EPICONDILITA MEDIALĂ

Scheuleac Diana Elena, KMS, anul III, grupa 1135B

1. Definiţia bolii:
Epicondilita medială este o afecţiune cauzată de inflamaţia tendoanelor flexoare, la
inserţia pe epicondilul medial al humerusului şi caracterizată prin durere la nivelul
epicondilului medial. Această durere poate iradia către antebraţ şi pumn. Poate apărea din
cauza mişcărilor repetitive ale tendoanelor antebraţului.
Epicondilita medială este o leziune de suprasolicitare cauzată de un grip prea puternic a
crosei de golf sau a rachetei sau de mişcări repetitive ale pumnului.
2. Descrierea formei clinice:
Tabloul clinic al epicondilitei mediale este caracterizat de durere şi scăderea forţei
musculare. Durerea din epicondilita medială poate apărea brusc sau gradual.
- durerea apărută în porţiunea medială a cotului, uneori iradiată de-a lungul antebraţului
şi accentuată de anumite mişcări ale acestuia;
- redoarea cotului;
- slăbiciunea musculară la nivelul pumnului şi mâinii;
- parestezii la nivelul degetelor.
3. Descrierea stadiului evolutiv:
În literatura de specialitate au fost descrise 4 stadii ale epicondilitei:
- apariţia modificărilor inflamatorii care sunt reversibile;
- modificări ireversibile la nivelul muşchilor;
- apariţia fibrozei şi a calcificărilor.
4. Obiectivele de tratament:
- calmarea şi combaterea durerii;
- combaterea tensiunilor musculare şi a contracturilor;
- refacerea forţei musculare şi a rezistenţei;
- combaterea suprasolicitării locale;
- prevenirea recidivelor.
5. Metode şi mijloace de tratament:
- repaus: o perioadă de repaus este foarte importantă pentru a-i acorda leziunii un timp
de vindecare;
- gheaţa: se aplică gheaţă la nivelul cotului de 3 ori, timp de 20-30 de minute sau pentru
20 de minute la sfârşitul unei activităţi care solicită braţul.
- stretching-ul previne redoarea, contribuind la flexibilitatea muşchilor şi micşorând
ţesutul cicatriceal.
- kinetoterapia: exerciţiile de întărire a muşchilor antebraţului pot începe imediat ce
durerea a dispărut. Întărirea musculară va proteja tendonul lezat şi va preveni
reapariţia leziunii.
- medicaţia: frecvent, medicaţia antiinflamatorie poate ajuta în reducerea durerii.
- orteza: o orteză de contra-forţă reprezintă o bandă elastică ce se poartă la 1 sau 2 cm
sub nivelul cotului. Acest tip de orteză oferă compresiune la nivelul muşchilor
antebraţului, micşorând astfel forţa pe care tendoanele o transmit tendoanelor. La
 început, orteza trebuie purtată în permanenţă, dar pe măsură ce durerea scade în
intensitate, aceasta va fi necesară doar în timpul activităţilor care generează stress pe
membrul lezat.
6. Exerciţii:
1. Flexia pumnului cu rezistenţă: din ortostatism, cu ajutorul unei benzi înfăşurate în
jurul pumnului şi cu partea opusă aşezată sub picior, subiectul orientează palma în sus
şi îndoaie pumnul şi mâna în sus cât de mult poate. Mişcarea se repetă de 10-20 de ori,
de 2 ori pe zi. Acest exerciţiu poate fi de asemenea, realizat cu ajutorul unei gantere.
2. Extensia pumnului cu rezistenţă: din ortostatism, cu o bandă înfăşurată în jurul
pumnului şi cu partea opusă securizată sub picior, subiectul îşi va orienta palma în jos
şi va îndoi pumnul şi mâna în sus cât de mult poate. Mişcarea se repetă de 10-20 de
ori, de 2 ori pe zi.
3. Pronaţia/supinaţia antebraţului cu rezistenţă: din poziţie ortostatică, cu un baston în
mână, se vor executa mişcări uşoare de pronaţie şi supinaţie a antebraţului, subiectul
asigurându-se că doar antebraţul se mişcă şi cotul este fix. Mişcarea se repetă de 10-20
de ori, de 3 ori pe zi.
4. Stretching-ul flexorilor pumnului: cotul subiectului este întins, pumnul şi palma
trebuie să fie orientate în sus. Subiectul îşi prinde mâna la nivelul degetelor şi întinde
pumnul înapoi până când simte un stretch la nivelul antebraţului. Se menţine această
poziţie 15 secunde, se repetă de 5-10 ori, de 2 ori pe zi.
5. P.I.: ortostatism
- tragerea palmei pe lângă corp, revenire cu extensia cotului şi întoarcerea palmei spre
exterior. De la acest nivel se vor realiza flexii din articulaţia pumnului. 20 repetări.
6. P.I.: aşezat, cotul pacientului este sprijinit pe masa de terapie şi va strânge un prosop
menţinând 3 secunde la fiecare repetare (15 repetări).
7. P.I.: ortostatism, membrele superioare sunt întinse înainte.
- răsucirea unui baston.
8. P.I.: ortostatism; MS flectate din articulaţia cotului; cu ajutorul unei benzi elastice
aşezată la nivelul articulaţiei pumnului, subiectul va realiza abducţia orizontală a
antebraţelor (10 repetări).
9. P.I.: ortostatism, subiectul va ţine o plasă într-o mână, iar cu cealaltă mână va strânge
plasa şi o va trage spre el concomitent cu răsucirea antebraţului.
10. P.I.: pe genunchi, cotul pacientului este sprijinit pe masa de terapie; flexia antebraţului
pe braţ, revenire cu extensia cotului şi menţinere 5 secunde.