VERIFICARE PRACTICĂ REUMATOLOGIE – TURTUREAN FLORENTINA

POLICE IN Z

Poliartrita reumatoidă reprezintă o afecţiune a ţesutului conjunctiv cu manifestări

predominante la nivelul aparatului locomotor.
Caracterisitica bolii este inflamaţia cronică infiltrativ-proliferativă a sinovialei
articulare a extremitaţilor, în special a articulaţiilor mici. Fenomenele inflamatoare sunt
frecvent simetrice, persistente, centripede şi duc în timp la deviaţii, deformări şi
anchiloze. Boala este progresiv evolutivă, prezentând exacerbări şi remisiuni.

Descrierea formei clinice

Articulatii afectate : Tumefiere ,limitare dureroasă a mişcărilor pasive ,Scăderea
forţei musculare ,Hipotrofie musculară ,Contractură în flexie ,Deformări (tardiv)
Poliartrita reumatoida are mai multe etape, boala avansand de la mici inflamatii la
incetarea functionarii articulatiilor.

Etapa 1 - În acest moment, poliartrita reumatoida este intr-un stadiu incipient. Implica
inflamarea capsulei articulare si a membranei sinoviale. Apar primele simptome:
durerea, edemul (umflaturile) si rigiditatea articulara;
Etapa 2 - Înflamatia membranei sinoviale se agraveaza si provoaca leziuni cartilajului.
Pierderea mobilitatii devine din ce in ce mai accentuata;
Etapa 3 - În aceasta faza, poliartrita reumatoida devine severa. Cresc intensitatea
durerii si edemul, iar reducerea mobilitatii si a fortei musculare devine din ce in ce mai
prezenta. Incep sa se dezvolte deformatiile articulatiilor;
Etapa 4 - Reprezinta stadiul final al poliartritei reumatoide. Este momentul in care
inceteaza procesul inflamator, iar articulatiile nu mai sunt functionale. Durerea, umflarea
si rigiditatea se mentin si in aceasta etapa. Poate sa apara slabiciune muscularasi se
pierde mobilitatea articulatiei.

Obiectivele de tratament
 Combaterea durerii
 Menţinerea funcţionalităţii
 Menţinerea / refacerea mobilităţii articulare
 Menţinerea / refacerea forţei musculare, tonifiere musculară
 Recâştigarea / menţinerea abilităţii mâinii

Exerciții:
1. Mana pe masa cu fata palmara in jos, policele la marginea mesei, departeaza
policele, il duce inaintea planului celorlalte degete, rezistenta pe primul metacarpian.
2. Mana cu fata palmara in sus, flexia falangei proximale pe primul metacarpian,
policele este dus inauntru, rezistenta pe fata palmara a falangei I.
3. Mana cu fata dorsala pe masa se roteaza puternic policele si se opune bazei
degetului
4. Mobilizarea pumnului in flexie-extensie se face asociind un grad de inclinatie cubitala
Tonifierea cubitalului posterior – mobilizare activa contra rezistenta opusa de
kinetoterapeut.
5. mentinerea pensei police-digitale prin mobilizarea articulatiei trapezo-metacarpiene si
a indexului.
Mușchii: Scurt flexor al policelui,opozant al policelui,cubital posterior

EPICONDILITELE

Def. Epicondilitele sunt frecvent descrise ca fiind rezultatul unor activități atletice de
performantă, dar cel mai adesea apar în urma activităților uzuale zilnice, ca urmare a
suprasolicitărilor sau a microtraumatismelor repetate. În cele mai multe cazuri,
diagnosticul este ușor de stabilit.Tendinita înseamnă inflamația la nivelul tendoanelor.

Epicondilita mediala- cunoscută și sub denumirea de “cotul jucatorului de golf” - fiind

afectată partea medială (interioară) a cotului.

Tablou clinic:
 durere aparuta in portiunea mediala a cotului,uneori iradiata de-a lungul
antebratului si accentuate de anumite miscari ale acestuia
 redoare a cotului
 slabiciune musculara la nivelul pumnului si a mainii
 parestezii la nivelul degetelor
Muschii:
 rotund pronator
 flexor radiar al carpului
 palmar
 flexor ulnar al carpului superficial al degetelor

Obiective:
 Calmarea si combaterea durerii
 Combaterea tensiunilor musculare si a contracturilor
 Refacerea fortei muscularesi a rezistentei
 Combaterea suprasolicitarii locale
 Prevenirea recidivelor
Testul pentu depistarea epicondilitei mediale - Din pozitia sezanda, in timp ce
kinetoterapeutul palpeaza epicondilul medial al humerusului,antebratul subiectului este
dus pasiv in extensie, la fel si cotul. Testul este considerat pozitiv daca apare o durere
vie la nivelul epicondilului medial.

Epicondilita laterala- cunoscută și sub denumirea de “cotul tenismenului” - fiind

afectată partea laterală (exterioară) a cotului, fiind forma cea mai des întâlnită.

Tablou clinic:
Progresiv durerea se simte în timpul jocului şi la sfârşitul zilei. Debutul apare cel mai
adesea la dreapta (pentru dreptaci) şi începe cu o durere care iradiază de la faţa
antero-externă a cotului spre marginea externă a membrului superior, cel mai adesea
către antebraţ, apoi spre braţ. Această durere nu apare decât atunci când mişcările de
extensie şi de supinaţie, sunt cel mai adesea asociate. De aici rezultă o impotenţă
funcţională crescândă. Durerea dispare la repaus şi reapare la reluarea activităţii
sportive. Timpul de evoluţie este imprevizibil de apreciat. Se poate observa o vindecare
spontană sau o recidivare anuală.

Muschii
 scurtul supinator, prin fascicolul său superficial extensorul scurt radial al carpului
 extensorul comun al degetelor
 extensorul propriu al degetului mic
 cubitalul posterior, extensor al carpului

Obiective
 Calmarea si combaterea durerii
 Combaterea tensiunilor musculare si a contracturilor
 Refacerea fortei muscularesi a rezistentei
 Combaterea suprasolicitarii locale
 Prevenirea recidivelor

Teste specifice

Durere pe fata laterala a antebratului la extensia pumnului contra unei rezistente cu

cotul extins.

Durere pe fata laterala a antebratului la extensia pumnului contra unei rezistente cu

pumnul flectat.- Testul Cozen

Durere crescuta pe fata laterala a antebratului la extensia cotului contra unei rezistente
cu pumnul flectat.-Testul Mill
Durerea se exacerbeaza la miscarile de extensie si de supinatie asociate.
Durerea dispare in repaus si reapare la reluarea activitatilor.
Ipotenta functionala este crescanda si este direct proportionala cu intensitatea durerii.
Exercitii pentru epicondilita mediala si laterala

1.Extensia pumnului cu rezistenta

Cu o banda infasurata in jurul pumnului si cu partea opusa securizata sub picior,
orientati-va palma in jos si indoiti pumnul si mana in sus cat de mult puteti. Repetati
miscarea de 10-20 de ori, de 2 ori pe zi. Acest exercitiu poate fi, de asemenea, realizat
cu ajutorul unei gantere

2.Flexia pumnului cu rezistenta

Cu o banda infasurata in jurul pumnului si cu partea opusa securizata sub picior,
orientati-va palma in sus si indoiti pumnul si mana in sus cat de mult puteti. Repetati
miscarea de 10-20 de ori, de 2 ori pe zi. Acest exercitiu poate fi, de asemenea,
realizat cu ajutorul unei gantere.

3.Pronatia/supinatia antebratului cu rezistenta

Cu o gantera in mana si cu antebratul pe coapsa, executati miscari usoare de
pronatie/supinatie a antebratului. Asigurati-va ca doar antebratul se misca si cotul
este fix. Repetati de 10-20 de ori, de 2 ori pe zi.

4.Streching-ul flexorilor pumnului

Cu cotul intins, pumnul si palma trebuie sa fie orientate in sus. Prindeti-va mana la
nivelul degetelor si intindeti-va pumnul inapoi, pana cand simtiti un stretch la nivelul
antebratului. Pastrati aceasta pozitie pentru 15 secunde, repetati de 3-5 ori, de 2-3
ori pe zi.

5.Streching-ul extensorilor pumnului

Cu cotul intins, pumnul sip alma trebuie sa fie orientate in jos. Apasati pe palma
pana cand simtiti un stretch la nivelul muschilor antebratului. Pastrati aceasta pozitie
pentru 15 secunde, repetati de 3-5 ori, de 2-3 ori pe zi.
 UMĂR ACUT HIPERALGIC

Aspecte clinice
Tendinita calcară (calcifianta)
• depuneri de hidroxiapatită la inserţia muşchiului supraspinos - într-un context
general (maladia cu microcristale) sau localizat
• conform patologiei artritelor microcristaline din când în când se declanşază un
proces acut ce se manifestă cu umăr hiperalgic şi limitare funcţională
semnificativă
*in special pe supraspinos dar sunt afectati si ceilalti muschi ai coiful rotatorilor)
• m. supraspinos, subspinos , micul rotund , subscapularul alcătuiesc
coiful/manşeta rotatorilor cu rol deosebit în biomecanica umărului *activ, se
poate face miscare doar cu durere
Aceata afectiune netratata duce la umar blocat, tratamentul este ca la cel dureros
simplu.
Obiective
*in perioada acuta
-reducerea durerii
-reducerea edemului si a inflamatiei
-prevenirea potitiilor vicioase
*in perioada subacute
-reducerea +combaterea contracturilor
-mentinerea functionalitatii umarului

5 exercitii pt umar hiperalgic

• Tehnicile specifice de kinetoterapie

• Pendulari Codman
• Tehnici de facilitare propioceptivă
• Mobilizări (pasive, apoi active)

● imobilizarea braţului – în abducţie de 70 0 şi usoară flexie;

● izometrie usoaăa a membrului superior afectat – după dispariţia durerii (remisia

procesului inflamator);
 ● tehnicile de întindere capsulo – ligamentară bazate pe tracţiune şi apoi mobilizări
pasive analitice (tracţiune axială pe braţ, tracţiune în afară a capului humeral,
decoaptare glenohumerală, etc.) – în afara fazei acute;

● mobilizări active cu rezistenţă progresivă pe schema Kabat – diagonala 1 flexie;

● tehnica “hold relax” cu tensiune izometrică ce va creşte treptat realizându-se

relaxare musculară – când dureile aproape au disparut;

● mobilizări active cu rezistenţă (în special: deltoid, trapez, biceps şi coracobrahial

– muşchi ce asigură ascensiunea capului humeral);

● hidrokinetoterapia – chiar din fazele dureroase;

● exerciţii cu bastonul sau la spalier (scară fixă).

UMĂR BLOCAT

Aspecte clinice

• limitarea semnificativă/ absenţa mişcării în toate planurile la nivelul

umărului (flexie/extensie, abductie/adductie, rotatie interna/externa,
circumductie)

• absenţa durerii

• formele mixte: durere!!!

*Prezența durerii și al procesului inflamator;

*Deficit al mobilității de 65° pe mișcarea de flexie, 30° pe mișcarea de extensie, 100° pe

mișcarea de abducție și adducție, 30° pe mișcarea de rotație internă și 45° pe mișcarea
de rotație externă ;

*Forță musculară scăzută;

*Diminuarea stabilității;

*Afectarea activităților din viața cotidiană și profesională.

OBIECTIVE :
-combaterea durerii si a inflamatiei
-refacerea mobilitatii pe toate axele miscarii
-reintegrarea umarului in gestualitatea cotidiana
-integrarea umarului in lantul kinetic al membrului superior
Muschi afectati: pectoralul mare, ridicătorul scapulei și trapezul superior;
Mușchiul deltoid este hipoton

5 exercitii pt umar

-mobilizari pasive: pacientul in DD;bratele pe langa corp-kinetoterapeutul face prize cu

pulpa degetelor pe clavicular,imprimand o miscare in jos a capatului intern

- - exerciţii de „împingere a peretelui", aruncarea mingii, întinderea de benzi elastice.

- creşterea controlului neuromuscular normal, în toate planurile de mişcare.

- reluarea progresivă a activităţilor profesionale, sportive.

- pacientul în D.D. cu genunchii flectați, membrele superioare prind un baston de

capete, se duce bastonul în sus cu ridicarea ușoară a capului de pe sol, apoi revenire la
poziția inițială.

- in așezat pe un scaun, cu mâinile pe șolduri, pacientul execută ridicări ale umerilor.

- in așezat pe un scaun, pacientul face rotări ample ale umărului cu cotul în extensie.

✔ Exerciţiile se realizează lent, fără bruscări şi până la apariţia durerii;

✔ Exercițiile se vor desfășura pe toată amplitudinea de mișcare și până la apariția

pragului dureros.

UMĂR DUREROS SIMPLU

1)Def – periartrita dureroasa simpla, neanchilozanta, o consecinta a leziunilor

degenerative uneori prin calcifierea tendoanelor rotatorilor.

2)Aspecte clinice: - durere de umar in ADL-uri

-redoare articulara
-inflamatie

3)Obiective: - ameliorarea durerii

- reducerea inflamatiei

4) Muschii afectati: tendoanele muschilor m. superior(supraspinos, infraspinos,

subscapular, rot mic, deltoid, cap lung al bicepsului)
5)Testul Jobe(testul paharului gol) : pacientul face abd brat, aproximativ 90 grade,
antebratul in pronatie. Kinetoterapeutul cere pacientului sa mentina pozitia in timp ce
apasa usor pe antebratul acestuia.

6)Exercitii:

1- Pe inspir ridicari de umar, pe expir coborari de umar - x10 rep

2- Rotiri spre inainte si spre inapoi – x 10 rep

3- Anteductia umerilor cu retroductia umerilor. Poz se mentine 5 sec – x10 rep

4- Picioarele departate la niv umerilor. Mainile prind un prosop de capete. Se

incordeaza abdomenul. Pe inspir bratele se duc deasupra capului, pe expir se revine la
poz initiala - x10 rep

5- Picioarele departate, mainile pe langa corp, apuca de capete un baston. Alternativ cu

membrele sup. Se va face abd brat, incercand apropierea cat mai mult de ureche. Poz
se mentine 2-3 sec - x10 rep

UMĂR PSEUDOPARALITIC

1) Def – Ruptura tendoanelor muschilor rotatori (in special supraspinos)

2) Aspecte clinice: - durere

- redoare articulara
- impotenta functionala

3) Obiective: - ameliorarea durerii

-cresterea amplitudinii de miscare

4) Muschii afectati: supraspinos (in special, cu ruptura de tendon), mai rar

infraspinos, rot mic, subscapular
5)Testul apley: (pt amplitudinea de miscare a rot interne si externe) I – pacientul este
rugat sa palpeze zona dintre unghiurile scapulare interioare, pe rand, cu ambele brate.
II – pacientul este rugat sa impreuneze mainile la spate prin plasarea mainii opuse pe
deasupra capului (testul = pozitiv daca nu se poate efectua)

6)Exercitii: 1- Ortostatism, bastonul tinut la spate, apucat de ambele capete, se face

extensii umar - 10rep
2- Ortostatism, bastonul tinut la spate, apucat de ambele capete, se executa ridicari de
umar - x10 rep

3- Bastonul tinut deasupra capului, apucat de ambele capete, se face add cunun brat,
revenire, add cu celalalt brat cu revenire - x10 rep

4- Ortostatism, bratele abd 90 grade, coatele flectate 90 grade. Se fac rotiri spre interior
de umar cu mentinerea pozitiei in punctul maxim 2-5 secunde si revenire - x10 rep

5- Ortostatism, bratele abd 90 grade, coatele flectate 90 grade. Se fac add de brate,
incercand atingerea antebratelor cu mentinerea poz 2-5 sec. - x10rep

SPONDILOZĂ CERVICALĂ

Definiție - Prin spondiloza cervicală se înțelege degenerarea cronică odată cu vârsta a

discurilor intervertebrale care pot afecta în timp vertebrele cervicale. Această
degenerare duce la stresarea coloanei cervicale determinând producerea de osteofite și
degenerarea secundară a structurilor înconjurătoare.
Aspecte clinice :

-durerea care se raspandeste in umeri, brate, maini sau degete

-rigiditate dimineata la gat sau umar, sau o gama limitata de miscare
-amorteala a gatului sau umarului
-slabiciune sau furnicaturi in gat, umeri, brate, maini sau degete
-durere de cap resimtita in ceafa
-pierderea echilibrului
-dificultati la inghitire (Acest lucru este rar, dar poate aparea daca maduva spinarii este
comprimata.)

Obiective:
0 Combaterea durerii pentru ca pacientul să aiba un stil de viață cât mai normal;
1 Creșterea funcționalității articulare;
2 Creșterea tonusului și a rezistenței musculare;
3 Corectarea posturii și a aliniamentului corpului;
4 Îmbunătățirea controlului, echilibrului și a stabilității;
Mushii : sternocleidomastoidian , trapez, ridicator al scapulei
Teste pt coloana cervicala
Testul tractiunii: kinetoterapeutul se aplica o priza sub barbie, iar cealalta la nivelul
occiputului si trage capul subiectului in sus, tractionand coloana cevicala a acestuia.
Esre folosit pt pacientii care prezinta dureri din cauza comprimarii radacinii nervoase,
testul este considerat pozitiv daca aceasta manevra scade sau face ca durerea sa
dispara.
Testul Spurling:Subiectul roteste capul intr o parte apo in cealalta, in caest timp
kinetoterapeutul apica o presiune usoara in axul longitudinal al gatului, daca apare
durere in bratul inspre care s a inclinat capul, avem de a face cu o compresiune la
nivelul trunchiului brahial de acea parte.

Exercitii :
1.Masaj cervical, decontracturant, miorelaxant pentru a încălzi zona;

2.Așezat, mobilizări active-pasive pe toată amplitudinea de mișcare a capului: flexii,

extensii, înclinări laterale, rotații laterale și circumducții. 12 repetări-3 serii;

3.Așezat pe un scaun, pacientuL execută proiecția posterioară a capului cu bărbia în

piept.Se menție 3 scunde. 10 repetări-2 serii;

4.Ortostatism,rotiri înainte și ănapoi ale umerilor. 20 repetări-3 serii;

5.Ortostatism, ridicarea și coborârea umerilor lent. 20 repetări-3 serii

6.Așezat, apucarea unui baston de capete, se duce bastonul prin lateral sus, privirea
urmărește mâna de sus. 15 repetări-3 serii;
7.Patrupedie, se ridică un brat și un picior opus, gâtul rămâne drept în continuarea
spatelui. 15 repetări-3 serii;

SPONDILOZĂ LOMBARĂ

Definitie: Spondiloza lombara reprezinta uzura si degradarea discurilor si fatetelor

articulare din zona inferioara a spatelui. Discurile intervertebrale devin din ce in ce mai
subtiri, iar unele "ciocuri" osoase (numite osteofite) se pot forma la marginile
articulatiilor.

Aspecte clinice:
-durere care apare si dispare
-rigiditate spate dimineata
-durere care scade dupa odihna sau exercitii
-slabiciune sau amorteala in partea de jos a spatelui
-sciatica (durere usoara pana la intensa a piciorului)
-slabiciune, amorteala sau furnicaturi la nivelul spatelui, picioarelor sau talpilor
-dificultate in mersul pe jos.

Obiective:
- Combaterea durerii
-Creșterea funcționalității articulare;
-Creșterea tonusului și a rezistenței musculare (musc.abdominala, paravertebrala);
-Îmbunatatatirea cortrolului, echilibrului si a stabilitati.
Muschi: marele dorsal, trapez, muschii drepti abdominali (oblici extrni/interni)
Teste coloana lombara
Testul Lasegue: Subiectul relaxat, decubit dorsal. Examinatorul flecteaza intreg membru
inferior afectat, cu genunchiul extins, soldul rotat intern si usor addus, aplica o priza la
nivelul calcaiului. Ridicarea membrului se face pana subiectul acuza durere pe fata
posterioara a membrului sau in zona lombara. Daca durerea se supecteaza lombar este
vorba despre o hernie a dicului intervertebral.
Testul ,,soneriei” : semn radicular, percutia/apasarea pe punctul dureros paravertebral
situat la 2 cm de apofizele spinoase determina dureri pe tot traiectul nervului sciatic.
Exercitii:
1. Decubit dorsal, genunchii indoiti talpile pe sol, ducerea genunchi cat mai aproape de
piept cu ajutorul bratelor. 15 repetari/ fiecare membru.

2. Contractie de fesieri cu strangerea unei mingii intre genunchi si o minge intre palme.
Contractie 5 sec cu 5 repetari .

3. Basculari de bazin - spatele ramne in contact cu salteaua si se face o contractie de

fesieri. 10 repetari

4. Stand pe un scaun, aşezaţi-vă piciorul drept peste piciorul stâng şi mâna stângă pe
genunchiul drept. Răsuciți-vă spre lateral. Țineți apăsat timp de 10 secunde. Efectuați şi
pe partea opusă. Repetați această întindere de trei până la cinci ori pe fiecare parte de
două ori pe zi.

5.Decubit, cu mâinile în dreptul pieptului. Ținând umerii pe podea, îndoiţi si rotiți

genunchii, îndreptându-i pe o parte. Menţineți apăsat timp de cinci până la 10 secunde.
Reveniți la poziția iniţială. Repetați pe partea opusă. Repetați fiecare întindere de două
până la trei ori.
6. Decubit, bicicleta in aer . Inainte/inapoi

HERNIE DE DISC CERVICALĂ

1. Definiție:
Hernia de disc cervicală reprezintă una dintre cele mai frecvente patologii ale coloanei
cervicale.
Deși se consideră că hernia de disc cervicală, asemeni celei lombare, apare datorită
traumatismelor mai mici sau mai mari ale coloanei vertebrale, simptomele apar cel mai
adesea în mod spontan.
Durerea iradiată la nivelul membrelor superioare este principalul simptom al acesteia și
se însoțește frecvent de parestezii și furnicături la nivelul brațului, antebrațului și
degetelor mâinii, uneori putând apărea și scăderea forței musculare la acest nivel.

2. Aspecte clinice:
Din punct de vedere clinic evoluează în 3 faze:
 Faza I (dureroasă) apare de obicei acut în pusee, cu evoluție lent,
progresivă fără o cauză aparentă și se manifestă prin sindrom iritativ
intermitent.
Apare contractura musculară paravertebrală cu blocaj cervical și
apariția de poziții antalgice ale capului.
 Faza a II-a (de suferință neurologică) se manifestă prin sindrom
compresiv senzitiv care poate fi însoțit și de un sindrom compresiv
motor.
Se datorează compresiunii radiculare cervicale și se poate instala
progresiv, după mai multe pusee de faza I, sau brusc. Durerea este
intensă, localizată în regiunea cervicală posterioară și lateral, de unde
iradiază în umăr, braț, antebraț, până la nivelul degetelor. Durerea este
intensă, localizată în regiunea cervicală posterioară și lateral, de unde
iradiază în umăr, braț, antebraț, până la nivelul degetelor.
 Faza a III-a (de compresiune) a discopatiei cervicale se manifestă prin
sindrom compresiv medular cu mielopatie vertebrală cervicală sau apariția
sindromului simpatic cervical posterior. Apare în hernia mediană sau
paramediană și determină parapareze sau tetrapareze spastice cronic
progresive cu simptome senzitive medulare sărace.
3. Teste funcționale:
Testul Spurling
Subiectul înclină şi roteşte capul mai intâi într-o parte apoi în cealaltă. În acest
timp, examinatorul aplică o presiune uşoară în axul longitudinal al gâtului. Dacă
apare durere în braţul înspre care s-a înclinat capul, avem de-a face cu o
compresiune
la nivelul trunchiul brahial de acea parte.

Testul tracțiunii: Ameliorarea durerii prin tracțiune axială a capului în poziție

șezândă.
Testul abducției umărului: Subiectul abduce umărul sau eaminatorul îi abduce
pasiv, în așa fel încât palma sau antebrațul sa îi stea în cap.
Deoarece testul este folosit pentru pacienții care prezintă dureri de cauză
nervoasă, iar dacă această mișcare scade durerea, înseamnă că testul este
pozitiv și avem de a face cu o problemă la nivelul coloanei cervicale cum ar fi
hernierea discului intervertrebral.

4. Obiective
 Combaterea durerilor
  Scaderea presiunii exercitate la nivelul discului si nervului afectat
 Combaterea contracturilor de la nivel cervical, toracal, umăr.
 Tonifierea muschilor spatelui pentru a obtine o poziţie corectă a spatelui
şi a stabiliza coloana vertebrală pe termen lung.
5. Exerciții
 Așezat pe un scaun cu spatar, extensia capului
 Exerciții pentru lungul gâtului: relizarea dublei bărbii
 Înclinare stânga dreapta cu și fără rezistență
 Cu un prosop așezat la baza umerilor, se v-a realiza o rezistență în timp
ce pacientul v-a privii tavanul
 Decubit lateral, capul sprijinit pe braț se v-a realiza înclinarea laterală,
stanga/dreapta

HERNIE DE DISC LOMBARĂ

Se caracterizeaza prin ruperea inelului fibros de la marginea discului vertebral,

permitand hernierea materialului nucleului pulpos, care va interesa radacinile nervoase.

Dupa modul de severitate al conflictului disc-radacina nervoasa se descriu trei

stadii de hernie de disc lombara:

- stadiul 1 - cu iritatrea radacinii (durere pe traiect radicular);

- stadiul 2 – compresia radacinii (durere si parestezii pe traiect radicular cu modificari
ale reflexelor osteotendinoase);
- stadiul 3 - paralizia radacinii ( duereri, parestezii,  pareza/paralizie pe membrul
inferior).

Etiologie
Debutul HDl este brutal, legat de un factor declansator (efort fizic mare, frig etc) sau
insidios, progresiv.

Aspecte clinice

rahidian = vertebral ( durere , contractura musculara paravertebrala, tulburari de

statica vertebrala – scolioza, cifoza - si tulburari de dinamica vertebrala – limitarea
miscarilor de flexie, extensie , inflexiuni laterale);
radicular = suma semnelor si simptomelor ce exprima suferinta a una
sau mai multor radacini (durere radiculara , tulburari de sensibilitate si neuromotorii);
dural = semne cu expresie clinica rezultate din cresterea presiunii la care este
supus lichidul cefalorahidian;
miofascial = dureri localizate in tesutul moale, identificate la palpare;
 neuropsihic = totalitatea modificarilor comportamentale si de reactivitate
neuropsihica a bolnavului.

Principalele traicete radiculare la nivelul membrului inferior sunt:

L 2, L 3 – fata laterala si anterioara a coapsei, pana in treimea ei inferioara;
L4 – fata antero-externa sold, coapsa anterior ( de-a lungul muschiului croitor),
fata interna a genunchiului; este corelata cu reflexul osteotendinos rotulian;
L5 – fesa, fata posterioara a coapsei pana la capul peronelui, loja antero-externa a
gambei , in jurul maleolei externe , fata dorsala a piciorului pana la haluce si spatiul
interdigital I;
S1 – fesa, fata posterioara a coapsei pana in spatiu popliteu, fata posterioara
a gambei pana la nivelul tendonului achilian si calcaiului , ½ externa a plantei , ultimele
trei degete.

Aspecte clinice
   Hernia de disc L1 este situaţia în care discul intervertebral L1–L2 degenerat şi
herniat irită sau comprimă rădăcina L2. Din punct de vedere clinic, pacientul prezintă
anestezie pe faţa antero-internă a coapsei, cu durere în acelaşi teritoriu, şi deficit
motor al flexiei şi adducţiei coapsei. Ocazional, în herniile de mari dimensiuni, se
poate asocia un sindrom de coadă de cal, la deficitele motorii şi senzitive adăugându-
se şi tulburări sfincteriene.
   Hernia de disc L3: discul L3–L4 determină simptomatologia specifică rădăcinii L4,
respectiv deficite senzitive sau sindrom algo-parestezic la nivelul feţei anterioare a
gambei, crestei tibiale, feţei mediale a plantei şi feţei mediale a halucelui.
   Hernia de disc L4 antrenează cortegiul de simptome secundare comprimării
rădăcinii L5  (sindrom algo-parestezic organizat la nivelul feţei posterioare a fesei,
feţei postero-laterale a coapsei, fosei poplitee, feţei externe a gambei, feţei dorsale a
plantei).
   Hernia de disc L5 determină simptome prin comprimarea rădăcinii S1. Teritoriul
afectat cuprinde faţa posterioară a coapsei, fosa poplitee, faţa posterioară a gambei,
regiunea calcanee şi maleolară externă, marginea externă a piciorului şi ultimele
degete.
Teste

 ridicarea piciorului drept

 un semn de tensiune pentru rădăcina nervoasă L5 și S1
 tehnică
 se poate face așezat sau culcat
 reproduce durerea și parestezia la picior  la 30-70 grade flexia
șoldului
 sensibilitate / specificitate
 cea mai importantă și predictivă descoperire fizică pentru
identificarea cine este un bun candidat la operație
 SLR contralaterală
 ridicarea dreptului încrucișat este mai puțin sensibilă, dar mai specifică
 Semn Lesegue
 SLR agravată de dorsiflexia forțată a gleznei
 Semn cu coarda de arc
 SLR agravată de compresie pe fosa poplitee
 Testul Kernig
 durerea reprodusă cu flexia gâtului, flexia șoldului și extensia piciorului
 Testul Naffziger
 durerea reprodusă prin tuse, care este instigată de pacientul culcat în
decubit dorsal și aplicarea de presiune pe venele gâtului
 Testul Milgram
 durerea reprodusă cu creșterea dreaptă a piciorului timp de 30 de
secunde în decubit dorsal

Tratamentul
Obiectivele kinetice generale
• calmarea durerii;
• normalizarea flexibilităţii ţesuturilor moi, reducerea contracturii musculare;
• normalizarea mobilităţii articulare;
• stabilirea unui regim de exerciţii eficient, pentru a obţine un grad de
funcţionalitate maxim pentru pacient.
• educarea bolnavului in sensul acordarii importantei juste durerii sale lombo
sacro-fesiere;
• profilaxia activa a recidivelor;
• reducerea riscurilor de complicatii radiculare a sindromului dureros lombar.
Exercitii

1. – din decubit dorsal cu genunchii flectati la 90 de grade , talpile pe pat.

Se incearca impingerea cu forta a genunchiilor in sus in timp ce kinetoterapeutul se

opune miscarii , tot timpul partea lombara ramanand in contact cu patul;

2. – aceasi pozitie de plecare , pacientul ridica capul umerii si trunchiul , bratele intinse
anterior , pana cand palmele ajung deasupra genunchilor.Se revine si se repeta.

3. – din pozitie de cvadripedie pentru corectarea lordozei lombare , se "suge" puternic

abdomnenul si se mentine. Se relaxeaza si se repeta.

4.– decubit dorsal , genunchii flectati la 90 de grade , lipiti unul de altul , pacientul
incearca sa ii duca lateral spre panul patului.
5. – aceeasi pozitie de plecare , bolnavul isi trage cu forta genunchii la piept, iar
terapeutul se opune

Programul Williams :cuprinde urmatoarele exercitii repartizate in doua faze:

A. In prima faza:
-decubit dorsal , flexia-extensia genunchiilor;
-decubit dorsal , se trage cu mainile un genunchi la piept pana se atinge genuchiul cu
fruntea, apoi celalat genunchi;
-acelasi exercitiu , dar se executa simultan cu ambii genunchi;
-decubit dorsal , cu mainile sub cap , se trage un genunchi cat mai mult spre piept , apoi
celalalt , finalizand cu ambii genunchi concomitent;
-decubit dorsal cu bratele ridicate la verticala , pe langa cap , genunchii flectati la 90 de
grade , talpile pe pat.

in aceasta pozitie se impinge zona lombara spre pat , se contracta abdominalii si se

basculeaza sacrul inainte.

Exercitiile se executa in serii de repetari al caror numar se stabileste in functie de

pacient.

B. In faza doua a programului Williams:

-decubit dorsal cu genunchii flectati , talpiile pe pat , se apleaca ambii genunchi

lipiti spre dreapta si spre stanga pana ating suprafata patului;

-decubit dorsal , se ridica alternativ calcaiul si se aseaza pe genunchiul opus si

din aceasta pozitie se abduce coapsa pana atinge suprafata patului;

-decubit dorsal , se ridica alternativ fiecare membru inferior al genunchiului

extins;

-din ortostatism , genoflexiuni cu mainile sprijinite pe spatarul unui scaun, spatele

se mentine perfect drept , calcaiele lipite pe sol;

-pozitia de „cavaler servant” , corpul aplecat spre inainte si sprijin cu mainile pe

sol; se intinde genunchiul de sprijin executand si o balansare care intinde muschiul
psoas-iliac.

SPONDILITĂ ANCHILOZANTĂ
 Definitie: este o boala inflamatoare cronică care interesează predominant coloana
vertebrală, dar şi articulaţiile periferice, caracteristica majoră a bolii fiind afectarea
precoce a articulaţiilor sacroiliace. Deseori pacienţii cu spondilită dezvoltă şi manifestări
extraarticulare: uveita, afectarea tractului gastrointestinal, afectare cardiovasculară,
pulmonară sau renală.

Aspecte clinice :

 durere de spate: este cel mai intalnit simptom. Este o durere de spate care te
poate trezi noaptea din somn. Dimineata insa, durerea se amelioreaza pe
masura ce faci miscare. Durerea este localizata in partea lombara joasa si poate
iradia in zona feselor, in zona posterioara a coapsei, dar nu mai jos de genunchi.
 durere de gat in zona cervicala: gatul este dureros si rigid.
 durere a articulatiilor periferice: maini, picioare (genunchi, umeri, glezne,
tendonul lui Ahile, zona calcaiului). Inflamatia si durerea pot fi localizate si la
nivelul soldurilor, umerilor, genunchilor, gleznelor, degetelor. De mentionat este
faptul ca acest tip de durere limiteaza mobilitatea pacientului.
 dureri in zona bazinului: poate durea foarte tare in aceasta zona, pentru ca exista
multe insertii pe zonele de oase ale bazinului.
 dureri in zona toracica: astfel de dureri pot fi simptome ale mai multor boli. Dar
daca durerea persista si daca se manifesta doar dimineata si noaptea
diagnosticul de spondilita anchilozanta trebuie avut in vedere.
 dactilita: manifestarea articulara a bolii se poate observa si in urma umflarii unui
deget de la picioare (deget umflat, rosu, dureros).
 cresterea oaselor (fuziune osoasa): afecteaza activitatile zilnice. Cutia toracica
poate fuziona, ceea ce limiteaza expansiunea normala a pieptului si poate face
dificila respiratia pacientului.
 roseata ochiului, durere oculara (iritis, uveita): 30-40% dintre pacientii
diagnosticati cu spondilita anchilozanta pot fi afectati de o boala inflamatorie a
ochilor (roseate ochiului, disconfort, sensibilitate la lumina, vedere slabita).
 umflarea articulatiilor: pot aparea umflaturi de articulatii (mai ales genunchiul). De
altfel acest simptom (genunchi umflat, glezna umflata) poate da un indiciu asupra
bolii, daca aceasta debuteaza in copilarie sau adolescenta.
 rigiditate: se imbunatateste odata ce pacientul face miscare.
 rigiditate matinala: articulatiile afectate se resimt mai ales dupa ce persoana se
da jos din pat sau face un dus cald.
 majoritatea pacientilor se plang de pusee dureroase, episoade in care
simptomele se agraveaza.
 postura inclinata.
 pierderea flexibilitatii coloanei vertebrale.
 fracturi de compresie.
 febra.
 pierderea poftei de mancare.
 oboseala
 Obiective:

 ameliorarea durerilor
 mentinerea sau imbunatatirea mobilitatii articulare
 asuplizarea musculaturii paravertebrale, a muschilor pectorali, adductori ai
soldului si ischiogambieri
 tonifierea musculaturii paravertebrale, muschiului iliopsoas, muschilor fesieri,
muschiului cvadriceps si muschilor abdomina
 mentinerea capacitatii functionale pulmonare
 ameliorarea calitatii vietii pacientului.

Testul Schober: Miscarea limitata a coloanei vertebrale lombare este un simptom al

spondilitei. Testul Schober masoara gradul de flexie lombara in directia in care pacientul
se apleaca ca si cum ar atinge degetele de la picioare. Pierderea progresiva a miscarii
spinarii este corelata cu constatarile radiografiilor.

Testul Gaenslen: Durerea sacroiliaca se gaseste adesea in stadiul incipient al

spondilitei. Manevra lui Gaenslen subliniaza articulatiile sacroiliace. Cresterea durerii in
timpul acestei manevre ar putea indica o boala articulara.

1. in sezand pe un taburet sau chiar pe podea cu spatele la un perete se cauta

contactul prin sacru,omoplati si baza craniului, deruland coloana de-a lungul zidului de
jos in sus

2. se executa miscari de retropulsie(dat pe spate) a capului, inclinatii laterale si rotatii,

toate din pozitia de asezat pe un scaun fara spatar, cu spatele la perete (retropulsia
capului se face contra rezistentei opusa de perete)

3. se executa miscari de inclinare laterala asociate cu miscari de extensie globala a

coloanei si extensia soldurilor (aplecare pe spate)

4. Exercitii de respiratie: importante in primele stadii ale bolii, dar trebuie efectuate pe
toata durata evolutiei bolii, se insista pe exercitiile de respiratie toracala (inspire
prelungit cu mentinerea aerului in plamani si apoi expir sacadat) si de respiratie
abdominala (inspir profund cu distensia abdomenului)

5. Stat pe burta in sprijin pe antebrate (pozitia sfinxului)

COXARTROZA

Atitudinea caracteristica: - flexum de sold si rotatie externa

Aspect clinice(unde apare durerea)
-durerea = principalul motiv al consultaţiei medicale
-cea mai specifică: la nivelul plicii inghinale
-iradiere: faţa anterioară (antero-internă) a coapsei
-resimţită la nivelul genunciului
-durerea creste la efort; calmată în repaus
-durerea influenţează activităţile cotidiene, mersul

Obiective: -combaterea durerii;

-cresterea gradului de coordonare si echilibru in mers;
-asigurarea unei bune stabilitati a soldului;
-asigurarea unei mobilitati functionale;
-evitarea instalarii unor atitudini vicioase.
Muschii afectati: m. psoas, m. cvadriceps, m fesierii,

Teste(min 3)- Testul Patrick- subiectul stă în decubit dorsal cu piciorul membrului de
testat aşezat deasupra genunchiului celuilalt membru.Examinatorul duce pasiv
genunchiul membrului testatînspre masă.
Testul este negativ dacă acesta atinge masa sau ajunge lanacelaşi nivel cu celălalt
genunchi.
Testul este pozitiv dacă nu se întâmplă lucrul acesta, indicând o contractura a
iliopsoasului, patologie la nivelul şoldului sau o afectare a articulaţiei sacro-iliace.
Testul Trendelenburg- subiectul în stând este rugat să îşi ridice de pe sol piciorul
membrului afectat. În mod normal, în sprijin unipodal, pelvisul de partea opusă trebuie
să se
ridice, dacă acest lucru nu se întâmplă şi piciorul cade pe sol, testul este pozitiv
indicând o slabiciune a abductorilor şoldului, a fesierului mediu sau un şold instabil.
Testul Thomas (testarea contracturii iliopsoasului)- subiectul în decubit dorsal.
Examinatorul observă dacă este prezentă o hiperlordoză lombară, comună în cazurile
de contractura a iliopsoasului. Examinatorul flectează genunchiul opus părţii
contracturate şi subiectul îl menţine la piept, prin apucarea cu mâinile. Testul este
pozitiv dacă la nivelul membrului testat (cel care
a rămas extins pe masă) apare o flexie a şoldului.

Exercitii stadiul 2:
1.Din ortostatism, cu spatele la perete, pacientul flectează CF cu genunchiul
flectat, trăgând coapsa la piept;
2.Din poziţia de fandare se intinde puternic psoas-iliacul (“întinderea inghinală”).
3. pacientul în DV cu bazinul fixat; se execută extensii CF cu/fără flectarea
genunchiului.
4. pacientul şezând pe scaun, flectează coapsa, se opune rezistenţă pe faţa anterioara
a coapsei.
5. pacientul în DD cu MI întinse şi abduse, rezistenţa se aplică pe faţa internă a
piciorului şi genunchiului; mişcarea se începe cu o inversie a piciorului şi apoi se
execută adducţie completă

Coxartroza stadiul 3 cu endoproteza:

 Contraindicatii: -flexia mai mare de 100
- Rotatiile interne si externe
- Adductia peste linia mediana
- Picior peste picior.

Exercitii:

1.Izometrie fesieri - 5 secunde.

2.Izometrii cvadriceps, 5-10secunde.

3.Ridicari genunchi din ortostatism (flexii G) nu mai sus de nivelul soldului. Mentinere 2-
3 secunde, revenire lenta.

4.Abductii sold din ortostatism pastrand aliniamentul slodului, genunchiului si piciorului.

Revenire lenta.

5.Extensii sold din ortostatism, mentinand trunchiul drept. Mentinere pozitie finala 2-3
secunde.

GONARTROZA

1. ASPECTE CLINICE
Atitudinea caracteristică:
- flexia
-deformații ale genunchiului (creștere în volum-tumefierea, inflamație, pensarea
la nivelul condilului femural și tibial intern duce la VARUS, EXTERN LA
VALGUS)
-stadiul 2, genu flexum
Durere
§ Principalul motiv pentru consultaţia medicală!
§ Descrisă adesea ca “difuză” la nivelul G
§ şi/sau mai intensă la nivelul compartimentului intern
§ La mers, la urcatul/coborâtul scărilor,
§ Calmată de repaus, nu trezeşte pacientul din somn (cu exceptia modificărilor
poziţionale)
 ó durere mecanică (non-inflamatorie !)
§ În cursul evoluţiei pot să apară episoade de activare inflamatorie:
a. Intensificarea durerii
b. Durere nocturnă
c. Prezenţa unui revărsat articular, abundent uneori

STADIUL I
In stadiul I, gonartroza este localizată intr-un singur compartiment articular( intern),
este stadiul debutului clinic dureros, al puseelor evolutive inflamatorii, întrerupte de
perioada de acalmie. (Potolire sau încetare temporară)
Se observă cum genunchiul este tumefiat, prezintă durere în timpul puseului
inflamator, reactioneaza dupa un effort mai important, dar in perioada de acalmie este
normal.
Radiografic, modificarile artrozice sunt limitate la comportamentul articular care sufera
clinic, iar cele ale structurii osoase sunt putin accentuate, spatial articular unilateral fiind
ingustat.
STADIUL I

STADIUL II
STADIUL AL II-LEA - este acela al artrozei generalizate la întreaga articulaţie.
- simptomatologia clinică este mai accentuată , durerile mai vii şi mai persitente, survin
la un interval de timp mai scurt şi la eforturi mai mici şi difuzează în întrega articulaţie.
Genunchiul rămâne tumefiat permanent.
- deviaţia axială preexistentă si accentuată
- amplitudinile maxime ale mişcărilor sunt dureroase şi uneori se schiţează un genu
flexum.
Posibilităţile funcţionale ale bolnavului sunt parţial limitate.
Radiografic - îngustarea spaţiului articular, osteofitoză, neregularitatea
contururilor, sunt predominante într-un singur compartiment.

STADIUL III
STADIUL AL III-LEA al gonatrozei complicate, invalidante.
- durerile survin la cea mai mică mişcare, limitând considerabil posibilităţile funcţionale
ale bolnavului.
- genunchiul este tumefiat şi dazaxat şi la dezaxare se supraadaugă laxitatea
ligamentară şi instabilitate, cauzată de agravarea invalidităţii.
- genu flexum este frecvent.
Radiografic extremităţile epifizare sunt deformate cu intense modificări de structură ,
pensare accentuată a interliniei , osteofitoză exuberantă.

2. OBIECTIVE
Combaterea dureri
Prevenirea instalării unui genu flexum ireductibil.
Echilibrarea forţei musculare a extensorilor şi flexorilor genunchiului.
Menţinerea / creşterea amplitudinii de mişcare.
Asigurarea stabilitaţii genunchiului.
 Refacerea controlului muscular dinamic pentru mers.
Combaterea problemelor circulatorii şi a hidrartrozei.

3. TESTE
Pentru evaluarea durerii liniei articulare se execută testul de stress în varus sau
valgus.
Se aplică stress pe articulaţie, se plasează degetele direct pe linia articulară
pentru analiza durerii; un “clanc” sugerează afectarea meniscului, crepitaţiile
indică afectarea cartilajului

4. 5 EXERCIȚII
- DV, flexia si extensia genunchiului, activ/activo-pasiv/ cu rezistenta pe miscarea
de extensie
- DD: Flexie si extensie a genunchiului, activ, cu rezistenta e miscarea de extensie
- DD, cu genunchii flectati, ridicari si cobarari de bazin , cu mentinere la capatul
miscarii
- DD, flexia soldului cu genunchiul extins si renenire, apoi cu usoara rezistenta.
- DD, cu gambele atarnate la marginea banchetei se realizeaza flexia si extensia
genunchilor
- asezat flexia/extensia genunchiului, apoi cu rezistenta in miscarea de extensie
- Asezat, pozitie flexia si extensia din sold, apoi cu rezistenta din partea
kinetoteraeutului/ saculet cu nisip/ scriete cu greutati
- stand de spalier apucat , ridicari pe varfuri
- stand lateral de spalier apucat abductii si adductii
- Urcatul și coborâtul scărilor.

GONARTROZA STADIUL 3, OPERATA , ENDOPROTEZA

Contraindicații
-- Exerciții cu încărcare a genunchiului
- Exerciții din ”pe genunchi„, patrupedie
- Genuflexiuni, fandări
- Flexia genunchiului > 120Grade
- Fizioterpaie
- Injectii in genunchi
- Adopte pozitii antalgice de flexum de genunchi.

GUTA
 Guta este o forma comuna si complexa de artrita caracterizata prin depozitarea
cristalelor de urat de sodiu pe articulatii. Boala poate afecta pe oricine si se
caracterizeaza prin atacuri bruste, severe, de durere, umflaturi, roseata si sensibilitate
la nivelul articulatiilor, adesea articulatia la baza degetelor de la picior.
Aspecte clinice:

 Durere articulara intensa. Guta afecteaza in mod obisnuit articulatia mare a

degetului mare, dar poate aparea in orice articulatie. Alte articulatii frecvent
afectate includ gleznele, genunchii, coatele, incheieturile si degetele. Articulatia
soldului, a umarului, cele sacroiliace, sternoclaviculare sau vertebrale cervicale
sunt rar afectate. Durerea devine din ce in ce mai severa, de obicei in cateva ore,
si de multe ori sfasietoare;
 stare continua de disconfort. Dupa disparitia celei mai severe dureri, unele
disconforturi comune pot dura de la cateva zile pana la cateva saptamani. Este
posibil ca atacurile ulterioare sa dureze mai mult si sa afecteze mai multe
articulatii;
 Inflamatie si roseata. Articulatiile afectate devin umflate, licitative, calde si rosii;
 Limitarea miscarii. Daca guta progreseaza,este posibil sa nu va puteti misca in
mod normal articulatiile.
Tumefactia, caldura locala, eritemul si sensibilitatea neobisnuita la palpare pot sugera
infectie.Uneori apar si febra, tahicardie, frisoane si stare de rau general.

Obiective:
- inlaturarea sau diminuarea durerilor articulare
- prevenirea deformarilor articulare
- indepartarea tofilor (umflaturilor)
- combaterea inflamatiilor
- combaterea sedentarismului

Metode de diagnosticare pentru guta:

● Analiza lichidului sinovial- Lichidul sinovial extras dintr-o articulatie afectata de guta
arata un lichid sero-citrin, cu numar crescut de leucocite (din care majoritatea sunt
neutrofile). Examenul lichidului sinovial la microscopul cu lumina polarizata arata
prezenta de cristale aciculare cu birefringenta negativa, caracteristice pentru aceasta
afectiune.
● Analize de sange- Analizele de sange facute la un pacient cu episod acut de guta
arata VSH crescut, fibrinogen, proteina C reactiva crescute, leucocitoza si trombocitoza.
Acidul uric seric poate fi crescut sau poate sa se incadreze in limitele normalului. Din
urina colectata pe 24 ore se determina uricozuria, care este crescuta chiar si in
conditiile unei valori normale a acidului uric seric.
● Analiza urinei- Testele de urina pot fi efectuate pentru ca medicul sa verifice
functionarea rinichilor.
● Radiografia- arata doar tumefactia partilor moi periarticulare in cazul primului atac
acut de guta
● Ecografia-Ultrasonografia sau ecografia musculoscheletala poate detecta cristalele de
acid uric intr-o articulatie sau in tofii gutosi.
● Tomografia computerizata care utilizeaza energie duala

Ex 1: stand cu manile pe solduri: aplecarea trunchiului in plan anterior cu ducerea

mainilor la ceafa cu inspir (1), revenire (2) cu expir de 10-15 ori cu pauza

Ex 2: decubit dorsal, pedalare in aer ca la bicicleta, in reprize scurte de 20-30 sec

fiecare, inercalate cu pauza de odihna

Ex 3: strangerea si desfacerea pumnilor timp de un min, miscarea se va face lent

Ex 4: decubit dorsal: flexii si extensii si rotatii ale gleznelor in ambele sensuri, se

executa de 20-30 de ori in fiecare sens, intercalate cu pauze de 20-30 sec

Ex 5: Mers pe partea exterioară a piciorului (25 - 35 de pași) și apoi și pe interior.

HALLUX VALGUS

Aspecte clinice: Hallux valgus reprezinta o afectiune a articulatiei metatarsofalangiene 1

a piciorului, fiind denumita popular “mont”. Aspectul piciorului este deformat, cu
devierea bazei halucelui spre interior si aparitia in dreptul articulatiei sale a unei
proeminente osoase dura la palpare (exostoza mediala sau montul propriu-zis).
Suplimentar, pe langa exostoza halucelui, pot aparea deformari asociate ale degetelor
2-5 si limitarea mobilitatii articulare.

 Disconfort fizic sau durere.

 Un sentiment de arsura.
 Roseata si umflaturi.
 Posibila amorteala.
 Dificultate de mers pe jos.
. Zona este înroșită, fierbinte, foarte dureroasă și îngreunează încălțarea.
Descierea stadiului evolutiv: Cu timpul, fără tratament, evoluția este progresivă,
spre agravare, însă ritmul diferă în funcție de formă:

• tipul juvenil sau congenital, apărut la vârsta adolescenței, care evolueaă mai
lent și devine simptomatic (dureros) spre vârsta de 40 ani,
 • tipul static, ce apare la perimenopauză și care o evoluție accelerată ce pot
duce la deformații la nivelul întregului picior. - prin respectarea măsurilor terapeutice
locale, având ca scop diminuarea durerilor, limitarea deformărilor prin mijloace
conservatoare pentru efectuarea activităților cotidiene, precum și a activităților
profesionale, putem obține o încetinire a progresiei bolii. - evoluția afecțiunii poate fi
stopată doar ca urmare a tratamentului chirurgical curativ.

Se observă trei etape:

 hallux valgus ușor este mai mic de 20 de grade; unghiul este vizibil și articulația
nu mai este aliniată, deși falanga și metatarsul sunt încă cuibărite.
 De la 20 de grade de înclinare, falanga este deplasată și degetul mare începe
să se ciocnească cu vecinul său.
 La 40 de grade și mai mult, vorbim despre halux valgus sever: degetul mare
merge deasupra sau sub următorul. Cu cât unghiul este mai mare, cu atât este mai
probabil ca deformarea să devină inflamatorie. Fenomenul se transformă apoi în
bursită, un buzunar seros care acționează ca un mic airbag articular:

Modificarile fizio-patologice descrise produc insuficienta functionala (de sprijin) a razei

1 si ca urmare, suprasolicitarea articulatiilor metatarso-falangiene laterale, cu aparitia
progresiva de:
 metatarsalgii (cu hiperkeratoza plantara, „bataturi”)
 grife digitale (degete „in ciocan”)
 deformatia tailor’s bunion („montul croitorului”), care constituie tabloul final al
deformatiei complexe denumita „picior triunghiular”.
secundar pot aparea „bataturi”, unghii incarnate, bursite sau plagi ce se pot suprainfecta

Obiectivele:

În cazurile reductibile şi reversibile, când articulaţiile sunt mobile kinetoterapia are două
obiective principale: creşterea forţei grupelor musculare hipotrofice şi decontracturarea
celor hipertone. În celelalte cazuri, kinetoterapia este utilă numai postoperator.

Obiectivele urmărite în recuperarea hallux valgusului sunt: diminuarea durerii,

cicatri- zarea țesuturilor, consolidarea la nivel osos; refacerea fortei și rezistenței
musculo-ligamentare; obținerea stabilității și mobilității articulare; îmbunătățirea
controlului, coordo- nării și echilibrului; reeducarea mersului; prevenirea recidivelor.

Exerciții:

1. Pacient în unipodal (pe MI afectat), cu o carte sub antepicior, sprijin cu mâinile pe o

bară, se lasă treptat greutatea corpului pe tibie şi piciorul posterior.
2. Pacientul în DD, cu piciorul prins pe un suport care fortează flexia din articulaţia tibio-
tarsiană.

3. Pacientul în ortostatism poartă o sanda (sau pe plan înclinat) cu înclinarea tălpii

inegală prin încarcare în zona internă a piciorului.

4. Din DD, cu genunchii flectaţi la 90 grade şi piciorul pe masă, se execută mobilizarea

de alunecare anterioară şi posterioară a extremităţii distale a tibiei.

5. Pacientul în ortostatism poartă o sanda (sau pe plan înclinat) cu înclinarea tălpii

inegală prin încarcare în zona externă a piciorului.

exerciții :de relaxare, posturi și poziții antalgice, exerciții izometrice, mobilizări ale

degetelor, exerciții din ortostatism în oglindă, exerciții cu mingea, exercitii pe placa de
echilibru

Mușchii: Flexor lung al degetelor,tibial posterior,flexor lung al halucelui.