9.

Tehnici de KT pasiva: posturi, mobilizari, scripetoterapie

SCRIPETOTERAPIA= parte componenta a mecanoterapiei, un tip de gimnastica medicala

realizata prin intermediul unor aparate mecanice, aparate bazate pe sistemul parghiilor care scad sau cresc
travaliul muscular si sunt actionate de forta musculara a pacientului sau de o forta externa.

-exista 2 sisteme de realizare:

a) sistemul “scripete reciproc”- promoveaza miscarile de tip autopasiv; pacientul, cu ajutorul
membrului sanatos, tractioneaza coadra scripetelui care este prinsa cu celalalt capat de segmentul ce
urmeaza a fi mobilizat. Mobilizarea poate fi autopasiva simetrica (miscarea membrelor este in acelasi
sens) sau asimetrica.
b) sistemul “scripete- greutate”- care faciliteaza intr-un prim moment miscarea activa cu rezistenta si
apoi miscarea pasiva; se poate aplica teoretic oricarui segment al corpului, dar in practica, este folosit
pentru membre.
Principii:
-rezistenta pe care o opune muschiului este determinate de greutatea din scripete, care, este cu atat mai
mare cu cat greutatea e mai mare, dar este si in fct de unghiul facut de vectorul F (forta) cu axa lunga a
segmentului mobilizat.
-locul de aplicare a corzii pe segmentul de membru care va fi mobilizat- cu cat va fi mai distal cu atat va
solicita o forta musculara mai mare.
-un montaj corect se face doar in cusca Rocher, care permite acrosajul in cel putin 3 planuri si suspenda
membrul care executa miscarea.
-pentru cresterea fosrte musculare se testeaza rezistenta maxima (RM) in kg a grupului muscular ce
urmeaza a fi antrenat si apoi se dezvolta antrenamente.
-ritmul miscarilor va fi imprimat de metronome sau de KT
-sedinta se executa de 1-3 ori/zi.
Reguli pentru sistemul schipete greutate:

 4 timpi ai miscarii
o T1 contractie concentrica
o T2 perioada de maxima contractie
o T3 contractie concentrica auto
o T4 perioda de relazare.
 Se testeaza RM pentru cresterea fortei musculare
o Se incep exerciti cu 2/3 din RM
Se creste la ¾ din RM, iar la sfarsit exercitiului 1RM
Scopuri:
-cresterea FM prin exercitii dinamice contrarezistive
-cresterea amplitudinii de miscare articulara
-realizeaza descarcare articulara si tractiuni ale membrului.

POSTURARILE= atitudini impuse corpului intreg sau doar unor parti ale acestuia pentru a
corecta sau evita instalarea unor pozitii vicioase sau pentru a facilita un proces fiziologic.

1
Tehnici anakinetice- Imobilizarea: - de punere in repaus
- de contentie
- de corectie
- Posturarea: - Corectiva - libera (autocorectiva)
- liber-ajutata (prin suluri, perne, chingi)
- fixata (exterocorectiva)
- De facilitare - de drenaj bronsic
- antideclive/proclive
- respiratorii/cardiace
- de drenaj biliar

 legate de suprimarea activitatii motorii voluntare

Imobilizarea: se realizeaza prin mentinerea intregului organism sau unui segment in nemiscare, o
perioada de timp.
1. Imobilizare de punere in repaus
a. In afectiuni grave cardio-pulmonare, infarct, arsuri etc
b. In afeectiuni inflamatorii care determina algii severe de miscare. Tendinite, miozite,
flebite.
2. imobilizarea de contentie:
a. Blocarea unui membru / segment de membru cu ajutorul unui dispozitiv de fixare
extern: entorse, luxatii fracturi.
b. Se blocheaza minim o articulatie
3. imobilizarea de corectie
a. ca la 2, dar imobilizarea se face in posturii corective. Exemplu : cordet in scolioza,
deplasari articulare prin retractii tendinoase. In general se realizeaza dupa tehnici
ortopedicochirurgicale sau kinetologice: (tractiuni, manipulari).
Reguli ale imobilizarii:
 sa nu produca leziuni ale tegumentului, sa nu impiedice circulatia
 sa nu permita jocul lateral al segmentului imobilizat.
 Sa se realizeze in pozitie functionala.

Posturarea:

 Posturi corective: se adreseaza doar partilor moi, corectarea devierilor osoase fiind posibila doar
la copiii in crestere; se recomanda dupa aplicarea unei proceduri de incalzire prealabila a zonei
respective.
-mentinerea posturilor corective se face liber (autocorective), liber-ajutata (cu suluri, perne,
chingi,etc) sau fixate (orteze, aparate).
-nu trebuie sa produca durere (risc de contractura)- artitrte, atroze, paralizii centrale/periferice.
 Posturi de facilitare, de drenaj bronsic, antideclive, drenaj biliar, facilitatorii respiratorii sau
cardiace.

Exemplu:
Pentru bolnavul dispneic cardiopulmonar posturile facilitatorii sunt diferite :
 ortostatism : « postura aplecat inainte » :spate rezemat de perete,coloana usor
cifozata, trunchiul usor aplecat, umeri in fata « cazuti » si membrele superioare

2
 inaintea corpului, genunchii usor flectati- aceasta pozitie relaxeaza abdomenul si se
usureaza astfel respiratia abdominala ; sau pozitia rezemat in fata de un perete,
trunchiul aplecat ; sau pozitia aplicat in fata pe o mobila sau masa inalta
 decubit dorsal : capul patului ridicat la 45 grade la pat rabatabil (sau 5 perne asezate
in scara), capul pe o perna ( nu si umerii), bratele in abductie de 30-40 grade,
antebratele in sprijin pe 2 perne, membrele inferioare usor flectate , cu perna sub
coapse si genunchi- este pozitia cea mai relaxanta pentru bolnavii cu IR manifesta
 decubit dorsal : perna mica sub cap, mb superioare pe langa corp, relaxate pe
pat ;genunchii cu sprijin pe perna la 60 grade, plantele pe pat
 decubit lateral : spate cifozat, soldurile si genunchii flactati, antebratele incrucisate
pe piept
 din pozitie sezand : trunchiul aplecat inainte , bratele pe genunchi , genunchii la 90
grade , picioarele pe sol
 din pozitie sezand : pozitia mahomedana
 din pozitie sezand : sezand pe gambe si taloane, ca in pozitia de yoga, mainile pe
coapse, trunchiul usor aplecat
! La bolnavul dispneic, atat posturile din ortostatism cat si cele din decubit se realizeaza cu
anteproiectia trunchiului.
Postura aplecat inainte determina relaxarea musculaturii abdominale, cu scaderea presiunii
intraabdominale, scaderea presiunii asupra diafragmului, cu cresterea mobilitatii diafragmului cea ce
duce la cresterea ventilatiei in zonele hilare si la nivelul lobilor pulmonari inferiori. De asemenea
senzatia de dispnee diminua prin scaderea hipertoniei de la nivelul musculaturii inspiratorii de la
nivelul gatului , umerilor, toracelui superior
Principiul : pozitionarea toracelui in declivitate spre traheee, astfel incat gravitatia sa actioneze si sa
ajute la progresia secretiilor din zonele distale spre cele proximale ale arborelui bronisc. De aici
secretiile sunt evacuate prin tuse sau aspirate.

-posturi antideclive pentru scaderea edemelor,etc.

MOBILIZARILE pasive:
- nu implica travaliu muscular din partea pacientului;
-se aplica in recuperarea bolnavilor neurologici, posttraumatici si reumatici, fiind si o tehnica de
gimnastica la sugar si copilul mic.
Efecte:
-cresterea amplitudinii articulare prin asuplizarea structurilor capsuloligamentare, intinderea tesuturilor
moi si ruperea aderentelor, mentinerea troficitatii articulare (stimularea circulatiei locale, etc)
-declanseaza stretch-reflex-ul care determina contractie musculara
-mentin memoria kinestezica (schema corporala si spatiala) prin informatia primita de la receptorii
articulari.
-efecte cardio-vasculare: activarea circulatiei, cresterea intoarcerii venoase, previn edemele de staza.
-troficitatea tesuturilor, stimuleaza tranzitul intestinal.
Conditii:
 miscarea se executa pe directiile fiziologice, cu amplitudine maxima, asociind si pozitii de
facilitare.
 este o tehnica pur analitica ce antreneaza succesiv articulatie dupa articulatie

3
 nu trbuie sa provoace durere si reflex de aparare
 necesita pregatire prin masaj, caldura, ET antialgica
 parametrii de executie: forta, viteza, durata, frecventa- se adapteaza la fiecare pacient in parte.
 se executa doar de catre cadre bine antrenate si necesita un dgn correct.
Tehnici:
1. Tractiunile: mibilizari in ax a unei articulatii sau al unui segment
-continuu: brose transosoase, benzi adezive, fixaoare, etc
-parametri: forta si durata
-discontinuu: fixate alternative- tehnica corectiva externa.
2. Mobilizarile sub anestezie: specifica ortopediei
-comporta riscuri: fracuturi, smulgeri ligamentare, rupturi cutanate.
-se executa in etape successive, la cateva zile interval, fiind urmata de fixarea in atela gipsata.
3. Mobilizarea autopasiva: pacientul ini mobilizeaza un segment corporal cu ajutorul unei alte parti
a corpului, prin scripeti ori presiunea corpului (picior equin-greutatea corpului)
4. Mobilizarea pasiva mecanica- prin sisteme mecanice de mobilizare, fie actionate de catre
pacient, fie de mici motoare electrice (Kinetec).
5. Mobilizare pasivo-acitva
6. Manipularea
7. Mobilizarea pasiva pura asistata: cea mai des folozita metoda (KT face miscarea, iar pacientul
isi relaxeaza voluntary musculatura).
-parametrii metodei sunt:
-pozitia pacientului si a KT
-prizele si contraprizele: in general priza e distantata de articulatia de mobilizat pentru a
crea un brat de parghie lung; contrapriza se stabileste mai aproape pentru o buna fixare.
-manevrele: scurtare, miscari lente progressive de amplitudine maxima, asocieri de
miscari pe diferite directii
-forta: dozata in functie de durere
-viteza: lenta si insistenta- scade tonusul muscular; rapida: creste tonusul muscular
-durata: 1 miscare= 1-2 sec, mentinerea la capat a excursiei- 10-15 sec; o sedinta: 10 min,
de 2-3 ori/zi
-ritmul: simplu; in 2; in 4 timpi.