Poliartrita reumatoida – Deget in gat de lebada

1.Definitia bolii:

Este caracterizata prin hiperextensia interfalangienelor proximale si flexia

interfalagienelor distale in special la primele degete. Este afectata astfel prehensiunea
digito-palmara si polici-digitala care nu mai este posibila decat intre police si fata
laterala a indexului.
2. Descrierea stadiului evolutiv:
-Stadiul prodromal - Simptomele prodromale, inconstate şi vagi astenie, insomnie,
inapetenţă, labilitate psiho-afectivă, parestezii ale xtremităților, senzație de "rece" in
articulații, slăbirea forţei musculare, enomene vaso-motorii, transpirații, subfebrilități

- Stadiul de debut - debutul poate fi insidios sau acut cu tropism rticular cu

oligoartrită distală (mai ales la nivelul mâinii), redoare atinală şi dureri mai
accentuate nocturn cu evoluție destul de rapidă spre reducerea semnficativă a
forței de prehensiune.

- Stadiul clinic manifest (după luni de evoluție sau chiar la un an) a. Manifestări
articulare durerea mai redusă comparativ decât 1 debut dar rămâne totuşi
semnul caracteristic

- Stadiul avansat. În faza terminală elementul principal il constituie starea de

denutriție pronunțată şi caşexia, ceea ce frapează Cu aspectul general al
bolnavului fiind contrastul dintre remisiunea fenomenelor inflamatorii şi
impotența funcțională accentuată, starea de anchiloză avansată. Infirmizarea
gravă încheie evoluția uneia dintre cele mai invalidante afecțiuni inflamatorii
din reumatologie.

3. Descrierea deformatiei:

Această deformație afec tează articulațiile m.c.f. prin pierderea parțială a extensiei ca
la .deviația cubitala, articulația i.f.p. prin instalația unei hiperextensii iar articulatia
i.f.d. prin pierderea partială a extensiei, instalându-se un flexum.
Posturările vor tine seama de deformația majora a acestui tip de deformatie, extinzând
la limite normale articulația i.f.d flectând uşor i.f.p. iar articulația m.c.f., în uşoară
flexie (ca-n pozitionarea funcțională).
Exercițiile de imobilizare a articulației m.c.f., i.f.p. şi itd., vor urmări combaterea
deformatiilor mentionate iar exercitiile active şi cu rezistență de asemenea vor toniza
extensorii în m.c.f cu l.f.p. uşor lectată şi i.f.d.extinsă.

4.Evaluarea specifica afectiunii:

Reeducarea gestuală urmează aceleaşi principii ca şi la deviația cubitală a degetelor,

deoarece în acest tip de leziune cauza cea mai recventă este afectarea MCF şi
subluxația F1, la nivelul MCF. Se ecomandă ca posturi de repaus material termoplastic
în poziție uncțională sau repaus al mâinilor (mână peste mână sau mână peste mână cu
degetele Incrucişate).
Programele de kinetoterapie sunt valabile pentru MCF ca şi cele descrise la
deviația cubitală. În momentul instalării hiperextensiei F2 se va încerca restabilirtea
echilibrului muscular prin exerciții cu anumite precautii particulare acestui tip de
deformatie:

- mobilizarea IF numai cu pumnul în extensie, pentru a limita extenia IFP

- în timpul mobilizării pumnului, degetele vor fi menținute în flexie
- în timpul exersării IF în flexie şi a pumnului în extensie, MCF sunt menținute în
uşoară flexie.
- tonifierea flexorului superficial al degetelor care este flexor al F2.
-pentru tonifierea extensorului carpului se poate folosi extensia pumnului
contra unei rezistenţe.

Ergoterapia presupune activități de: cusut, brodat cu acul, împletit cu andrele,

croşetat, modelare în plastilină, lut etc

5. Obiectivele de tratament specifice:

- preîntâmpinarea instalarii deformațiilor şi ankilozelor, conservand
- cât mai bine forma normală a mâinii; menținerea şi recâştigarea mobilități
articulare;
- menţinerea şi dezvoltarea până la limite normale şi funcţionale forţei şi
stabilității mâinii
 - mentinerea, dezvoltarea şi perfecționarea îndemânării în diferitele forme de
prehensiune;

B. Tratament medicamentos
C. Kinetoterapie
Tudor Sbenghe recomandă în stadiul acut:
-Repaus în poziție funcţională;
-Aplicarea de comprese reci intermitent;:
-Menţinerea mobilității articulare prin mobilizări pasive; auto pasive, pasivo-active
întinderea țesuturilor;

6.Metodele, procedeeele si mijloacele de tratament, cu descriere, specifice afectiunii:

Tratamentul medicamentos - având în vedere că manifestarea generală a poliartritei

reumatoide la nivelul ţesutului conjunctiv este inflamația (clinic sinovita reumatoidă),
tratamentul medicamentos va fi axat în principal pe aceasta. Astfel, antiinflamatoarele
nesteroidiene (AINS) include o mare varietate de compuşi chimici de sinteză cu o serie
de acțiuni adiționale, printre care principalele sunt cele analgetice şi antipiretice.

Fizioterapia - acreditată cu rezultate modeste dar poate fi utilă în asociere cu alte

metode. Procedeele fizioterapice acţionează prin favorizarea circulației locale şi a
metabolismului celular cu eliminarea produşilor de catabolism (acid lactic) intervenind
în cercul vicios al durerii.

Exercițiile de imobilizare a articulației m.c.f., i.f.p. şi itd., vor urmări combaterea

deformatiilor mentionate iar exercitiile active şi cu rezistență de asemenea vor toniza
extensorii în m.c.f cu l.f.p. uşor lectată şi i.f.d.extinsă.

- Exercițiul 1 P.I. şezând antebrațul sprijinit pe masă, mâna în ronosupinatie

Kinototerapeutul apucă cu o mână (priza police digitală) alanga proximală iar
cu cealaltă mână apucă falanga a doua, realizând nobilizarea pasivă a
articulației i.f.p., evitând extensia şi accentuând în nod deosebit flexia. Variantă:
Acest exercițiu se poate executa şi de către pacient Iutomobilizându-şi în flexie
falanga a II-a, sau fixând mâna la placa canadiană şi executând acelaşi lucru.

-Exercițiul 2 După o bună mobilizare pasivă şi autopasivă se poate trece din

aceleaşi poziții la exerciții active şi cu rezistență fixând alma şi executând din
m.c.f. extensii, din i.f.p. flexii şi din i.f.d. extensii. Rezistența în cadrul
exercițiilor poate fi dată de mâna inoterapeutului, autorezistență, materiale
 elastice, inele de cauciuc, Jucăți mici de burete, pentru a opune o bună
rezistenţă.

7.Exercitiile terapeutice specifice afectiunii studiate (10-15 exercitii)

Exercitii pentru refacerea stabilitatii şi abilității mâinii şi degetelor:

- 1. P.I. stând sau şezând; pe o masă în fata pacientului sunt aşezate mai multe
mingi: o minge mică (de oină), minge medicinală mică, alta mijlocie şi una
mare.
Pacientul apucă mingea mică cu o mână (priza polidigitală sa
policidigitopalmară); şi cu amândouă mâinile apucă celelalte ming ridicându-le
prin înainte, până sus, deasupra capului şi revenire.
Variante: In locul mingilor pot fi şi alte obiecte de diferit dimensiuni şi
mărimi pe care le va ridica până la orizontală sau pâna deasupra capului, în
diferite variante.
Este contraindicat ca obiectele să fie din metal şi grele, deoarece ele pot fi
scăpate din mână şi pot să rănească pacientul.

2. - P.I. şezând sau stând, pe masă în fața pacientulul se află un baston.

Pacientul apucă bastonul cu ambele mâini deodată, folosind p ránd prizele:
bidigitală, polidigitală, digitopalmară şi policidigitopalmară ridicându-l la 20-30
cm deasupra mesei şi apoi reașezându-l. P capetele bastonului pot fi fixate unele
greutăți, exercițiul fiind astfel ma greu.

3. P.I. idem ca la exercițiul anterior, pacientul apuci bastonul de mijloc

(mâinile, apropiate) şi-l răsuceşte în aer (ca pe o elice Într-un sens şi-n celălalt.
Acest exercițiu se poate executa şi cu câte o mână.

4. - P.I. idem pacientul aşează palmele pe bastor ținând policele şi degetele

extinse şi rulează bastonul pe masă (ca la intinderea aluatului)

Varianta: Acelaşi lucru se poate face rulând bastonul cu dosu palmei (mâna în
supinatie) degetele extinse.

5. - P.I. idem pacientul apucă bastonul (care se afl în pozitie verticala) cu

ambele mâini (una langa cealalta). Pe rând câte o mână, apuca tot mai sus, pana
cand s-a ajuns la celălalt capăt a bastonului, reluându-se acelaşi exercitiu în sens
opus.

6.- P.I. idem. Pacientul apuca bastonul de mijloc cu câte o mână (aceleaşi prize
ca la exercitiul 2). Kinetoterapeutul apucă el bastonul, cu ambele mâini de
capete şi smulge" bastonul din âinile pacientului. Smulgerea nu se face brusc ci
cu blândețe. Variantă: în locul bastonului poate fi o minge de oină sau un alt
biect ce poate fi apucat cu o mână sau cu ambele.

7. P.I. idem, pacientul ține (având braţele abduse şi jatele flectate), o minge în
dreptul pieptului, între palme, pe care o trece > rând pentru a fi susținută, când
într-o mână, când în cealaltă, apoi o uncă puțin în sus pentru a fi reprinsă, o
aruncă în perete şi apoi reprinsă au rostogolită pe o masă, lateral spre dreapta şi
spre stânga.

Variantă: Pacientul cu mâna şi degetele desfăcute şi extinse o se asează pe

minge, imprimându-i o rotație, într-un sens şi-n altul, în jurul axei sale (ca la
înşurubare).

8.- P.I. idem, mâinile în supinatie. Pacientul execută fixarea dosului palmelor pe
masă prin împingerea lor în planul mesei, extinzând degetele sub care se află un
burete, extensia degetelor făcându-se contra rezistenței buretelui.

9. P.I. idem, m.s. uşor flectate din cot, antebrațele pe masă, mâinile în
pronosupinație, degetele departate unele de altele (abduse) şi încleştate.
Pacientul exed tã din această poziție, extensia degetelor din m.c.f., i.f.p şi i.f.d,
impingând cu ele într-un burete fixat undeva In dosul palmelor, degetele
extinzându-se, împing in burete.

10. P.I. idem, m.s. uşor flectate din cot, antebrațele pe masă, mâinile în
pronosupinație, degetele departate unele de altele (abduse) şi încleştate.
Pacientul exed tã din această poziție, extensia degetelor din m.c.f., i.f.p şi i.f.d,
impingând cu ele într-un burete fixat undeva In dosul palmelor, degetele
extinzându-se, împing in burete.