Nume: Țurcanu

Prenume: Victor

Recuperare în boli endocrinologice

Hipotiroidism

Hipotiroidismul este o afecțiune endocrină caracterizată prin funcționarea

insuficientă a glandei tiroide, care duce la o scă dere a secreției hormonilor
tiroidieni (în special hormonul tiroidian T4 - tiroxina). Această afecțiune poate fi
clasificată ca fiind primară , atunci câ nd glanda tiroidă în sine este afectată , sau
secundară , câ nd problemele sunt rezultatul unei deficiențe de stimulare a glandei
tiroidiene din partea glandei hipofize sau a hipotalamusului. Hipotiroidismul
primar poate fi cauzat de diferite condiții, cum ar fi tiroidita autoimună (inclusiv
tiroidita Hashimoto), în care sistemul imunitar atacă și distruge țesutul glandei
tiroidiene, sau ablația chirurgicală sau iradierea glandei tiroidiene. Alte cauze pot
include disfuncția congenitală a glandei tiroidiene, care poate fi ereditară sau
rezultatul unor mutații genetice.Tiroida Hashimoto se manifestă prin inflamația
cronică și scă derea capacită ții glandei tiroidiene de a produce hormoni tiroidieni
în cantită ți suficiente.Aceasta afectează în principal femeile și are o predispoziție
familială . Este adesea asimptomatică în stadiile incipiente și poate progresa lent,
în decursul anilor, că tre hipotiroidism manifest, în care glanda tiroidă nu mai
produce suficient hormon tiroidian. Simptomele hipotiroidismului pot include
oboseală , slă biciune, creștere în greutate, sensibilitate la frig, piele uscată ,
constipație, depresie și tulbură ri ale ciclului menstrual. Hipotiroidismul secundar
poate fi cauzat de tulbură ri ale hipofizei, cum ar fi tumori, traumatisme sau
radioterapie, care pot afecta secreția hormonului stimulator tiroidian (TSH)
produs de hipofiză și, implicit, stimularea glandei tiroidiene.

Hormonii tiroidieni au efecte asupra tuturor organelor, astfel încâ t o cantitate

insuficientă din aceștia va afecta funcționarea întregului organism. Caracteristică
hipotiroidismului este o încetinire a activită ții tuturor organelor. Intensitatea
simptomelor poate varia în funcție de rapiditatea instală rii hipotiroidismului și
de gradul să u. Dacă hipotiroidismul se instalează brusc, simptomele vor fi mai
severe decâ t în cazul unei instală rii lente, pe parcursul mai multor ani.

Simptomele hipotiroidismului pot varia de la o persoană la alta și pot

apă rea treptat în decursul timpului. Unele dintre simptomele comune ale
hipotiroidismului includ: Oboseală și slă biciune: Persoanele cu hipotiroidism pot
simți o oboseală persistentă și o lipsă generală de energie. Aceste simptome pot
afecta capacitatea de concentrare și de a desfă șura activită ți zilnice.

 Creștere în greutate: hipotiroidismul poate încetini metabolismul,

ceea ce poate duce la creșterea în greutate, chiar și în absența
schimbă rilor în obiceiurile alimentare.

 Sensibilitate la frig: persoanele cu hipotiroidism pot prezenta o

sensibilitate crescută la temperaturi scă zute. Pot simți mereu frig sau
pot avea dificultă ți în menținerea unei temperaturi corporale
normale.

 Piele uscată și unghii fragile: hipotiroidismul poate afecta calitatea

pielii, fă câ nd-o uscată , aspră și descuamată . De asemenea, unghiile
pot deveni fragile și se pot rupe ușor.

 Constipație: funcția tiroidiană scă zută poate afecta digestia și poate

duce la constipație cronică .

 Depresie și anxietate: hipotiroidismul poate afecta starea de spirit,

provocâ nd depresie, anxietate și tulbură ri de somn.

 Slă biciune musculară și dureri articulare: o funcție tiroidiană scă zută

poate provoca slă biciune musculară și dureri articulare.

 Tulbură ri menstruale: femeile cu hipotiroidism pot prezenta cicluri

menstruale neregulate sau absente. De asemenea, pot experimenta
sâ ngeră ri abundente sau prelungite.

 Scă derea libido-ului: hipotiroidismul poate afecta dorința sexuală și

performanța sexuală .

 Tulbură ri de memorie și dificultă ți de concentrare: funcția tiroidiană

scă zută poate influența negativ abilită țile cognitive, cum ar fi
memoria, concentrarea și claritatea mentală .
 Diagnosticul hipotiroidismului implică evaluarea simptomelor, efectuarea
unor analize de sâ nge pentru a mă sura nivelurile hormonilor tiroidieni și ale
TSH-ului, și eventual realizarea unei ecografii tiroidiene sau a altor teste
imagistice pentru a evalua structura glandei tiroidiene. Cele mai importante
analize de sâ nge utilizate pentru diagnosticarea hipotiroidismului sunt: TSH
(hormonul de stimulare tiroidiană ) și hormonii tiroidieni T4 și T3.

TSH reprezintă cel mai sensibil indicator al funcției tiroidiene. Este prima
analiză care se va modifica (va crește) în caz de hipotiroidism primar (cel
determinat de o problemă la nivelul tiroidei). În cazul hipotiroidismului
secundar, problema fiind la nivelul hipofizei (glanda care îl secretă ), avem nevoie
de hormonii tiroidieni T4 și T3 pentru a stabili diagnosticul. Hormonii tiroidieni
T4 și T3 circulă în sâ nge legați de proteine și în forma liberă (aceasta
reprezentâ nd de fapt hormonul activ). Putem doza tot hormonul circulant (T4
total, T3 total) sau fracția care circulă liberă (Free T4 și Free T3). De obicei este
preferabilă dozarea fracției libere a hormonilor, deoarece concentrațiile de T3
total și T4 total sunt influențate de cantitatea de proteine transportoare. Dacă
aceasta este mai mare (de exemplu în sarcină sau la femeile care iau
anticoncepționale) sau mai mică , vom mă sura un nivel mai mare, respectiv mai
mic de T3 și T4 (fă ră să fie de fapt vorba de un exces/ deficit real de hormoni
tiroidieni, deoarece nivelurile de T3 liber și T4 liber ră mâ n normale). De
asemenea, trebuie să fim siguri că laboratorul la care au fost efectuate analizele
lucrează corect probele. De multe ori, valorile modificate pot fi rezultatul
utiliză rii unor kituri de analize neperformante. Alte analize utile sunt cele pentru
identificarea cauzelor hipotiroidismului – de exemplu prezența anticorpilor
antitiroidieni (ATPO - anticorpi antitireoperoxidază și AcTg – anticorpi
antitireoglobulină ) în cazul tiroiditei autoimune. Din cauza hipotiroidismului pot
fi modificate și alte analize de sâ nge: colesterolul este mă rit, analizele de ficat
(TGO, TGP, GGT) și cele de rinichi (creatinina) pot fi mă rite, poate să apară
anemie (o scă dere a numă rului de globule roșii). Dacă aceste modifică ri sunt
cauzate de hipotiroidism, ele se vor corecta fă ră să necesite tratament specific
după tratarea hipotiroidismului. Deoarece tiroida nu mai produce suficient
hormon, este necesar un tratament medicamentos care să suplinească această
lipsă . Este foarte important modul de administrare a hormonilor tiroidieni.
Pentru a fi siguri că avem o absorbție optimă , adminstrarea se va face pe
stomacul gol. Din acest motiv, cel mai des, recomandarea este de a se lua pastila
dimineața la trezire, cu 20-30 de minute înainte de micul dejun și de alte
medicații. Nu este necesar să vă treziți la o anumită oră sau să luați pastila tot
timpul la aceeași oră .Se va evita administrarea altor medicații sau suplimente
împreună cu pastila pentru tiroidă . Anumite medicamente (ex: cele pentru
scă derea acidită ții gastrice, suplimentele de calciu, fier, tratamentele cu argilă ,
fibre alimentare) trebuie administrate la 4-6 ore după pastila pentru
hipotiroidism, deoarece reduc foarte mult absorbția hormonilor tiroideni (va fi ca
și câ nd ați lua o doză mai mică ). La 4-6 să ptă mâ ni după ce se începe tratamentul
cu o doză considerată adecvată de că tre medicul dumneavoastră , este necesară
repetarea analizelor (în general este suficient TSH) pentru a ajusta doza.
Absorbția medicamentului nu este aceeași la toate persoanele, așa că trebuie
„personalizată ” doza. În general, este bine ca analizele pentru tiroidă să fie fă cute
la 4-6 să ptă mâ ni de la introducerea, oprirea sau modificarea dozei de medicație,
deoarece acesta este intervalul de timp necesar pentru stabilizarea nivelelor de
TSH, FT4, FT3.

Dacă medicația este oprita și se fac analizele după 2 să ptă mâ ni, acestea nu vor fi
foarte utile deoarece încă nu s-a ajuns la un echilibru iar hormonii vor continua
să se modifice. Pe de altă parte, după ajungerea la echilibru (adică după trecerea a
4-6 să ptă mâ ni de tratament), nivelele de hormoni vor fi relativ stabile și nu este
de așteptat să se mai modifice semnificativ în urmă toarele să ptă mâ ni.La un
pacient cu hipotiroidism aflat în tratament cu o anumită doză de hormon
tiroidan, dacă valorile TSH, FT4 sunt normale, înseamnă că doza este corectă și
nu sunt necesare modifică ri ale schemei de tratament. În aceste cazuri,
suplimentele de iod, seleniu, tirozină sunt complet inutile, la fel și modifică rile de
dietă . Singurul lucru care va influența nivelul TSH și FT4 este administrarea
tratamentului cu hormoni trioidieni. Dacă tiroida funcționează parțial (adică mai
produce hormoni, dar în cantitate mai mică decâ t ar trebui), atunci poate fi utilă
folosirea de suplimente specifice pentru tiroidă , care să amelioreze funcționarea
ei, singure sau în asociere cu hormonul tiroidian.