentul incrucisat anterior) a progresat mult in ultimii ani.
Sutura directa a LIA(ligamentul incrucisat anterior) a fost abandonata. Se stie actual ca rezultatele sunt insuficiente
pentru a mentine un genunchi stabil.
Inlocuirea LIA (ligamentul incrucisat anterior) de o proteza ligamentara a fost de asemenea abandonata datorita
riscului de dureri, ruptura precoce, redoare, si hidartroza.
Astfel, actual alegerea terapeutica se face intre:
1. Reeducarea functionala
Tratamentul functional nu este un abandon terapeutic. Acesta nu este ales pentru ca sunt prea batran ca sa ma
operez, si rezultatele sunt bune. Este vorba despre o reeducare a genunchiului, bine condusa si bine
supravegheata. Acest tratament este preferat la pacientii de peste 50 de ani si permite o viata normala cu practicarea
unor sporturi ca natatia, ciclismul. Unele sporturi de pivot sunt permise cu rezerva ca pacientul sa poarte o orteza
de genunchi. Aceasta decizie este dificila si este bine sa va consultati cu medicul Dumneavoastra curant.

Exemplu de orteze de genunchi mobile cu articulatie policentrica folosite pentru tratamentul functional al rupturilor
ligamentare ale genunchiului. Exista mai multe marimi si mai multe tipuri de orteze, car epot fi recomandate de
medicul ortoped. Aceste produse sunt comercializate de firma "Ortopedica". Pentru detalii suplimentare accesati :
www.ortopedica.ro
2. Reconstructia LIA (ligamentul incrucisat anterior) prin grefa autologa, adica prelevata de la pacientul operat, care
inlocuieste ligamentul rupt. Mai multe grefe pot fi utilizate:
Tendonul rotulian (procedeul Keneth Jones): este interventia clasica, cel mai frecvent utilizata.
In operatia Keneth Jones treimea medie a tendonului rotulian este recoltata impreuna cu mici
portiuni osoase aflate la fiecare extremitate. Aceasta grefa inlocuieste LIA (ligamentul incrucisat
anterior) in spatiul intercondilian, iar fragmentele osoase sunt fixate solid la femur si respectiv la
tibie. Aceasta interventia are rezultate excelente asupra instabilitatii, dar are drept inconveniente
posibilitatea sechelelor dureroase la nivelul tendonului rotulian sau a rotulei care pot persista
mult timp

Fascia lata este o aponevroza situata la extremitatea superioara a coapsei. O bandeleta poate fi recoltata pentru a
inlocui ligamentul incrucisat anterior. Chirurgii care practica aceasta tehnica raporteaza rezultate bune.
Inconvenientele sunt legate de cicatricile mari la nivelul genunchiului si a soldului.
Tendoanele labei de gasca (hamstings)
Aceasta tehnica foloseste doua tendoane situate pe partea interna a genunchiului. Prelevarea acestor tendoane nu
are efecte negative asupra functionarii ulterioare a genunchiului. Fiecare tendon este suficient de lung pentrua fi pliat
in doua, permitand obtinerea unui nou ligament incrucisat solid, alcatuit din 4 fascicule. Aceasta operatie are
avantajul de a nu avea sechele dureroase in portiunea tendonului rotulian.
Utilizarea in cursul acestor interventii a artroscopiei permite reducerea cicatricilor ca si tratamentul leziunilor
concomitente de menisc. Acestei grefe tendinoase intraarticulare i se poate asocia o plastie axtraarticulara Lemaire:
este vorba despre recoltarea unei bandelete din fascia lata care este tensionata oblic intre portiunea externa a tibiei
si femurului pentru a controla mai bine instabilitatea rotatorie antrenata de ruptura LIA (ligamentul incrucisat anterior).
Aceasta asociatie este indicata mai ales in instabilitatile vechi si importante.
Nu exista o opozitie intre tratamentul chirurgical si tratamentul functional. Ultimul tratament poate fi efectuat in faza
acuta, apoi completat de o stabilizare chirurgicala.
Cand trebuie sa ma operez?
De obicei, este necesar un interval de 2 luni intre traumatism si interventia chirurgicala. Aceasta permite sa se
opereze un genunchi care a recuperat bine dupa accidentul initial, si la care perioada postoperatorie are o evolutie
mai buna. Interventia poate fi propusa de o maniera mult mai precoce la sportivii de performanta, daca starea
genunchiului o permite.
In orice caz, in fata unei leziuni recente de LIA (ligamentul incrucisat anterior) nu exista niciodata o indicatie de
urgenta a interventiei chirurgicale. Pacientul fixeaza deci data interventiei, pentru a avea un genunchi mai stabil si a-
si putea relua activitatile sportive. Asteptarea indelungata a operatiei nu are efecte nefaste, cu conditia ca pacientul
sa nu-si reia activitatile sportive, cu exceptia natatiei, ciclismului si maratonului.
Factorii care influenteaza decizia terapeutica
Varsta
Cu cat pacientul este mai tanar, cu atat este mai mare necesitatea de a reconstrui LIA (ligamentul incrucisat anterior).
Dar interventia chirurgicala ramane posibila oricare ar fi varsta pacientului.
Motivatia, sportul practicat si nivelul de competitie
Un jucator de handbal de 20 de ani prezinta o indicatie chirurgicala mai mare decat un biciclist de 50 de ani!
Daca pacientul continua activitatile sportive atunci exista riscul leziunii si altor ligamente si chiar a meniscurilor, ca si
riscuri de leziuni cartilaginoase.
Gradul laxitatii este de asemenea un factor important
Examenul clinic si testele dinamice permit sa se aprecieze aceasta laxitate, variabila de la un pacient la altul. Exista
un paralelism intre gradul de laxitate si simptomatologia resimtita de pacient.
Constitutia pacientului
Toleranta aceleiasi leziuni de LIA (ligamentul incrucisat anterior) este diferita de la un pacient la altul. Laun pacient
musculos, cu un lejer varus al genunchiului, ruptura LIA (ligamentul incrucisat anterior) poate fi tolerata indelungat.
La o pacienta tanara cu genu recurvatum ruptura LIA (ligamentul incrucisat anterior) risca sa produca o instabilitate
jenanta chiar si petru activitatile fizice curente.
Starea genunchiului inainte de accident
Consecintele rupturii LIA (ligamentul incrucisat anterior) nu sunt aceleasi daca genunchiul afectat nu era indemn
inaintea traumatismului, daca exista o artroza sau daca genunchiul respectiv a suferit alte interventii chirurgicale.
Concluzie:
La un pacient tanar, sportiv si motivat, cu un genunchi lax, stabilizarea chirurgicala a genunchiului este propusa
pentru a evita accidentele ulterioare si pierderea carierei sportive. Dar interventia chirurgicala nu are un caracter de
urgenta si reeducarea postoperatorie este mai buna daca interventia este practicata pe un genunchi fara hidartroza,
cu functie musculara buna. Este posibil uneori sa reluati activitatile sportive chiar si cu LIA (ligamentul incrucisat
anterior) rupt. Avizul unui medic specialist este indicat in asemenea situatii, deoarece aceste decizii sunt dificile.
Perioada postoperatorie imediata
Dupa interventia chirurgicala veti ramane internat in spital o perioada variabila in functie de procedeul chirurgical
utilizat, si mai ales de protocolul chirurgului care v-a operat. Aceste informatii generale trebuiesc deci confruntate cu
parerea fiecarui chirurg.
Imobilizarea dupa interventia chirurgicala este variabila, de la absenta imobilizarii si pana la utilizarea atelelor sau
ortezelor de genunchi. Daca un menisc a fost suturat in timpul interventiei chirurgicale, imobilizarea este absolut
necesara.
Reluarea mersului cu sprijin este precoce, in zilele urmatoare operatiei, utilizand doua carje pe o durata de cateva
saptamani.
Durata spitalizarii variaza de la 24 de ore la o saptamana.
O consultatie postoperatorie este practicata la cateva saptamani de la interventia chirurgicala. Dar aceasta nu
inseamna ca trebuie sa evitati sa contactati medicul daca observati urmari anormale ale operatiei: durere sau
tumefactie importanta a genunchiului, febra, lichid care se extravazeaza prin cicatriceetc.
Kinetoterapia cu reeducarea genunchiului debuteaza rapid dupa interventia chirurgicala. Ea se poate face intr-un
centru specializat (timp de 3-4 saptamani) sau cu un kinetoterapeut aflat aproape de domiciliul dumneavoastra. Un
protocol de reducare poate fi furnizat de catre chirurg pentru a ghida recuperarea in functie de procedeul tehnic
chirurgical folosit. Durata aproximativa a kinetoterapiei este de aproximativ 2 luni. In anumite cazuri, si in special la
sportivii de performanta, o recuperare musculara prelungira poate fi necesara pana la o perioada de 6 luni.

Exemplu de orteze de genunchi mobile cu articulatie policentrica folosite pentru perioada postoperatorie a rupturilor
ligamentului incrucisat al genunchiului. Exista mai multe marimi si mai multe tipuri de orteze, care pot fi recomandate
de medicul ortoped. Aceste produse sunt comercializate de firma "Ortopedica". Pentru detalii suplimentare accesati :
www.ortopedica.ro
Reluarea activitatilor fizice care nu necesita miscarea de torsiune este destul de rapida: este cazul natatiei si a
ciclismului care contribuie la kinetoterapie in primele luni dupa operatie. Mersul pe distante lungi poate fi reluat catre
luna a3-a. In schimb alte sporturi care solicita prea mult ligamentul incrucisat anterior, nu pot fi reluate decat dupa 6-8
luni de la interventia chirurgicala. Grefa osoasa sufera de fapt o evolutie, cu o fragilizare initiala si apoi o integrare in
osul gazda, paralel cu recuperarea soliditatii grefei.
Complicatiile chirurgiei LIA
In ciuda evolutiei tehnicilor chirurgicale, riscul complicatiilor exista. Orice operatie, oricat de benigna si oricat de multe
precautii sunt luate, implica un risc ce variaza de la o complicatie minima la cvomplicatia majora:decesul. Lipsa de
informare a pacientului nu duce la scaderea frecventei complicatiilor si informarea pacientului nu le face sa dispara.
In timpul oricarei consultatii preoperatorii, nu trebuie sa ezitati sa intrebati chirurgul despre posibilele complicatii,
intrebari la care in mod normal chirurgul ar trebui sa va poate raspunde clar. Chirurgia genunchiului este o chirurgie
functionala si fara risc vital. Decizia acestei interventii apartine pacientului, dupa ce a fost informat despre rezultatele
si riscurile operatiei.
Complicatiile introperatorii
Sunt exceptionale; este cazul lezarii arterei poplitee sau a nervului sciatic popliteu extern.
Complicatiile postoperatorii
Durerile in zilele urmatoare interventiei chirurgicale sunt minime, tolerabile. Ameliorarea tehnicilor chirurgicale
(utilizarea artroscopiei, imobilizarea postoperatorie de scurta durata, reluarea rapida a mersului cu sprijin pe membrul
pelvin operat), a facut ca aceasta interventie sa fie putin agresiva. Existenta durerilor importante trebuie sa conduca
la cautarea unei complicatii, in mod particular a hematomului.
Hematomul
Orice interventie chirurgicala poate produce o sangerare, care este favorizata si de tratamentul anticoagulant adesea
necesar. Hematomul se manifesta prin aparitia de pete albastre care dispar spontan in cateva saptamani. Cateodata
sangle se poate acumula in cantitate mare in genunchi constituind generand dureri si tumefactia genunchiului
(hemartroza). O noua interventie chirurgicala pentru evacuarea hematomului poate fi atunci necesara.
Infectia constituie riscul oricarei operatii. La nivelul genunchiului este o complicatie rara, dar grava. Supravegherea in
cursul primelor saptamani care urmeaza interventiei permit depistarea precoce a febrei, a durerilor, a tumefactiei
genunchiului. Este important sa se identifice germenul care cauzeaza infectia pentru o antibioterapie adecvata. O
noua interventie chirurgicala este necesara pentru a efectua un lavaj minutios al articulatiei.
Tromboflebita reprezinta formarea unui cheag in interiorul unei vene , care se poate produce in ciuda tratamentului
anticoagulant. aceasta complicatie risca sa creasca riscul unei embolii pulmonare.
Algodistrofia se caracterizeaza prin inflamatia importanta a membrului inferior, cu o redoare precoce, edem si dureri.
Aceasta comlicatie este imprevizibila si cauzele ei sunt necunoscute. Un tratament medical poate fi necesar, alaturi
de o reeducare extrem de precauta pentru a nu favoriza fenimenele inflamatorii la nivelul genunchiului.
Redoarea (limitarea miscarilor) este riscul oricarei interventii chirurgicala la nivelul genunchiului. Ea este cel mai
frecvent rezultatul aderentelor fibroase care se formeaza in interiorul genunchiului. Redoarea poate face necesara
mobilizarea precoce sub anestezie, iar pentru redorile tardive poate fi nevoie de o reinterventie chirurgicala.
Complicatiile cutanate
Cicatricea poate ramane dureroasa, se poate inconjura de zone de anestezie, sau de zone hiperdureroase.
Complicatiile ligamentoplastiei sunt foarte rar grave si exceptional dramatice: (artroza, blocaj de genunchi sau
amputatie). Cea mai mare parte a complicatiilor se vindeca fara sechele si nu sunt responsabile decat de
inconveniente minore de durata mica.
Rezultatele chirurgiei
Gratie rezultatelor realizate in acesti ultimi ani in tratamenul chirurgical al rupturilor LIA suntem in masura sa speram
un rezultat foarte bun in 90% din cazuri, cu un genunchi stabil, suplu, cu o mobilitate buna si care sa permita reluarea
tuturor sporturilor. Un rezultat insuficeint poate avea mai multe motive:
Esecul interventiei chirurgicale care nu poate sa isi atinga scopul: recidiva instabilitatilor de genunchi,
ruptura grefei
Survenirea ulterioara a artrozei-acest risc exista daca inaintea operatiei exista o instabilitate importanta,
care evolua de mult timp, cu leziuni asociate cartilaginoase si meniscale.
Aceasta lunga enumerare a complicatiilor si a inconvenientelor nu trebuie sa faca pacientul sa uite ca
ligamentoplastia este o interventie care isi atinge in majoritatea cazurilor scopul: un genunchi stabil fara
dureri si reluarea tuturor activitatilor sportive.
Exemplul unui protocol de recuperare dupa ligamentoplastia LIA
Prima vizita a kinetoterapeutului se face a doua zi dupa operatie si kinetoterapia va debuta cu blandete si,
punct important: FARA DURERE
Pacientul poate in adoua zi sa se ridice din pat si sub indicatiile kinetoterapeutului care ii va indica cum sa
foloseasca carjele, cum sa deruleze pasii.
Progresand, pacientul va putea sa mearga doar cu o carja peste cateva zile, carja fiind purtata in mana opusa
piciorului operat. Cel mai frecvent pacientii pot sa mearga fara carje in salon sau pe culoarul clinicii la externarea din
spital.
Dupa asemenea interventii, este necesar sa se recupereze intensiv muschiul cvadriceps, care este muschiul
anterior al coapsei si care este indispensabil unei bune functionari ale genunchiului.
Astfel pacientul va fi capabil sa contracte eficient cvadricepsul si sa zavorasca genunchiul in extensie in timpul
mersului pentru a proteja ligamentoplastia. Se va solicita rapid si flexia genunchiului, fara a depasi insa 90 grade de
flexie. Pacientul isi va face exercitiile, asistat de kinetoterapeut si de un aparat care pliaza usor genunchiul (kinetek
sau artromotor).
Sfaturile kinetoterapeutului urmaresc sa impiedice tumefactia genunchiului si aparitia durerilor astfel:
Sa nu ramana nemiscat intr-o pozitie fixa mai mult timp
Sa ridice gamba cand sta pe scaun
Sa aplice regulat gheata pe genunchi
Aceste atiudini se conserva si dupa externarea pacientilor pentru evitarea durerilor si a edemului, cel putin pana la
prima vizita postoperatorie.
Reeducerea dupa externare
Din punct de vedere muscular trebuie insistat asupra imbunatatirii functiei ischiogambierior care
sunt veritabilii protectori ai plastiei de ligament, fara a uita muschii moletului (tricepsul) si
cvadricepsul. Modul efectuarii efortului muscular este riguros determinat in functie de incidenta
asupra noului ligament ceea ce presupune o cunoastere perfecta a kinetoterapeutului a fortelor la
care este supus transplantul la fiecare miscare. Recuperarea musculara va fi destul de lunga si vor
fi necesare 7-8 luni pentru ca pacientul sa-si poata reincepe activitatile sportive de pivot. Aceasta
nu va impiedica reluarea altor sporturi care nu solicita grefonul incepand cu luna a 3 a
(maratonul, cilismul, natatia). Trebuie de asemenea mentionat ca vointa pacientului de a efectua
o buna recuperare este determinanta pentru un rezultat bun.



Genunchiul este segmentul mobil al aparatului locomotor care leaga coapsa de gamba, articulatia
genunchiului fiind cea mai mare articulatie a corpului. Suprafetele articulare sunt reprezentate
de: epifiza inferioara a femurului, epifiza superioara a tibiei si fata dorsala a patelei. Epifiza
inferioara a femurului prelungeste corpul la partea lui distala. Ea prezinta doua proeminente,
condilii femurali lateral si medial. In partea anterioara a epifizei se afla o suprafata articulara
pentru rotula, fata patelara. Condiliisunt despartiti posterior de o depresiune, fosa intercondiliana,
in care se insera ligamentele incrucisateale articulatiei genunchiului. Pe fata mediala a condilului
medial si laterala a condilului lateral se afla douaproeminente, epicondilii, medial si lateral, pe
care se insera ligamentele colaterale, tibial si fibular, alearticulatiei genunchiului .Condilii
femurali difera ca aspect si dimensiuni astfel:
condilul medial, este mai voluminos si mai coborat decat cel lateral; datorita acestei
dispozitii femurul creeaza cu tibia un unghi deschis lateral de 170 - 175;
curbura suprafetelor articulare a
condililor variaza astfel: curbura descrisa anterior corespunde unuicerc cu raza de 43 mm, iar
posterior, unui cerc cu raza de 17 mm, descriind astfel o curburaspirala curaza descrescand
dinainte spre inapoi.





Pentru o mai buna intelegere a biomecanicii articulatiei genunchiului este necesar sa amintim
rolul altor elemente anatomice cum ar fi meniscurile sau fibrocartilajele articulare, ligamentul
colateral lateral, ligamentul colateral medial, ligamentul rotulei, ligamentele incrucisate anterior
si posterior.
1 Rolul meniscurilor au o mare importanta in dinamica articulatiei, in sensul ca ele se deplaseaza
intotdeauna deodata cu platoul tibial, gasindu-se in acea parte a platoului care suporta presiunea
condililor femurali. In flexie, meniscurile sunt impinse dinainte-inapoi, apropiindu-se intre ele
prin extremitatile lor posterioare. In extensie, meniscurile sunt deplasate invers, adica dinapoi-
inainte, apropiindu-se prin extremitatile lor anterioare. In miscarea de rotatie in afara a gambei,
meniscul medial aluneca dinapoi-inainte si dinauntru- in afara. In acelasi timp, extremitatea sa
posterioara este impinsa inapoi de catre condilul femural respectiv. Consecinta acestei deplasari
este distensia puternica a meniscului. In rotatia interna, meniscul lateral se deplaseaza dinainte-
inapoi si din afara-inauntru. Meniscul lateral este mai rezistent si mai mobil si de aceea
deplasarile lui sunt mai intinse. Desi, meniscurile articulare urmaresc directia pe care le-o impun
condilii prin forta lor de presiune, se intampla uneori ca unul sau chiar ambele meniscuri sa fie
prinse sub condili, suferind leziuni, rupturi sau fisuri.
Reducerea stresului la nivel articular:
- cele doua meniscuri joaca un rol important in reducerea sarcinii de stres (intensitatea sarcinii pe
unitatea de suprafata) in articulatia genunchiului , fiind adevarati amortizori ai acestei
articulatii. Experimentele efectuate pe animale si pe cadavre umane au demonstrate ca dupa
indepartarea ambelor meniscuri, stresul la nivelul articulatiei genunchiului creste de 2,5- 3 ori. Pe
de alta parte, dupa indepartarea totala a meniscului, capacitatea de absorbtie a ciocnirilor la
nivelul articulatiei genunchiului se reduce cu pana la 20 % ( Peterson si Renstrom, 2002)
Stabilizarea articulatiei genunchiului:

- meniscurile indeplinesc o importanta functie stabilizatoare in articulatia genunchiului
mentinand un corect aliniament al femurului in raport cu tibia. De altfel, functia stabilizatoare a
genunchiului este accentuata si de faptul ca insertia meniscala prezinta un raport ingust atat cu
ligamentele incrucisate cat si cu structurile capsulare; din acest motiv , meniscurile ( indeosebi
cel medial) au un rol foarte important in stabilizarea genunchiului, si mai ales in limitarea
laxitatii anterioare, in momentul in care lipseste fuziunea ligamentului incrucisat.
Limitarea functionala a miscarilor de extensie si flexie ale genunchiului:meniscurile limiteaza
functionalitatea miscarilor de extensie si flexie a gambei pe coapsa.
Lubrificarea articulatiei:

- meniscurile contribuie activ la lubrificarea articulatiei genunchiului, intinzand o lama fina de
lichid sinovial la nivelul articulatiei. Acest lucru devine evident in timpul incarcarii articulatiei,
cand meniscurile contribuie la impingerea lichidului sinovial in interiorul cartilajului articular.
Este important insa si rolul lor preventiv in raport cu integritatea cartilajului articular.
2 Rolul ligamentelor incrucisate. Pozitia ligamentelor incrucisate in miscarile de flexie si
extensie este o problema controversata. Unii autori sustin ca in aceste miscari, tensiunea acestor
miscari nu este uniforma. In ambele ligamente incrucisate( anterior si posterior) ar exista portiuni
intinse si portiuni relaxate. Daca se sectioneaza ligamentele incrucisate cand articulatia este in
flexie, rezultatul este o compromitere a soliditatii acesteia, deoarece articulatia devine foarte
mobile balanta. Sectionarea acelorasi ligamamente in pozitita de xetensie a articulatiei nu este
urmata de nici un prejudiciu. De aici s-a dedus ca ligamentele incrucisate adigura stabilitatea
articulatiei in flexie , iar ligamentele colaterale servesc pentru mentinerea soliditatii articulatiei in
extensie.
Studiile de biomecanica a articulatiei genunchiului au mai aratat ca dispozitia ligamentelor
incrucisate constiutie unul din factorii care explica combinarea miscarilor terminaleale
genunchiului cu miscari de rotatie. La sfarsitul unei miscari de extensie pura ligamentul
incrucisat anterior este intins.Aceasta extensie poate fi accentuata daca femurul executa o
miscare de rotatie interna sau tibia o rotatie externa. In aceste situatii , ligamentul se relaxeaza
permitand accentuarea extensiei anterioare. Aceste miscari zise terminale care insotesc in acest
caz extensia maxima confera o mai mare siguranta locomotiei, indeosebi pe terenuri accidentate.
Ligamentul incrucisat anterior are originea in zona prespinala a tractului tibial cu un traiect oblic
direct spre in sus, zona cea mai inalta si posterior de fascia mediala a condilului lateral al
femurului. Din punct de vedere anatomic e constituit din doua fascicule: fasciculul antero-medial
care este mai lung si mai voluminos si are un contact strans cu ligamentul incrucisat posterior, si
fasciculul postero- lateral, de dimensiuni minore care este aproape complet acoperit de fasciculul
antero-medial Din punct de vedere functional cele doua fascicule au un comportament diferit.
Astfel, fasciculul antero-medial cu genunchiul flectat, suporta cea mai mare parte a incarcarii in
3 planuri spatiale. Pentru o mai buna intelegere a functionarii ligamentului incrucisat anterior
este necesara o scurta descriere a mecanismului de baza de la nivelul tibiei si femurului.



Meniscurile sunt solidare cu tibia; ele se deplaseaza n flexie dinainte-napoi pe tibie si se
apropie ntre ele posterior, iar n extensie miscarea este inversa, prin modificarea formei.
Functiile biomecanice ale meniscurilor (dupa Bouillet-Graver) sunt : completeaza spatiul liber
ntre suprafetele articulare; centreaza sprijinul femurului pe tibie; participa la lubrefierea
suprafetelor articulare ( asigura repartitia uniforma a sinoviei pe suprafata cartilajelor);
amortizor de soc ntre extremitatile osoase; scad frecarea -prezenta meniscurilor mparte
articulatia femuro-tibiala n doua articulatii distincte, n care frecarea in dubla devine simpla. n
sens vertical, rotula este fixata ntre tendonul rotulian si tendonul cvadricipital (ntre ele ia
nastere un unghi deschis nafara), singurul element motor care actioneaza asupra rotulei (ridica
rotula si o trage nafara). Rolul rotulei este de a departa tendonul cvadricepsului de trohlee la
extensie maxima; astfel bratul de parghie al cvadricepsului creste cu 50%. n flexie, fortei
reprezentata de greutatea corpului i se opune o rezistenta reprezentata de cvadriceps si aparatul
rotulian, rotula usurnd activitatea cvadricepsului.
Leziunile ligamentelor

Leziunile ligamentelor colaterale ale genunchiului
Sunt situate n prile laterale ale genunchiului, att medial ct i lateral, fiind nite benzi dure de
esut fibros care se ntind ntre extremitile osoase la nivelul articulaiei genunchiului.

O leziune a acestor ligamente poate fi declanat de o for semnificativ (o cdere la schi) sau un
impact direct n partea lateral a genunchiului. n cazul n care suferim un traumatism foarte
puternic, ele se pot rupe. Ruptura se poate produce unde se inser ligamentul sau la mijlocul
acestuia. Simptomatologia unei rupturi de ligamente este reprezentat de: sngerri i umflturi ale
esutului din jurul genunchiului. Pot aprea de asemenena sngerri n cadrul articulaiei
genunchiului. Genunchiul devine imobil, dureros, pacientul neputnd s se sprijine pe membrul
afectat. Cnd rigiditatea iniial i durerea dispar articulaia genunchiului devine instabil, neputnd
s mai susin greutatea corpului. Dac ligamentul rupt se vindec parial, un sentiment de
instabilitate va continua s existe, genunchiul cednd uneori i va fi dureros atunci cnd se va pune
pe el greutate.
Tratamentul n cazul acestor leziuni este reprezentat de: tratamentul chirurgical i cel kinetic.
Tratamentul chirurgical se va face strict la recomandarea medicului. Tratamentul kinetic intens
reprezint reuita dup o intervenie chirurgical. Acesta se va face indiferent de vrst, nivelul de
activitate sau tehnica folosit. Este indicat ca acest proces s fie nceput naintea interveniei pentru
a pregti pacientul att fizic ct i psihic.

Programul de recuperare se va desfura sub supravegherea strict a kinetoterapeutului. n cazul
rupturilor de ligament putem vorbi despre o recuperare complet abia dup ase luni.




Ligamentul incrucisat anterior se afla in partea din spate a genunchiului, iar una dintre afectiunile
acestuia este ruptura ligamentului incrucisat anterior. Aceasta afectiune poate face genunchiul sa se
simta instabil sau slabit, iar genunchiul va poate "fugi" oricand daca reveniti prea repede la o activitate
sportiva.

Desi un stil de viata activ va aduce multe beneficii, totusi exercitiile nu trebuie sa puna prea multa
presiune pe genunchi. Ligamentul incrucisat anterior este destul de solicitat in sporturi cum ar fi volei,
gimnastica, baschet sau fotbal.

Tratarea unei afectiuni a ligamentelor incrucisate poate include o interventie chirurgicala pentru a
inlocui ligamentul rupt, impreuna cu un program intens de reabilitare.

In ceea ce priveste prevenirea, in cazul in care sportul preferat implica pivotari sau sarituri, o pregatire
buna va poate ajuta sa evitati o astfel de afectiune.
In momentul in care suferiti o afectiune a ligamentelor incrucisate puteti avea urmatoarele semne
si simptome:
Un pocnet puternic
Durere mare.
Umflarea genunchiului, afectiune care se agraveaza la cateva ore de la pretecerea
traumatismului
Stare de instabilitate sau de nesiguranta, senzatia ca nu va puteti sustine greutatea.
Dupa ce dispare umflatura, genunchiul se poate simti inca instabil, la fel cum se poate intampla
si in cauzl unei rasuciri bruste sau unei pivotari.
pocnet puternic, durere puternica in genunchi, vi se umfla genunchiul sau simtiti ca genunchiul
va fuge, trebuie sa vedeti un doctor.

De asemenea trebuie sa mergeti la medic daca va simtiti genunchiul slabit sau acesta nu va mai
poate sustine greutatea.

In general cu cat asteptati mai mult pentru a incepe tratamentul cu atat va dtra mai mult pana va
veti simti mai bine.
Ligamentele sunt fasii puternice de tesut care fac legatura de la un os la altul.

Ligamentul incrucisat este unul dintre cele doua ligamente care trec prin mijlocul genunchiului el
facand legatura intre osul coapsei (femur) si tibie, si ajuta la stabilizarea genunchiului.

Cele mai multe cazuri de afectiuni ale ligamentelor incrucisate se produc atunci cand practicati
un sport.

Ligamentele se pot rupe atunci cand va opriti deodata, schimbati directia brusc sau pivotati
apasand cu putere pe un singur picior.

De asemenea exista un risc si atunci cand va rasuciti sau indoiti genunchiul in spate.

Sporturile la care exista cel mai mare risc de rupere a ligamentelor incrucisate sunt alergarea,
fotbalul sau baschetul.

Ligamentele incrucisate se pot rupe de asemenea atunci cand osul tibiei este impins prea mult
spre femur.

Contactele dure la fotbal sau accidentele auto pot produce de asemenea un traumatism al
ligamentului incrucisat anterior.
Riscul de rupere a ligamentelor incrucisate este mai mare printre :
Atleti. Daca practicati un anumit sport, cum ar fi cele care presupun tehnici de plecare
rapida de pe loc (baschet, fotbal) riscul de rupere a ligamentelor incrucisate este mai
mare.
Femei. Ele sunt predispuse unui risc mult mai mare de rupere a ligamentelor incrucisate
decat sunt barbatii care participa la acelasi sport. Femeile au muschii din spatele picorului
mai putin dezvoltati, ele avand mai dezvoltata partea din fata a coapsei. Atunci cand o
femeie sare ea poate ateriza intr-o pozitie care pune multa presiune pe ligamentele
incrucisate.
Pe termen scurt va trebui sa incetati activitatile care va cauzeaza durere in zona ligamentelor. Va
trebui sa aveti liber o perioada de la munca, scoala sau de la activitatile sportive.

Alte complicatii pot fi :
Ruptura de menisc. In multe cazuri, o afectiune a ligamentelor incrucisate are ca rezultat
o ruptura de menisc, cartilajul care face legatura in genunchi intre osul coapsei si tibie.
Ruperea acestui cartilaj poate provoca dureri in viitor.
Artroza. O complicatie pe termen lung este debutul timpuriu al artrozei la genunchi, in
care a cartilajul articular se deterioreaza si suprafata neteda a articulatiei devine rugoasa.
Aproximativ jumatate din persoanele cu o ruptura de ligamente incrucisate sufera de
artroza 10-20 ani mai tarziu. Artroza poate sa apara chiar daca aveti o interventie
chirurgicala de reconstructie a ligamentului.
Este indicat intr-o astfel de problema sa consultati fie medicul de familie, fie un medic generalist.
In unele cazuri totusi, atunci cand sunati pentru a va face o programare veti fi indrumat imediat
catre un medic ortoped, un chirurg ortoped sau un specialist in medicina sportiva.

Deoarece timpul pentru consultatie poate fi unul scurt, ar fi bine sa fiti pregatit pentru acest
moment. Aici gasiti cateva informatii pentru a fi pregatit de consultatie si ce anume sa va
asteptati de la medicul dumneavoastra.

Ce anume puteti face
Scrieti o lista cu toate simptomele pe care le-ati experimentat, inclusiv ceea ce faceati
atunci cand au aparut primele simptome.
Vorbiti cu un membru al familiei sau cu prieten sa vina cu dumneavoastra daca se poate.
Uneori poate fi dificil sa retineti toate informatiile si optiunile de tratament care vi se
recomanda intr-o consultatie. Daca este cineva impreuna cu dumneavoastra poate retine
aspecte pe care nu le-ati retinut sau pe care le-ati uitat.
Scrieti o lista cu intrebari pentru doctorul dumneavoastra.
Timpul pentru consultatie este unul scurt de aceea este bine sa pregatitti o lista de intrebari care
sa ajute sa scoateti maxim din aceea consultatie. Ordonati intrebarile de la cea mai importanta
catre cea mai putin importanta, in caz ca se termina timpul.

Pentru ruptura ligamentului incrucisat o serie de intrebari ar fi :
Care este cauza cea mai probabila a simptomelor mele?
Este posibil sa mai fie si alte cauze ale simptomelor mele?
De ce teste am nevoie? Vor determina acestea definitiv diagnosticul meu ?
Ce optiuni de tratament am?
Pe care mi-l recomandati in situatia mea?
Daca aleg sa nu fac o operatie, cat timp va dura recuperarea?
Daca nu voi face operatie, ce semne si simptome pot arata ca am nevoie de interventie
chirurgicala?
Daca fac operatia, care este timpul de recuperare?
Ce restrictii de la activitati trebuie sa urmez?
Aveti cumva o brosura sau un material printat pe care as putea sa-l iau acasa? Ce siteuri
imi recomandati?
Dumneavoastra pregatiti aceste intrebari din timp, dar nu ezitati sa ii cereti doctorului
dumneavoastra sa va explice orice lucru pe care nu-l intelegeti.

Ce sa asteptati de la doctor
Doctorul va va pune o serie de intrebari:
Cand ati avut primele simptome?
Ce faceati in acel timp?
Piciorul s-a umflat imediat?
Simptomele sunt permanente sau ocazionale?
Cand de puternice sunt simptomele?
Este ceva ce va face sa se amelioreze simptomele?
Ce agraveaza simptomele?
Se blocheaza vreodata genunchiul?
Simtiti vreodata ca genunchiul este instabil?
Ce puteti face intre timp
Daca aveti o rana la genunchi, nu miscati articualtiile intre timp. Protejati picirul cu o atela pana
va poate vedea un medic. Evitati sa reincepeti o activitate sportiva pana nu sunteti consultat.

Pentru un diagnostic corect medicul dumneavoastra va dori sa stie cat mai mult posibil cu
privire la accident, cum ar fi daca ati auzit un trosnet in momentul loviturii, daca
genuchiul vi s-a umflat dupa aceea sau daca ati mai putut continua activitatile sportive.

Umflatura care apare la putin timp dupa accident insemna ca s-a acumulat sange in zona
ligamentelor rupte. Medicul dumneavoastra poate decide sa elibereze presiunea cu
ajutorul unui ac si o seringa, reducand astfel durerea.

Acest lucru ii va permite sa va examineze mai usor genunchiul.

Doctorul dumneavoastra va poate examina genunchiul intr-o multime de pozitii pentru a
determina daca este sau nu ruptura de ligamente incrucisate.

Doua dintre cele mai comune teste sunt :
Testul Lachman. In carul acestui test medicul va intinde pe masa de examinare cu
piciorul ranit intr-un unghi de 30 de grade. Dupa aceea medicul trage de partea de jos a
piciorului (gamba) in fata. Daca piciorul se misca liber, fara a se opri brusc insemna ca
aveti o ruptura de tendon incrucisat.
Testul pivot shift. In cadrul acestui test, piciorul ranit este intins, iar doctorul il roteste
aplicand in acelasi timp presiune din afara genunchiului si apoi indoaie piciorul.
Instabilitate la aceasta manevra sugereaza o ruptura a ligamentului incrusicat anterior
(LIA).
De multe ori, diagnosticul poate fi dat doar pe baza examenului fizic, dar ati putea avea nevoie
raze X pentru a exclude o fractura. Daca medicul dumneavoastra are semne de intrebare cu
privire la cauza sau marimea afectiunii dumneavoastra, poate comanda o radiografie prin
rezonanta magnetica (RMN), o procedura nedureroasa care utilizeaza campuri magnetice pentru
a crea o imagine a tesuturilor afectate.

Un RMN poate arata marimea afectarii ligamentelor incrucisate si daca acestea sau alte cartilaje
ale genunchiului sunt rupte.

Tratamentul initial pentru o ruptura de ligamente incrucisate are scopul de a reduce durerea si
umflatura de la genunchi, de a reface circulatia normala a sangelui si de a consolida muschii din
jurul genunchiului.

Tu si medicul veti decide apoi daca ai nevoie de interventie chirurgicala, si ce tratament de
reabilitare vei urma. Care este optiunea de tratament potrivita pentru cazul tau depinde de mai
multi factori, inclusiv gradul de deteriorare a genunchiului si dorinta ta de a modifica activitatile.

Cand este vorba de un copil care a suferit o astfel de afectiune, medicul recomanda amanarea
unei operatii pana se opreste cresterea.

Pe termen scurt pentru a trata o afectiune acuta:
Folositi gheata. Atunci cand sunteti treaz, incercati sa tineti piciorul in gheata 20 de
minute o data pe zi.
Faceti exercitii cu genunchiul.
Luati medicamente de durere, cum ar fi ibuprofenul, dupa cum este necesar.
Infasurati o banda elastica in jurul genunchiului.
Folositi o atela sau mergeti cu carje, daca este necesar.
Lucrati impreuna cu un terapeut fizic la exercititii de mobilitate si miscari ale muschilor.
Interventia chirurgicala
Tendoanele incrucisate o data rupte nu mai pot fi cusute impreuna. Operatia se efectueaza luand
o alta bucata de tendon din picior si conectarea acestuia la tibie si osul femurului (autogrefa). In
cazul in care tendoanele tale nu ofera cel mai bun inlocuitor pentru un ligament ranit, medicul
poate recomanda utilizarea unui tendon de la un cadavru (alogrefa). Cadavrele utilizate pentru
alogrefe au fost atent analizate si testate in privinta bolilor.

Puteti lua in considerare operatia daca:
Genuchiul dumneavoastra este instabil si va fuge in timpul activitatilor zilnice sau cand
faceti sport.
Suneti o persoana activa si doriti sa reveniti la munca fizica de dinainte sau la sportul
favorit ori alte actvitati recreative.
Alte parti ale genunchiului, cum ar fi meniscul ori alte ligamente, sunt de asemenea
avariate.
Daca doriti sa preveniti o degradare mai mare a genunchiului.
Operatia de reconstructie a ligamentelor incrucisate este o procedura ambulatorie folosind tehnici
artroscopice. Chirurgul introduce un instrument subtire (artroscop), cu o lumina si o camera mica
printr-una sau doua incizii mici. Acest lucru permite chirurgului sa vada in interiorul articulatiei
genunchiului si sa faca operatia.

Dupa operatie veti intra intr-un program de reabilitare. In plus fata de lucrul cu un terapeut fizic,
puteti purta o orteza pentru genunchi de care veti avea nevoie pentru a evita activitatile care pun
presiune pe genunchi. Majoritatea oamenilor pot reveni la sporturi la aproximativ sase luni dupa
interventia chirurgicala.

Reabilitarea fara operatie
Un program de reabilitare fara o interventie chirurgicala implica pe langa terapia fizica si
renuntarea la practicarea de sporturi si purtarea unor orteze pentru genunchi. Aceasta recuperare
poate fi eficienta atata timp cat renuntati la activitati care pun o presiune in plus pe genunchi.

Ea va poate fi recomandata numai daca:
Aveti doar o ruptura partiala.
Nu participati la sporturi care implicapivotari sau sarituri.
Nu va doare genunchiul sau nu este instabil in timpul activitatilor zilnice.
Aveti o viata sedentara.
Cartilajul genunchiului nu este afectat.
Aveti artroza genunchiului avansata.
Pentru a preveni riscul de ruptura a ligamentelor incrucisate aveti cateva sfaturi:
Imbunatatiti-va conditia fizica. Programele de pregatire s-au dovedit a fi utile in
prevenirea rupturilor de ligamente incrucisate, ele incluzand de obicei exercitii, aerobic si
pregatirea pentru sarituri. Exercitiile care imbunatatesc echilibrul, de asemenea, pot ajuta
atunci cand sunt realizate in asociere cu alte exercitii
Intariti-va muschii ischiogambieri (pentru femei). Femeile sportive pot avea grija sa
intinda si sa lucreze muschii ischiogambieri pentru ca la ele sunt mai slabi, dar trebuie sa
lucreze si cvadricepsul totodata.
Incercati sa fiti in forma tot anul. Daca faceti parte dintr-o echipa pentru un sezon,
incercati sa fiti in forma tot anul. Aceasta va va ajuta la pastrarea unui echilibru, putere si
coordonare cand va incepe sezonul urmator.
Utilizati tehnici corecte atunci cand jucati un sport. Daca sportul pe care-lpracticati
implica sarituri trebuie sa invatati cum sa aterizati in siguranta. Utilizarea unei orteze de
genunchi in timpul activitatii sportive nu reduce riscul de accidentare si va creeaza doar
un fals sentiment de siguranta.
Ligamentul incrucisat anterior este o banda de tesut conjunctiv, de legatura, care uneste
portiunea posterioara a femurului cu partea anterioara a tibiei, de marimea degetului mic. In
interiorul articulatiei genunchiului, atunci cand tibia este rotata spre interior ( in sens opus
directiei acelor ceasornicului pentru genunchiul drept si in sensul acelor ceasornicului pentru
genunchiul stang ), ligamentul incrucisat anterior aluneca peste o alta fasie de tesut de legatura
numita ligament incrucisat posterior, dand astfel nastere unei cruci, de unde provine si
denumirea: ligamente incrucisate. O modalitate usoara de a intelege cum decurge acest fenoment
este prin incrucisarea indexului si a mediusului; mediusul este ligamentul incrucisat anterior, iar
indexul ligamentul incrucisat posterior.
Ligamentele incrucisate furnizeaza stabilitate si limiteaza miscarile de rotatie interna a
tibiei, previn hiperextensia genunchiului, limiteaza deplasarea anterioara a tibiei in timpul
flexiei genunchiului.
Lezarea ligamentului incrucisat anterior este deosebit de dureroasa si necesita un timp
indelungat de recuperare pentru a restabili functionalitatea normala a genunchiului. Este
adevarat, mai ales in cazul anumitor sporturi de anduranta, ca este posibila continuarea
antrenamentului cu un ligament anterior incrucisat lezat, cel putin dupa ce durerea si edemul
asociate cu lezarea initiala a ligamentului dispar, pana cand lipsa de stabilitate a genunchiului
face imposibil acest lucru.
Gradul leziunilor ligamentare variaza intre usoare: o ruptura mica si severe, cand o portiune de
ligament se rupe in totalitate si se indeparteaza de os. Fara nici un tratament, ligamentul
incrucisat anterior lezat controleaza mai putin miscarile genunchiului si oasele se freaca intre ele,
situatie cunoscuta drept insuficienta cronica a ligamentului incrucisat anterior. Miscarile
anormale in articulatie pot distruge in aceasta situatie si cartilajul care acopera extremitatile
oaselor, generand osteoartrita.
Ce anume cauzeaza o leziune a ligamentului incrucisat anterior ?
Leziunile ligamentului apar atunci cand articulatia genunchiului este flectata, rotita ( sansele de
accidentare sunt mai mari cand aceste miscari se asociaza ), sau in cazul unui contact dur:
piciorul este fixat la sol si o forta brusca loveste din exterior genunchiul intins sau usor flectat (
lovitura din partea unei persoane sau a unui obiect ) .
Lezarea acestui ligament apare frecvent la cei care practica un sport ce presupune schimbari
rapide de directie, opriri si alergari repetate sau aterizari din saritura, precum fotbal, rugby,
baschet, ski, gimnastica, arte martiale.
Ratarea unei trepte la coborarea scarilor sau pasitul intr-o groapa poate genera de asemenea
lezarea ligamentului incrucisat anterior.
Rezistenta ligamentului incrucisat anterior devine mai mica odata cu inaintarea in varsta, lucru
valabil pentru orice alta parte a corpului. Astfel, rupturile apar mai usor la persoanele cu o varsta
mai mare de 40 ani.
Care sunt simptomele unei leziuni acute a ligamentului incrucisat anterior ?
Auzul sau perceperea unui trosnet la nivelul genunchiului in timpul accidentarii
Durere localizata in exteriorul si in spatele articulatiei genunchiului
Tumefierea ( umflarea ) genunchiului in primele ore dupa accidentare; acesta poate fi un semn
de sangerare in interiorul articulatiei. Tumefierea care apare brusc este un semn de leziune
importanta a structurilor articulatiei genunchiului
Limitarea miscarilor genunchiului din cauza durerii, a tumefactiei
Senzatie de genunchi instabil
Dupa accidentare, durerea limiteaza activitatea in desfasurare, dar permite reluarea mersului.
Simptomul principal al unei leziuni cronice a ligamentului incrucisat anterior il constituie
instabilitatea genunchiului, asociata uneori cu durere si tumefactie. Aceasta situatie apare atunci
cand o leziune acuta nu e tratata corespunzator.
Simptome dureroase similare rupturii ligamentului incrucisat anterior pot fi generate si de
afectarea altor structuri ale genunchiului, precum: cartilajul articular, meniscurile ( 70% dintre
persoanele care au o leziune a ligamentului incrucisat anterior prezinta si o afectare meniscala ),
ligamentele colaterale medial sau lateral sau chiar o fractura a oaselor care alcatuiesc articulatia
genunchiului.
Incidenta afectarii ligamentului incrucisat anterior este de opt ori mai mare in cazul femeilor
comparativ cu barbatii. Exista mai multe teorii care incearca sa explice acest fenomen, vizand
diferenta dintre structura corpului barbatilor si femeilor, felul in care acestia isi folosesc
musculatura si metodele de antrenament, dar sunt nesatisfacatoare.
Cum diagnosticam o leziune a ligamentului incrucisat anterior ?
Medicul va stabili daca exista o leziune la acest nivel examinand genunchiul si punand anumite
intrebari referitoare la starea de sanatate anterioara. Specialistul va dori sa afle cum s-a produs
accidentarea, care au fost simptomele, daca au mai existat leziuni la nivelul genunchiului
respectiv si, in plus, efectuand anumite teste, va urmari stabilitatea, miscarea si sensibilitatea la
nivelul ambilor genunchi, atat la cel sanatos, cat si la cel accidentat.
Uneori poate fi necesara efectuarea unei radiografii pentru a exclude o leziune la nivelul oaselor
genunchiului.
Un test imagistic utilizat frecvent este rezonanta magnetica nucleara (RMN) , care permite
vizualizarea afectarilor ligamentare, ale tendoanelor, musculaturii sau a cartilajului articular.
Cum tratam o leziune a ligamentului incrucisat anterior ?
Sunt necesare masuri imediate, cat mai repede cu putinta dupa momentul accidentarii, pentru a
preveni aparitia edemului si a durerii. Aceste masuri consta in repaus al genunchiului, gheata
local, dupa care aplicam un bandaj elastic la nivelul articulatiei pentru a asigura o compresie
usoara si fixam piciorul afectat mai sus, deasupra nivelului inimii. Mai pot fi administrate
medicamente pentru a combate durerea si inflamatia, de tipul antiinflamatoarelor nesteroidiene.
Imobilizarea genunchiului si mersul in carje mai pot fi recomandate in primele zile dupa
accidentare, in functie de severitatea leziunii.
E foarte important sa tratam orice leziune existenta la nivelul ligamentului incrucisat anterior,
pentru ca altfel aceasta devine o problema pe termen lung. Exista doua modalitati de tratament:
Tratament nechirurgical consta intr-un program de recuperare si cuprinde procedee de
kinetoterapie, electroterapie si medicatie ( antiinflamatoare si analgezice ). E nevoie de cateva
luni pentru ca genunchiul sa revina la starea initiala, in functie de gradul leziunii, stabilitatea si
starea preexistenta e genunchiului afectat
Interventie chirurgicala ce vizeaza reconstructia ligamentului si repararea eventualelor leziuni
asociate, urmata de asemenea de cateva luni de recuperare
Tipul de tratament este ales de catre medic, in functie de gradul leziunii ligamentare, integritatea
celorlalte structuri ale genunchiului, nivelul de activitate al pacientului, varsta acestuia, starea de
sanatate generala si timpul scurs de la accidentare.
Exista trei obiective principale ale tratamentului:
Evitarea extinderii leziunilor deja produse
Asigurarea stabilitatii genunchiului, astfel incat pacientul sa-si poata desfasura in mod
confortabil activitatile zilnice
Refacerea completa a genunchiului, care sa pemita reluarea tuturor activitatilor desfasurate
anterior
Cum putem preveni lezarea ligamentului incrucisat anterior ?
Cea mai eficienta metoda de a preveni aparitia leziunilor la nivelul ligamentului incrucisat
anterior este intarirea musculaturii picioarelor, in special musculatura anterioara si posterioara a
coapsei: cvadrceps si ischiogambieri.
Alte masuri care pot reduce incidenta accidentarilor la acest nivel :
Evitarea pantofilor cu toc inalt
Evitarea sporturilor care presupun efectuarea multor rasuciri si contacte
Stabilitatea genunchiului este un factor important, care poate conditiona reintoarcerea la locul de
munca sau la activitatea sportiva desfasurata anterior accidentarii, si de aceea e foarte important
ca aceasta revenire sa se efectueze fara nici un fel de compromis.








Anatomie
Structura genunchiului:

Oase si cartilaje
Articulatia genunchiului este formata din 3 oase femurul (osul de la nivelul coapsei), tibia (osul mai
mare de la nivelul gambei) si patela sau rotula. Patela are intre 57 cm latime si intre 710 cm lungime.
Este asezata in fata celorlalte oase din articulatie si aluneca deasupra femuruui la miscarea genunchiului.
Are rol protector asupra genunchiului si actioneaza ca o parghie pentru muschi.
Extremitatile oaselor din articulatie sunt acoperite cu un cartilaj articular este un tesut puternic, elastic,
care absoarbe socul si permite miscarea lina la nivelul genunchiului. Meniscurile sunt formate din tesut
conjunctiv, fiind impartite in doua discuri in forma de secera si pozitionate intre tibie si femur, in portiunile
interioare si exterioare ale fiecarui genunchi. Cele doua meniscuri de la fiecare genunchi absorb socul,
amortizand gamba de greutatea corpului si crescandu-i stabilitatea.


Musculatura
Exista doua tipuri de muschi la nivelul genunchiului. Muschiul cvadriceps cuprinde patru muschi din
portiunea anterioara a coapsei si ajuta la miscarea de extensie a piciorului (indreptarea piciorului din
pozitia flectata). Muschii din loja posterioara a coapsei realizeaza miscarea de flexie a piciorului.
Ligamente
Ligamentele sunt benzi puternice, elastice, care conecteaza oasele intre ele. Ele aduc stabilitate si forta
articulatiei. Exista 4 ligamente care leaga femurul de tibie:
- ligamentul colateral medial: aduce stabilitate in portiunea interna (mediala) a genunchiului
- ligamentul colateral lateral: aduce stabilitate in portiunea externa (laterala) a genunchiului
- ligamentul incrucisat anterior: asezat in centrul genunchiului, limiteaza rotatia si miscarea anterioara a
tibiei
- ligamentul incrucisat posterior: asezat in centrul genunchiului, limiteaza miscarea posterioara a tibiei.
Capsula genunchiului este o structura fibroasa protectoare care inconjoara articulatia genunchiului. In
interiorul capsulei, articulatia este captusita cu un tesut subtire, moale, numit sinoviala.

Tendoane
Tendoanele sunt cordoane puternice care leaga muschiul de os. La nivelul genunchiului, tendonul
cvadriceps leaga muschiul cvadriceps de patela si asigura forta pentru miscarea de extensie. Tendonul
patelar leaga patela de tibie. Tehnic, acesta este un ligament, dar in mod obisnuit este numit tendon.

Descriere
Ligamentul incrucisat anterior, sau LIA, este situat in centrul genunchiului, impreuna cu ligamentul
incrucisat posterior , sau LIP. Aceste ligamente sunt bine ancorate pe femur si a tibie, pentru a forma o
structura incrucisata in genunchi, care impiedica deplasarea oaselor, inainte sau inapoi.
Ligamentul incrucisat anterior (LIA) este cel mai frecvent afectat ligament al genunchiului. Anual sunt
estimate 200.000 de cazuri de leziuni ale LIA, cu 100.000 de cazuri de reconstructie ale LIA efectuate
anual. In general, accidentarile care se lasa cu leziuni ligamentare la genunchi este mai mare la
persoanele care practica sport cu risc ridicat, cum ar fi baschet, fotbal si schi.
Aproximativ 50 % din leziunile LIA apar in asociere cu afectarea meniscului, cartilajului articular, sau alte
ligamente. In plus, pacientii pot avea leziuni si pe suprafata cartilajului. Acestea pot fi observate pe o
imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) .
Accidentarile LIA sunt, de obicei, legate de sport. Cu toate acestea, entorsa, intinderea sau ruperea LIA-
ului poate fi cauzata si de stresul fizic repetitiv, cum ar fi excesul de pivotare sau rasucire a genunchiului.
Leziunea ligamentelor incrucisate poate sa nu determine durere. Mai degraba pacientul poate sa auda
doar un zgomot in articulatie iar piciorul se indoaie la tentativa de a sta in ortostatism (in picioare),ca
urmare a lipsei de stabilitate.

Cauze
Se estimeaza ca 70 la suta din leziunile LIA apar prin mecanisme fara contact direct, in timp ce 30 la suta
apar ca rezultat al contactului direct cu un alt jucator sau obiect.
Mai multe studii au aratat ca sportivii de sex feminin au o incidenta mai mare a LIA decat sportivii de sex
masculin.Acest lucru se datoreaza diferentelor de conditie fizica, forta musculara si de controlul
neuromuscular.
Imediat dupa accident, pacientii prezinta de obicei dureri si edem, iar genunchiul se simte instabil. In
termen de cateva ore dupa ruptura LIA, pacientii prezinta umflarea genunchiului, pierderea mobilitatii,
durere sau sensibilitate de-a lungul liniei articulare si disconfort in timpul mersului.
Leziunile ligamentului apar atunci cand articulatia genunchiului este flectata si rotata ( sansele de
accidentare sunt mai mari cand aceste miscari se asociaza ), sau in cazul unui contact dur: piciorul este
fixat la sol si o forta brusca loveste din exterior genunchiul intins sau usor flectat ( lovitura din partea unei
persoane sau a unui obiect ) .
Lezarea acestui ligament apare frecvent la cei care practica un sport ce presupune schimbari rapide de
directie, opriri si alergari repetate sau aterizari din saritura, precum fotbal, rugby, baschet, ski, gimnastica,
arte martiale.
Ratarea unei trepte la coborarea scarilor sau pasitul intr-o groapa poate genera de asemenea lezarea
ligamentului incrucisat anterior.
Rezistenta ligamentului incrucisat anterior devine mai mica odata cu inaintarea in varsta, lucru valabil
pentru orice alta parte a corpului. Astfel, rupturile apar mai usor la persoanele cu o varsta mai mare de 40
ani.

Examinarea de catre medic
Cand un pacient cu o leziune LIA se prezinta la medic, acesta ii va efectua o evaluare clinica si i se poate
recomanda o radiografie pentru a evidentia si o posibila fractura. Medicul poate cere, de asemenea, o
imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) pentru a evalua LIA si pentru a verifica celalate ligamente ale
genunchiului, meniscurile, sau cartilajul articular.

In plus fata de efectuarea de teste speciale pentru identificarea leziunilor de menisc si altor ligamente de
la genunchi, medicul va efectua de multe ori testul Lachman pentru a vedea daca LIA este intact.
Daca LIA este rupt tibia are o miscare catre anterior fata de femur mai mare decat la genunchiul sanatos.
Un alt test pentru a verifica prejudiciul LIA este testul de pivot shift. In acest test, daca LIA este rupt, tibia
se va duce inainte genunchiului cand acesta este in pozitie complet dreapta si apoi se va deplasa inapoi
in pozitia corecta in raport cu femurul cand genunchiul este indoit la 30 de grade.

Istoria naturala
Evolutia naturala a unei leziuni LIA fara interventie chirurgicala, variaza de la pacient la pacient si depinde
de nivelul de activitate al pacientului, gradul de lezare si instabilitate simptomatica.
Prognosticul pentru un LIA, partial rupt, este de multe ori favorabil, necesitand recuperare, aproximativ
trei luni. Cu toate acestea, unii pacienti cu leziuni partiale LIA, pot avea inca simptome de instabilitate.
Rupturile complete de LIA pot avea un rezultat mai putin favorabil. Dupa o ruptura completa de LIA
majoritatea pacientilor sunt incapabili sa practice sporturi care necesita miscari de pivotare pe piciorul
afectat,dar exista si pacienti care prezinta instabilitate a genunchiului la mers. Exista unele persoane, un
numar mic, care pot practica sport fara nici un simptom de instabilitate. Aceasta variabilitate este legata
de severitatea initiala leziunii genunchiului, precum si solicitarile fizice ale pacientului.
Aproximativ jumatate din leziunile LIA apar in asociere cu afectarea meniscului, cartilajului articular sau a
altor ligamente. Daune secundare pot sa apara la pacientii care au episoade repetate de instabilitate din
cauza leziunii LIA. Cu instabilitate cronica, pana la 90 la suta dintre pacienti vor avea leziuni ale
meniscurilor dupa o reevaluare la 10 ani de la leziunea initiala. Similar, prevalenta leziunilor cartilajului
articular creste cu pana la 70 la suta la acestia.
Tratament nonchirurgical
In tratamentul nonchirurgical, kinetoterapia progresiva poate aduce genunchiul intr-o stare aproape de
normalitate.Este important si educarea pacientului cu privire la modul de a preveni instabilitatea. Acest
lucru poate fi completat cu utilizarea unei orteze mobile de genunchi. Cu toate acestea, multi oameni care
aleg sa nu aiba o interventie chirurgicala ar putea avea leziuni secundare la genunchi din cauza
episoadelor de instabilitate repetitive.
Tratamentul chirurgical este de obicei recomandat in leziunile combinate (leziuni LIA, in combinatie cu
alte leziuni la genunchi). Tratamentul nonchirurgical al leziuni LIA izolate, poate fi de succes sau poate fi
indicata la pacientii cu:
cu leziuni partiale si nici un simptom de instabilitate
cu leziuni complete si nici un simptom de instabilitate la genunchi in timpul activitatilor sportive de
intensitate mica, si care sunt dispusi sa renunte la sporturile de intensitate mare
persoanele care fac munca manuala usoara sau traiesc un stil de viata sedentar
cei ale caror cartilaje de crestere sunt deschise (copii)
Tratament chirurgical
Leziunile LIA nu sunt de obicei reparate folosind sutura, pentru ca LIA-urile reparate au fost, in general,
interventii esuate in timp. Prin urmare, ruptura de LIA se inlocuieste cu o grefa substituita din tendon.
Grefele utilizate n mod obisuit, pentru a inlocui LIA includ:
autogrefa tendonului patelar (autogrefele vin de la pacient)

autogrefa de tendon semitendinos si gracilis ( cea mai frecventa metoda utilizata)

autogrefa de tendon cvadriceps
allogrefa (luata de la un cadavru) tendonului patelar, tendonul lui Ahile, semitendinosului, gracilis, sau
tendonul tibial posterior.
Pacientii cu reconstructie chirurgicala a LIA, au o rata de succes pe termen lung de 82- 95 la suta.
Instabilitati recurente si insuficienta grefei sunt observate la aproximativ 8 la suta dintre pacienti.
Scopul reconstructiei LIA prin interventii chirurgicale este de a preveni instabilitatea si de a restabili
functia ligamentului rupt, creand astfel un genunchi stabil. Acest lucru permite pacientului sa revina la
activitatile sportive anterioare accidentarii. Exista anumiti factori pe care pacientul trebuie sa i ia in
considerare atunci cand se decide pentru sau impotriva interventiei chirurgicale de LIA.
Pacientii
Pacientii adulti ce practica sport sau au locuri de munca care necesita multa forta sau munca manuala
grea, sunt candidati pentru interventie chirurgicala. Activitatile de zi cu zi,si nu varsta, ar trebui sa fie luate
in considerare pentru stabilirea oportunitatii interventiei chirurgicale.
Copiii mici sau adolescenti care au leziuni LIA, o interventie chirurgicala de reconstructie LIA poate fi un
risc in dezvoltarea fizica a acestora. Medicul poate amana operatia pana cand copilul este mai aproape
de maturitatea scheletului, sau, chirurgul poate modifica tehnica de chirurgie LIA pentru a reduce riscul
afectarii cartilajului de crestere.
Un pacient cu o ruptura LIA si instabilitate semnificativa a genunchiului, prezinta un risc mai mare de a
produce leziuni secundare si de aceea trebuie luata in considerare o reconstructie a LIA.
Procentual: 50 la suta dintre pacientii cu leziuni LIA ,au asociate si leziuni de menisc, 30 la suta leziuni
are cartilajului articular, 30 la suta leziuni ale ligamentelor colaterale, capsula articulara. Triada nefericita
este frecvent observata la jucatorii de fotbal si schiori, si reprezinta leziuni ale LIA,ligament colateral
medial si menisc medial.
Optiuni chirurgicale
Autogrefa de tendon patelar.Treimea medie a tendonului patelar al pacientului, impreuna cu un
fragment de os din tibie si rotula este utilizat in autogrefa de tendon patelar. Uneori sunt denumite de unii
chirurgi ca standardul de aur pentru reconstructie LIA, si este adesea recomandat pentru sportivii de
performanta si pacientii a caror locuri de munca nu necesita o suprasolicitare a genunchiului.
In studiile care au comparat rezultatele tendonului patelar si tendoanele labei de gasca autogrefa cu
tendon semitendinos si gracilis, rata de esec pentru grefa a fost mai mica in grupul tendonului patelar (1,9
la suta comparativ cu 4,9 la suta).
In plus, cele mai multe studii arata rezultate egale sau mai bune in ceea ce priveste testele postoperatorii
pentru laxitate a genunchiului (Lachman, sertar anterior si teste instrumentare), atunci cand este folosita
grefa tendon patelar in comparatie cu altele. Cu toate acestea, autogrefele de tendon patelar au o
incidenta mai mare de dureri postoperatorii (durere in spatele rotulei), disconfort si alte probleme.
Capcanele autogrefei de tendon patelar sunt:
durere postoperatorie in spatele rotulei
dureri de genunchi generalizate
risc usor crescut de rigiditate a genunchiului postoperator
risc scazut de fractura de rotula

Autogrefa din tendonul semitendinos si gracilis. Tendonul semitendinos care se afla pe partea
interioara a genunchiului este utilizat in crearea autogrefei de tendon hamstring pentru reconstructie de
LIA. Unii chirurgi utilizeaza un tendon suplimentar, gracilis, care este atasat mai jos de genunchi in
aceeasi zona. Cei care sustin autogrefa Hamstring spun ca sunt mai putine probleme de recoltare a
grefei, comparativ cu autogrefa de tendon patelar, si anume:
mai putine probleme legate de dureri de genunchi anterioare sau dureri generalizate de genunchi
postoperator
mai putine probleme de rigiditate a genunchiului postoperator
incizii mai mici
recuperare mai rapida
Functia grefei poate fi limitata de puterea si tipul de fixare in tunelele osoase, deoarece grefa tendonul
semitendinos si gracilis nu are prize osoase. Dar ramane totusi metoda cea mai des utilizata pentru
reconstructia LIA


Despre ligamentul incrucisat anterior (LIA)
Ligamentul incrucisat anterior (LIA) reprezinta o fasie de tesut conjunctiv care uneste portiunea posterioara a
genunchiului cu partea anterioara a tibiei, conform datelor publicate de medicul primar in medicina sportiva, Dr.
Alin Popescu. Acest ligament reprezinta una din cele patru benzi mari ale genunchiului, alaturi de ligamentul
incrucisat posterior (LIP), ligamentul colateral medial (LCM) si colateral lateral (LCL). Aceasta structura asigura
stabilitatea genunchiului in miscarile de rotatie a tibiei, controleaza deplasarea anterioara a tibiei in timpul flexiei
genunchiului, impiedica hiperextensia genunchiului.
Care sunt cauzele rupturii ligamentului incrucisat anterior?
De cele mai multe ori, rupturile de ligament incrucisat anterior rezulta din traumatismele suferite de pacient la
nivelul genunchiului in timpul activitatilor sportive, atat in cazul sportivilor de performanta, cat si in cazul
amatorilor.
Aproximativ 75% dintre cei care se prezinta la medic cu simptomele care denota existenta leziunii ligamentului
incrucisat anterior, au simtit durere in urma unor intinderi exagerate care presupun suprasolicitarea articulatiei
genunchiului, schimbarii spontane a directiei in timpul activitatilor sportive, miscari bruste. Specialistii afirma ca
50% dintre cei care sufera de aceasta afectiune au simtit o senzatie de trosnitura in momentul accidentarii.
Totodata, putem spune ca ruptura ligamentului incrucisat anterior se intalneste mult mai frecvent decat ruptura
ligamentului incrucisat posterior, dar se asociaza cu alte leziuni ale celorlalte ligamente aflate in componenta
articulatiei genunchiului (cele trei ligamente din componenta articulatiei genunchiului), cum ar fi rupturile de
cartilaj. Acest fapt face cu atat mai dificile tratamentul si recuperarea, cu cat rupturile de ligament sunt
identificate la mai multe elemente ale structurii genunchiului.
Conform ghidului pacientului scris de medicului primar ortoped, Dr. Vlad Predescu: datorita violentei
traumatismului, pe langa ruptura ligamentului incrucisat anterior (LIA) se pot leza meniscurile, ligamentele
colaterale, ligamentul incrucisat posterior sau cartilajul articular. Cu cat leziunea este mai complexa, cu atat
recuperarea pacientului este mai dificila.Cele mai frecvente activitati sportive in care ne putem rupe ligamentul
anterior sunt fotbalul, skiul, basketul, tenisul si luptele de contact.
Tratamenul rupturilor de ligament incrucisat anterior
In acelasi ghid al pacientului, mentionat mai sus, se arata ca kinetoterapia intensa este cheia succesului dupa
interventia chirurgicala (in cazul in care este necesara o interventie de acest fel), indiferent de varsta, nivel de
activitate sau tehnica folosita. Se prefera ca acest proces sa inceapa chiar inainte de interventia chirurgicala,
pentru a pregati pacientul atat din punct de vedere fizic, cat si psihologic. Imobilizarea prelungita si repausul
dupa evenimentul acut pana la interventia chirurgicala duce la atrofia severa a cvadricepsului, iar recuperarea
post-interventie va fi mai dificila.
Programul de recuperare poate fi efectuat si acasa, fiind recomandat de kinetoterapeutul care va asista pe
durata tratamentului de refacere. In cadrul clinicii de recuperare sportiva si medicala Kinetic Sport & Medicine,
pacientii pot beneficia atat de aparatura si dotari ultramoderne, cat si de metode inovatoare de tratament care
si-au dovedit eficenta. De asemenea, in cadrul clinicii noastre, puteti beneficia de suportul specialistilor
kineoterapeuti, care va vor sprijini pe parcursul intregului tratament individualizat de recuperare.
In cazul rupturilor de ligament, se poate vorbi de o recuperare completa dupa o perioada de aproximativ sase
luni. Doar dupa parcurgerea acestei perioade de recuperare, activitatile sportive pot fi reluate fara riscuri. Alte
activitati fizice, precum plimbatul cu bicicleta sau alergatul usor, pot fi practicate si dupa aproximativ trei luni,
desigur dupa o evaluare a starii pacientului de catre medic sau kinetoterapeut.
Sportivii de performanta se recupereaza in general mai repede decat cei recreationali, datorita nivelului de
antrenament. In general, recuperarea este considerata completa odata cu:
flexia si extensia totala a genunchiului;
disparitia edemului;
disparitia durerii;
refacerea a minim 90% din forta cvadricepsului;
diferenta de circumferinta a coapsei fata de membrul neoperat este de cel mult 1 cm;
proprioceptie restabilita (echilibrul postural).
Sursa: http://www.chirurgortoped.ro/assets/Uploads/Reconstructia_LIA.pdf