NISTOR-CSEPPENTO CARMEN

 "Prin procesul de evaluare se urmăreste

evaluarea procesului, a structurilor si a
produsului; evaluarea este un act necesar si
obligatoriu în conducerea unui sistem care are
obiective clare si precise, este procesul prin
care se delimitează, se obţin si se utilizează
informaţii utile privind luarea unor decizii
ulterioare" (Tudor, V., 2005).
 - să fie bine antrenat în aplicarea metodelor
de evaluare si bun cunoscător al anatomiei,
fiziologiei, fiziopatologiei, psihologiei etc.;

 - să aibă formate abilitățile necesare si să

posede mijloacele necesare pentru
obținerea unor date relevante;

 - să prezinte capacitate de analiză si

interpretare a rezultatelor în mod corect.
 Interpretarea si analiza datelor obținute în
urma desfăsurării evaluării va depinde de:
 - cunostințele teoretice ale terapeutului;
 - modul de aplicare practică a tehnicilor de
evaluare;
 - capacitatea de a analiza si interpreta
rezultatele obținute în funcție de
 Particularitățile sau circumstanțele individuale.
 În kinetoterapie, programul de recuperare,
respectiv modul în care terapeutul îsi
desfăsoară activitatea, se bazează pe
diagnosticul funcțional, obținut prin
cumularea diagnosticului clinic (stabilit de
către medicul specialist), cu rezultatele
evaluării funcționale inițiale
 - Întocmirea anamnezei, folosind interogarea si
ascultarea si consemnând toate informațiile relevante
despre pacient si boala sa (vârstă, sex, profesiune,
istoricul
 bolii, antecedente personale si heredo-colaterale).

 - Examenul general al pacientului, înregistrând

funcționalitatea diferitelor aparate si sisteme ale
organismului, decelabile prin observație, palpare si
aplicarea de măsurători si / sau teste funcționale simple;
 - Evaluarea somatoscopică, înregistrând tipul
constituțional si aliniamentul global si pe segmente al
corpului.

 - Evaluarea aparatului locomotor si a celorlalte

aparate si sisteme
 durerea, impotența funcțională, atitudinile vicioase,
deformațiile, tulburările de sensibilitate etc.),
deficiențele si restantele funcționale, în scopul stabilirii
diagnosticului funcțional.
 Inspecția, palparea, aplicarea unor scale de evaluare a
durerii, bilanțul muscular
 pentru evaluarea forței musculare, goniometria pentru
evaluarea amplitudinii de
 miscare articulară, evaluarea mersului si evaluarea
capacității de efort, prin testarea
 Funcțiilor cardiovasculare, respiratorii, metabolice etc
 Definitie
 Clasificare
 Descriere
 Elementele de bază ale kinetologiei:
◦ tehnicile de lucru
◦ exerciţiul fizic
◦ metoda
 Tehnica de lucru = alfabetul terapiei prin
mişcare
 Exerciţiul fizic= asamblarea de tehnici
Unele ex. fizice devin procedee, prin
perfecţionare şi standardizare.
 Metoda = complex de exerciţii
 imobilizarea

 Anakinetice

posturarea
 ≡ presupun suprimarea mişcării articulare şi a contracţiei
musculare voluntare

1. Imobilizarea
→ menţine corpul într-o poziţie nemişcată mai mult sau
mai puţin prelungit, cu sau fără ajutorul unor sisteme
ajutătoare
→ scop:
 ●punere în repaus ( b. cardio-vasculare, inflamaţii
localizate)

 ● contenţie (atele, orteze, corsete) după fracturi,

luxaţii, entorse, discopatii

 ● corecţie: pentru corectarea unor posturi

defectuoase ce ţin de ţesuturile moi: capsula, tendon,
muşchi
REGULI FUNCŢIONALE
 aparatul să nu jeneze circulaţia şi să nu
provoace leziuni tegumentare sau durere
 segmentele să fie imobilizate în poziţii
funcţionale
 să se menţină tonusul muscular prin
contracţii izometrice
DEZAVANTAJUL IMOBILIZĂRII
◦ induc hipotrofii (când se prelungeşte)
◦ determină redori uneori greu reductibile
◦ tulbură circulaţia de întoarcere
◦ determină tulburări trofice
◦ disconfort fizic şi psihic
 ≡ atitudini impuse pentru a corecta sau a evita instalarea unor
atitudini vicioase sau a facilita un proces fiziologic
→ Posturi corective
 se adresează ţesuturilor moi
 menţinerea poate fi liberă, liber-ajutată sau fixată
 pentru mobilitatea articulară de mare interes sunt posturile
seriate, care fixează orice câştig de amplitudine (A)şi
permite reluarea recuperării din acel unghi obţinut la
şedinţele de kinetoterapie
 noaptea este cel mai indicat pentru posturi - imobilizări
corective sau de menţinere a amplitudinilor câştigate în
şedinţa de kinetoterapie
 exemple : S.A, artrite, paralizii de cauză centrală sau
periferică
→ Posturi de facilitare
 facilitează un proces fiziologic: drenaj bronşic, circulaţia de
întoarcere, drenaj biliar
•reprezinta cea mai eficace si in acelasi timp
cea mai simpla metoda de facilitare a
evacuarii secretiilor bronsice.
•Principiul este pozitionarea toracelui cu
declivitate spre trahee in asa fel, incat
gravitatia sa ajute progresia secretiilor din
zonele distale spre cele proximale ale
arborelui bronsic. Aceasta pozitionare este
in functie de segmentul care trebuie drenat
•Exista si pozitii de drenaj al intregului
plaman, cum este pozitia Trendelenburg la
un unghi de inclinare de 60-70 de grade
(corpul este fixat cu o chinga) sau aplecarea
inainte a trunchiului, abdomenul fiind
sprijinit de un fel de "capra", ca o
balustrada. Pentru cei grav bolnavi aceste
pozitii sunt greu de suportat.
Drenajul bronsic se poate face si sub forma
unui program de exercitii, program
recomandat de A. Haas pentru a fi facut la
 active
Dinamice
pasive
 ≡ elementul definitoriu îl reprezintă
mişcarea şi / sau contracţia musculară

 Tehnici kinetice dinamice

 • ocupă peste 90% din tehnicile

kinetologice
 • se realizează cu sau fără contracţie
musculară ceea ce tranşează diferenţa
dintre pasiv şi activ
 Dinamice

pasive:1. tracţiuni
2. sub anestezie
3. pură asistată
4.autopasivă
5.mecanică
6.pasivo-activă
7.prin manipulare
 • subiectul nu face travaliu muscular (inactivitate musculară
determinată de boală sau voluntar)
 Efectele mişcărilor pasive:
  asupra ( a/a ) ap. locomotor:
 menţine sau A de mişcare articulare
 menţine troficitatea structurilor articulare, asuplizează structurile
capsulo-ligamentare
 menţin sau  excitabilitatea musculară
  contractura –retractura prin întinderea prelungită a muşchiului
 declanşează strech-reflexul prin întinderea bruscă a muşchiului care
determină contracţia muşchiului
  a/a S.N :
 menţin memoria kinestezică
  a/a ap circulator :
 realizează un pompaj a/a vaselor mici musculare şi a/a circulaţiei de
întoarcere
 elimină edemele de imobilizare
 Condiţii de realizare:
 Dg. clar, bilanţ muscular şi articular,
 poziţionare confortabilă, atât pentru pacient (care va urmări
mişcările) cât şi pentru kinetoterapeut,

 mişcarea se execută pe axe fiziologice, în limitele permise de

durere, cu A maximă, asociind poziţii sau mişcări de facilitare (ex
abd+re)

 prizele kt trebuie să fie efectuate de aşa manieră încât:

 priza va utiliza cel  braţ al pârghiei, contrapriza va fi în
apropierea articulaţiei
 locul de aplicare al prizei este facilitator sau inhibitor al grupelor
musculare
 mobilizarea este o tehnică analitică deci se va mobiliza articulaţie
după articulaţie şi fiecare direcţie de mişcare

 parametri de execuţie: Forţa, viteza, durata, frecvenţa

 se va pregăti articulatia prin aplicaţi de căldură, masaj,

electroterapie
 Manevrele
 mişcarea lentă, progresivă, pe toate A posibile, cu presiunii la
capătul excursiei
 la nivelul de redoare, mici repetări forţate pentru depăşirea
obstacolului (se poate combina cu tracţiunea în ax)
 întinderi capsulo-ligamentare (contrapriza căuş pentru forţarea
capului articular)
 scuturarea cu scop de relaxare segmentară
 Forţa aplicată de kt
 • depinde de durere
 Viteza
 • mişcarea lentă şi insistentă  tonusul muscular
 Ritmul mişcării
 • simplu, pendular, în 2 sau 4 timpi
 Durata
 • unei mişcări 1-2 secunde, iar întinderea la capătul excursiei
10-15 sec
 • o şedinţă de mobilizare a unei articulaţii durează 10 min. şi se
repetă de 2-3 ori /zi
 Modalităţi tehnice ale mobilizărilor pasive
 Tracţiuni: continue, discontinue, fixaţii-alternante
 Mobilizarea forţată sub anestezie
 Mobilizarea pasivă pură asistată
 Mobilizarea auto-pasivă
 Mobilizare pasivă mecanică
 Mobilizarea pasivo-activă
 Manipularea
  se fac în axul segmentului sau articulaţiei
 Tracţiunile continue - se execută cu instalaţii cu
contragreutăţi
 ● în ortopedie
 – realinierea capetelor osoase
 ● în recuperare
 – articulaţii blocate şi deviate în flexie sau extensie
 – decoaptarea articulaţiilor determinată de
contractura musculară
 •  durerea
 • întinde m.→ decontracturându-i
 Elemente de dozare: Forţa, durata
 Se utilizează broşe de fixaţie, corsete, ghete
 Tracţiunile discontinue
 la articulaţii cu redori
 la articulaţii dureroase
 procese inflamatorii articulare
 tracţiunile din discopatii
 Tracţiunile - fixaţii alternante
 Se aseamănă cu ortezele progresive
 Pentru corecţia:
 → devierilor determinate de cicatrici retractile
 → redori articulare generatoare de retracturi
 Mobilizarea forţată sub anestezie
 Forţează redorile articulare fără opoziţie cu
ruperea aderenţelor ţ. moi
 Se execută în etape succesive, fiecare etapă
este urmată de fixarea unei atele gipsate
pentru menţinerea nivelului de amplitudine
 după 48 de ore se începe mobilizarea
activo-pasivă
 Insuccese: fractură, smulgeri de ligamente
 ≡ pacientul îşi mobilizează o articulaţie prin
intermediul altei articulaţii a corpului
 Modalităţi de mobilizări
 prin presiunea corpului (genuflexiuni pentru a forţa
genunchiul)
 prin intermediul membrului sănătos (hemiplegie)
 instalaţii coardă-scripete
 manivelă, roată
 4.MOBILIZAREA PASIVĂ MECANICĂ
≡ mobilizarea pasivă asistată activ sau
mobilizarea activo-pasivă
 ● reeducă forţa musculară
 ● nu se foloseşte pentru asuplizări
 ● la muşchi cu forţa 2-
◦ ajută la efectuarea unei mişcări
◦ A de mişcare completă
◦ conservă capacitatea de contracţie

 reflexa
 Activa
voluntara liberă

activo-pasivă

activă cu R
 ≡ implică contracţia musculară proprie a segmentului ce se
mobilizează
 • contracţia musculară este reflexă sau voluntară
 1.MOBILIZAREA ACTIVĂ REFLEXĂ-
 → poate fi stimulată în mod dirijat
 → pentru facilitarea sau ameliorarea unei mişcări sau posturi
 → mijloc de stimulare neuro- musculară
 Metode de a provoca contracţia reflexă:
 A.reflexul de întindere ,, strech - reflexul”
 ● întinderea bruscă a unui muşchi inervat determină contracţia
lui
 ● dacă se aplică o Forţă rezistivă contra efectului se realizează o
tensiune  în muşchi, o contracţie de bună calitate.
 ● concomitent muşchii antagonişti sunt inhibaţi pentru a permite
mişcarea determinată de contracţia muşchiului
 ● se datorează stimulării fusurilor musculare
 B.reacţia de echilibrare
 ● reflexe ce se declanşează în vederea restabilirii echilibrului
 C.reflexe de poziţie
 ● poziţia ortostatică se menţine prin reacţii cu punct de plecare:
muşchii, structurile articulare, structurile cutanate, labirintul
 ● reflexele declanşează contracţii musculare şi mişcări
involuntare
 ● concomitent au loc relaxări ale grupelor musculare antagoniste
 Activa (Libere)
Voluntare Activo-pasiva
 Active Activa cu rezistenta
❖ caracteristic mişcarea voluntară, cu consum
energetic:
 → contracţia izotonă, dinamică, muşchiul îşi
modifică lungimea
 → mişcarea fiziologică
 • A articulare
 •sau menţinerea Forţei musculare ( F m)
 • recâştigarea coordonării musculare
 MOBILIZAREA ACTIVO-PASIVĂ activă asistată
  la muşchi cu valoare 2-3 pentru:
 → a susţine şi poziţiona segmentul
 → a proteja Fm
 → a direcţiona pe toată A de mişcare

  refacerea completă a mobilităţii unei articulaţii
 Cerinţe de bază:
 Forţa (F) exterioară să nu se substitue F proprii, se aplica pe
direcţia acţiunii muşchiului asistat, nu este aceeaşi pe toată A
mişcării, ci este  la începutul şi sfârşitul ei

 F exterioară poate fi realizată de:

◦ corzi elastice sau contragreutăţi
◦ autoasistată: cu membrul superior sănătos, chingă acţionată cu
membrul superior
◦ suspendarea în chingi (scoaterea de sub gravitaţie)
◦ executarea în apă

◦ Executarea se face: lent, cu mişcare continuă, fără bruscări, cu

repetiţii frecvente
 3.MOBILIZAREA ACTIVĂ CU REZISTENŢĂ

≡ F exterioară se opune parţial F mobilizatoare proprii

→ tensiunea în muşchi este mărită şi  F acestuia va  cu
hipertrofierea lui
Obiectiv:  F m şi /sau  R m
Reguli de respectat:
• R se aplică pe tot parcursul mişcării active
• R va avea valoare  decât Fm ce se contractă pentru realizarea
mişcării
• R să nu aibă repercusiuni a/a coordonării
• Când R = F m atunci tehnica dinamică se transformă în statică
IDEAL → R se  treptat de la începutul spre sfârşitul mişcării, deoarece
muşchiul dezvoltă o F maximă când este întins complet şi o F minimă
când este maxim scurtat
R se aplica pe faţa de mişcare a segmentului, pentru a exercita aici o
presiune, influenţând exteroceptorii
• După fiecare mişcare cu R se introduce o pauză de relaxare
• Ritmul este în funcţie de valoarea R→ ,, R mare- ritm rar”
• Stabilizarea segmentului pe care îşi are originea muşchiul ce se
contractă este de maximă importanţă ‼
Variante tehnice:
→ R prin scripeţi şi greutăţi
→R prin greutăţi: •se folosesc: saci cu nisip,
gantere, mingi medicinale etc
R prin arcuri sau cordoane elastice:
→ R prin materiale maleabile: lutul, plastelina,
ceara, parafina → recuperarea mâinii,
degetelor
→ R prin apă:
→ R realizată de kt
→ R realizată de către pacient
 Contractia izometrica

 Relaxarea
 DEF. - Forţa (F) pe care încearcă să o realizeze un m în
încercarea de a deplasa un obiect imobil este F
izometrică
 În timpul acestui travaliu muşchiul nu şi-a schimbat
L, ↑ tensiunea
↔ tensiunea fibrelor ↑fără ∆L fibrelor
↔ rezistenta depaseste F actuala a muschiului
• pe măsură ce F unui m ↑ un nr tot > de unităţi motorii
(UM) sunt recrutate în incercarea de a învinge R.
R max↔ tensiune musculară în toate fibrele ↔ ↑F
m
Circulaţia muşchilui este suspendată → m intră în
datorie de O2,  cataboliţi se acumulează,
cu↑circulatorie → stimulare metabolică a celulei
musculare→ stimularea sintezei de proteine→ se
realizează hipertrofia musculară
 A. Tensiunea max
* Izometria cu o F între 20-30 % - menţine F m
* Trebuie să realizeze minim 35 % din F de
contracţie (din tensiunea maximă)
* La 2/3 din F maximă se realizează hipertrofia
* sub 20% apar pierderi ale masei m
 B. Durata unei contracţii
❖ =Durata menţinerii unei tensiuni maxime în timpul
contracţiei musculare
❖ maxim 12 secunde - la sportivul antrenat
❖ 3; 4; 6 secunde la bolnavi
❖ C. Lungimea muşchiului în poziţia „lungă" a
muşchiului izometria dă rezultatele cele mai bune
❖ Hettinger,Muller, Rose – 1 singură contracţie
6 secunde la tensiunea maximă –
❖ EUSIZ= exerciţiu unic scurt zilnic izometric –
m va atinge 70% din F sa maximă

❖ Liverson – repetarea de 20 de ori a unor

scurte contracţii izometrice de 3- 6 secunde
în cadrul aceleiaşi şedinţe; cu pauze de 20-
30 secunde între contracţii – ERSIZ = exerciţii
repetitive scurte izometrice

❖ Avantajul ERSIZ – prin repetare se

declanşează lanţul metabolic necesar
hipertrofiei
• Eficienţă bună în
obţinerea creşterii Nu solicită articulaţia;
forţei şi corectării
hipotrofiei • Este mai puţin obositoare;
musculare. • Menţine asocierea neurala;
• Evită atrofia • Contracţia isometrică
musculară;
• Reduce edemul reprezintă cea mai
acţionând ca o avantajoasă metodă de
pompă; apreciere a forţei musculare,
• Tehnică simplă, a evoluţiei acesteia, prin
care nu necesită amplitudinea traseului EMG.
aparatură specială,
putându-se efectua
oriunde.
• Este ieftină;
• Necesită durate
scurte de
antrenament;
•
 Măreşte munca ventriculului stâng, frecvenţa cardiacă şi
tensiunea arterială (mai ales cea diastolică), perioada de
preejecţie,

 fenomenul Valsalva

 Efecte dramatice cardiovasculare pot fi declanşate de

exerciţiile isometrice la pacienţi în recuperare după infarct
miocardic. Toate aceste neajunsuri apar în cazul exerciţiilor
isometrice prelungite

 nu ameliorează supleţea articulară,

 tonifică în special fibrele musculare activate la unghiul
articular, la care s-a executat contracţia isometrică;
 antrenează muşchii la o contracţie mai lentă, cu
răspuns întârziat la solicitări;

 nu ameliorează deci coordonarea inervaţiei

musculare

 nu contribuie (decât indirect) la ameliorarea

rezistenţei musculare

 nu antrenează contracţia excentrică

 dezvoltă un feed-back kinestezic redus;

 este dificil de urmărit cantitativ forţa musculară
dezvoltată în timpul exerciţiului,
 un muşchi în care tensiunea de contracţie , se decontracturează = se
relaxează

 inducerea conştientă a decontracturări muşchiului, cu realizarea unei

senzaţii kinestezice a unei altfel de stări, în contrast cu cea de
contracţie

 un muşchi păstrează întotdeauna o tensiune de contracţie numită

tonus muscular

  datorită fibrelor intrafusale, în timp ce fibrele extrafusale se

relaxează

 este o → relaxare generală a întregului corp, în strânsă legătură cu

relaxarea psihică

 relaxare locală: un grup m , un membru , un segment

 Relaxarea poate fi realizată pe mai multe căi
și prin mijloace diferite de aceea aceasta
poate fi clasificată astfel:

 Relaxarea generală (globală) – reprezintă

relaxarea întregului corp, proces aflat în
strânsă legătură cu relaxarea psihică și cu cea
musculară.
 Relaxare parțială (locală, segmentară) – se
referă la un lanț muscular, la un anumit
segment, membru, parte a corpului, chiar a
unui mușchi.
 Extrinsecă – obținându-se prin terapie
medicamentoasă, kinetoterapie, aparate cu
character relaxant, hipnoza, yoga, etc.

 Intrinsecă – este considerată ca fiind singura

capabilă să introducă o adevărată relaxare.
Subiectul își produce el insuși relaxarea, este
autonom, chiar dacă se află un specialist în
încăpere care să dirijeze procesul.
 conştientizarea stării de relaxare prin
alternarea contracţiilor statice cu relaxare
statică
 posturarea segmentului, cu sprijin în chingi
sau pe un plan orizontal, căutând prin
inhibiţie centrală suspendarea oricărei
activităţi musculare
 scuturarea ritmică
 masaj blând deasupra muşchiului, sau prin
vibrarea segmentului, în timp ce pacientul îşi
relaxează muşchiului
 Curentul Oriental. Din curentul oriental fac parte
tehnicile promovate de medicina tradițională indiană,
japoneză, iraniană, toate având o origine comună veche, de
milenii. Se consideră că aceste tehnici stau la baza celui mai
perfect și complex sistem de autorelaxare.
 Curentul Fiziologic introdus de Edmund Jacobson și
care are la bază relaxarea progresivă pe baza principiului de
identificare kinestezică a stării de tensiune (contracție)
musculară, prin antiteza cu lipsa de contracție (relaxare).
 Este metoda cea mai utilizată în serviciile de kinetoterapie,
fiind ușor de aplicat, ușor de inteles de pacienti, cu rezultate
bune, încurajatoare, ce se instalează după câteva ședințe.
 pacientul în decubit dorsal, cu capul pe o perna mică,
genunchii ușor flectați, se sprijină pe un sul, membrele
superioare în ușoara abducție de cca 30° și palmele pe pat; se
recomandă să se lucreze într-un mediu confortabil (fără
zgomot sau lumină intensă, temperatură placută, etc).

 Prologul respirator: timp de 2—4 minute se respiră amplu,

liniștit, subiectul concentrându-se pe dirijarea aerului
(inspirație pe nas, expirație pe gură). Acest prolog determină
alcaloza, generatoare de stare euforica.
 În timpul acestui prolog respirator pacientul trebuie să-ți
imagineze că în inspirație devine ușor „ca un balon de săpun
care se ridică”, iar în expir redevine greu, ca de plumb,
,,corpul infundându-se in pat” simțind cum patul împinge în
sus corpul.
 Antrenamentul propriu-zis poate începe cu membrele superioare ( cu un
segment din acestea), mai târziu se va continua cu membrele inferioare, cu
trunchiul și apoi cu tot corpul. Se poate executa o mișcare din diferite
segmente ale membrului superior, de exemplu cel stâng. Astfel la un inspir
profund se poate ridica în anteducție membrul superior stâng, ușor și foarte
lent, mâna din articulația pumnului este lăsată să fie căzută până când
degetele de la acest membru superior nu mai fac contact cu patul (aprx. 10-
15 cm), de fapt se realizează o contracție voluntar-dinamică la valori de 3-4
ale forței musculare; se menține această poziție timp de 15-30 de secunde.

 Epilogul – pacientul va încorda puternic întreaga musculatură strângând

ochii, va inspira profund și va expira puternic relaxând brusc întreaga
musculatură.

 În deprinderea acestei metode se specifică faptul că învățarea se face pe

termen lung și presupune foarte mult antrenament, constând din exerciții pe
durata a 1-4 ore, care vor fi repetate de 3-4 ori pe zi și de 3-4 ori pe
săptămână. Antrenamentul durează uneori luni întregi, poate să se întindă și
chiar până la un an.
 A fost concepută de medicul german J. H. Schultz (1908-1912). Născut în
1884, din 1919 devine profesor de neuropsihiatrie la Berlin.
 Metoda după spusele sale este o “autopsihoză” cu ajutorul căreia se poate
obține controlul unor funcții ale anumitor organe și în plus relaxarea
așteptată, este o metodă de autodetectare concentrativă deci subiectul își
creează prin concentrare o stare hipnotică.
 Două elemente : starea de greutate și senzația de căldură. La început metoda
s-a bazat pe trei idei fundamentale:
 Sunt calm;
 Brațele și picioarele îmi sunt grele;
 Brațele și picioarele mele sunt calde.

 Metoda poate fi aplicată individual, în grup, în colectivități mici sau mari, ca

și metodă de autorelaxare, deci fără specialist, dacă este nevoie (primele
cicluri).