FORMA FARMACEUTICĂ sau FORMĂ MEDICAMENTOSĂ.

Astăzi denumirea mai corectă a medicamentului este cea de FORMĂ FARMACEUTICĂ

/FORMĂ MEDICAMENTOASĂ ( FF ) care reprezintă condiţionarea concretă şi finală în
farmacie sau industrie a substanţelor medicamentoase care se administrează bolnavilor în scop
profilactic sau curativ.
FF au în compoziţie :a)-substanţa activă; b)-substanţe auxiliare farmaceutice.
Substanţele auxiliare farmaceutice sunt produse naturale, de semisinteză sau sinteză , fără
acţiune farmacodinamică proprie care intră în compoziţia FF alături de substanţa activă ; ele nu
sunt toxice şi sunt indispensabile pentru stabilitatea FF( ele protejează substanţa activă de
acţiunea factorilor de mediu).
Clasificarea substanţelor auxiliare farmaceutice:
*EXCIPIENŢI: au rol de a dilua substanţa activă pentru a permite dozarea si administrarea ei:
# excipienţi propriu-zişi : dau formă si volum ( ex. : Vaselina , untul de cacao);
#vehiculele: permit dizolvarea , dispersia, extracţia substanţei medicamentoase
( apa distilată, ulei de floarea soarelui);
#solvenţi : constituie masa preparatelor farmaceutice de consistenţă fluidă în
care se afla dispersate molecular substanţele active.
*AGENŢI AJUTĂTORI : substanţe cu anumite proprietăţi (fizice, chimice, biologice ) care
uşurează procesul tehnologic , asigură stabilitatea fizică( substanţele
tensioactive,emulgatori,dezagreganţi, antispumanţi etc),
chimică (antioxidanţi), biologică( conservanţi) şi permit administrarea mai uşoară.
*CORECTIVII:
-coloranţi: caramel , roşu amarant;
-corectori de gust(edulcoranţi): zaharina,sirop de fructe;
-corectori de miros(aromatizanţi): vanilia.

Forma farmaceutică are în compoziţia sa următoarele substanţe:

1. substanţa activă principală - responsabilă de efectul farmacodinamic dorit;
2. substanţele adjuvante – cu rolul de a creşte efectul substanţei active principale sau de a
contracara/atenua unele efecte nedorite ale acesteia (nu este obligatorie prezenţa acestora).
3. substanţele cu rol corectiv – care au rolul de a îmbunătăţi proprietăţilor organoleptice
neplăcute ale substanţelor active principale şi adjuvante (ex. edulcoranţi pentru corectarea
gustului, substanţe pentru corectarea mirosului, coloranţi).
4. excipientul - o substanţă inertă, cu rol de completare a cantităţilor şi de inglobare a tuturor
celorlalte ingrediente. In cazul preparatelor lichide excipientul se numeşte vehicul.
5. substanţe ajutătoare tehnice: conservanţi, emulgatori, antiagreganţi, stabilizanţi.
6. materiale şi recipiente de condiţionare-ambalare - ce servesc la inchiderea formei
farmaceutice intr-un recipient, asigurand protecţia, stabilitatea şi eficacitatea pană in momentul
utilizării, facilitatea de administrare şi informare asupra medicamentului

DENUMIREA MEDICAMENTELOR/ NOMENCLATURA MEDICAMENTELOR

Orice medicament are trei denumiri:
1)DENUMIRE CHIMICĂ: redă structura chimică , de exemplu structura chimică a
meprobamatului (“metil-propil-propandiol dicarbamat”) un anxiolitic(fig.1).
Fig.1. Structura chimică meprobamat

2)DENUMIRE GENERICĂ ( are un caracter oficial):

-DCI ( denumire comună internaţională): propusă şi recomandată de OMS cu scopul de a
internaţionaliza numele substanţei medicamentoase şi se foloseşte în literatura ştiinţifică. Ea
derivă uneori din denumirea chimică, este scurtă şi sefoloseşte ca denumire ştiinţifică a
substanţelor medicamentoase. Ex. pornind de la denumirea chimică de “metil-propil-propandiol
dicarbamat” s-a stabilit denumirea comună internaţională de “meprobamat”.
-DC OFICINALĂ: prevăzută în Farmacopeea fiecărei ţări şi care reprezintă denumirea
oficială în ţara respectivă;este în limba latină şi multe corespund DCI. Se foloseşte in cazul
prescrierii reţetelor magistrale.
3)DENUMIRE COMERCIALĂ / ÎNREGISTRATĂ (DC):dată de compania/întreprinderea
producătoare şi care variază de la o ţară la alta şi chiar în aceeaşi ţară.Pentru DC se foloseşte
indicatorul ® în dreapta sus a denumirii . De exemplu: Adol®, Panadol®, Paracetamol®,
Paracetol®, Paramol®, -denumiri comerciale pentru paracetamolum; Miltown®, Equanil®-
denumiri comerciale pentru meprobamat.
Un produs medicamentos poate avea o multitudine de denumiri comerciale în funcție de
numărul pruducătorilor și de dorința acestora de a denumi un produs. Substanța activă este aceea
care descrie compoziția calitativă a unui medicament

Formele farmaceutice

2.a. CLASIFICAREA FORMELOR FARMACEUTICE:

 *Dupa calea de administrare există forme farmaceutice administrate pe cale:
-enterală;
-parenterală;
-cutanată;
-pe piele şi mucoase;
-inhalatorie.
*Dupa starea de agregare există forme farmaceutice:
-solide;
-semisolide sau moi;
-lichide;
-gazoase;
-soluţii extractive şi extracte.
*Din punct de vedere fizico-chimic:
Formele farmaceutice sunt sisteme disperse alcătuite din componente de diferite
mărimi(ioni, molecule, macromolecule, micelii) care sunt repartizate într-un mediu de dispersie.
Sistemele disperse pot fi omogene -formează o singură fază cu 2 sau mai multe specii de
molecule , cum sunt de ex. soluţiile medicamentoase- sau heterogene- alcătuite din două sau mai
multe faze diferite prin proprietăţile lor-.După dimensiunile fazei dispersate sistemele heterogene
pot fi : ultramicroheterogene (soluţiile coloidale ), microheterogene ( suspensii, unguente) sau
macroheterogene ( pulberi, comprimate etc. ).
*După cum sunt sau nu trecute în FARMACOPEEA ROMÂNĂ, formele
farmaceutice sunt : oficinale( trecute în farmacopee) sau neoficinale ( care nu sunt trecute în
farmacopee).
FARMACOPEEA ROMÂNĂ este elaborată de Ministerul Sănătăţii şi reprezintă codul
oficial în ceea ce priveşte denumirea, prepararea şi controlul medicamentelor . Este lucrarea care
ghidează activitatea farmacistului dar unele prevederi interesează şi medicul. Prima farmacopee
din România a apărut in 1863, fiind redactată de farmacistul C.Hepites in limba latină şi in limba
romană. Actualmente este in vigoare ediţia a X-a (FR. X) apărută in 1993(fig.2.). Completări
apar din 2 in 2 ani sub formă de suplimente.
În general fiecare stat are farmacopeea sa .Există şi o farmacopee internaţională elaborată
de OMS.Farmacopeele se tipăresc periodic şi de aceea între timp apar suplimente care
completează cu date noi ediţia existentă , date care vor fi incluse în următoarea ediţie.
Farmacopeea română conţine monografii individuale ale substanţelor medicamentoase
simple anorganice şi organice (denumire; proprietăţi: gust, miros, aspect, solubilitate, constante
fizice, chimice; metode de identificare; condiţii de puritate, determinare cantitativă, condiţii de
conservare, dozele maxime pentru o dată şi pentru 24 ore),ale produselor vegetale ( numele
plantei ; modul de uscare; caracteristici macro- şi microscopice ), a anumitor forme farmaceutice
( definire; metode de preparare; determinare cantitativă ;conservare) şi preparate
oficinale( compoziţie; preparare; reacţii de identificare ; condiţii de puritate; determinare
cantitativă ; conservare). Monografiile sunt aşezate în ordine alfabetică, au ca titlu principal
denumirea în limba latină urmată de denumirea în limba română.
După monografii sunt prezentate metode generale de analiză în laboratoarele
farmaceutice ( determinări fizice, chimice, biologice, microbiologice).În partea finală există
tabele cu substanţe toxice, cu dozele maxime admise etc.
Fig.2.Farmacopeea Română