Epicondilita laterală (cotul de tenisman)

1.Definitia bolii:

Este cea mai frecventă suferinţă cauzatoare de durere de cot întâlnită la

adulții tineri care îşi suprasolicită membrul superior în diferite activități fizice. Mai
puţin de 10% din pacienții cu epicondilită laterală sunt jucători de tenis. Fiziopatologic
se constată că boala este produsă prin degenerescenţa
tendonului extensorului comun la locul de inserție pe epicondilul lateral. Pacienții
prezintă sensibilitate dureroasă la nivelul epicondilului lateral. Mişcarea de apucare a
mâinii este afectată datorită durerii şi aceasta poate diminua activitățile zilnice.
2. Descrierea stadiului evolutiv:
Există două semne cardinale importante, cu rol de diagnostic orientativ:
- durere crescută pe faţa laterală a antebrațului la dorsiflexia pumnului împotriva
rezistenței cu cotul extins;
-durere crescută pe faţa laterală a antebrațului la extensia cotului împotriva rezistenței
cu pumnul flectat
Durere pe faţa laterală a antebraţului la extensia pumnului contra unei rezistenţe cu
cotul extins;
Durere crescută pe faţa laterală a antebraţului la extensia cotului contra unei rezistenţe
cu pumnul flectat.
Durerea se exacerbează la mişcările de extensie şi de supinaţie asociate.
Durerea dispare in repaus şi reapare la reluarea activităţilor.

3. Descrierea deformatiei:

Gradul de mobilitate a cotului este păstrat şi numai câteva grade de extensie a

cotului pot fi pierdute, în special, în formele cronice produse prin intervenția unor
factori suplimentari (exostoze, periostită, sindrom de compresie al nervulai radial etc.)

Fiziopatologic se constată că boala este produsă de degenerescenţa tendonului extensor

comun la locul de inserţie pe epicondilul lateral.
Debutul apare cel mai adesea la dreapta şi se manifestă printr-o durere care iradiază de
la faţa antero externă a cotului spre marginea externă a braţului şi antebraţului.

4.Evaluarea specifica afectiunii:

Aspectul si mobilizarea cotului sunt normale;

Există la palpare un punct dureros sensibil situat pe epicondil;
Mişcările de flexie şi extensie a cotului sunt normale;
Supinaţia este dureroasa, mai ales cu cotul extins;
Extensia pumnului si degetelor este sensibilă;
Nu există cracmente si atrofie;
Examenul radiologic este normal.

Testarea articulațiilor radiocubitale

Această testare, denumită şi testarca antebratului", se referă la aprecierea mişcării de

pronosupinație, mişcare de rotație a antebrațului în jurul axei sale longitudinale.
Mişcarea este realizată, de fapt, de radius în jurul cubitusului prin articulațiile
radiocubitale superioară şi inferioară, care sint articulații trohoide, cu un singur ax de
mişcare. In supinație, cele două oase sint in același plan radiusul lateral de cubitus.
Supinația, cu aceeași amplitudine de 90° ca şi pronația, se va evalua prin aceeaşi
tehnică de măsurare, cu diferența că bratele gonio metrului se plasează pe fața volară a
miinii.
Supinația orientează palma în sus. Poziția corectă de funcțiune este semipronația de
30-45°, care corespunde poziției la scris este şi poziția de repaus. Mişcarea de
pronosupinație este mult amplificată prin rotația hume rusului, ajungind aproape de
360° rotaţia internă contribuie cu 150°, lar cea externă cu 30°.

5. Obiectivele de tratament specifice:

Calmarea şi combaterea durerii;
Combaterea tensiunilor musculare şi a contracturilor;
Refacerea forţei musculare şi a rezistenţei;
Combaterea suprasolicitării locale;
Prevenirea recidivelor.
TRATAMENT MEDICAL
Repaus 10-21 zile.
Injectii cu sange autolog.
Infiltraţii la locul dureros cu corticoizi.
AINS - unguent 3-4 aplicaţii zilnic.

6.Metodele, procedeeele si mijloacele de tratament, cu descriere, specifice afectiunii:

- se indică de obicei în repaus şi administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene.

- laserul terpaeutic, ultrasunetele, gheaţa, masajul pot de asemenea diminua durerile.
- când durerea este intensă, cotul este imobilizat în atele în poziţie de flexie la 90grade
- când durerea este acută şi bine localizată, injectarea locală de steroizi poate fi
eficientă. după injecţie, pacientul trebuie sfătuit să-şi ţină braţul în repaus cel puţin o
lună şi să evite activităţile care-i solicită cotul.
- după ce simptomele diminuă, pacientul trebuie să înceapă programul de
reabilitare pentru a creşte flexibilitatea muşchiului extensor înainte de a trece la
activităţi fizice care interesează braţul.
Pacientul trebuie sfătuit să-şi restrângă activităţile care necesită extensia sau
supinaţia forţată a pumnului. Ameliorarea poate apare după mai multe luni. La
unii pacienţi poate fi necesară îndepărtarea chirurgicală a aponevrozei
extensorului.
.
Tratamentul este conservator repaus, bandaj elastic, ultrasunete, terapie Inser,
acupunctură; injectarea unui glucocorticoid este benefică. Formele crenice de boală,
refractare la tratamentul conservator, necesită tratament chirurgical.

7.Exercitiile terapeutice specifice afectiunii studiate

Mişcările autopasive sunt cele mai recomandate, doarece, deşi nu sunt executate
de musculatura proprie a membrului superior afectat, sunt totuşi bine dozate de relația
senzitivo-motorie. Forța de acțiune a mâinii sănătoase, fiind continuu reglată de
senzația de tracțiune şi durere din cotul traumatizat, nu permite depăşirea, astfel, a
limitelor permise de rezistența tesuturilor.
Exemple de exerciții:

1. Subiectul este în poziţie şezândă, cu coatele pe o masă, având mâinile cu degetele

întrepătrunse; se execută flexii-extensii de cot, MS sănătos antrenându-l pe cel afectat.
2. Subiectul este în poziție șezândă, cu ambele coate flectate, sprijinite pe torace, cu
antebrațele înainte, având mâinile cu degetele întrepătrunse; se execută pronosupinația.

3. Pacientul, cu degetele întrepătrunse în fața trunchiului, cu coatele îndepărtate în

lateral; prin ducerea mâinilor spre umărul omolog cotului lezat realizează flexia şi
supinația acestuia; extensia spre hemibazinul contralateral asociază şi pronația

4. Subiectul în ortostatism, cu un baston aşezat în diagonală în contact cu spatele, face

priză cu ambele mâini pe baston, membrul superior sănătos fiind flectat iar cel afectat
întins, mobilizează în sus şi în jos bastonul.
5. Mobilizări autopasive prin scripetoterapie, utilizându-se tracțiunea cu mâna
sănătoasă.
Mişcările active reprezintă baza exercițiilor pentru creşterea mobilității articulare în
afecțiunile reumatismale ale cotului.
Exerciții de flexie-extensie:
1. Şezând la masă cu cotul, brațul și antebrațul - sprijinite pe planul mesei, se execută
mişcările din cot, antebrațul alunecând pe masă
2. Idem ca mai sus; pacientul are în mână un suport cu rotițe, pe care il aduce spre corp
(flexie) şi îl îndepărtează (extensie).
3. Sezând, cu bratul atarnat, se execută mişcările din cot (în plan vertical). Se încearcă
să se atingă cu mâna umărul.
4. Sezand, co bratele in abductie de 90", se caută să se atingă cu mâna umărul
respectiv (mişcare în plan orizontal)
5. Din poziția stând, se mimează mişcările de box prin întinderea brațului și strângerea
lui la piept (mişcare în plan sagital). Pentru facilitare se execută alternativ şi cu
membrul sănătos
6. Din poziţia şezând ori stând, sau din decubit dorsal se duce mâna la umărul opus şi
se extinde antebrațul apoi pe diagonală
7. Din poziția stând, cu fața la perete, mâinile se sprijină pe el. Picioarele în punct fix.
Se fac flotări de brate, cu aplecarea trunchiului spre perete printre brate.