UMĂR ACUT HIPERALGIC s-au UMĂR MIXT

1.Definitia bolii:
Este caracterizat de intensitatea fenomenului algic şi bineinteles a procesului
inflamator. Obişnuit este expresia unei tenosinovite sau a unei bursite necalcare sau
calcare. Umarul mixt: asociere dintre un umar dureros de origine tendinosa si o
limitare a miscarilor prin contractura musculara antalgica.
2. Descrierea stadiului evolutiv

Instalarea simptomatologiei este bruscă. Durerea extrem de violentă blochează

rapid mobilitatea. Durerea poate iradia cervical şi brahial.
Examenul obiectiv se realizează cu dificultate datorită intensitații durerii. Uneori,
umărul tumefiat prezinta caldura locala şi roşeata. Orice mişcare activa este practic
imposibila datorită durerii şi contracturii musculare.

3. Descrierea deformatiei:

-Este consecința fie unei tendinite acute, în jurul unei calcifieri tendinoase, fie a unei
bursite subacromiodeltoidiană.
-Debutează brutal, cu o durere atroce şi impotență funcțională a membrului superior,
sau poate fi consecința unui umăr dureros simplu,
-Durerile sunt violente, se exacerbează în timpul nopții, impiedicand bolnavul să
doarmă.
-Dureren iradiază către ceafă sau către fosa supraclaviculară şi, mai des, pe marginea
radială a membrului superior, către mână

La examenul obiectiv se constată o creştere a temperaturii locale la nivelul umărului,

uneori cu o uşoară tumefacție pe fața antero-externă a umărului.
Orice mişcare activă este practic imposibilă, datorită durerii şi contracturii musculare;
se constată o oarecare mobilitate pasivă, dar de foarte mică amplitudine.
4. Evaluarea specifică afectiunii; 

Evidentiaza biologic semne de inflamație reumatismală Examenul radiologic poate fi

fără modificări dar cel mai adesea obiectivează o calcificare bursală sau tendinoasă.
Mişcarea cea mai dureroasă și, în acelaşi timp, cea mai limitată este abducția, care nu
depăşeşte adesea 30°-40°. Abducția combinată cu retropulsia şi cu rotația internă sau
externă este şi mai greu de realizat.
Evoluția este uneori trenantă, durerile violente durând mai multe luni şi nevrozând
bolnavul; după câteva săptămâni durerile diminuează treptat în intensitate, până ce
dispar complet

5. Diagnostical diferential.

Trebuie efectuat pentru Indepărtarea artritelor reumatismale, uneori inaugurale din SA

sau PR. Mai intră în discuție artritele infectioase, tumorile de umar, durerea referită din
infarct, colecistita acuta, pericardita.

6. Tratamental.

Mai întâi umărul trebuie imobilizat prin sprijin in eşarfă sau cu un sul sub brat.
Aplicatiile reci (crioterapie), AINS, chiar corticoterapia generala, decontracturantele,
sedativele alcătuiesc mijloace imediate. Dupa ameliorarea fenomenelor hiperalgice se
Incepe un program functional asemanator celui indicat umărului dureros simplu.

7.Obiectivele recuperări funcționale a umărului sunt următoarele:

- combaterea durerii, obiectiv realizat mai ales prin imobilizări sau posturări în poziție
funcțională;
- refacerea/menținerea mobilității, prin exerciții pasive, active, autopasive, stretching;
-refacerea forţei şi stabilității umărului, prin exerciții cu rezistenţă; refacerea mişcării
controlate a umărului;
-menținerea sau ameliorarea abilității pentru gesturile zilnice, prin antrenarea
întregului membru superior.
Obiectivele kinetoterapiei, tehnicile şi metodele de recuperare:

A. Refacerea mobilității
B. Refacerea forţei musculare
C. Refacerea stabilității, mişcării controlate şi abilității.

A. Refacerea mobilității
Limitarea mişcărilor umărului apare prin afectarea aparatului capsulo tendo-musculo-
ligamentar.

8.  Exercitiile terapeutice specifice

Kinetoterapia joacă rolul principal in tratamentul umarului mixt care în afară de durere
este dominat de redoarea articulară. Deşi se foloseşte toată gama de curenti terapeutici,
masajul, termoterapia locală, tratamentul umărului mixt se poate reduce la două
cuvinte: exercitiul activ
O exemplificare a programului de exercitii active poate fi utilă pentru orientare dar şi
pentru diversificare (în vederea adaptării la particularitățile pe care le prezintă fiecare
bolnav).
Ca regulă generală, atenție la eliminarea compensărilor pe care bolnavul le
găseşte spontan, senzația de jenă dureroasă (inevitabilă), nu trebuie să depăşească
această limită, iar rezistența opusă mişcării să fie crescută lent, progresiv.

Exercițiul I. Din decubit dorsal, coatele lipite de corp flectate la 90 de grade. Se

efectuează o rotatie externă activă și pasivă. Se poate aplica rezistenţa când
amplitudinea mişcării o permite. Acelaşi exercițiu din ortostatism cu spatele la perete.
Exercițiul II Acelaşi ca în primul exercițiu, cu asocierea unei abducti progresive.

Exercitiul III Mâinile încrucisate la ceafă, bolnavul fiind in decubit dorsal, se duc
coatele inspre inapoi, spre sol, sau spre perete, când se lucrează din ortostatism -
Kinetoterapeutul opune o rezistenta moderată.

Exercitiul IV. In ortostatism cu fata la perete in colțul sălii. Mainile la nivelul taliei,
capul înclinat inainte. Urea mainile pe perete păstrând aceeaşi distanţă intre ele până
când bratele ajung perfect intinse În acest fel, partea anterioară a capsulei articulare şi
pectoralul sunt bine întinse. Atentie la rectitudinea coloanei vertebrale

Exercitul V in fata unei bare fixe situată la nivelul fetei, se prinde cu mâinile de ea şi
flectează genunchi. La sfarsitul exercitiului bara trebuie să se afle deasupra şi îndărătul
capului

Exercițiul VI La fel ca mai sus, dar cu un baston tinut deasupra capului cu două mân.
Se duce bastonul, cu bratele întinse in spatele capului.

Exercițiul VIII. Cu mainile la spate, sprijinit de masă. Se efectuează geno flexiuni din
ce in ce mai ample.
Umărul blocat ridică probleme diferite pentru fizio-kinetoterapeut. Sindromul de umăr
blocat desemnează o redoare articulară în care atât mişcările active, cât şi cele pasive
sunt mult limitate şi inițial se manifestă şi prin durere. Limitarea mobilității interesează
atât articulația geno-humerală, cât şi scapulo-toracică, de multe ori scăpată din vedere
şi neglijatá