MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

SCOALA POSTLICEALA SANITARA BUZAU

LUCRARE DE CERTIFICARE
A COMPETENTELOR PROFESIONALE

ABSOLVENT:
TUDOSE CECILIA FLORI
GRUPA:F3

BUZAU
2016
 TEMA LUCRARII

PREPARATE CARE CONTIN GLICERINA

 Cuprins

1. Preparate farmaceutice
1.1. Preparate medicamentoase
1.2. Reguli de buna practica de preparare a medicamentelor
2. Glicerina
2.1. Ce este glicerina?
2.2. Metode de preparare
2.3. Proprietati fizice
2.4. Proprietati chimice
2.5. Structura si formula chimica a glicerinei
2.6. Metode de analiza
2.7. Rolul glicerinei in metabolism
2.8. Efectele glicerinei in organism
2.9. Intrebuintari
2.10. Glicerina in cosmetica
3. Tipuri de glicerina si produse derivate din glicerina
3.1. Glicerina vegetala
3.2. Glicerina lichida
3.3. Glicerina boraxata
3.4. Glicerina boraxata cu nistatin si amestezina
3.5. Nitroglicerina
3.6. Supozitoare cu glicerina
 1.Preparate farmaceutice
1.1.Preparate medicamentoase

Sunt constituite din una sau mai multe substanţe medicamentoase

(substanţe chimic pure, produse de extracţie, droguri), asociate cu
substanţe auxiliare.
Compoziţia preparatelor medicamentoase
1.substanţa sau substanţele active principale – responsabile de efectul
terapeutic.
2.substanţele adjuvante- care au rolul de a intensifica efectul substanţei
active principale sau de a contracara/atenua unele efecte nedorite ale
acesteia.
3.substanţele cu rol corectiv– folosite pentru ameliorarea proprietăţilor
organoleptice necorespunzătoare ale substanţelor active principale şi
adjuvante (ex. edulcoranţi pentru corectarea gustului, aromatizanţi pentru
corectarea mirosului, coloranţi).
4. excipientul–o substanţă inertă, cu rol de completare a cantităţilor şi de
înglobare a tuturor celorlalte ingrediente. În cazul preparatelor lichide se
numeşte vehicul.
5.substanţe ajutătoare tehnice: conservanţi, emulgatori, antiagreganţi,
stabilizanţi.

Clasificarea preparatelor medicamentoase

a)după starea de agregare:
- solide
-semisolide şi moi
-lichide
-gazoase
b)după calea de administrare:
- pentru uz extern
– care se aplică pe tegumentele şi mucoasele accesibile
-pentru uz intern- care se administrează prin înghiţire sau per os
-pentru administrare parenterală sau injectabile:-injecţiile şi perfuziile

Pentru a preveni unele erori, medicamentele preparate în farmacii se

etichetează diferit în funcţie de calea de administrare. Etichetele
preparatelor pentru uz extern au chenar roşu şi menţiunea ”extern”.
Medicamentele administrate per os au etichetă cu chenar
 albastru şi poartă menţiunea “intern”.
Pe soluţiile injectabile se aplică etichete cu chenar galben, cu inscripţia
“injectabil”.
c)după modul de prescriere şi preparare
•magistrale– se prepară în farmacie după prescripţia medicului, având o
compoziţie individualizată, indicată de reţetă.
•oficinale -se prepară în farmacie după modul de preparare prevăzut de
farmacopee. Pot fi folosite ca atare sau intră în compoziţia preparatelor
magistrale.
•tipizate (specialităţile farmaceutice)– se prepară în formă finită pe scară
industrială în fabricile de medicamente, fiind eliberate bolnavilor în
farmacii. Au compoziţie fixă, aspectul exterior, ca formă, culoare şi
ambalaj este constant.
d)după intensitatea acţiunii
•toxice şi stupefiante -(stupefiantele sunt medicamente care pot determina
dependenţă de tipul toxicomaniilor). În Farmacopee se găsesc în tabelul cu
denumirea generică “Venena”. Trebuie păstrate în dulap special, cu uşi
duble, sub cheie. Recipientele care le conţin au etichete cu inscripţie albă
pe fond negru. Se eliberează cu semnul cap de mort sau menţiunea
“otravă”.
•puternic active
–în doze mici au efecte terapeutice bine definite, dar în doze mari
determină intoxicaţii primejdioase. Sunt enumerate în Farmacopee în
tabelul “Separanda”.
În farmacie se păstrează în dulap separat, recipientele având
eticheta cu inscripţia roşie pe fond alb.
•anodine (obişnuite)–au efecte de intensitate mică, se păstrează în farmacii
în recipiente etichetate cu inscripţie neagră pe fond alb.
e)după modul de calculare a dozelor prescrise
•forme divizate– se eliberează în doze parţiale (ex. comprimate, fiole,
supozitoare).
.forme care se eliberează nedivizat,dar se împart în doze parţiale la
administrare ,ex. picături pentru uz intern, poţiuni).
•forme care nu necesită divizare(ex. unguente, pudre, soluţii pentru uz
extern).

Denumirea medicamentelor
1.Denumirea chimică
– indică structura chimică a produsului. De multe ori este complicată,
fiind folosită numai pentru compuşii cu structură simplă, de obicei
anorganici. Ex. sulfatul de magneziu.
2.Denumirea generică
•Denumirea comună internaţională (DCI)
– recomandată de OMS, derivă uneori din denumirea chimică, este scurtă
şi se foloseşte ca denumire ştiinţifică a substanţelor medicamentoase. Ex.
pornind de la denumirea chimică de “metil-propil-propandiol dicarbamat”
s-a stabilit denumirea comună internaţională de“meprobamat”.
•Denumirea oficinală
– este prevăzută de Farmacopee în limba latină. Se foloseşte pentru
prescrierea reţetelor magistrale. Uneori coincide cu DCI.
3.Denumirea comercială
– este înregistrată şi patentată, stabilită de compania farmaceutică
producătoare. Denumirile comerciale reprezintă patente referitoare la
medicamentele în formă finită (substanţa activă şi forma farmaceutică).

Farmacopeea
Este un cod oficial referitor la denumirea, prepararea şi controlul
medicamentelor.
Prima farmacopee din România a apărut în 1863, fiind redactată de
farmacistul C.Hepites în limba latină şi în limba română. Actualmente este
în vigoare ediţia a X-a (FR. X) apărută în 1993. Completări apar din 2 în 2
ani sub formă de suplimente. Este lucrarea care ghidează practica
farmaceutică, dar unele din prevederile sale interesează şi medicii.
Cuprinde monografii ale substanţelor medicamentoase simple, formelor
farmaceutice şi preparatelor oficinale. Urmează apoi metodele de analiză
folosite în laboratoarele de farmacie, tabelele “Venena” şi “Separanda”,
modul de administrare, doza maximă pentru odată şi 24 de ore,observaţii.
Un deosebit interes îl prezintă cunoaşterea dozelor maxime din FR. Prin
doze maxime se înţeleg cantităţile maxime care pot fi prescrise de medic în
scop terapeutic. Acestea se găsesc reunite într-un tabel. Dozele maxime
sunt valabile pentru adulţi între 18-60 ani, fără insuficienţă hepatică sau
renală. Dozele maxime pentru copii se calculează prin diferite
formule :

AxD GxDxF
A + 12 70
A = vârsta copilului în ani,
D= doza maximă la adult
G= greutatea copilului (în kg)
F= factor de corecţie în funcţie de greutate :
2 pentru G= 10-16 kg
1,5 pentru G
< 36 kg
1,25 pentru G < 56 kg
0,75 pentru G > 60 kg
Aceste formule nu sunt valabile pentru nou/născuţi şi sugari (tabele
speciale).
 1.2.Reguli de buna practica de preparare a medicamentelor

1.Activitatea de preparare a formelor farmaceutice ale medicamentelor

constituie una din principalele forme de exercitare a profesiei de farmacist.
2. Scopul acestor reguli este de a imbunatati calitatea medicamentelor
magistrale si oficinale preparate in farmacie.
3. Prezentele Reguli se refera la prepararea in farmacie a medicamentelor
magistrale, oficinale si homeopate asa cum sunt definite de art. 2 alin 11),
12), 13) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 152/1999 privind
produsele medicamentoase de uz uman aprobata prin Legea nr. 336/2002 cu
modificarile si completarile ulterioare.

1. Principii generale
1.1. Activitatea de preparare a medicamentelor in farmacie trebuie
organizata in asa fel incat:
a) preparatul realizat si conditionat sa fie in conformitate cu specificatiile
tehnice prevazute;
b) sa se poata demonstra ca ansamblul de tehnologii si proceduri a fost
corect folosit pentru fiecare preparat;
c) sa fie evitate toate omisiunile, erorile sau confuziile de-a lungul
intregului proces de preparare.

1.2. Operatiunile de preparare sunt efectuate:

a) in spatii corespunzatoare, mentinute permanent intr-o stare de curatenie
desavarsita, dupa instructiuni bine stabilite;
b) cu material curat (steril daca este nevoie), care trebuie intretinut
permanent in aceasta stare;
c) de personal calificat si competent, special format, care respecta regulile
de prudenta si igiena stabilite;
d) cu materii prime verificate, ce au facut obiectul unei identificari si cu
articole de conditionare conforme cu specificatiile tehnice;
e) respectand ansamblul de intructiuni si tehnici stabilite;
f) consemnand in scris toate datele utile asigurarii calitatii cat si
reconstituirii istoricului fiecarui preparat.

1.3. Pentru a evita riscul erorilor, omisiunilor, confuziilor si

contaminarilor se vor lua urmatoarele precautii:
a) formula preparatului trebuie citita cu multa atentie, iar atunci cand este
vorba de o prescriptie medicala, formula trebuie interpretata in contextul
general al prescriptiei;
b) farmacistul care prepara verifica denumirile materiilor prime
componente ale preparatului, posologia, si calculeaza cantitatile necesare
pentru obtinerea preparatului;
c) pentru evitarea erorilor de manipulare, fiecare operatiune este imediat
consemnata de catre persoana care a realizat-o;
d) nu se prepara in acelasi timp doua sau mai multe produse si nu se
intrerupe operatia de preparare a unui medicament.

2. Spatii, echipamente, materiale

Exigentele impuse spatiilor si echipamentelor precum si materialelor din
care acestea sunt alcatuite trebuie sa tina cont de urmatoarele elemente:
- forma farmaceutica de preparat;
- tipul de preparat: magistral sau oficinal (galenic);
- numarul de unitati preparate, in cazul celor oficinale;
- tipul de materii prime folosite (coloratie, miros persistent etc.)

2.1. Caracteristici generale ale spatiului in care are loc prepararea

(recepturii):
a) operatiunile de realizare a formei farmaceutice (preparare, conditionare,
etichetare), precum si operatiunile de control si inregistrare in evidente
sunt efectuate in incaperea special amenajata in acest scop – numita
receptura.
b) receptura este destinata numai operatiunilor enuntate mai sus.
Posibilitatea de a efectua alte activitati in interiorul acesteia, cum ar fi
verificarea comenzilor, activitatea de contabilitate etc., este exclusa.
c) dotarea cu echipamente tehnologice trebuie sa fie adecvata tipului de
preparate realizate;
d) suprafata recepturii trebuie sa aiba o marime suficienta pentru a evita
riscul confuziilor si al contaminarilor de orice fel in timpul diferitelor
operatiuni de preparare;
e) suprafetele (podele, pereti, plafoane, nise) trebuie sa fie netede si usor
de curatat;
f) receptura va fi ventilata, iluminata, mentinuta la o temperatura potrivita,
alimentata cu apa potabila si va dispune de sursele de energie necesare;
g) intretinerea si curatenia trebuie efectuate dupa proceduri scrise. In mod
deosebit trebuie evitata aglomerarea de materiale, iar deseurile de orice fel
trebuie evacuate in mod regulat si intr-o maniera adecvata;
h) receptura va fi dotata cu urmatoarele:
- o masa de lucru confectionata dintr-un material neted, impermeabil, usor
de intretinut si de dezinfectat, inert la coloranti si substante agresive (otel
inoxidabil, marmura, faianta, etc.), cu o marime a suprafetei potrivita
activitatii de preparare;
- masa de lucru va fi astfel confectionata incat sa permita dispunerea la
indemana farmacistului a recipientelor cu cele mai uzuale materii prime;
- o piesa de mobilier sau un suport perfect orizontal si suficient de mare
pentru montarea balantelor;
- o piesa de mobilier rezervata citirii si redactarii documentelor precum si
pastrarii la indemana a documentatiei tehnice si a celorlalte documente
utile pentru prepararile efectuate;
- dulapuri sau rafturi de capacitate suficienta pentru a depozita la adapost
de praf si (daca este nevoie) de lumina, tot ceea ce este necesar pentru
prepararea in curs si, mai ales: materii prime, ustensile, articolele de
conditionare (ambalaje), documente.

2.2. Caracteristici generale ale echipamentelor si ustensilelor care vin in

contact cu preparatele oficinale si magistrale.
a) este important ca echipamentele si ustensilele sa fie:
- adaptate scopului caruia le sunt destinate si, daca este nevoie, sa faca
obiectul unei certificari inainte de elaborarea preparatului;
- concepute astfel incat sa fie usor de curatat, dezinfectat si, la nevoie,
sterilizat; nici una dintre suprafetele in contact cu produsul nu trebuie sa
influenteze calitatea componentelor sau a medicamentului preparat;
b) toate ustensilele care vin in contact cu produsul trebuie sa fie perfect
curatate pentru a se evita contaminarea acestora cu alt produs;
c) ustensilele se vor mentine curate si in buna stare de functionare. In
functie de tipul materialelor din care sunt confectionate, se vor adapta
modalitatile de curatare, intretinere si mentinere. Dupa utilizare,
ustensilele trebuie curatate imediat;
d) aparatura de masura trebuie sa faca obiectul controalelor regulate si al
etalonarilor, care sa ateste exactitatea indicatiilor citite sau inregistrate.
Rezultatul acestor controale trebuie consemnat. Inaintea inceperii
operatiunilor de preparare, se efectueaza o verificare pentru toate
aparatele care sunt necesare, si in special pentru balante.

2.3. Spatiile anexe.

- se recomanda efectuarea regulata a intretinerii si curateniei vestiarelor,
grupurilor sanitare destinate personalului si la nivelul acestor spatii
trebuie luate masuri in vederea eliminarii riscurilor de contaminare pe
care le-ar putea prezenta persoanele implicate in prepararea
medicamentelor;

3. Personalul
a) prepararea medicamentelor la nivelul farmaciei este realizata numai de
catre un farmacist cu drept de exercitare a profesiei. In activitatea de
preparare sunt antrenati, sub supravegherea si controlul direct al
farmacistului, studentii aflati in ultimul an de studiu la facultatea de
farmacie;
a) personalul insarcinat cu activitatea de preparare a medicamentelor
 trebuie sa aiba calificarea si competentele necesare. Farmacistul trebuie sa
vegheze la respectarea regulilor de buna practica si a regulilor de igiena;
c) operatiunile de control de calitate (de exemplu reactii de identificare)
care cer o procedura tehnica anume, sunt efectuate de farmacist sau, sub
controlul acestuia, de catre personal special format in domeniul
controlului calitatii.

3.1. Organizarea modului de lucru

a) pentru o buna organizare a activitatii, farmacistului ii revine sarcina
aprecierii competentei si a experientei cerute in diferite etape ale
prepararii si controlului si de a preciza in mod clar – daca este posibil, in
scris - care sunt atributiile personalului care il ajuta in aceasta activitate.
b) in cazul prepararii unor medicamente divizate ulterior (oficinale), este
de dorit sa se faca separarea operatiilor de preparare de cele de control.

3.2. Pregatirea personalului

a) farmacistul are responsabilitatea de a veghea asupra pregatirii
profesionale si perfectionarii continue a personalului prin aducerea la zi a
cunostintelor profesionale ale persoanelor care intervin in toate stadiile
prepararii si controlului formelor farmaceutice.
b) pregatirea personalului vizeaza atentionarea acestuia asupra exigentelor
privind calitatea preparatelor, subliniind in primul rand care sunt riscurile
de a gresi, si adaptarea permanenta a acestuia la sarcinile incredintate.

3.3. Igiena personalului

Farmacistul trebuie sa elaboreze reguli de igiena, sub forma unui document

scris care va fi adus la cunostinta personalului si care, prevad in special:
a) interdictia de a fuma si manca in receptura;
b) utilizarea vestiarelor pentru a depozita obiecte personale;
c) purtarea unei tinute de lucru adecvate si distincte in functie de tipurile de
preparate;
d) reinnoirea acestei tinute in mod regulat si ori de cate ori este necesar;
e) interdictia accesului in receptura a persoanelor care prezinta boli, leziuni
ale pielii, cu risc de a produce o contaminare.

4. Materii prime si articole de conditionare (ambalare).

Farmacistul trebuie sa acorde o atentie deosebita provenientei si calitatii
materiilor prime si articolelor de conditionare. El va verifica identitatea si
eticheta acestora, pentru a evita orice confuzie, le va depozita in conditii
corespunzatoare si le va manipula cu precautiile necesare.

4.1. Materii prime

a) surse de aprovizionare:
- farmacistul se va aproviziona numai de la unitati de distributie angro
autorizate de Ministerul Sanatatii.
- farmacistul se va asigura ca materiile prime sunt insotite de documente care
atesta calitatea acestora;
Farmacistul trebuie sa vegheze asupra calitatii apei utilizate in general si a
celei distilate in special.

b) Primirea, receptia – carantina:

- la primire, materiile prime trebuie inregistrate si pastrate in carantina pentru
controlul conformitatii, pana la decizia de acceptare sau refuz.
- fiecare recipient trebuie examinat pentru a i se verifica integritatea si
etichetarea.
- este important sa se elimine printr-o procedura adecvata orice risc de
confuzie intre materiile prime acceptate si cele in carantina.

c) Controlul conformitatii.
- toate materiile prime cu care se aprovizioneaza farmacia trebuie sa fie
insotite de documente de calitate;
- in mod obligatoriu farmacistul trebuie sa verifice la nivelul farmaciei
identitatea materiilor prime folosite, prin efectuarea reactiilor de identificare
prevazute in monografiile din Farmacopee, reactii ce vor fi consemnate in
registrul de analiza al materiilor prime;
- materiile prime neconforme sunt returnate furnizorilor in cel mai scurt timp.

d) Etichetarea
- etichetarea materiilor prime trebuie sa fie perfect lizibila si precisa.
- datele inscrise pe eticheta trebuie sa permita in orice moment regasirea
originii si a calitatii materiei prime in cauza. Data receptiei materiilor prime
trebuie mentionata pe recipient.

e) Depozitarea
- materiile prime identificate si acceptate sunt depozitate in conditii care sa
asigure absenta contaminarii, conservarea fizico-chimica si microbiologica;
- o atentie deosebita trebuie acordata naturii ambalajului de livrare si
adecvarii acestuia la conditiile de depozitare. In cazul schimbarii
ambalajului, trebuie urmarit sa nu se amestece mai multe loturi de materie
prima in acelasi recipient;
- farmacistul trebuie sa urmareasca in mod special rotirea stocurilor de
materii prime.

4.2.Articole de conditionare (ambalare)

- la receptie, articolele de conditionare (ambalare) trebuie inregistrate,
verificate si depozitate in conditii corespunzatoare;
- daca se prevede supunerea anumitor articole de conditionare la teste
particulare, se vor pune in aplicare proceduri de carantina si control similare
celor pentru materiile prime;
- textele ambalajelor preimprimate trebuie sa fie verificate.

5. Prepararea
Organizarea generala a prepararii la nivelul farmaciei trebuie conceputa
astfel incat sa se evite orice greseala, confuzie, omisiune si contaminare,
respectand tehnicile si procedurile elaborate. O atentie deosebita se va acorda
stabilitatii preparatului.

5.1. Dispozitii prealabile

Inainte de a incepe o activitate de preparare se verifica daca:
a) in zona de lucru nu exista o alta materie prima, articol de conditionare,
document sau produs in curs de folosire pentru un alt preparat, pentru a nu da
nastere la confuzii;
b) receptura este in stare de curatenie;
c) conditiile de ambianta prevazute pentru preparare sunt respectate;
d) toate documentele necesare prepararii sunt disponibile;
e) materiile prime si articolele de conditionare necesare sunt la indemana,
fara o posibila confuzie.

5.2. Operatii de preparare

a) folosirea materiilor prime
- eticheta materiilor prime va fi controlata de catre farmacist atunci cand
recipientele in care sunt pastrate sunt luate din raft si atunci cand sunt puse la
loc;
- cantarirea principiilor active trebuie efectuata numai de catre farmacist; in
cazul substantelor puternic active, farmacistul procedeaza la reverificarea
cantaririi;
- in documentele care insotesc prepararea se mentioneaza fiecare materie
prima si cantitatea folosita;
- anumite substante volatile, periculoase, sau toxice trebuie sa fie manipulate
cu precautii deosebite, mentionate in scris.
- daca, in mod exceptional, ca sursa de materii prime, se utilizeaza
specialitati farmaceutice, se va tine seama de: natura principiilor active incat
sa nu existe unele incompatibilitati datorate excipientilor pe care ii contin, de
modificari ale stabilitatii, cat si de specificitatea anumitor forme farmaceutice
(de exemplu, este interzisa utilizarea formelor farmaceutice cu eliberare
modificata).
- in cazul in care este imposibila procurarea unor materii prime, in mod
exceptional, (si in cadrul dispozitiilor legale), se poate face apel la specialitati
farmaceutice. Aceasta procedura nu poate fi folosita decat cu privire la o
prescriptie medicala pentru un preparat individual si numai intr-una din
situatiile de mai jos:
o atunci cand nu exista o specialitate farmaceutica disponibila in dozajul
prescris (dorit de medic);
o pentru modificarea unei forme farmaceutice, daca administrarea
medicamentului se dovedeste a fi imposibila in forma initiala.
In aceste cazuri, farmacistul trebuie sa tina cont de exigentele specifice ale
medicamentelor utilizate si ale preparatelor finale in ce priveste eficacitatea,
inocuitatea si stabilitatea;

b) Realizarea preparatului.
- in orice moment in cursul prepararii medicamentelor oficinale, trebuie sa
poata fi identificate fara urma de ambiguitate: numele medicamentului, forma
farmaceutica, numarul de identificare al preparatului sau al lotului si stadiul
prepararii;
- recipientele continand produse ce urmeaza a fi conditionate trebuie sa fie
prevazute cu o eticheta care sa permita identificarea acestora;
- orice modificare (necesara) adusa formulei unui preparat magistral se va
consemna pe prescriptia medicala, pentru a se asigura uniformitatea acesteia
in cazul in care se repeta prepararea;
- in cazul preparatelor oficinale, diferenta intre randamentul teoretic asteptat
si randamentul efectiv trebuie sa fie justificabila. Dimensionarea cantitatilor
de preparate oficinale se va face tinandu se cont de conditiile optime de
conservare ale acestora. Factorii limitativi sunt legati, in special, de natura si
proprietatile constituentilor si de viteza de circulatie a preparatelor.

c) Conditionare:
- atentia trebuie indreptata spre riscurile de erori inerente operatiunilor de
conditionare si in special a celor de etichetare; o vigilenta la fel de mare este
necesara la conditionarea produselor elaborate intr-o forma farmaceutica in
farmacie;
- articolele de conditionare si etichetare trebuie controlate, cand sunt luate
sau puse la loc, de catre personal calificat;
- etichetele destinate preparatelor oficinale necesita o supraveghere
deosebita;
- este important sa se acorde o atentie deosebita adecvarii conditionarii la
modul de utilizare a medicamentului. Cantitatea de medicament pe unitatea
de conditionare trebuie evaluata in relatie cu stabilitatea perparatului,
posologia si durata tratamentului;
- data prepararii trebuie sa figureze in clar pe ambalaj;
- pentru o buna utilizare a preparatului, trebuie sa se acorde atentie duratei de
utilizare a acestuia de catre pacienti prin mentionarea pe eticheta preparatului
si a datei limita de utilizare.
Se recomanda ca, in afara mentiunilor legale, pe ambalaj sa figureze
observatii in legatura cu depozitarea si utilizarea preparatului.

5.3.Controlul produsului finit

a) controlul produsului finit trebuie sa contina cel putin un examen
aprofundat al caracteristilor organoleptice.
b) in cazul preparatelor oficinale, trebuie verificat dozajul principiului activ,
daca medicamentul nu se incadreaza intr-una din situatiile urmatoare:
o exista toate garantiile asupra calitatii materiilor prime, a cantitatilor luate in
lucru si a respectarii riguroase a tehnicii de preparare;
o medicamentul prezinta o marja de siguranta importanta si o posologie
clara;
o preparatele constituie formulari verificate in practica.
c) pentru preparatele oficinale, trebuie pastrata pentru siguranta o proba din
fiecare lot, in eventualitatea repetarii controlului, pana la data limita de
utilizare a preparatului, prelungita cu aproximativ doua luni;
d) dupa aceasta data esantioanele se distrug dupa o procedura elaborata la
nivelul farmaciei.

6. Documente
Documentele fac parte integranta din sistemul de asigurare a calitatii
medicamentelor preparate in farmacie si au ca scop:
a) consemnarea in scris a tuturor activitatilor de preparare si control pentru
eliminarea riscurilor inerente comunicarii verbale;
b) culegerea informatiilor asupra operatiilor de preparare si control utilizate
si permiterea evaluarii calitatii preparatelor realizate;
c) reconstituirea istoricului fiecarui preparat.
6.1. Principii generale
a) documentele sunt stabilite, datate si semnate de catre farmacist;
b) pentru o utilizare eficace, documentele:
o trebuie sa aiba un titlu care sa rezume in mod clar natura si obiectul
documentului;
o sa fie prezentate intr-un format de utilizare simplificat;
o sa fie perfect lizibile, daca sunt scrise de mana; intereseaza mai ales ca
cifrele si simbolurile sa fie scrise citet pentru a nu da nastere la confuzii;
o sa prezinte indicatii clare si precise in legatura cu fiecare actiune
intreprinsa;
o sa fie revizuite in mod regulat;
o sa fie accesibile personalului interesat.
c) orice modificare adusa unui document trebuie datata si semnata de catre
farmacist;
d) este important sa se impiedice coexistenta documentelor in vigoare cu cele
perimate;
e) documentele sunt redactate astfel incat sa fie perfect intelese de catre
personal;
f) trebuie prevazuta existenta a cate unui registru rezervat preparatelor
magistrale si oficinale.

6.2. Proceduri
La nivelul farmaciei se vor intocmi proceduri care se vor referi, in primul
rand, la:
a) curatenia spatiilor si a materialului de lucru;
b) mentinerea si intretinerea ustensilelor si a aparatelor (de exemplu,
balante);
c) regulile de igiena.

6.3. Documente privind materiile prime

Toate materiile prime vor fi consemnate intr-un registru pe suport de hartie;
Documentele stabilite cu aceasta ocazie trebuie sa contina informatii care sa
permita asigurarea, in orice moment, a provenientei si calitatii fiecarei
materii prime conform Anexei 1.

6.4. Documente privind articolele de conditionare

Controlul efectuat la receptie trebuie adaptat la natura si destinatia articolelor
de conditionare.

La inregistrarea in documentele de evidenta a articolelor de conditionare,

trebuie mentionate urmatoarele:
a) denumirea articolului;
b) furnizorul;
c) cantitatea primita;
d) eventual, descriere si caracteristici;
e) controale eventuale si decizia de acceptare.

6.5. Inregistratea activitatii privind prepararea medicamentului

a) Preparatele magistrale sunt obligatoriu inscrise in registrul de copiere a
prescriptiilor magistrale. Datele inscrise trebuie sa permita identificarea
preparatului si sunt mentionate in Anexa 2
b) Preparatele oficinale sunt inscrise in registrul de preparate oficinale.
Datele inscrise trebuie sa permita identificarea preparatului si sunt
mentionate in Anexa 3.

7. Preparate homeopate

Acest capitol trateaza aspectele specifice ale preparatelor homeopate, carora

le sunt aplicabile si dispozitiile prevazute in capitolele precedente.

Tinand cont de dozele infinitezimale ale principiilor active utilizate in

homeopatie si de imposibilitatea controlului analitic al produsului finit, este
necesara o rigurozitate deosebita pentru a garanta calitatea preparatelor
homeopate.

7.1 Spatii
Prepararea medicamentelor homeopate se realizeaza intr-o zona exclusiv
rezervata acestui scop. Aceasta zona este separata de alte zone ale farmaciei
printr-un mijloc adecvat de delimitare.

7.2 Echipamente
a) Echipamentele utilizate sunt rezervate in exclusivitate preparatelor
homeopate pentru a se evita orice contaminare.
b) Aceste echipamente trebuie sa cuprinda obligatoriu:
a. incinta cu flux laminar, destinata special prepararii dilutiilor (hota cu flux
laminar, de exemplu, din clasa 400);
b. aparatura necesara prepararii dilutiei;
c. etuva care poate atinge temperatura de 150sC.

7.3. Materii prime

a) Farmacistul va procura susele, tincturile mama sau dilutiile de la unitatile
autorizate de Ministerul Sanatatii.
2. Farmacistul se va asigura ca materiile prime sunt insotite de documentele
care le atesta calitatea.
7.4. Depozitare
a) tincturile mama sunt depozitate la adapost de lumina si la temperatura
adecvata. Durata de conservare a acestora este in conformitate cu
documentele care stau la baza Autorizatiei de punere pe piata.
b) flacoanele continand dilutiile sunt depozitate la adapost de lumina, intr-o
piesa de mobilier special destinata, de preferinta in zona rezervata
preparatelor homeopate.
c) eticheta fiecarui flacon contine numele susei, gradul de dilutie, indicatii
care permit determinarea datei de preparare. Originea susei este mentionata
pe eticheta celei mai mici dilutii.
d) termenul de valabilitate a unei dilutii nu poate fi in nici un caz mai mare
decat al susei de pornire.

ANEXA 1

Inregistrarea in documentele de evidenta si control a materiilor trebuie sa

contina cel putin urmatoarele elemente:
a) denumirea materiei prime;
b) numele furnizorului si numarul de identificare al lotului materiei prime;
c) data receptiei, cantitatea primita, numarul de ambalaje, numarul facturii si
referinta de control de la furnizor;
d) durata limita a utilizarii- termen de valabilitate; aceasta precizare poate fi
facuta de catre furnizori, potrivit instructiunilor producatorului;
e) conditii speciale, daca este cazul, de depozitare si manipulare;
f) eventual, caractere organoleptice pertinente pentru un control rapid la
receptie;
g) rezultatele reactiilor de identificare realizate la nivelul farmaciei dupa
Farmacopeea Romana; acestea trebuie efectuate sistematic, pe fiecare
materie prima;
h) semnatura si calitatea executantului, analizei de identificare, dar si a celui
care a efectuat receptia;
i) decizia de acceptare sau de refuz si semnatura farmacistului responsabil cu
materiile prime.

ANEXA 2

Inregistrarea in documentele de evidenta (registru copier) pentru prescriptiile

magistrale trebuie sa se refere cel putin la urmatoarele elemente:

- data prepararii;
- numarul de identificare al preparatului (numarul de ordine);
- compozitia calitativa si cantitativa completa, forma farmaceutica si toate
informatiile pertinente pentru asigurarea reproductibilitatii preparatului. In
cazul preparatelor divizate (ovule, supozitoare) se va inscrie greutatea totala
a masei si greutatea /unitate divizata ( ovul, supozitor);
- data limita de utilizare;
- semnatura farmacistului preparator;
- numele medicului care a prescris;
- modul de administrare;
- in masura in care la realizarea preparatului se utilizeaza medicamente
conditionate, acestea vor fi mentionate clar – precizandu-se forma
farmaceutica, cantitatea si concentratia acestora;
- pretul preparatului rezultat in urma insumarii preturilor componentelor,
pretul ambalajului si pretul total;
- o rubrica de observatii.

Eticheta preparatului magistral va contine:

- numele si adresa farmaciei;
- numarul prescriptiei magistrale din registrul copier;
- posologie;
- semnatura farmacistului preparator;
- precautiuni speciale cu privire la administrare, utilizare, conservare.

In cadrul activitatii de supraveghere a activitatii tehnice, farmacistul sef va

verifica periodic modul in care sunt realizate preparatele si modul in care se
face inscrierea lor in registru, semnand si datand aceasta verificare.

ANEXA 3

Inregistrarea in documentele de evidenta a preparatelor va contine cel putin

urmatoarele elemente:

- numele preparatului;
- cantitate preparata;
- forma farmaceutica;
- compozitie calitativa si cantitativa completa;
- numarul de unitati rezultate in urma divizarii produsului;
- mentionarea diferentei intre cantitatea teoretica si cea rezultata practic;
- semnatura preparatorului, semnatura celui care realizeaza diviziunea;

Pe eticheta ambalajului se vor inscrie urmatoarele elemente:

- numele si adresa farmaciei;
- modul de administrare: interna/externa
- denumirea produsului
- numarul de ordine din registrul in care s-a inscris produsul oficinal;
 - semnatura celui care a efectuat diviziunea;
- eventuale mentiuni particulare.

ANEXA 4

In intelesul prevederilor prezentelor reguli urmatorii termeni sunt definiti

astfel:

1. Materii prime:
- toate produsele care intra in compozitia unui medicament (substante active,
substante auxiliare diverse cum ar fi solventi, coloranti, conservanti),
excluzand articolele de conditionare.

2. Conditionare:
- ansamblul de operatiuni prin care, preparatul farmaceutic este ambalat si
etichetat conducand la un produs finit.

3. Articole de conditionare (ambalaje):

- elemente destinate a contine in ele medicamentul, de a-i asigura o protectie,
de a purta pe ele informatiile necesare de utilizare a medicamentului si de a-i
asigura conservarea. Articolele de conditionare pot fi primare sau secundare
in functie de destinatia pe care o au de a fi sau nu in contact cu
medicamentul.

4. Procedura:
- instructiuni scrise care precizeaza operatiunile ce trebuie realizate,
precautiile sau masurile ce trebuie luate intr-o situatie data in raport direct
sau indirect cu medicamentul.

5. Carantina:
- situatie in care se gasesc materiile prime, articolele de conditionare sau
unele preparate in curs sau finite, separate fizic, ce nu se pot folosi inainte de
a avea o decizie de utilizare;

6. Specificatie:
- document in care sunt enuntate exigentele impuse unui produs.

 
 2.Glicerina

2.1. Ce este glicerina?

Glicerina este un umectant (hidratant).Absoarbe apa din aer si astfel atrage

umezeala pe piele.
A fost descoperita de chimistul suedez Karl Wihelm Scheele,la 1780,in apele
reziduale de la saponificarea grasimilor.Acestea nu contin,in afara de
glicerina,decat putine impuritati.Se poate izola insa si glicerina si din lesiile
de la fabricarea sapunului prin saponificare alcalina.Dupa ce se indeparteaza
o parte din impuritati cu var sau cu acid sulfuric,dupa caz,se concentreaza
apele,de obicei in vid,pana se obtine o glicerina tehnica de 80-85%.Acestea
se decoloreaza cu carbune activ si este astfel destul de pura pentru mai multe
intrebuintari.Pentru altele,in special pentru fabricarea nitroglicerinei,este
necesar sa se distile produsul in vid.
A fost obtinuta pentru prima data prin extractie dintr-un amestec de oxid de
plumb si ulei de masline de catre Scheele,in anul 1779,care a numit-o ulei
dulce.
In 1811,Michel Chevruls,un francez, a denumit-o glicerina,cuvant ce vine din
grecescul glykys,care inseamna dulce si a inclus-o in categoria alcoolilor iar
in 1823 a aratat intr-o lucrare a sa ca glicerina este prezenta in toti compusii
uleiosi.
Denumirea de glicerol se aplica doar compusului chimic pur 1,2,3-
propantriol,iar cea de glicerina se refera la compusul comercial,care contine
peste 95% glicerol.
 2.2. Metode de preparare

Glicerina se poate obtine prin sinteza sau prin saponificarea materiilor

grase,in cantitati mici se produce in timpul fermentatiei alcoolice.
O sinteza industriala a glicerinei se bazeaza pe aditia acidului hipocloros la
alcoolul alilic,obtinut din propena,urmata de hidroliza clorhidrinei rezultate.
Exista si alte sinteze ale glicerinei din propena,aplicate industrial.Cele mai
mari cantitati de glicerina se obtin insa prin saponificarea materiilor grase.
Prin saponificare,grasimile sunt scindate in acizi grasi si glicerina.Cand
saponificarea se face cu vapori de apa supraincalziti,glicerina se gaseste
dizolvata in apa,formand asa numitele ape glicerinoase,din care se
extrage.Glicerina obtinuta fiind in stare bruta,trebuie rafinata.
Cand glicerina trebuie sa fie foarte pura(cum este aceea folosita pentru
fabricarea dinamitei),ea se mai supune unei distilari in vid.
Dinamita este un produs explozibil descoperit de Alfred Nobel format din
nitroglicerina amestecata cu 25% kiselgur.
Glicerina a fost utilizata in mod special in scop medical si in ingrijirea
personala pana in jurul anului 1800, cand Alfred Nobel a descoperit
importanta nitroglicerinei ca exploziv si o metoda practica de extragere a
glicerinei din sapun a fost inventata.  Consecinta  nevoii de glicerina pentru a
obtine nitroglicerina (folosita la producerea dinamitei) a fost aceea ca
producatorii de sapun  au dezvoltat producerea ei  intr-o afacere profitabila.
Pana in anul 1940, majoritatea glicerinei era obtinuta ca  produs secundar in
industria de sapun. Dupa aceasta, a fost dezvoltata o metoda de a crea
glicerina sintetica din propilena. Inca exista si astazi o piata profitabila pentru
glicerina separata din sapun.
 2.3. Proprietati fizice

Glicerina este un lichid siropos,incolor,cu gust dulceag si foarte

higroscopica(absoarbe vapori de apa din atmosfera pana la stabilirea unui
echilibru).In stare anhidra se solidifica,cristalele de glicerina au punctul de
topire 17,9 grade C.
Are punctul de fierbere situat la 290 grade C,fiind in totalitate stabila pana in
acest prag,doar in lipsa oxigenului molecular din mediu(conditii
anaerobe).Intre punctul de inflamabilitate(180 grade C) si punctul de
fierbere,glicerina,in prezenta oxigenului degaja cantitati variabile de
acroleina,substanta toxica si poluanta.Acroleina nu se mai formeaza din
glicerol la temperaturi mai mari de 290 grade C,indiferent daca oxigenul
atmosferic este prezent sau absent.
Fierbe la 290 grade C,la presiune normala,dar se descompune.De aceea se
executa la presiune redusa(la 12 torr,glicerina fierbe la 170 grade C).Este
foarte solubila in apa si alcool,dar insolubila in eter.
Glicerina se evapora si ingheata greu,de exemplu solutia de 80% ingheata la
-20,3 grade C.Sub forma de esteri ai acizilor grasi (gliceride),constituie
componentul de baza al grasimilor animale si vegetale.

2.4. Proprietati chimice

Glicerina(formula chimica CH2OHCHOHCH2OH) este cel mai simplu alcool

triatomic cu masa molara 92,09.
Proprietatile chimice ale glicerinei sunt determinate de existenta celor trei grupe
–OII din molecula.Astfel,cu acizii formeaza esteri,si anume,dupa numarul
grupelor-OII esterificate,se formeaza mono-,di- si tri-esteri.
Cu metalele,mai exact cu oxizii metalici,formeaza combinatii similare
alcoxizilor.Oxidarea se poate extinde progresiv asupra celor trei grupe
functionale.In conditii blande,glicerina poate fi oxidata in
dihidroxiacetona,totdeauna amestecata cu glicerinaldehida :
CH2OH-CO-CH2OH
CH2OH-CHOH-CHO
In conditii mai energice,se obtin acidul gliceric:
CH2OH-CHOH-COOH
Acidul tartronic:
COOH-CHOH-COOH
Iar in conditii foarte energice,molecula se rupe si rezulta simultan acid
oxalic,acid glicolic,acid glicoxilic,si acid carbonic.Prin tratarea glicerinei cu acid
clorhidric rezulta monoclorhidrina glicerinei.

2.5.Structura si formula chimica a glicerinei

Cele mai raspandite lipide din natura sunt gliceridele.Gliceridele sunt esteri ai
glicerolului cu acizii grasi.
Glicerina este un alcool,care reprezinta o parte obligatorie din componenta
gliceridelor.Compusul este o hidrocarbura cu 3 atomi de carbon,la care
aditioneaza 3 grupari hidroxid(-OH).Fiind un alcool trihidroxilic,glicerolul mai
poarta denumirea de 1,2,3 propantriol.
Formula generala a glicerinei este:C3O3H9

Substante necesare pentru obtinerea glicerinei:

Grasimi:n grame
Alcool:n ml
NaOH:n ml solutie 30-40%
NaCL:n ml solutie saturate
Se iau n grame grasime,n ml alcool si n ml solutir de alkali,se amesteca prin
agitare cu ajutorul unei baghete si se incalzeste pe o baie de apa pana cand
incepe sa fiarba.Dupa 10 minute,amestecul devine omogen,iar saponificarea
grasimii este complet terminata.La solutia astfel obtinuta se adauga o solutie
saturate calda de NaCL,amestecandu-se cu bagheta.Amestecul se tulbura,iar la
suprafata lichidului se separa un start de sapun care pluteste.Dupa ce amestecul
s-a depus,se scufunda vasul intr-o baie de apa rece,cateva minute si se observa
formarea stratului de sapun care se solidifica.
CH2 – OOC – R CH2 – OH
//
CH – OOC – R + 3NaOH CH – OH +3R-COONa
//
CH2 – OOC – RCH2 – OH(sapun)
(glicerina)
Prin transesterificarea grasimilor si uleiurilor cu alcooli inferiori se obtin
monosteri conform reactiei:
,,
CH2-OCOR CH2-OH R – COOR
/ ,,catalizator/,,
CH-OCOR+3ROH CH – OH + R – COOR
/,,,/,,,
CH2-OCOR CH2 – OH R – COOR

Gliceridele
Orice glicerida prezinta o parte care deriva de la glycerol si o parte care deriva
de la acizii grasi.Dupa numarul de grupari hidroxid(-OH) esterificate din
molecula glicerolului,gliceridele se impart in monogliceride,digliceride si
trigliceride.

Trigliceridele
Trigliceridele sunt cele mai raspandite gliceride din natura.Molecula unei
trigliceride prezinta trei catene formate din acizi grasi monocarboxilici,cu un
numar par de atomi de carbon.Cei trei radicali ai acizilor grasi din structura unei
trigliceride,sunt mai rar identici,in grasimile natural fiind de obicei diferiti.
Acizii grasi
Acizii grasi sunt substante organice,cu character slab acid,care intra in
constitutia gliceridelor.Substantele reunite sub denumirea de acizi grasi,sunt
alcatuite numai din carbon(C), hidrogen (H) SI oxigen (O),posedand,ca orice
acid organic,gruparea carboxil.

2.6. Metode de analiza

O analiza riguroasa a unei probe de glicerina se poate realiza prin doua
metode,ambele avand la baza aceleasi reactii.Oxidarea la rece a glicerolului in
prezenta periodatului de sodiu in mediu puternic acid sau in prezenta de
acetilacetona.Astefel putem analiza proba cu ajutorul metodei HPLC(high
performance liquid chromatography),metoda rapida si sensibila folosind spectrul
UV.

O alta metoda este titrarea acidului formic rezultat din reactia cu periodatul de
sodiu cu o solutie standard de hidroxid de sodiu in prezenta unui indicator de
PH.
CH2OH—CHOH—CH2OH + 2 NaIO4
HCOOH + 2 HCOH + 2 NaIO3+ H2O

2.7.Rolul glicerinei in metabolism

Fosforilarea oxidativa este o cale metabolica ce utilizeaza oxidarea nutrientilor

pentru sinteza adenozintrifosfatului.Are loc in mitocondriile celulelor
organismelor.Este un proces exergonic ce implica lanturi transportatoare de
electroni.
Reactia de fosforilare are loc sub actiune glicerolkinazei(activa in ficat).Este
prezenta si in alte tesuturi dar lipseste in adipocit si in muschi.Reactia de
fosforilare este dependenta de ATP.Alta sursa de glicerol-3-P este de la
dehidroxiaceton-P care provine de la glicoliza glucozei.In tesutul adipos,singura
sursa de glicerol-3-P necesar lipogenezei este glucoza,fapt ce demonstreaza
dependenta metabolismului lipidic de glucoza si de reglarea insulinica.Glicerol-
3-P poate evolua pe mai multe cai metabolice:
-sinteza de tri/fosfogliceride
-gluconeogeneza
-scop energeric prin transformarea sa in apa si energie

2.8. Efectele glicerinei in organism

Pentru că puritatea glicerinei variază foarte mult, în funcţie de producător şi de
sursa folosită pentru obţinerea ei, aceasta poate conţine diferite impurităţi toxice
ca metale grele, substanţe chimice folosite la extragerea / sinteza glicerinei
(E422) etc.Consumul de glicerol sau de alimente ce îl conţin poate produce
dureri de cap, ameţeală, balonare, greaţă, sete şi diaree.Nu se cunosc efectele
consumului de glicerină în timpul sarcinii şi alăptării.

2.9. Intrebuintari

Glicerina are numeroase intrebuintari. Cantitati mari se folosesc la obtinerea

nitroglicerinei (dinamitei) si a unor materiale plastice (rasini alchidice), in
farmacie si in cosmetica.
Mai mult, glicerina este componentul multor chituri, a unor mase izolante; ea se
mai foloseste si ca adaos la apele de racire a radiatoarelor in timpul iernii (drept
anti-congelant), ca ados la lubrifianti, in industria cauciucului, la fabricarea unor
tipuri de cerneala colorata, a apreturilor textile, precum si ca lichid de frane si
prese hidraulice.
In industria farmaceutica si cosmetica ,glicerina este folosita ca aditiv intr- o
gama larga de produse datorita proprietatii de umectant si lubrifiant. De
asemenea este folosita local sub forma de supozitor cu efect laxativ, dar si
administrata oral pentru eliberarea presiunii intraoculare.
În industria alimentara E422 este folosit ca umectant, solvent, îndulcitor,
conservant şi agent de îngroşare.
Glicerina (E422) poate fi obţinută prin sinteză chimică şi din grăsimi (ex.: ca
produs secundar rezultat în urma producerii săpunului).

Glicerolul (E422) este folosit ca îndulcitor în diferite produse, inclusiv în guma

de mestecat fără zahăr. Acest lucru nu înseamnă ca E422 nu conţine calorii,
acesta avand un conţinut caloric similar cu cel al zahărului, diferenţa fiind că
glicerolul (glicerina) are un index glicemic mai mic decât zahărul şi astfel
influenţează mai puţin nivelul de glucoză din sânge.

Glicerina are doar 60% din puterea de îndulcire a zahărului şi din această cauză,
pentru a obţine acelasi grad de îndulcire, trebuie folosită o cantitate mai mare,
ceea ce înseamnă ca ingeraţi mai multe calorii decât dacă aţi folosi zahăr.

Glicerina se gaseşte în alimente ca produse lactate, băuturi răcoritoare şi

alcoolice, bomboane, jeleuri, muştar, gumă de mestecat, paste făinoase, cereale,
mezeluri, aluat, dulciuri bazate pe amidon şi / sau grăsimi, membrane
comestibile, sosuri şi produse dietetice.

Glicerina este folosită foarte mult şi în industriile cosmetică şi farmaceutică. Se

gaseşte în creme, săpun, apă de gură, pastă de dinţi, supozitoare, vaccinuri etc.
Glicerina este o substanta puternic higroscopica, adica are calitatea de a absorbi
cu usurinta apa din aer. Aceasta calitate este valorificata la greu de catre
producatorii de cosmetice, pentru ca in contact cu pielea umana, glicerina
absoarbe apa din straturile profunde ale pielii si o aduce in straturile superficiale,
rezultand o epiderma foarte bine hidratata.
In industria cosmetica, glicerina este folosita in majoritatea cremelor hidratante,
pe post de agent de mentinere a hidratarii.O alta calitate importanta a glicerinei
este aceea ca, fiind prezenta si in organismul uman, ea nu determina reactii
alergice.

Glicerina, sapun industrial, sapun de casa

Sapunul este o sare , un rezultat al reactiei dintre un acid (grasimea) si o baza
(hidroxidul de sodiu). In urma reactiei de saponificare rezulta sapun si, ca
produs secundar, glicerina (o parte glicerina si trei parti sapun).
Dar, asa cum am vazut mai sus, glicerina este deosebit de utila in industria
cosmetica. De aceea, in procesul industrial de obtinere a sapunului glicerina
naturala este extrasa si vanduta pentru a fi folosita in compozitia produselor
cosmetice mai scumpe decat sapunul (rujuri sau creme, de exemplu). Iar in
sapunul rezultat (vorbim doar despre sapun industrial, desigur!) sunt introduse
substante chimice cu rolul de a crea impresia de umectare – de exemplu
alumina.

2.10. Glicerina in cosmetica

Glicerina este unul dintre ingredientele cele mai utilizate în produsele pentru
îngrijirea pielii. Daca aruncam o  privire printre produsele noastre de ingrijire
vom observa că aproape toate conțin concentrații ridicate de glicerina. In ultimul
timp, acest ingredient se gaseste si în produsele pentru îngrijirea părului.

Dar de ce este glicerina folosita atât de mult? Ce face ea? Glicerina în produsele
cosmetice actioneaza ca un  umectant pentru piele, permitandu-i sa respire și sa
absoarba uleiurile naturale. Glicerina este un umectant: are capacitatea de a
atrage apa din mediul înconjurător și dermă (straturile inferioare ale pielii) ,în
straturile exterioare (de suprafață ) ale pielii. De asemenea, ajuta la mentinerea
barierei naturale a pielii intacte. Din acest motiv, glicerina ajuta la mentinerea
pielii hidratate si moale,prevenind uscarea.Si aceasta nu functioneaza doar pe
piele,are aceleasi beneficii si pe par.In plus,glicerina ajuta la protejarea parului
atunci cand este expus la caldura instrumentelor de styling si ,prin cresterea
continutului de umiditate in par,ajuta la prevenirea ruperii premature.

De ce este glicerina din cosmetice buna pentru piele?

Efectele antimicrobiene
Grefele de piele utilizate pentru a trata persoanele cu arsuri sunt adesea
depozitate în concentrații de glicerol. Într- un raport publicat in martie 2008, s-a
arătat că cu cat concentrarea de glicerol a fost mai mare cu atat mai mult grefele
de piele au fost capabile de a lupta impotriva infectiilor bacteriene care afectează
de multe ori astfel de grefe. Cercetătorii au concluzionat că glicerolul are un
efect antimicrobian.

Celulele pielii

Intr-o cercetare publicata in decembrie 2003 in Jurnalul de investigatie

Dermatologica, cercetatorii au raportat că glicerolul funcționează ca un semnal
pentru a ajuta celulele sa treaca prin cele patru etape normale de maturitate.
Acest lucru este important pentru persoanele cu boli cum ar fi psoriazis si cancer
de piele non- melanom, care rezultă din proliferarea si maturarea anormala a
celulelor pielii, iar glicerolul a demonstrat ca poate fi util in vindecarea ranilor
de piele.

Elasticitatea pielii

Un alt beneficiu al glicerinei este acela că ajută pielea sa devina mai supla. Un
studiu în Danemarca în 2003 a arătat că elasticitatea pielii a fost îmbunătățită 
chiar și după doar o aplicație de 10 minute de glicerină. Un studiu de cercetare
din Germania a folosit, de asemenea, suplimente de glicerina orale pentru a
restabili pe deplin elasticitatea redusăa  pielii la soarecii cu pielea deteriorată.

Hidratant

Principala utilizare a glicerinei pentru piele este ca o crema hidratanta pentru

piele uscată, aspră sau solzoasa. Diferite studii, precum unul efectuat la 2002
pacienți cu eczeme în Suedia, au demonstrat clar că glicerina are proprietăți
umectante, care atrag apa în stratul exterior al pielii.

Iritatii

A fost cunoscut în cercurile științifice de ani ca glicerolul protejează pielea

împotriva iritației. Intr-un studiu publicat în Jurnalul de Dermatologie din 1998,
cercetatorii au pretratat pielea cu mai multe substanțe iritante și apoi au aplicat
glicerol pe acea zona. Glicerolul a redus orice efecte negative ale iritantilor, a
furnizat o imbunatatire semnificativa a functiei de bariera protectoare a pielii și a
provocat regenerarea celulelor pielii.

Vanatai si umflaturi
Glicerina, de asemenea, ajută la promovarea regenerarii pielii învinețite și
umflate. Într-un studiu clinic dublu - orb, controlat cu placebo, un produs care
conține glicerină a prevăzut o reducere a severitatii si duratei vânătăilor dupa
doar o singură aplicatie la 65 la suta dintre pacientii din studiu.

Glicerina este sigura pentru piele?

Avand in vedere diversele speculatii despre celelalte ingrediente ale produselor

cosmetice, oamenii au început să se întrebe daca " glicerina este sigura pentru
pielea lor". Răspunsul la această întrebare este atât " da " cat și " nu ", în funcție
de calitatea glicerinei în cauză - daca este într-adevăr glicerină naturală sau
glicerina derivata din surse sintetice.

Glicerină naturală este perfect sigura, și chiar benefica pentru piele. Poate fi
utilizata in conditii de siguranță chiar si pentru copiii mici.

3. Tipuri de glicerina si produse derivate din glicerina

3.1. Glicerina vegetala

Glicerina este un bun solvent vegetal pentru diferite substante, fiind utilizata
in gemoterapie, fitoterapie si homeopatie pentru extragerea unor principii
active de origine vegetala.

Prezentare: lichid limpede, incolor, vascozitate ridicata

Solubilitate: este miscibilm in apa,alcool si uleiuri

Caracteristici tehnice :

-indice refractiv :1,4717

-esteri :8,95 ml HCL O,1 N

-continut de apa :0,02 %

-densitate la 20grade C :1,261

Proprietati glicerina vegetala :

-umectant,higroscopic

-hidratant intens

-bun solvent al elementelor vegetale

-catifelant si elasticizant al pielii

-ajuta la dispersarea agentilor gelificatori

-creste usor puterea spumanta a sampoanelor si gelurilor de baie

-este putin lipicioasa ca senzatie pe piele in anumite compozitii

Recomandari in cosmetica

-pentru orice tip de piele,in special cea uscata

-creme si lotiuni hiratante

-demachiante

-lapte de corp

-geluri de dus si baie

-sampoane si balsamuri capilare

-balsam de buze

-macerat din plante preparat in casa

Utilizare cosmetica glicerina vegetala

-adaugata in compozitii cosmetice in concentratie uzuala de 1-8% in

creme,lotiuni,emulsii tip lapte,balsamuri de buze

-incorporata in geluri de dus si baie 1-10%

-in macerate hidroglicerinice pana la 70%

-supradozajul(peste 10 %),in produse cosmetice care se lasa aplicate pe piele

determina un efect contrar si anume secarea pielii

Mod de operare

-in creme si lotiuni prin emulsificare se adauga la faza apoasa(suporta

incalzire)

-in balsam de buze sau compozitii anhidre se adauga de regula in decursul

procesului de solidificare

-in produse lavante se adauga odata cu tensidele

Pastrare :

-la loc racoros,ferit de lumina excesiva,in recipient inchis ermetic

 Date de siguranta :

-non-iritant,non-sensibilizant

-de nelasat la indemana copiilor

-ux extern !

Prezentare :

-100 ml

Cum se prepară un macerat hidroglicerinic acasă

Un astfel de produs se poate prepara prin amestecul glicerinei, a apei și a unei

plante proaspete sau uscate.
Glicerina este un bun solvent pentru principiile active ale plantelor, iar o
concentrație mai mare de glicerină într-un macerat, sporește concentrația
substanțelor extrase. În același timp, la stabilirea dozajului glicerinei într-un
macerat, trebuie ținut cont de faptul că într-o rețetă cosmetică procentul
glicerinei nu trebuie să depășească 10%.

Procedură: se amestecă 60 gr de glicerină cu 40 gr de apă pură microbiologic

(de preferat apă distilată), se adaugă 20-30 de gr de plantă mărunțită și se
amestecă lent, temeinic. Se adaugă un conservant, cum ar fi Cosgardul sau
Extractul concentrat din sâmburi de grapefruit, 0.6 gr.

Maceratul se lasă în repaus timp de 10-15 zile, amestecând-ul regulat, de

preferință zilnic. La final se strecoară și se filtrează într-un flacon curat,
dezinfectat. Maceratul este indicat să se păstreze la frigider și se poate folosi
cca. 3 luni.

Există macerate hidroglicerinice care nu sunt conservate dar acestea conțin de

regulă un procent de cca. 70% glicerină și sunt preparate în condiții de laborator.
Notă: dacă maceratul este preparat din planta proaspătă, procesul de dezvoltare
microbiană este mai accelerat iar concentrația principiilor active este de regulă
mai mică; în cazul în care se folosește planta uscată, aceasta este bine să fie
măcinată într-o râșniță, iar extractul obținut este mai concentrat și mai stabil
microbiologic.

Păstrare: în mediul ambiant, la loc uscat, ferit de lumină și căldură

Date de siguranţă: a nu se ingera, a nu se păstra la îndemâna copiilor, a nu se

aplica pur pe piele, a se feri contactul cu ochii; uz cosmetic.
Hidratare de exceptie cu glicerina vegetala

Conferă un aspect suplu şi fin

Glicerina vegetală este un produs natural şi este utilizată în principal ca

ingredient cosmetic, pentru a mări capacitatea hidratantă a produselor cosmetice.
Adăugată în cremele sau în măştile preparate în casă, această glicerină vegetală
pură protejează pielea şi părul de deshidratare şi le conferă un aspect suplu şi
fin.
Poate fi cumpărată din orice farmacie sau magazin cu produse naturiste şi, fiind
100% vegetală, nu conţine produse chimice dăunătoare tenului. Acest aspect o
recomandă pentru îngrijirea zilnică a pielii.

Loţiune parfumată
Pentru loţiunea hidratantă pentru ten, realizată în casă, aveţi nevoie de 45 ml apă
plată, 40 ml apă florală (la alegere), 10 ml gel de aloe vera şi 5 ml glicerină
vegetală. Combinaţi apa florală cu apa plată, adăugaţi glicerina şi continuaţi să
amestecaţi energic. La final, turnaţi gelul de aloe vera şi omogenizaţi bine.
Transferaţi loţiunea într-un recipient steril şi păstraţi-l la frigider. Se aplică sau
se pulverizează pe faţa curată.

Reţetă pentru tenul mixt

Loţiunea tonică pentru ten mixt sau gras curăţă pielea şi o împrospătează. O
puteţi realiza din 90 ml apă distilată, 10 ml tinctură de propolis, jumătate de
linguriţă cu glicerină şi patru picături de ulei esenţial din arbore de ceai.
Amestecaţi totul foarte bine şi păstraţi loţiunea la rece, într-un recipient închis la
culoare. De fiecare dată când o folosiţi pulverizaţi uşor pe ten şi lăsaţi să
acţioneze câteva secunde. Fără să vă ştergeţi, aplicaţi ulei din arbore de ceai sau
unt de shea şi masaţi până se absoarbe.

Hrăneşte scalpul şi consolidează firul de păr

Părul deteriorat şi scalpul uscat pot fi de domeniul trecutului cu ajutorul
glicerinei. Reţeta pentru mască este simplă: luaţi două ouă, bateţi-le bine şi
amestecaţi-le cu câte două linguri cu ulei de ricin, ulei din germeni de grâu,
glicerină vegetală şi 30 ml oţet de mere. Masca trebuie aplicată pe părul proaspăt
spălat. Acoperiţi apoi cu o cască din plastic şi cu un prosop şi staţi astfel cam 30
de minute. Şamponaţi din nou, fără să mai folosiţi balsam şi repetaţi procedura
peste o săptămână. Gălbenuşul va stopa căderea părului, oţetul acţionează ca un
balsam, iar uleiurile vor hidrata atât scalpul, cât şi firul de păr.

Cremă de corp
Puteţi obţine şi o cremă de corp, care să vă păstreze pielea catifelată, cu un
miros delicat şi plăcut, din petale de trandafir, lămâie şi puţină glicerină.
Amestecaţi sucul de la două lămâi mici cu apa în care aţi lăsat petalele de
trandafir peste noapte, după care adăugaţi glicerina. Aplicaţi produsul astfel
obţinut pe întregul corp, iar după 20 de minute faceţi un duş călduţ. O metodă
simplă şi cu buget redus pentru o piele fermă ca după un tratament corporal la
saloanele cosmetice.
Şi pentru mâini puteţi realiza un tratament care să le protejeze şi să le hidrateze.
Ingredientele folosite sunt: 1/2 cană cu ulei de jojoba, 3 linguri cu glicerină
vegetală, o lingură cu vitamina E pentru uz cosmetic şi 5 picături de ulei esenţial
de arbore de ceai. Amestecaţi-le bine şi folosiţi tratamentul zilnic seara, înainte
de culcare. Veţi observa cum pielea dumneavoastră va deveni mai hidratată şi
mai plăcută la atingere.
Dacă doriţi doar o simplă loţiune emolientă, pe bază de glicerină, pe care să o
folosiţi de câte ori simţiţi nevoia, indiferent de vreme sau de starea mâinilor,
aceasta este reţeta. Topiţi într-un vas, la bain-marie, 100 g ceară de albine şi
cinci linguri cu ulei de cocos, amestecaţi cu câteva picături de ulei esenţial de
portocale şi cinci linguri cu glicerină vegetală şi lăsaţi pe foc până se
omogenizează. La final turnaţi într-o cutie şi lăsaţi neacoperit până se răceşte.
Crema rezultată are o consistenţă fluidă şi este mult mai concentrată decât cea
din comerţ.

Demachiere ca la carte

Demachiantul natural este reţeta simplă pentru un ten curat şi catifelat. O soluţie
sănătoasă pe bază de glicerină este următoarea: 80% apă de trandafiri şi 20%
glicerină vegetală. Amestecaţi cele două ingrediente într-un recipient de sticlă
steril şi păstraţi la rece, departe de lumina soarelui. Folosiţi ca orice demachiant,
agitând înainte pentru a se amesteca ingredientele. Cea de-a doua formulă pentru
un demachiant natural este alcătuită din 200 g tărâţe de grâu, 50 ml glicerină
vegetală, 100 ml apă trandafiri şi un litru de apă. Fierbeţi bine tărâţele în apă,
strecuraţi şi amestecaţi zeama cu restul ingredientelor. Ţineţi soluţia într-un
recipient, ferit de razele solare.

Atenţie! Concentraţia de glicerină folosită pentru prepararea produselor

destinate a rămâne pe piele trebuie să fie de 5% pentru zonele cu piele sensibilă
şi 8% pentru pielea foarte aspră. La o concentraţie mai mare de 10%, glicerina
deshidratează pielea şi creează senzaţia neplăcută de piele care se strânge.
 3.2 Glicerina lichida

Glicerina este atat un emulgator cat si un puternic anticoagulant folosit frecvent

pentru obtinerea inghetatei. In inghetate, evita deshidratarea care ar duce la
indulcirea excesiva.

Ca anticoagulant, confera o textura catifelata inghetatelor si sorbeturilor.

Ca emulgator, faciliteaza legarea moleculelor grase cu apa, impiedica "fat

bloom" (inflorirea/separarea grasimilor) in bomboane si trufe de ciocolata.

Excelenta pentru toate tipurile de ganache, creme, icing-uri, mousses.

Se poate folosi in toate tipurile de alimente ce contin apa.

Glicerina este un lichid gros, natural, cu gust dulce, care devine gelatinoasa la
rece. Are un punct de fierbere foarte ridicat (290oC) si puctul de topire la 18oC.
Glicerina este foarte hidroscopica, ceea ce inseamna ca absoarbe apa si aer (de
exemplu, daca un borcan cu glicerina este lasat deschis, cu timpul vom obtine
80% glicerina si 20% apa).

Este un foarte bun agent anti-cristalizare, folosit la realizarea inghetatelor si care

reduce si gradul de indulcire al inghetatei.

Dozaj: 5-10 g/Kg Anticongelant, 2-3 g/Kg Emulgator.

Utilizari: Inghetata, Sorbet, Prajituri, Praline, Trufe, Mousse.

Dozaj Utilizare Proprietati

-Nu congeleaza.
1 g = 4 g Se amesteca atat la cald cat si la
zahar rece. - Emulgator: faciliteaza unirea
moleculelor de grasime cu cele de
apa.

Previne aparitia petelor de grasime

pe prajituri si trufe.
A se pastra la loc uscat si racoros.

Se incorporeaza atat la rece cat si la cald

Reteta:

Semi-sorbet de Muguri de Pin Sarati

 640g apa mineral plata

 360g pasta din muguri de pin prajiti Sosa
 100g Procrem Rece Sosa
 70g Glicerina Sosa  
 4g sare

3.3 Glicerina boraxata

Multe produse derivate din glicerina au actiune farmaceutica cum ar fi,glicerina

boraxata.

Este recomandat ca antiseptic al cavitatii bucale si ca tratament adjuvant in

inflamatii de diferite etiologii ale mucoasei bucale (afte, glosite, stomatite,
gingivite), in infectii cu Candida albicans.
Mod de aplicare: Badijonari locale in cavitatea bucala. Dupa utilizare nu se
consuma lichide sau alimente cel putin jumatate de ora.

Compozitie:
Glicerina, borax de uz extern, dezinfectant bucal.

Preparare:

Natrii tetraboras:10 g

Glycerolum:90 g

Se cantareste glicerina intr-o capusula de portelan,se adauga boraxul pulverizat

in prealabil cu alcool si se incalzeste usor pe baie de apa,agitandu-se pana la
obtinerea solutiei.

Proprietati:
-lichid limpede,incolor sau alb-galbui,de consistenta siropoasa,higroscopic,fara
miros,cu gust dulceag, ph=4,5 -5,0

Conservare:

-in vase bine inchise,ferit de umezeala

Intrebuintari:

-pentru badijonare in tratamentul aftelor,in micoze etc.

3.4.Glicerina boraxata cu nistatin si anestezina

Glicerina boraxată cu nistatin şi anestezină – se foloseşte pentru gingivite,

stomatite, afte bucale sau candidoze orale.

Nistatina face parte din clasa de medicamente cunoscută sub denumirea de

antifungice. Nistatina este indicată pentru a trata infecţiile determinate de o
ciupercă denumită Candida albicans, localizate la nivelul tractului digestiv şi ca
adjuvant în tratamentul candidozei vaginale şi cutanate.

Reactii adverse –nistatina: Administrata local, tegumentar, nistatina este foarte

bine suportata. in cazul administrarii orale medicamentul poate produce uneori
greturi, voma, diaree (la dozele mari), rareori reactii alergice (la nistatina sau la
candidina eliberata prin distrugerea ciupercii).

Anestezina este o pulbere alba, cristalina,fara miros, cu gust slab amar, p.t. = 89-
90°C. Este insolubila in apa la rece, usor solubila in apa la cald, solubila in
alcool, e 333g64d ter, cloroform, uleiuri.

Glicerina cu anestezină 1% – se foloseşte pentru calmarea durerilor gingivale

provocate de erupţia dentară la bebeluşi.

3.5. Nitroglicerina

Istoric

Nitroglicerina a fost obținută pentru prima dată în anul 1847 de către medicul și
chimistul Ascanio Sobrero din Torino. El a numit-o piroglicerină și s-a speriat
de potențialul de distrugere a substanței. O cantitate mică de nitroglicerină i-a
distrus eprubeta. În 1867 chimistul suedez Alfred Nobel reușește să producă
dinamita, amestecând nitroglicerină cu kieselgur, un pămînt poros din schelete
de diatomee (specie de alge microscopice). Cel mai puternic exploziv „clasic” a
fost produs din nitroglicerină și nitrat de celuloză, în anul 1875, și a fost folosit
la săparea tunelului Gotthard Elveția, într-o rocă foarte dură. Nitroglicerina stă
la baza explozivilor clasici de azi, înlocuind praful de pușcă.

Proprietati

În condiții normale de temperatură și presiune, nitroglicerina este un lichid

incolor și inodor cu o solubilitate redusă în apă, având un gust dulceag, care
administrat chiar în doze relativ mici provoacă dureri de cap. Punctul de topire
variază între 2,8 °C și 13,5 °C în funcție de izomer. Datorită prezenței grupelor
nitro- în molecula sa, este o substanță relativ instabilă, care reacționează violent
la un raport relativ mic de energie, având o reacție puternic exotermă.
Nitroglicerina explodează deja la energia de ciocnire a unui ciocan de 2 kg care
cade de la 10 – 12 cm înălțime, lichidul devenind într-un timp scurt gaz, ceea ce
duce la o creștere rapidă a volumului.

Utilizari

Exploziv

Nitroglicerina este un element important în fabricarea explozivilor, însă datorită

sensibilității deosebite la acțiuni mecanice, manipularea ei trebuie făcută cu
foarte mare atenție. Chimistul suedez Alfred Nobel înlătură acest dezavantaj
prin transformarea nitroglicerinei în dinamită. Aceasta explodează numai sub
influența unei capsule de fulminat de mercur, iar procentul de 25% kieselgur
inactiv reduce capacitatea de explozie a nitroglicerinei. În anul 1875, Nobel
amestecă nitratul de celuloză cu nitroglicerina, elaborând astfel gelatina
explozivă (blasting gelatine) care consta din 87-93o/o nitroglicerina si 13-7o/o
nitroceluloza.Ulterior nitroglicerina va fi înlocuită de nitroglicol, acesta având
punctul de îngheț mai scăzut, de -22 °C. Datorită punctului de fierbere mai
scăzut, nitroglicolul nu este însă utilizat în țările calde. Nitroglicerina este în
prezent folosită în cantități mici la mărirea puterii substanțelor explozive pe bază
de salpetru.

Medicina

Prin acțiunea sa vasodilatatoare este folosit la tratarea crizelor de angină

pectorală, insuficiență cardiacă și în cazurile acute de infarct cardiac, prin
administrare sublinguală. Încă din timpul lui Nobel, nitroglicerina era utilizată
sub formă de soluții alcoolice de diferite concentrații, Nobel refuzând însă să fie
tratat cu acest medicament.

Reactii chimice

Reactia de descompunere

4 C3H5(ONO2)3 → 12 CO2 + 10 H2O + 6 N2 + O2

Această reacție explică puterea explozivă foarte mare a nitroglicerinei; după

cum se observă din 4 părți de nitroglicerină rezultă aproximativ 30 părți gaze.
Temperatura gazelor în urma descompunerii (exploziei) atinge 4110 o C ceea ce
creează o presiune enorma în volumul inițial de nitroglicerină.

3.6.Supozitoare cu glicerina

Indicatii:

In constipatie.

Supozitoarele (suppositorium, suppositoria) – sunt forme semisolide care la

temperatura camerei sunt solide şi se topesc la temperatutra corpului de 37 0 C.
Supozitoarele cu glicerina sunt medicamente laxative si sunt utilizate pentru
tratarea constipatiei, pentru usurarea defecatiei dupa interventii chirurgicale sau
inaintea rectoscopiei. Supozitoarele cu glicerina stimuleaza secretia la nivelul
mucoasei rectale si simultan declanseaza mecanismul defecatiei.

Doze si mod de administrare:

Introducere in rect,o data pe zi la nevoie.

Nu se utilizeaza Supozitoare cu glicerina daca exista o alergie(hipersensibilitate)

la glicerina sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului.

Utilizarea altor medicamente:

u se cunosc interactiuni intre supozitoarele cu glicerina si alte medicamente. Nu

se cunosc interactiuni cu alimentele sau bauturile.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor

Supozitoare cu glicerina pentru copii nu are nicio influenta asupra capacitatii de

a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

Actiune terapeutica:

Actiune laxativa mecanica.

Reactii adverse:

Supozitoare cu glicerina pentru copii poate determina reactii adverse, cu toate ca

nu apar la toate persoanele. Reactiile adverse sunt clasificate in functie de
frecventa, folosind urmatoarea conventie: -foarte frecvente (apar la mai mult de
1 din 10 persoane); -frecvente (apar la mai putin de 1 din 10 persoane); -mai
putin frecvente (apar la mai putin de 1 din 100 persoane); -rare (apar la mai
putin de 1 din 1000 persoane); -foarte rare (apar la mai putin de 1 din 10000
persoane); -cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele
disponibile). Reactiile adverse apar foarte rar si sunt mai ales reactii locale,
datorate utilizarii supozitoarelor timp indelungat: senzatii de arsura anala, iar
exceptional inflamatii congestive ale rectului. Daca vreuna dintre reactiile
adverse devine gravǎ sau daca observati orice reactie adversǎ nementionatǎ in
acest prospect, va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului.

Pastrare:

Nu utilizati Supozitoare cu glicerina pentru copii dupa data de expirare inscrisa

pe ambalaj dupa EXP. Data de expirare se refera la ultima zi a lunii respective.
A se pastra la temperaturi sub 25`C, in ambalajul original. A nu se lasa la
indemana si vederea copiilor. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei
menajere sau a reziduurilor menajere. intrebati farmacistul cum sa eliminati
medicamentele care nu va mai sunt necesare. Aceste masuri vor ajuta la
protejarea mediului.

Ce contin supozitoarelw cu glicerina pentru copii:

Substanta activa este glicerol. Fiecare supozitor contine glicerol 1405 mg. -
Celelalte componente sunt: stearat de sodiu, apa purificata.

Cum arata Supozitoare cu glicerina pentru copii si continutul ambalajului

Supozitor sub forma de torpila, cu suprafata neteda, onctuoasa, incolor sau
translucid, cu miros slab caracteristic bazei utilizate. Este disponibil in cutii cu 2
folii termoformate din Al/PVC a cate 3 sau 6 supozitoare.

Preparare:

Glycerolum:85 g

Natrii carbonas anhidricus:2 g

Stearinum:10 g

Carbonatul de Na anhidru se dizolva in glicerol prin incalzire pe sita,intr-o

capsula de portelan.Se adauga stearina,in mici portiuni,si se continua incalzirea
agitand usor capsula,pana nu se mai degaja CO2 si se clarifica
amestecul.Amestecul de prelucreaza prin turnare in forme unse cu ulei de
parafina.

Proprietati:

Supozitoare incolore sau slab galbui,cu o usoara opalescenta translucida si cu

miros caracteristic de sapun.Sunt higroscopice.

Intrebuintari:

-se folosesc ca laxativ pentru copii si adulti.

BIBLIOGRAFIE

1.INDREPTAR FARMACEUTIC-BUCURESTI,1976
2.STANESCU V.BEACA M.-PRACTICA FARMACEUTICA,1996

3.FICA CORNELIA-INDREPTAR PRACTIC PENTRU PREPARAREA

MEDICAMENTELOR-ED.MEDICALA,BUCURESTI,1983

4.FICA CORNELIA-TEHNICA
FARMACEUTICA,ED.MEDICALA,BUCURESTI,1997

5.MEMOMED 2005,ED.MINESAN-BUCURESTI,2005

6. http://documents.tips/documents/glicerina-autosaved.html

7. http://cesamancam.ro/glicerol-glicerina-e422.html

8. http://www.retetanaturista.ro/planta-medicala/glicerina-101.html

9. http://www.ft-shop.ro/glicerina-lichida-1.3-kg-sosa.html

10. http://www.organik.ro/uleiuri-si-unturi-naturale/ingrediente-pentru-
cosmetica-homemade/glicerina-vegetala-certificata-organic-60-ml-akoma-
skincare

11. http://magicosmetice.ro/glicerina-vegetala-puritate--99-5---grad-
farmaceutic/24.htm

12. http://www.elemental.eu/ro/225-glicerina.html

13. https://ro.wikipedia.org/wiki/Nitroglicerin%C4%83
...