Scoala Sanitara Postliceala de Stat Buzau

Unguente Oftalmice

Coordonator profesor:

Andreea-Iulia Androne

Absolvent : Constantin Monica

Promotia 2016
„Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să
o preţuiască, deşi aproape toţi se nasc cu ea.”
 Tema proiectului meu este denumită „Unguente oftalmice” şi este rezultatul
curioziţatii mele şi al unei provocări. Motivul alegerii acestei teme derivă din dorinţa de
documentare in legatură cu acest subiect, deoarece este unul extrem de important. Acest organ
este foarte preţios şi delicat, consider ca toti cei care suntem inzestraţi cu vedere ar trebui să
protejam acest organ mai mult decat o facem in general de aceea mă gandeam sa aprofundez
aceasta tema.

1
 CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I - ANATOMIA OCHIULUI

I.1.ANATOMIA OCHIULUI

I.1.1. ANEXELE OCHIULUI

I.1.2. CALEA OPTICĂ

I.2. FIZIOLOGIA OCHIULUI

CAPITOLUL II - AFECŢIUNILE OCHIULUI

III.1. CONJUNCTIVITA

III.2. KERATITELE

III.3. CATARACTA

III.4. ULCIORUL (ORJELETUL)

III.5. GLAUCOMUL

III.6. DEZLIPIREA DE RETINĂ

III.7. VICIILE DE REFRACŢIE

CAPITOLUL III - UNGUENTELE MEDICAMENTOSE

3.1. DEFINITIE

3.2. CLASIFICAREA UNGUENTELOR

2
3.3. COMPONENTELE BAZELOR DE UNGUENT

3.4. PREPARAREA UNGUENTELOR

3.5. AMBALAREA UNGUENTELOR

3.6. CONTROLUL CALITATII UNGUENTELOR

CAPITOLUL IV - UNGUENTELE OFTALMICE

4.1. DEFINITIE

4.2. AVANTAJELE UNGUENTELOR OCULARE

4.3. COMPOZITIA UNGUENTELOR OFTALMICE

4.4. PREPARARE

4.5. CONDITIONARE

4.5. EXEMPLE DE UNGUENTE OFTALMICE PREPARATE IN FARMACIE

4.6. EXEMPLE DE UNGUENTE OFTALMICE PREPARATE IN INDUSTRIE

4.6.1. UNGUENTE OFTALMICE CU ANTIBIOTICE

4.6.2. UNGUENTE OFTALMOLOGICE ANTIVIRALE

4.6.3. UNGUENTE OFTALMICE ANTIINFLAMATOARE

4.6.4. UNGUENTE OFTALMICE ANTIINFLAMATOARE SI ANTIINFECTIOASE

4.6.5. UNGUENTE OFTALMICE ANTIGLAUCOMATOASE SI MIOTICE

4.6.6. ALTE UNGUENTE OFTALMOLOGICE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

3
 INTRODUCERE

Oftalmologia se numără printre cele mai importante ramuri ale medicinei.

În alegerea temei Unguente oftalmice, am pornit de la idee că, simțul vederii ne

permite să recunoaștem obiectele care ne înconjoară, să apreciem calitatea lor, forma,
culoarea, luminozitatea, mobilitatea ca și distanța care ne separă de ele, dar pentru toate
acestea trebuie să prevenim prin metode profilactice sănătatea oculară.

Industria farmaceutică românească este într-o continuă schimbare datorită noilor

oportunități ce apar pe piață.

Produsele oftalmologice reprezintă un mijloc de rezolvare a multor probleme minore

sau majore ale orgsanului ocular.

Starea ochilor afectează în mod direct și major starea generală de sănătate, o vedere
bună contribuie la o viață bună,pierderea uneia o afectează dramatic pe cealaltă.

Ne dorim sănătate impecabilă pentru ochii tuturor, deaceea este recomandată

efectuarea în mod periodic a unor controale oftalmologice și diagnosticarea din timp și
tratarea eficientă.

Obiectivul acestei lucrări reprezintă prezentarea și caracterizarea unguentelor

oftalmologice adjuvante în bolile oculare. Prin urmare medicamentele utilizate pentru tratarea
diferitelor anomalii ale simțului vizual, vor fi prezentate în capitolele următoare ale acestei
lucrări.

4
 CAPITOLUL I

ANATOMIA OCHIULUI

I.1.Anatomia ochiului

Vederea furnizează peste 90% din informaţiile asupra mediului înconjurător, de aceea
este o importanţă fiziologică considerabilă, nu numai în diferenţierea luminozitaţii, formei şi
culorii obiectelor, dar şi în orientarea în spaţiu, menţinerea echilibrului şi a tonusului cortical
(atenţia).

Analizatorul vizual este construit din retină, la nivelul căreia se găsesc receptori
sensibili pentru radiaţiile luminoase și zonele de preotecţie corticală, unde se face analiza şi
sinteza informaţiilor.

Globul ocular de formă aproximativ sferică, este situat în orbita dintre globul ocular şi
peretele osos al orbitei unde se află o capsulă adipoasă în care se găsesc muşchii extrinseci
(striaţi) ai globilor oculari. Globul ocular este format din tunici concentrice, externă, medie,
internă și din medii refringente.

Tunica externă este fibroasă şi formată din două porţiuni inegale: posterior se află
sclerotica, iar în interior este corneea. Între sclerotica şi cornee se află şanţul sclerocornean, în
profunzimea căruia se află şi canalul lui Schlemm prin care trece umoarea apoasă spre venele
sclere, unde excesul se va resorbi.

5
 Corneea este plasată în partea superioară şi este mai puţin întinsă faţă de sclerotică.
Este transparentă, neavănd vase de sănge, dar are în structura sa fibre nervoase numeroase.

Coroida se întinde posterior de ora seratta care reprezintă limita dintre coroidă şi
corpul ciliar. În partea sa posterioară, coroida este prevazută cu un orificiu având diametrul de
1,5 mm prin care iese nervul optic. Acest orificiu corespunde lamei ciuruite a sclerei.

Sclerotica, tunică opacă, reprezentănd 5/6 din tunica fibroasă. Pe sclerotică se inseră
muşchii extrinseci ai globului ocular. Ea prezintă orificii pentru vasele sangvine şi limfatice,
iar la nivelul polului posterior este perforată de fibrele nervului optic, care păraseşte globul
ocular, căt şi de artera care intră în globul ocular. Sclerotica este costruită din ţesut conjunctiv
dens. Pe faţa ei internă, zona de tranziţie spre coroidă conţine celule pigmentare (lamina
fusca).

Tunica medie, vasculară, este situată înăuntru tunicii externe, fibroase, şi prezintă trei
segmente, care dinspre interior spre exterior, sunt: coroida, corpul ciliari și irisul.

Corpul ciliar se află imediat înaintea orei seratta şi prezintă, în structura sa, procesele
ciliare si muşchiul ciliar.

Muşchiul ciliar este format din fibre musculare netede, unele radiare, altele circulare.
Fibrele circulare sunt inervate de parasimpatic (nucleul autonom al nervului III), iar fibrele
radiare sunt inervate de simpatic .

Muşchiul ciliar are un rol important în procesele de acomodare, intervenind asupra

cristalinului prin ligamentul sus- pensor (zanula Zinn), care se inseră pe faţa externă a
capsulei cristalinului.

Irisul este diafragma din faţa interioară a cristalinului, în mijloc prezintă un orificiu
numit pupilă. Culoarea, aspectul şi structura irisului variază de la un individ la altul. Din
punct de vedere structural, irisul este format din mai multe straturi, dinspre partea anterioară
spre partea posteroară, sunt:

 Epiteliu anterior format dintr-un singur rând de celule poligonale.

 Stroma irisului, bogată în celulele pigmentare. Un număr mare de celule pigmentare

realizează culoarea brună, în timp ce o cantitate mică de pigment determină culoarea

6
 albastră. În stroma irisului, în jurul orificiului pupilar se gasesc fibre musculare netede
orientate circular (sfincterul pupilei).

 Epiteliul posterior, format dintr-un singur rănd de celule, abundent încărcate cu

pigment.

Irisul are rolul unei diafragme ce permite reglarea cantităţii de lumină ce soseşte la retină.

Tunica internă este reprezentată de retină. Ea este membrana fotosensibilă,

responsabilă de recepția şi transformarea stimulilor luminoşi în flux nervos. Din punct de
vedere morfologic şi funcţional i se disting două regiuni: retina vizuală sau partea optică şi
retina oarbă (pata oarbă), fară rol în fotorecepţie, numită şi retina iridociliară, datorită
raporturilor ei cu irisul şi corpul ciliar.

Retina vizuală se întinde posterior de ora seratta şi prezintă două regiuni importante:

 Pata galbenă (lacuna luteea), situată în dreptul axului vizual. La nivelul ei se găsesc
mai multe conuri decăt bastonaşe. În centrul maculei luteea se află o adăncitură -
foveea centralis – în care se găsesc numai conuri.

 Pata oarbă situată medial şi inferior de pata galbenă, reprezintă locul de ieşire a
nervului optic din globul ocular şi de intrare a arterelor globului ocular. În pata oarbă
nu există elemente fotosensibile.

Mediile refringente sunt reprezentate de: corneea transparentă, umoarea apoasă,

cristalinul şi corpul vitros. Aceste medii au rolul de a reflecta razele de lumină.

Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, transparente, localizată între iris şi
corpul vitros. La periferie este învelit de o capsulă de natură elastică, numită cristoloidă.
Cristalinul este menţinut la locul său printr-un sistem de fibre care alcatuiesc ligamentul
suspensor sau zonula lui Zinn. Cristalinul nu conţine vase sanguine, limfatice şi nervi, nutriţia
sa făcându-se prin difuziune de la vasele proceselor ciliare.

Umoarea apoasă este un lichid incolor, ce se formează printr-o celulă secretorie a

proceselor ciliare. Ea trece iniţial în compartimentul posterior al camerei anterioare, delimitată
dintre iris şi cristalin, apoi prin pupilă trece în compartimentul anterior al camerei anterioare
dintre iris şi cornee. De la acest nivel, prin canalul lui Schlemm, se resoarbe în venele sclerei.

7
 Corpul vitros are o formă sferoidală, cu consistenţă gelatinoasă şi este transparent,
ocupând partea posterioară, situată înapoia cristalinului.

I.1.1. Anexele ochiului

Se împart în anexe de mişcare şi anexe de protecţie.

Anexele de mişcare sunt reprezentate de muşchii extrinseci ai globului ocular, care

spre deosebire de cei intrinseci sunt striaţi. Sunt patru muşchi drepţi şi doi oblici. Muşchii
drepţi au formă de triunghi, de con cu baza pe sclerotică şi cu vârful la nivelul unui inel fibros
de la vârful orbitei.

Mişcările globilor oculari sunt conjugate prin conlucrarea bilaterală a unui număr de
muşchi. Mişcarea de lateralitate se efectuează prin contracţia dreptului extern de la un ochi,
împreună cu dreptul intern al ochiului opus, mişcarea de convergenţă a ochilor se realizează
prin contracţia ambilor muşchi drepţi interni, mişcarea în sus se realizează prin contracţia
muşchilor drepţi superiori şi a celor oblici inferiori, mişcarea în jos prin contracţia drepţilor
inferiori şi a oblibilor superiori .

Nervul III inervează oblicul inferior şi toţi mişchii drepţi, exceptând dreptul extern,
nervul IV inervează oblicul superior, iar nervul VI dreptul extern.

I.1.2. Calea optică

Reprezintă segmentul intermediar al analizatorului vizual. Receptorii căii optice sunt

fotosensibili cu conuri şi bastonaşe. Primul neuron se află la nivelul celulelor bipolare din
stratul 6 al retinei. Reprezintă segmentul intermedial al analizatorului vizual. Receptorii căii
optice sunt celulele vizuale, iar al doilea neuron este situat la stratul 8, fiind reprezentat de
celulele multipolare. Axonii neuronilor multipolari proveniţi din câmpul intern al retinei
(câmpul vizual) se încrucişează, formând chiasma optică, după care ajung în tractul optic
opus. Axonii proveniţi din câmpul estern al retinei câmpul temporal nu se încrucişează şi trec
la tractul optic de aceeaşi parte. Nervul optic conţine fibre de la un singur glob ocular, în timp
ce tractul optic conţine fibre de la ambii ochi.

Tractul optic ajunge la metatalamus, unde majoritatea fibrelor tractului optic fac
sinapsă cu cel deal III-lea neuron al cărui axon se propagă spre scoarţa cerebrală, şi se termină
în locul occipital, în jurul scizurii calcarine (câmpurile 17,18,19) unde se află aria vizuală care
reprezintă segmentul cortical al analizatorului.

8
 Alte fibre ale tractului optic nu fac sinapsă în corpul geniculat axtern, ci merg spre
nucleii pretectali situaţi anterior la lama cvadrigemină (tectum). De la acest nivel, unele fibre
merg spre nucleul autonom al nervului III, de unde pornesc fibre parasimpatice care vor
ajunge în muşchiul sfincter al pupilei, altele coboară în cornul lateral al maduvei, de unde
pornesc fibre simpatice care vor ajunge la dilatatorul pupilei (midriaza).

I.2. Fiziologia ochiului

Funcţia principală a analizatorului vizual este perceperea luminozitaţii, formei şi

culorii obiectelor din lumea înconjurătoare. Recepţia vizuală se realizează la nivelul ochiului.
Acesta poate fi comparat cu un aparat fotografic, format din trei sisteme optice:

 cameră obscură, respectiv camera posterioară a globului ocular;

 un sistem de lentile, respectiv aparatul dioptric al ochiului;

 suprafaţă fotosensibilă, reprezentată de stratul celulelor cu conuri şi baştonaşe din

retină, unde se desfaşoară procesele fotochimice ale recepţiei vizuale.

În plus, la fel ca la aparatul fotografic şi la nivelul ochiului există o diafragmă

variabilă, pupila.

Camera obscură. In interiorul globului ocular, razele luminoase nu se reflectă. In

plus, fiecare con şi bastonaş este înconjurat de prelungiri citoplasmatice, care conţin
melemină, formănd mici camere obscure. Lipsa melaminei, la albinoşi, provoacă tulburari ale
vederii diurne.

Aparatul dioptric ocular este format din cornee şi cristalin. Razele paralele ce vin de
la infinit se vor focaliza la 17 mm în spatele centrului optic, dând pe retină o imagine reală şi
răsturnată optic.

Cea mai mare parte a puterii de refracţie a aparatului dioptric ocular aparţine feţei
anterioară a corneei. Cristalinul este inconjurat de umoarea apoasă (anterior) şi cea vitroasă
(posterior), ceea ce face ca puterea de refracţie a cristalinului să fie mai mică decât cea a
corneei. Totuşi cristalinul este important deoarece raza lui de curbură poate fi mult crescută,
realizând procesul de acomodare.

Acomodarea reprezintă variaţia puterii de refracţie a cristalinului în raport cu distanţa

la care privim un obiect. Organul activ al acomodării este muşchiul ciliar . Când ochiul

9
priveşte la distanţă muşchiul ciliar este relaxat, iar zonula Zinn tensionată. Când privim
obiecte aflate la o distanţă mai mică de 6 mm, muşchiul ciliar se contractă şi relaxează zonula
lui Zenn. Tensiunea din cristalin scade, iar datorită elasticitaţii cristalinul se bombează.

Cu cât trec anii, puterea de convergenţă scade, deoarece cristalinul devine mai gros şi
mai puţin elastic, cristalinul nu se mai acomodează, nici pentru vederea de aproape şi nici
pentru vederea la distanţă, situaţie numită presbiopie (presbiţie).

Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar un obiect, cu efort acomodativ
maximal, se numeşte punct proxim. Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar, fără
efort de acomodare, se numeşte punct remotum.

În cazul acomodării pentru vederea de aproape se produce un triplu răspuns reflex:

 creşterea convergenţei cristalinului;

 mioză;

 convergenţă oculară

Coordonarea perfectă a acestor reacţii presupune atât integritatea centrilor mezencefali

şi a centrilor corticali, cât şi a căilor de legătură dintre receptorii retinieni şi centri dintre centri
şi efectorii de la nivelul ochiului.

În functie de distanţa la care se află retina de centrul optic, există trei tipuri de ochi:

 ochiul emetrop, la care retina se află la 17 mm în spatele centrului optic, iar

imaginea obiectelor plasate la infinit este clară, fară acomodare.

 ochiul hipermetrop nu are punct rotund. El necesită un efort de acomodare

permanent, indiferent de distanţa la care priveşte. Hipermetropia se corectează cu lentile
convergente.

 ochiul miop are punctul rotund mai aproape de 6 mm. Pentru a vedea clar
miopul apropie obiectul privit. În acest mod, razele ce sosesc pe suprafaţa corneei au un
traseu divergent şi în consecinţă se vor focalize la distanţe mai mari de 17 mm de central
optic, pe retina acestora. Miopia se corectează cu lentile divergente.

10
 Astigmatismul este un viciu de refracţiei datorat existenţei mai multor raze de curbură
ale suprafeţei corneei. Astigmatismul de corectează cu lentile cilindrice.

Adaptarea receptorilor vizuali. Sensibilitatea celulelor fotoreceptoare este cu atât

mai mare cu cât ele conţin mai mult pigment. Dacă un individ este expus la lumină puternică,
pigmentul vizual atât din conuri cât şi din bastonaşe este descompus în retinal şi opsine. Cea
mai mare parte a retinalului este transformat în vitamina A, concentraţia pigmenţilor vizuali
scade. Acest proces este numit adaptare la limină. Timpul de adaptare la lumină este de 5
minute.

Dacă un individ stă mult timp în întuneric, retinalul şi opsinele din conuri şi din
bastonaşe sunt convertite în pigmenţii vizuali. Vitamina A este transformată în retinal ,
crescând concentraţia pigmenţilor vizuali din conuri si bastonaşe. Procesul este numit
adaptare la întuneric.

Vederea alb-negru şi vederea cromatică. Stimularea bastonaşelor produce senzaţie

de lumină albă, iar lipsa stimulării senzaţie de negru. Stimularea conurilor produce senzaţii
mai diferenţiate, deoarece conurile sunt de trei feluri, în funcţie de pigmentul vizual pe care îl
conţin. Astfel există conuri care conţin pigment sensibil la culoarea roşie, conuri cu pigmenţi
sensibili la culoarea verde şi conuri sensibili la culoarea albastră.

Culorile roşu, albastru şi verde sunt culori primare sau fundamentale. Prin amestecul
lor în diferite proporţii se pot obţine toate celelalte culori ale spectrului, incluviv culoarea
albă.

Vederea diurnă cromatică este caracteristică retinei centrale în special foveei, unde se
află inclusiv conurile. Vederea nocturnă în alb- negru, este realizată de retina periferică.

Transmiterea stimului vizual. Prelucrarea stimulilor vizuali începe încă de la nivelul

retinei. Acesta conţine pe lângă celule fotoreceptoare, şi neuroni ce asigură transmiterea şi
prelucrarea stimulilor generaţi în conuri şi bastonaşe. O celulă multipolară (ganglionară)
formează împrună cu celulele bipolar și cu celulele fotoreceptoare, o unitate funcțională
retiniană.

Rolul releului vizual talamic. La nivelul corpului geniculat lateral (extern)de o parte
sosesc aferențele de la hemiretina temporală insilaterală (de aceeși parte ) și de la hemiretina
nazală contralaterală (de partea opusă). Deoarece pe cele două reminetine ale unui glob ocular

11
se proiectează aceeași zonă de câmp vizual, rezultă că o primă etapă în fuziunea imaginilor și
vederea binoculară se petrece aici.
Simțul luminii este cel mai vechi din punct de vedere filogenetic. Senzația de
luminozitate se datorează excitării unor neuroni corticali cu stimuli proveniți de la bastonașe
sau cu stimuli de valoare egală proveniți de la cele trei tipuri de conuri.

Simțul culorii. Din practică se știe că prin amestecarea în proporții variabile în cele
trei culori fundamentale se pot obține toate celelalte culori. Simțul culorii se datorează
neuronilor corticali specializați în prelucrarea informației recepționate la nivelul conurilor.
Neuronii excitați de o anumită culoare primară sunt inhibați de culoarea complementară
corespunzătoare și invers.

Simțul formelor. Identitatea formelor și a detaliilor obiectelor este realizată de niște

neuroni corticali ce sunt stimulați numai când pe retină apar zone excitate prin contrast de
luminozitate sau de culoare. Aceste zone retiniene reprezintă imaginea fotografică a
obiectului. Precizia cu care sunt percepute detaliile și contururile reprezintă acuitatea
vizuală.

I.2.1. Câmpul vizual, vederea binoculară și stereoscopică

Spațiul cuprins cu privirea se numește câmp vizual. Fiecărui ochi corespunde un câmp
vizual monocular , care se suprapune în mare parte cu câmpul vizual al celuilalt ochi. Partea
comună a celor doua câmpuri reprezintă câmpul vizual binocular. Orice obiect în câmpul
vizual binocular formează pe câte o imagine pe fiecare din retine. Procesul de fuziune
corticală este posibil numai dacă imaginile retiniene se formează în puncte corespondente.
Din punct de vedere funcțional, retina fiecărui ochi are o jumătate nazală și una temporală.
Datorită cristalinului, imaginea formată pe retină este răsturnată .

Corespondența, punct cu punct, a proiecțiilor retiniene necesită intervenția permanentă

a unor feflexii motorii de orientală conjugată a ochilor. În funcție de unghiul format de axele
vizuale a celor doi ochi cu obiectul explorat, este apreciată distanța față de ochi la care se află
obiectul respectiv.

Extirparea ariei vizuale primare determină orbirea. Distrugerea ariilor vizuale

secundare produce afazia vizuală: bolnavul vede literele scrise, dar nu înțelege semnificația
cuvintelor citite.

12
 CAPITOLUL II

AFECŢIUNILE OCHIULUI

Pentru a menține sănătatea ochilor, uneori este nevoie de un efort foarte mic. Deși nu
toate afecțiunile oftalmologice pot fi prevenite, există nenumărate măsuri care ajută la
stoparea evoluției afecțiunii. În primul rând, trebuie subliniată importanța unei alimentații
sănătoase, urmând: protecția ochilor împotriva razelor soarelui, controlul medical periodic,
purtarea ochelarilor de protecție dacă lucrați foarte mult la calculator.

Există multe tipuri de probleme oculare și tulburări de vedere, printre care se regăsesc:
vederea încețoșată, halouri, pete oarbe, flocoane etc. Vedrea încețoșată constă în pierderea
clarității acesteia și incapacitatea de a observe micile detalii. Petele oarbe sau scomtoamele
sunt ”găuri negre” în cămpul vizual, care conduc la limitarea parțială a câmpului
visual,percepută sau nu de către pacient.

Aceste simptome pot fi specifice unei boli de ochi, îmbătrânirii, unor leziuni ocular
sau consecințele unor afecțiuni cum ar fi diabetul zaharat, care afectează mai multe organe
din corp. Oricare ar fi cauza, tulburările de vedere nu trebuie ignorate, deoarece se agravează
și pot avea un impact negativ asupra calității vieții!

Boli ale ochilor:

-conjunctivita;

-ulciorul (orjeletul);

-keratita;

-cataracta;

-glaucomul;

13
 -dezlipirea de retină;

-viciile de refracţie;

III.1. Conjunctivita

Conjunctivita este o afecțiune inflamatorie a conjunctivei de cauză variabilă:

bacteriană, virală, alergică, factori iritanţi. Conjunctiva este o membrană subțire,
transparentă, bine vascularizată, care tapetează suprafața anterioară a globului ocular si
fața posterioară a pleoapelor. Simptome: mâncărime (prurit), senzație de corp străin,
usturime, senzație de arsură, uneori ușoară fotofobie. Bolnavul prezintă ochi înroșiți
prin dilatarea vaselor de sânge ale conjuntivei.

Tipuri de conjunctivită

 Conjunctivita bacteriană :

Se caracterizează prin ochi roșu care poate fi asociat cu edemul (umflarea) pleoapelor,
secreție conjunctivală mucoasă sau purulentă, lipirea pleoapelor dimineața, la trezire.
Tratamentul conjunctivitelor bacteriene se face cu antibiotic care se administrează local sub
forma de colir sau unguent oftalmic in sacul conjunctival.

 Conjunctivita virală:

Bolnavul prezintă de obicei înroșirea ambilor ochi, secreție conjunctivală apoasă,

adenopatie preauriculară sensibilă la palpare.

Tratamentul se reduce la terapie simptomatică, cu excepţia conjunctivitelor herpetice

sau cauzate de virusul varicelo-zosterian.

14
  Conjunctivita alergică

Apare datorită unei sensibilizări anormale a conjunctivei la anumiți factori numiți

alergeni: polen, pene, alimente, cosmetice, medicamente.

III.2. Keratitele

Sunt boli de ochi caracterizate prin inflamația corneei (partea transparentă a globului
ocular, acoperită de pleoape și permanent umectată de secrețiile glandelor lacrimale și de
mișcarea pleoapelor prin clipit), care devine tulbure și lipsită de luciu, precum și
congestionarea membranei conjunctivale.

După cauza producerii lor, keratitele sunt:

- exogene – determinate de traumatisme oculare cu pătrunderea de corpi străini, iritații

produse de agenți fizici (caldură, frig, radiații ultraviolete sau chimici);

-endogene – produse de infecții cu microbi, ciuperci microscopice, toxine, xeroftalmie,

avitaminoza A, paralizie facială, glaucom.

După prezența sau absența unor secreții caracteristice, ele pot fi supurative şi nesupurative.

Keratitele supurative se caracterizează prin faptul ca procesul inflamator evoluează

spre ulcerarea si necrozarea corneei. Cauza cea mai probabilă a bolii este lezarea corneei
printr-un corp străin (ac, spic de grâu, spin etc), urmată de patrunderea microbilor si instalarea
unor focare infecțioase la nivelul corneei. In primele faze ale bolii, semnele caracteristice

15
sunt: lăcrimarea, durerea, congestia pericorneană, scăderea acuitații vizuale, fotofobia,
precum și o secreție seropurulentă, în general, redusă cantitativ.

Keratitele nesupurative pot fi:

- superficiale (herpesul cornean, herpesul Zoster), caracterizate prin apariția pe cornee

a unor vezicule pline cu lichid clar, care se deschid spontan si lasă în locul lor epiteliul
cornean erodat, sensibilizat la infecții si ulcerații.

    - profunde (determinate de sifilis, tuberculoză, lepră). În cazul sifilisului ereditar,

apare o formă particulară a bolii, numită keratita parenchimatoasă, la care opacifierea corneei
este însoțită de surditate și de modificări în structura dinților.

Grija deosebită pentru integritatea corneei (și a organelor de vedere în ansamblul lor)
este principala masură profilactică de combatere a bolii. Dacă aceasta s-a produs însă,
strategia terapeutică trebuie să prevadă două fronturi: pe de o parte, tratament etiologic, iar pe
de alta parte, măsuri de atenuare a durerii și a spasmului pupilar (efect obținut prin instalarea
de atropină, pentru producerea dilatării pupilei, numită miadriza).

III.3. Cataracta

Cataracta este o afecțiune oftalmologică, frecventă, ce determină scăderea progresivă a

vederii prin pierderea transparentei cristalinului.

16
 Cataracta poate fi congenitală sau dobandită. Studiile arată că aproximativ 70% dintre
persoanele de peste 65 de ani suferă de această afecțiune, existând însă cazuri în care această
afecțiune poate fi întâlnită și la persoane mai tinere.

Se poate forma pe oricare dintre cele trei straturi ale lentilei: capsula, cortexul sau
nucleul. Pe de altă parte, cataractele descoperite în zonele corticale sau nucleare sunt asociate
vârstelor înaintate. Riscul de a dezvolta cataracte corticale crește, odată cu expunerea excesivă
la razele UV.

În stadiile avansate, netratată, această afecțiune poate produce complicații grave. De

cele mai multe ori, ambii ochi sunt afectați, fară ca scăderea vederii sa fie insoțită de durere.
De-a lungul timpului, persoanele cu un singur ochi afectat ajung să dezvolte cataracta
și pe ochiul sanatos. Această afecțiune nu este una dureroasă, nu cauzează lăcrimare excesivă,
roșeață sau mâncărime la nivelul ochiului.

Cataracta nucleară reprezintă, pe de-o parte, cel mai frecvent tip de cataractă și
apare adesea, odată cu înaintarea în vârstă. Ea afectează atât femeile, cât și bărbații, în același
mod.

Cataracta de tip cortical se formează la nivelul marginii cristalinului sau pe cortex.

Acest tip este de cele mai multe ori asociat cu diabetul si este cel mai frecvent întâlnit la
tineri.

Printre simptomele cataractei corticale, se numară vederea în ceață și problemele de

percepție a adâncimii. Descoperirile științifice arată că acest tip este corelat cu expunerea
excesivă la razele UV, motiv pentru care purtarea permanentă în exterior a ochelarilor de
soare cu filtru UV este foarte importantă.

Cataracta subcapsulară posterioară. Denumirea acesteia a fost facută după

localizarea sa. Ea se formeaza în spatele sacului/capsulei care menține lentila în poziția sa.
Aceasta apare mai frecvent la persoanele ce suferă de miopie severă și progresează cel mai
rapid dintre toate cele trei tipuri principale.

Tratamentul cataractei este exclusiv chirurgical. Specialistul oftalmolog înlocuiește cristalinul

cataractat (opacifiat) cu unul artificial, care nu mai poate fi afectat niciodată.

17
 III.4. Ulciorul (orjeletul)

Orjeletul (denumirea populară este ulcior sau urcior) este o infecție a uneia dintre
glandele sebacee de la baza unei gene, la nivelul marginii palbebrale. Această infecție se
poate dezvolta în interiorul (orjelet intern) sau în exteriorul (orjelet extern) pleoapei, și poate
apărea la orice vârstă.

Pleoapa va fi ușor dureroasă, sensibilă, cu hiperemie si edem la locul infecției (o mică

umflatură roșie) care în aproximativ 3 zile evoluează spre o colecție purulentă ce se sparge,
drenează și se vindecă în medie într-o săptămână.

Transmiterea se face prin contactul ochilor cu obiecte sau mâini murdare, folosirea
acelorași picături de ochi cu alte persoane bolnave, înotul în piscine murdare, toate acestea pot
constitui căi de transmitere a infecției.

Ulciorul extern se poate remite spontan, pe când cel intern, care se formează în
interiorul pleoapei, se poate resorbi sau se poate închista necesitând intervenție chirurgicală
pentru evacuarea sa.

Tratamentul ulciorului: în general, ulciorul se vindecă spontan în decurs de o

săptamană sau printr-un tratament ambulator ce constă în administrarea de unguente şi
picături cu antibiotice (tobramicină, ciprofloxacină, gentamicină etc) și antiinflamatorii
(steroidiene sau nesteroidiene).

Se pot folosi şi comprese calde și antiseptice de 2-3 ori pe zi, 3-4 zile, pentru a grăbi
evacuarea puroiului. Dacă infecția nu cedează sau dacă apar complicații, se recurge la
tratament cu antibiotice sistemice.

18
Dacă un orjelet intern evoluează (în ciuda tratamentului corect aplicat) într-un salazion, acesta
va trebui incizat și drenat chirurgical. După intervenție este necesară continuarea medicației
locale (unguente și picături cu antibiotic și antiinflamator).

III.5. Glaucomul

Este caracterizat printr-o degradare progresivă a nervului optic care de obicei

debutează cu o pierdere ușoară a vederii laterale (vedere periferică). În lume glaucomul este
cauza principală a orbirii ireversibile, aproximativ 6 milioane de persoane suferind de orbire
la ambii ochi din cauza acestei boli.

Presiunea crescută în ochi este principala cauză a apariției glaucomului.

Când presiunea este prea scăzută, ochiul devine mai moale, pe când o presiune
crescută face ochiul să fie în tensiune. Nervul optic este partea cea mai succeptibilă a ochiului
la presiunea crescută deoarece fibrele delicate ale acestui nerv pot fi ușor deteriorate.

În afară de această formă cauzată de presiune, glaucomul mai are câteva forme, cum ar fi:

- glaucomul primar cronic cu unghi deschis, forma cea mai frecventă, care se dezvoltă odată
cu vârsta, datorită faptului că lichidul de drenaj capată o consistență crescută odată cu
îmbătrânirea și deși unghiul de drenaj este deschis, scurgerea este îngreunată;

- glaucomul cu presiune normală sau scazută, este caracterizat prin degradarea progresivă a
nervului optic, deși presiunea este in limite normale, sau chiar mai scazută;

19
- glaucomul congenital este destul de rar, fiind moștenit și făcând parte din glaucomul cu
unghi deschis, aici aria de drenaj a ochiului nefiind suficient dezvoltată înainte de naștere;

- glaucom secundar cu unghi deschis, acesta poate fi cauzat de o rană la nivelul ochiului;

- glaucomul pigmentar, este o formă de glaucom secundar mai frecventă la persoanele tinere;

- glaucomul exfoliant este un tip de glaucom care poate apărea cu unghi deschis sau închis,
fiind caracterizat prin depozite de substanță pe suprafața frontală a lentilelor și în unghiul
ochiului;

- glaucom cu închiderea unghiului, este cel mai comun tip de glaucom în Asia, o porțiune din
unghiul de drenaj se închide automat, astfel ca lichidul din ochi nu-l poate umezi în totalitate.

III.6. Dezlipirea de retină

Dezlipirea de retină reprezintă apariția unui spațiu între cele două foițe ale retinei,
stratul intern (neuroepiteliu) și cel extern (epiteliu pigmentar), în care pătrunde un lichid
numit lichid subretinian.
Cauza principală a dezlipirii de retină: ruptura membranei retiniene. Retina nu se
deplasează dacă este ermetică (în caz contrar, lichidul din corpul vitros pătrunde sub retină și
o dezlipește de membrană vasculară).
Dezlipirea de retină este o problemă de sănătate foarte serioasă care, dacă nu este
prompt tratată, poate determina pierderea permanentă a vederii. Dezlipirea de retină poate
apărea la orice vârsta, însă este mult mai frecventă după 40 ani, în special la bărbați.

20
Cauza principală a rupturii de retină o reprezintă tracția corpului vitros în cazul modificării
stării normale a acestuia, în anumite afecțiuni ale ochiului, acesta se modifică, devină opac și
cu cordoane compacte, cu fibre îndurate, care sunt legate de retină. La mișcarea ochiului,
cordoanele trag retina după ele, ceea ce poate conduce la ruptura acesteia.
De asemenea, rupturile de retină pot apărea și în caz de distrofie a acesteia (subțiere)
sau în caz de traumă a ochiului.
În ambele forme dezlipirea este la început localizată înt-un cadran al ochiului. Situație
percepută de pacient ca o perdea neagră care vine dintr-o parte, după care se extinde treptat la
toată retina, pacientul văzând că perdeaua se extinde în tot câmpul vizual, pentru ca în final
pacientul să nu mai vadă deloc.
 O cale unică de restabilire a vederii și de a păstra ochiul constă în efectuarea urgentă a
operației.

III.7. Viciile de refracţie

Viciile de refracție (ametropiile) apar atunci când razele de lumină care intră în ochi
nu sunt focalizate corespunzator pe retină. Se manifestă sub forma de miopie, hipermetropie și
astigmatism, la care se adaugă presbiopia, deteriorarea vederii de aproape.

Toate tulburarile de vedere pot da durere de cap, amețeala, lăcrimare, înroșirea

ochilor, vedere neclară, dificultați la citire.

 Miopia

Miopia este viciul de refracție în care imaginea unui obiect nu ajunge pe retină, pentru
că ochiul este fie prea lung, fie prea puternic. Este afectată doar vederea la distantă, cea la
aproape fiind conservată, chiar până la vârste înaintate.

21
 Afectează aproximativ o treime din populație și debutează în copilarie, 7-8 ani, și
crește progresiv pana la 20-25 ani. Adesea, este ereditară, însă poate apărea și la copii fără
antecedente in familie.

Copiii cu miopie acuză vedere încețoșată la distanţă (la televizor, pe stradă). Ei

incearcă să-și amelioreze vederea îngustând fanta palpebrală, ceea ce le da un aspect
încruntat. Corectarea acestui defect se face printr-o lentilă de “minus” (lentila
divergentă). În prezent, este unanim acceptata ideea conform căreia, subcorecția miopiei poate
agrava evoluția ei.

 Hipermetropia

Hipermetropia este viciul de refracție în care imaginea unui obiect se proiectează în

spatele retinei, pentru că ochiul este fie prea scurt, fie prea slab din punct de vedere optic.

Este o tulburare de vedere care afectează aproximativ un sfert din populație. Aproape toți
copiii se nasc cu hipermetropie.

Copiii și tinerii cu hipermetropie pot să nu prezinte niciun simptom. La persoanele

adulte apare tulburarea vederii la distanță, semn că ochii nu mai pot susține efortul de
acomodație (“creștere a dioptriei”) pe care îl fac permanent.

Pacientul se plânge de durere de cap spre sfârșitul zilei, mai ales după citit și de vedere
încetoșată la aproape. La copil, hipermetropia poate determina o deviație oculară (strabism)
permanentă sau intermitentă. Corectarea acestui defect se face printr-o lentilă de “plus”
(lentila convergentă).

 Astigmatismul.

22
 Este viciul de refracție în care, din cauza unei curburi asimetrice a suprafeței anterioare a
ochiului (ca o minge de rugby), razele de lumină se focalizează în mai multe puncte. Astigmatismul
poate fi simplu sau combinat cu miopia sau hipermetropia. Corecţia acestei ametropii se face cu
lentile sferice.

 Presbiopia

În jurul vârstei de 40-45 de ani, se manifestă presbiopia, un proces natural de

“îmbătrânire” a cristalinului, ducând la scăderea treptată până la pierderea completă a
capacitații de a vedea la aproape.Pacienții îndepartează cartea de ochi, astfel făcând efortul
ochilor mai mic temporar. Dioptria determinată de presbiopie crește treptat, independent de
cauze externe, începand de la 40-45 de ani, până la 60-65 de ani, după care se stabilizează.

23
 CAPITOLUL III

UNGUENTELE MEDICAMENTOASE

3.1. Definitie

Sunt preparate farmaceutice semisolide destinate aplicarii pe piele sau mucoase in

scop terapeutic sau de protectie. Sunt constituite din excipienti (baze de unguent) in care se
pot incorpora substante active.

Excipientele constituie o parte majora a preparatului care pot influenta eficacitatea

substantelor medicamentoase incorporate.

In literatura de specialitate se intalnesc pe langa denumirea de unguent si alte denumiri

care sunt atribuite in functie de anumite caracteristici privind compozitia sau modul de
folosire al preparatelor respective. Astfel se intalnesc urmatoarele denumiri:

-pomezi – sunt unguente de consistenta semisolida care se inmoaie cand sunt frecate pe piele
formand un film superficial gros.

-creme – sunt unguente-emulsii cu un continut ridicat de apa si se caracterizeaza printr-o

consistenta mai scazuta.

24
-paste – sunt preparate cu un continut mare de pulberi care au o consistenta mai tare si care de
obicei nu se topesc la temperatura corpului iar prin intindere pe piele formeaza un film
protector.

-cerate – sunt preparate grase care contin un procent mare de ceara sau de parafina avand o
consistenta tare si un punct de topire ridicat.

-glicerolate – sunt hidrogeluri obtinute cu glicerina si amidon, fiind cunoscute si sub numele
de unguent de glicerina.

3.2. Clasificarea unguentelor

3.2.1.Dupa actiunea terapeutica

-unguente de acoperire – formeaza o pelicula protectoare pe tegumente. In aceasta categorie

se includ unguente de protectie si unguente cosmetice

-unguente racoritoare – contin apa sau alcool diluat. Acestea in contact cu pielea prin
evaporarea unei parti din apa sau alcool dau o senzatie de racorire a pielii

-unguente epitelizante (pt rani) – se aplica pe pielea lezata in scop de vindecare

-unguente revulsive – produc o vasodilatatie locala si hiperemie locala

-unguente antiacneice

-unguente antimicotice

-unguente sicative

3.2.2.Dupa locul de aplicare

-dermice

-oftalmice

-unguente care se aplica pe mucoase

25
 3.2.3.Dupa capacitatea de patrundere (locul manifestarii efectului terapeutic)

-unguente cu actiune locala: -unguente de suprafata

-unguente de acoperire sau epidermice

-unguente de profunzime (endodermice)

-unguente de penetratie (cele care se situeaza intre cele

doua, sau diadermice).

-unguente cu actiune la distanta (sistemice). Permit administrarea medicamentului prin

ocolirea tubului digestiv, ceea ce reprezinta administrarea percutanata. Aceste unguente
cedeaza substanta activa vaselor sanguine si vaselor limfative. Ex: ung antireumatice.

3.2.4.Dupa proprietatile chimice si fizice

-hidrocarburi geluri

-lipogeluri

-hidrogeluri

-polietilen-glicol geluri

-silicon geluri.

3.2.5.Dupa metoda de preparare respectiv gradul de dispersie al substantei

medicamentoase

-unguente de tip solutie

-unguente de tip suspensie

-unguente de tip emulsie

-unguente mixte.

26
3.3. Componentele bazelor de unguent

De cele mai multe ori se folosesc ca excipient o asociere constituita din mai multe
componente a caror alegere se face iin functie de necesitatile terapeutice si tehnice. Un astfel
de excipient poate fi constituit din: produse lichide, moi, emulgatori, agenti tensioactivi,
stabilizanti, antioxidanti si conservanti. Numarul componentelor trebuie sa fie limitat la
strictul necesar.

Din punctul de vedere al afinitatii fata de apa sau fata de grasimi, excipientii pentru
unguente pot fi impartiti in 4 categorii:

1.baze apoase

2.baze emulsii de tip A/U

3.baze emulsii de tip U/A

4.baze hidrosolubile.

I. Baze grase – se mai numesc baze anhidre lipofile.

Din aceasta grupa fac parte:

-grasimi si uleiuri vegetale si animale

-hidrocarburi

-siliconi

Caracteristicile principale ale acestor baze sunt: solubilitatea in uleiuri si lipsa de

solubilitate in apa.

1.Grasimile si uleiurile (lipogeluri) sunt din punct de vedere chimic amestecuri de

golicozide.

Ex: substante vegetale: ulei de floarea soarelui, soia, masline, arahide, seminte de bumbac.

Uleiurile vegetale in generat sunt asociate cu componente avand punct de topire ridicat
(ceara, parafina). Aceste uleiuri sunt bine tolerate de piele. Din categoria grasimilor animale
(grasimea de porc) este produsul rezultat prin topirea tesuturilor adipoase ale porcului. A fost

27
folosit ca baza de unguent fara adaosuri deoarece are o consistenta semisolida. Este o masa
alba, moale, omogena, cu miros caracteristic. Astazi este foarte putin folosit in medicina
naturista deoarece este instabila chimic fiind supusa unei antioxidari rapide.

Cerurile: ceara de albine, cetaceum, lanolina, alcooli derivati in lanolina.

Ceara de albine – este un produs obtinut prin topire in apa calda a fagurilor de albine
goliti de miere. Exista doua tipuri de ceara: alba si galbena. Ceara galbena este sub forma de
placi sau masa galbena cu miros slab caracteristic. Se foloseste pentru obtinerea unguentelor
emulsii A/U. Ceara alba se obtine din ceara galbena prin purificare. Are proprietati similare
cu ceara galbena.

Cetaceum – este un produs obtinut din substante grase continute in cavitatile

pericraniene ale balenei. Se prezinta ca o masa cu luciu sidefos, cu structura lamelara
cristalina, transparenta in strat subtire cu miros slab caracteristic. Adaugat in bazele de
unguent confera preparatului un aspect omogen. Nu este iritant sau alergic. La lumina se
antioxideaza cand are loc colorarea in galben.

Atat ceara cat si cetaceum nu pot fi folosite ca baze de unguent ca atare ci intra in
compozitia bazei de unguent compuse.

Lanolina (adeps lane anhidricus) – este un produs de origine animala obtinut prin
extratia si purificarea lipidelor de pe lana de oaie si contine alcooli superiori esterificati cu
acizi grasi alaturi de alcooli si acizi grasi liberi. In Farmacopee figureaza 2 lanoline: lanolina
anhidra (adeps lane anhidricus) si lanolina hidratata (adeps lane hidrosus). Lanolina hidratata
contine 25% apa. Se obtine incalzind lanolina anhidra pe baia de apa apoi se adauga treptat
apa, se amesteca pana la racire si se omogenizeaza. Cand pe o reteta se prescrie lanolina se
elibereaza lanolina hidratata. Lanolina ca baza de unguent este comparabila cu pielea
constituind un agent emolient care produce o pelicula hidrofoba cu efect adeziv. Se absoarbe
mai greu dar in amestec cu produse fluide patrunde destul de usor prin piele si favorizeaza
absorbtia medicamentelor.

Lanolina este o masa vascoasa de culoare galben deschis pana la galben brun cu miros
slab caracteristic. Este solubila in eter, cloroform, benzen, benzina si este insolubila in apa,
alcool. Se pastreaza la rece la adapost de lumina in vase complet umplute. Desi este relativ
stabila, lumina, aerul, caldura produc degradari datorita autooxidarii. Pentru o mai buna
pastrare se pot adauga antioxidanti cum ar fi: alfatocoferolul. Lanolina se amesteca usor cu

28
vaselina si da amestecuri care absorb cantitati mari de apa sau solutii apoase sub forma de
emulsii A/U.

Cu toate dezavantajele pe care le prezinta ramane unul dintre produsele cele mai
utilizate la prepararea unguentelor. De obicei se foloseste in amestec cu alte baze deoarece
folosita ca atare duce la obtinerea de produse lipicioare.

Dezavantajele lanolinei: miros persistent, aderenta prea mare de piele, uneori reactii
alergice, antioxidarea.

Alcoolii proveniti din lanolina (derivati de lanolina)

Eucerina – obtinuta din lanolina. Nu se foloseste ca atare ca baza de unguent ci in

amestec cu vaselina. Dpdv chimic este un amestec de oxicolesterol, izocolesterol,
metacolesterol.

Alcooli de lanolina (lanalcooli) –in FR se intalnesc sub denumirea Alcooles Lanes –

se obtin prin hidroliza lanolinei cand se obtin un amestec de acoolsteroici (colesterol,
izocolesterol).

2.Cele mai utilizate produse pentru prepararea unguentelor: parafina, vaselina, uleiul
de parafina.

Cea mai intalnita: vaselina. In FR (valinum album) vaselina este un produs de

consistenta moale obtinut din rezi\duurile de la distilarea petrolului brut si este constituit din
hidrocarburi saturate. Inafara de vaselina saturata se mai intalnesc produse sintetice ca
vaselina artificiala care este alcatuita din amestecuri de ulei de parafina si parafina sodica iar
vaselina sintetica este obtinuta prin sinteza si este un produs foarte scump.

Vaselina alba este un amestec semisolid de hidrocarburi saturate obtinute din petrol
purificata si albita. Este o masa alba cu aspect omogen, grasa la pipait, translucida in strat
subtire si opaca in strat gros. Fara miros si fara gust. Sub forma topita este transparenta si are
o slaba fluorescenta verde-albastruie. Este usor solubila in eter, cloroform, benzen, insolubila
in apa, alcooli, glicerina. Este o baza de unguent hidrofoba. Produsul nedecolorat este vaselina
galbena care nu contine urme de decoloranti si de aceea este mai bine tolerata pe mucoase.

29
 Vaselina are o buna capacitate de intindere, formeaza un film uniform pe piele, este
inerta fata de SA, este stabila la pastrare, are un pret de cost scazut. Poate fi sterilizata prin
caldura uscata.

Dezavantaj: este mai greu tolerata de piele, poate fi iritanta, nu poate fi absorbita.,
emulsioneza cantitati mari de apa iar vascozitatea si consistenta sunt dependente de
temperatura astfel in timpul verii unguentele cu vaselina devin moi si apare riscul separarii
componentelor active iar in timpul iernii pot deveni prea consistente si sunt mai greu de
aplicat pe piele.

Uleiul de parafina (ulei de vaselina) – Parafinum Lichidum. Este un amestec de

hidrocarburi saturate lichide obtinute la distilarea petrolului. Este folosit in unguente asociat
cu parafina, vaselina sau alte baze de unguent pentru a regla consistenta acestora. Se folosesc
2 tipuri de ulei de parafina: tipul usor si tipul vascos. Uleiul de parafina nu are capacitatea de
a penetra in epiderm si da o senzatie uleioasa la aplicare.

Parafina este un amestec de hidrocarburi solide asemanatoare cu ceara ca si

consistenta. De culoare alba. Nu se foloseste ca atare ci in amestec cu alte baze.

3.Siliconii (Polisiloxani). Sunt polimeri inalti la care atomi de silicon sunt legati intre
ei prin intermediul oxigenului. Cei mai simpli sunt siliconii metilici care exista sub 3 forme:
uleiuri, rasini, elastomeri (asemanatori cauciucului).

Cei mai folositi sunt polimeri fluizi cu greutate moleculara mica si dintre acestia cel
mai intalnit este Dimeticonul. Pe masura ce greutatea moleculara creste produsele devin
vascoase. Pielea normala tolereaza foarte bine siliconii. Ei sunt relativ inerti si nu exercita o
actiune terapeutica proprie.

Preparatele cu silicon nu se vor aplica acolo unde este necesara o drenare sau pe pielea
inflamata si iritata. Nu se folosesc pentru unguentele oftalmice.

30
 II. Baze de unguent emulsii A/U

Prin incorporarea apei sau a solutiilor apoase sau hidroalcoolice in hidrocarburi

gliceride, silicon, se pot obtine baze de unguent de tip A/U sau U/A.

Deoarece capacitatea de incorporare a apei majoritatii acestor baze este mica se

impune adausul de emulgatori.

Bazele emulsii prezinta o serie de avantaje sub aspectul proprietatilor reologice si al

capacitatii de penetrare si cedare a substantelor medicamentoase incorporate. Bazele emulsiei
de tip A/U au o consistenta buna ce asigura calitati sporite de intindere si aderare de tesuturi si
contin o faza apoasa incorporata in faza grasa datorita proprietatilor emulsive ale
emulgatorilor.

Bazele emulsiei A/U au o buna capacitate de a incorpora apa si din acest motiv se
numesc baze de absorbtie. Ca si bazele lipofile, bazele emulsiilor A/U nu se pot indeparta prin
simpla spalare cu apa. Comparativ cu acestea prezinta avantajul ca au o consistenta potrivita
si o anumita capacitate superioara de penetrare si de cedare a SA incorporate. Penetrarea se
datoreaza faptului ca excipientul gras care reprezinta faza externa a emulsiei fiind miscibil cu
grasimile pielii favorizeaza patrunderea in piele a SA dizolvate in faza apoasa.

Ex: -unguentul de acool din lana format din amestec de alcool din lana, alcool cetostearic
si parafina.

-unguent cu alcool din lana hidratat

-unguent simplu (ung. Simplex)

III. Baze de unguent emulsii U/A

Prin utilizarea emulgatorilor hidrofili se obtin baze U/A. Excipientii de tip U/A sunt
usor de aplicat, cedeaza rapid SA si in unele cazuri favorizeaza penetrarea. Sunt produse care
se indeparteaza usor prin spalare, de aceea se numesc si baze lavabile.

Ex: 1.unguentul emulgator este oficinal in FRX si are urmatoarea compozitie: alcool
cetostearic cu rol de emulgator, parafina lichida, vaselina alba.

31
 2.unguentul emulgator hidrat. Se obtine din unguent emulgator+apa. Pentru o mai
buna conservare in loc de apa se foloseste solutia conservanta (nipagin, nipasol).

3.unguente racoritoare. Au in compozitia lor ceara iar apa continuta are tendinta de a
se evapora de aceea se numesc unguente racoritoare.

IV. Baze solubile in apa (hidrogeluri)

Bazele de unguent hidrosolubile sau hidrodispersabile formate din substanta care se

umfla sau se dizolva in prezenta apei.

Exista 2 categorii:

-hidrogeluri anorganice: bentonica, aerosol, hidroxid de Al

-hidrogeluri organice: -naturale (amidon,tragacanta, pectine si alginati)

-semisintetice (derivati de celuloza)

-sintetice (alcool polivinilic, polietilen glicol, carbopoli).

Hidrogelurile au un continut mare de apa 80-90%, sunt indiferente fiziologic, se usuca

si formeaza un film la locul de aplicare. Sunt preferate de bolnavii care au pielea sensibila la
grasimi. Se indeparteaza cu usurinta prin spalare cu apa de aceea sunt indicate in tratamentul
regiunilor paroase ale mucoaselor, ale pielii bolnave sau traumatizate. Sunt compatibile cu
majoritatea substantelor medicamentoase. Fiind lipsite de grasimi au calitatea de a depinde
foarte putin de temperatura in ceea ce priveste consistenta. Pentru evitarea deshidratarii se
adauga glicerina sau propilen-glicol.

Prezinta dezavantajul ca se deshidrateaza usor si pot fi invadate de microorganisme. Se

recomanda conservarea in vase bine inchise in prezenta substante conservante. Adera bine pe
mucoase si pe rani supurate. Sunt preparate ca baze de unguente oftalmice. Actiunea
terapeutica, absorbtia si penetratia este mai buna decat din unguentele grase in special cand
sunt aplicate pe pielea lezata sau pe mucoase.

Aerosilul – este un bioxid de siliciuu coloidal.

Bentonita – un silicat de Al hidrat

32
 Amidonul – un produs organic obtinut din plante (grau, porumb, cartofi). Din amidon
se obtin unguente numite « glicerolat de amidon ». 

Alginatul de Na – sarea de Na a acidului alginic.

Derivati de celuloza - metil celuloza, carboximetilceluloza, hidroxietilceluloza.

Polietilen-glicoli – compusi macromoleculari a caror consistenta depinide de greutatea

moleculara. Cu cat greutatea moleculara este mai mare cu atat compusul este mai consistent.

3.4. Prepararea unguentelor

Bazele de unguent pot fi folosite pentru calitatile lor de protectie, de intretinere a pielii
dar rolul cel mai important este cel de a servi ca vehicole pentru diferite SA.

Substantele medicamentoase pot fi dizolvate in baza de unguent (unguent solutii), pot

fi emulsionate daca se gasesc sub forma lichita (unguent emulsii) sau dispersate sub forma
solida (unguente suspensii).

La prepararea unguentelor trebuie sa se tina seama de natura SA si de posibilitatea de

incorporare a acesteia in excipient. De obicei daca in prescriptie nu se indica excipientul
atunci se folosesc ca baza de unguent unguentul simplu. Aceasta indicatie poate fi respectata
cand SA incorporate sunt dispersate sub forma de emulsii sau suspensii. Cand este necesar un
excipient hidrofil se va folosi unguentul cu glicerina. De fiecare data se specifica pe reteta
baza de unguent folosita.

Obtinerea bazelor de unguent prin procedeul topirii.

In majoritatea cazurilor unguentele se prepara la cald fiind necesara incalzirea si

topirea componentelor care formeaza baza. Amestecul topit este eventual separat de
impuritatile mecanice prin detectare si filtrare.

Ca material filtrant se folosesc de obicei tifonul sau un strat subtire de vata asezat pe
un suport de tifon. Intotdeauna se va topi mai intai substanta cu punct de topire cel mai ridicat
adaugand apoi celelalte substante in ordinea descrescanda a punctelor de topire..

33
 Ex: ceara, parafina, alcool cetilic, vaselina, lanolina si la sfarsit se adauga
componentele lichide.

Componentele de consistenta solida se maruntesc inainte de a fi topite pentru a nu fi

nevoie de o incalzire prelungita. Amestecul topit se aduce intr-un mojar, se tritureaza pana la
racire pentru a obtine un preparat omogen.

Unguente solutii

Exista medicamente avand caracter lipofil care se dizolva in grasimi si uleiuri la cald
in excipientul topit. In unele cazuri substanta medicamentoasa se dizolva intr-un lichid volatil
cum ar fi cloroformul sau eterul iar solutia obtinuta se amesteca cu excipientul lipofil topit.
Dupa aceea solventul volatil care a servit ca intermediar pentru dizolvare se inlatura prin
incalzire si amestecare.

La unguentele preparate prin dizolvarea SA in baza la cald trebuie sa se urmareasca ca

substantele solide sa nu cristalizeze la racire. Aceasta se poate petrece datorita unei tehnici
defectuoase cum ar fi o racire rapida, fie datorita concentratiei prea mari de SA.

Cristalizarea poate surveni in timp in perioada de conservare astfel cand nu este sigura
mentinerea gradului de dispersie initial se prefera prepararea sub forma de unguente suspensii.
La adaugarea substantelor solubile in excipientul topit trebuie sa se evite excesul de caldura
pentru a evita degradarea acestora.

Unele substante cum ar fi substantele volatile se dizolva in baza racita tocmai pentru a
evita indepartarea lor prin incalzire. Ex: camforul, mentolul. In cazul solutiilor apoase
dispersarea lor se face in baze hidrosolubile astfel se prepara si unguentele cu substante usor
solubile in apa. Prepararea in acest caz se poate face fie la cald, fie la rece.

Unguente emulsii

Medicamentele usor solubile in apa care nu se dizolva in grasimi pot fi dispersate in

baze lipofile sub forma de emulsii. Prepararea unguentelor emulsii se face respectand regulile

34
intalnite la obtinerea emulsiilor fluide astfel se obtin separat cele 2 faze (uleioasa, apoasa)
care se amesteca la o temperatura cuprinsa intre 50-70 grade Celsius.

Substantele medicamentoase se includ in faza in care sunt solubile. Cand cantitatea de

lichid este prea mare si ar rezulta un unguent moale se recurga la concentrarea acestuia. Ex:
tinctura.

Daca faza apoasa depaseste 10% din masa unguentului, unguentele emulsii se mai
numesc si creme.

Unguentele suspensii

Cele mai multe unguente sunt preparate in care SA este dispersata sub forma de
suspensie. Pentru aceasta substantele solide se transforma mai intai intr-o pulbere cat mai fina.
Astfel pentru unguentele dermatologice este recomandata dimensiunea de 150 microni iar
pentru unguentele oftalmice dimensiunea este 10-20 microni.

In cazul in care cantitatea de pulbere este mica aceasta se tritureaza mai intai la mojar
cu o mica cantitate de ulei de parafina, ulei vegetal sau o portiune din excipientul topit, dupa
care se adauga treptat restul recipientului. Cantitatea de ulei folosita pentru triturare se scade
din greutatea excipientului si se specifica pe reteta.

Daca cantitatea de pulbere este mai mare, este preferabil sa se lucreze intr-un mojar
incalzit cu masa topita, tehnica prin care se obtine un amestec omogen.

Cand cantitatea de pulbere este foarte mica incorporarea se poate face si in masa
netopita.

Pentru a evita fixarea pulberii de peretii mojarului se foloseste un mojar gresat cu o

mica cantitate de baza de unguent. Acest lucru este recomandabil si in cazul substantelor
colorante cand ustensilele pot fi curatate mai usor.

Unguentele care contin mai multa doza cu 5% pulbere au o consistenta mai tare si sunt
denumite de obicei paste.

35
 Prepararea unguentelor in farmacie

Se folosesc mojare cu interiorul mat sau lucios sau patene emailate. Amestecarea se
face ajutorul pistilului iar in timpul operatiei de amestecare unguentul care se ridica pe peretii
mojarului se curata cu o spatula flexibila si se aduce in fundul mojarului. Mojarele sunt
avantajoase mai ales cand se incorporeaza cantitati mari de lichid. Uneori este indicata
incalzirea mojarului si a pistilului pentru a pastra la inceput o temperatura apropiata de cea a
amestecului care se lucreaza.

In general, ustensilele cu care se lucreaza sunt din: portelan, sticla, metal emailat.
Aceste ustensile care servesc la prepararea unguentelor trebuie rezervate exclusiv acestui
scop. Aceasta masura este justificata de faptul ca excipientii grasi lasa urme chiar dupa o buna
curatare.

In farmacie se mai pot folosi mojarele actionate mecanic. Un astfel de mojar este fixat
pe un suport si executa o miscare circulara.

Prepararea in industrie

Se folosesc aparate speciale obtinandu-se astfel produse foarte omogene si stabile,

astfel se folosesc diferite mori pentru amestecare. De asemenea amestecatoare planetare iar
unele aparate lucreaza sub vid care este util pentru a elimina bulele de aer din unguent.

In FRX la prepararea unguentelor se mai indica:

-posibilitatea de folosire a antioxidantilor si conservantilor antimicrobieni

-unguentele care se aplica pe plagi, arsuri, pe pielea sugarilor se prepara cu baze de unguent
cu proprietati emulsive, peliculogene

-se folosesc metode care le asigura sterilitatea si care permit evitarea unei contaminari
ulterioare cu microorganisme.

36
3.5. Ambalarea unguentelor

Unguentele se elibereaza in cutii de material plastic de forma cilindrica cu deschidere

larga pentru a favoriza relevarea unguentelor sau pot fi eliberate in tuburi de metal flexibil
sau material plastic (in industrie). Cutiile de material plastic sunt usoare, ieftine si asigura in
multe cazuri o pastrare satisfacatoare. Unguentele preparate in farmacie si ambalate in cutii de
material plastic pot fi pastrate doar cateva saptamani. In timp mai indelungat se pot produce
modificari datorita faptului ca peretii din material plastic nu sunt complet impenetrabili.

In industrie conditionarea unguentelor este facuta aproape exclusiv in tuburi flexibile

din metal. Se utilizeaza de cele mai multe ori tuburi de Al dar si de material plastic. Aceste
tuburi sunt prevazute cu o canula si un orificiu prin care se scoate unguentul prin apasare.

Umplerea tuburilor se face pe partea inferioara pana cand unguentul patrunde in tot
tubul si aerul iese afara, dupa aceea se inchide prin pliere, urmata de sudare iar orificiul se
astupa cu un capac filetat.

Tuburile se eticheteaza sau se folosesc tuburi imprimate. Se mentioneaza denumirea

produsului, cantitatea in grame, compozitia, modul de intrebuintare, producatorul si termenul
de valabilitate. Pentru a se asigura integritatea in timpul transportului si a manipularii tuburile
se introduc in cutii de carton.

3.6. Controlul calitatii unguentelor

Unguentele au o compozitie complexa de aceea controlul calitatii presupune

efectuarea a numeroase incercari:

37
1.Controlul organoleptic – aspect, culoare, finete si aderenta. Dupa FRX unguentele trebuie sa
aibe mirosul componentelor, sa nu prezinte miros ranced sau de mucegai.

2.Determinarea pH-ului – este important pentru a aprecia daca unguentul este sau nu iritant
pentru tesuturi. FR prevede ca pH-ul unguentelor sa fie cuprins intre 4,5 si 8,5.

3.Marimea particulelor – se determina doar pentru unguentele suspensii si consta in urmarirea

la microscop a dimensiunilor particulelor SA.

4.Masa totala pe recipient

38
 CAPITOLUL IV

UNGUENTELE OFTALMICE

4.1. Definitie

Unguentele oftalmice sunt denumite colire moi sau oculente. Sunt forme farmaceutice de
consistenta moale, destinate tratamentului local al afectiunilor oculare. Fata de ungentele dermice, la
prepararea unguentelor oftalmice trebuie acordata o atentie deosebita: finetei substantelor
suspendate, alegerii excipientului, care trebuie sa fie suportat de mucoasa oculara si sterilitatii.

F.R. IX prevede ca substantele solide folosite la prepararea unguentelor oftalmice sa fie bine
pulverizate pentru a se obtine particule cu diametrul de maximum 50 miu.

Majoritatea farmacopeelor moderne nu admit pentru unguente oftalmice particule superioare

dimensiunii de 20 miu.

4.2. Avantajele unguentelor oculare

Fata de solutiile oftalmice acestea prezinta o actiune de durata mai lunga, oferind posibilitatea
unei dirijari a rezorbtiei, mai lenta sau mai rapida, perin alegerea corespunzatoare a bazei de unguent.

39
 4.3. Compozitia unguentelor oftalmice

Dizolvarea substantei in excipienti nu este indicata la unguentele oftalmice cu actiune de

profunzime. Substanta active trebuie sa fie dispersata sub forma de suspensie intr-o baza, cat mai fin
si uniform, pentru a fi cedata rapid si integral filmului precornean si corneei.

Excipientii trebuie sa aiba o consistenta sufficient de moale, sa siba o reactie neutral si sa nu

reactioneze cu secretia lacrimala. Trebuie sa nu inactiveze substantele medicamentoase, san u irite
conjunctiva si cornea. Acest lucru se intampla cand nu se realizeaza dispersia satisfacatoare a
substantelor sau pH-ul nu este cel adecvat.

Vaselina oftalmica trebuie sa fie neutra. Vaselina nu adera de mucoasa oculara, provocand o
suprasensibilitate care intarzie vindecarea. Se asociaza cu lanolina si apa, ulei de parafina, alcool
cetilic, prelucrate sub forma de emulsie A/U. Adaosul de ulei de parafina si ulei vegetal coboara
punctual de topire.

Cerintele unei baze de profunzime necesara tratamentului infectiilor exogene intraoculare sunt
indeplinite de bazele miscibile sau solubile in apa, bazele hidrofile si hidrosolubile, care au suscitat in
ultimul timp interesul cercetarilor.

Excipientii hidrosolubili, coloizii, hidrogelurile organice (pectina, derivatii de celuloza ) sunt

utili pentru unguentele oftalmice, deoarece au o mare capacitate de amestecare cu lichidul lacrimal, o
buna capacitate de penetratie si se imprastie uniform in sacul conjunctival.

Emulgatorii neionogeni asociati cu alcool cetilic dau emulgatori complecsi U/A bine tolerate.
Emulgatorii anionici cu alcool cetilic dau emulsii U/A netolerate, cu actiune iritanta. Emulgatorii
cation-activi sa utilizeaza cu effect bun in dilutii mici ( 0,005 – 0,01%).

Pentru preparare, se vor utilize baze si ustensile sterilizate,ca si la unguentele cu antibiotice.

4.4. Preparare

Alegerea unei metode de sigure sterilizare care foloseşte temperatura este contraindicată
la unguente, deoarece are consecinţe asupra stabilităţii fizice şi chimice a substanţelor active
şi a bazelor de unguent.

40
 Metoda de sterilizare se alege în funcţie de proprietăţile fizico-chimice ale produselor,
pentru evitarea eventualelor modificări în calitatea acestora.

În cazul produselor care nu pot fi sterilizate în recipientul final, se foloseşte metoda

preparării pe cale aseptică. Această metodă este asigurată prin spaţiul special amenajat în
încăperi cu un funcţional corect plasat şi aer steril. Echipamentul de lucru al personalului,
substanţele, solvenţii, ustensilele, recipientele trebuie sterilizate în prealabil; toate operaţiile se
efectuează în condiţii aseptice.

În unele cazuri prepararea pe cale aseptică se poate asocia cu folosirea unor

conservanţi antimicrobieni.

Unguentele oftalmice se prepară în condiţii aseptice, utilizând baze de unguent

liposolubile, neiritante pentru mucoasa conjunctivală. Folosirea emulgatorilor (lanolină,
colesterol, alcool cetilstearilic) îmbunătăţeşte aderenţa la mucoasă şi difuzibilitatea substanţei
medicamentoase. Emulgatorii cationici, în concentraţie 0,005 -0,00 1 % au prezentat toleranţă
bună pe mucoasa oftalmică.

Unele ingrediente ale bazelor de unguent lipofile se pot steriliza la temperatura de

1400C timp de 180 minute: lanolină, cetaceu, vaselină, parafină lichidă şi solidă, ulei de
floarea soarelui, eucerină. Substanţele active se încorporează în bazele de unguent respective,
preparate conform prevederilor de la monografia „Unguenta”, sub formă de soluţii sau de
pulberi micronizate (FR X).

Substanţele solide insolubile trebuie să prezinte particule cu diametrul de cel mult 25

mm.

Se admit substanţe auxiliare: antioxidanţi, stabilizanţi, conservanţi.

Hidrogelurile obţinute din coloizi organici (alcool polivinilic, derivaţi de celuloză,

colagen, polivinilpirolidonă) sunt baze de unguent solubile în lichidul lacrimal, se etalează
uniform în sacul conjunctival şi favorizează absorbţia substanţelor active.

41
4.5. Conditionare

Unguentele oftalmice se condiţionează în recipiente sterile închise etanş cu cel mult 10

g, la temperatura de cel mult 250C. condiţionarea unguentelor se face şi în recipiente unidoză,
cu o cantitate necesară administrării unei singure doze.

4.5. Exemple de unguente oftalmice preparate in farmacie

4.5.1. Baze de unguent oftalmic

Alcool cetylicus 5,00 g

Paraffinum liquidum 22,00 g

Vaselinum 73,00 g

Mucilag de tiloza 4-7% 90,00 g

Ulei de parafina 10,00 g

Lanalcoolum 5g

Paraffinum liquidum 25 g

Vaselinum album ophtalmicum 70 g

Alcohol cetylicus 0,40 g

Adeps lanae anhydricus 4,60 g

Paraffinum liquidum 30,00 g

Vaselinum album 65,00 g

Carboximetilceluloza sodica 6,00 g

42
Sorbitol 12,00 g

Cloretona 0,50 g

Apa 90,00 g

4.5.2. Exemple de unguente

In practica farmaceutica se intalnesc numeroase prescriprii magistrale cu unguente oftalmice.

Dintre unguentele oftalmice des folosite ffaceau parte unguentul cu precipitat galben de
mercur; pentru uz oftalmic, se va prepara in mod aseptic si la nevoie. Unii autori si unele
farmacopei recomanda prepararea lui din oxid galben de mercur proaspat preparat, care are un
grad avansat de diviziune, deoarece asa cum s-a mai semnalat, pulberea de oxid galben de
mercur, prin conservare, are proprietatea de a se aglomer, fara a sse putea aduce prin triturare
uscata la un grad de finete corespunzatoare. Acest unguent oftalmic nu se mai prepara decat in
mod exceptional.

Rp.

Dionini 0,10 g

Lanolini

Vaselini aa 5,00 g

M.f. ung

D.s. Extern unguent oftalmic

Dionina se dizolva in cantitatea minima de apa si se emulsioneaza in amestecul de

lanolina si vaselina sterilizat si racit la 40-50 o ; operatia se executa in boxa pentru sterile; se
ambaleaza in borcane sterilizate, eliberandu-se si o spatula mica de sticla pentru administrarea
corecta.

Rp.

Hidrocortizoni acetati 2,50 g

43
Olei paraffini 38,00 g

Ung. Cetylici q.s. ad 100,00g

M.f. ung. Oftalmic

D.S. extern

Se sterilizeaza separat baza de unguent si separat substanta la 130 0 C, timp de o ora. Dupa
racirea bazei aproape de solidificare, se incorporeaza pulberea de hidrocortizon, sub forma de
suspensie. Se lucreaza aseptic si se ambaleaza in ambalaj sterilizat.

Pilocarpini hydrochloridum 2g

Unguentum simplex 88 g

Aqua 10 g

Clorhidratul de pilocarpina se dizolva in apa si solutia se emulsioneaza cu unguentul

simplu, triturand pana la omogenizare.

Este un unguent omogen, de consistenta semisolida, alb-galbui.

Indicat in glaucom. Se aplica pe marginea ciliara, palpebrala de 3-5 ori pe zi pentru

obtinerea efectului continuu.

Clortetracyclinum 3g

Unguentum simplex 97 g

Unguentul simplu se sterilizeaza la 180o C. Clorhidratul de clortetraciclina se tritureaza cu

10 g din unguentul simplu racit la 40-50 o C, dupa care se adauga restul de unguent simplu si
se amesteca pana la uniformizare. Preparatul trebuie sa se faca aseptic.

Are actiune bacteriostatica si este indicat in afectiuni dermatologice si oftalmologice.

44
 4.6. Exemple de unguente oftalmice preparate in industrie

4.6.1. Unguente oftalmice cu antibiotice

GENTICOL, UNGUENT OFTALMIC

Compozitie:Principii active- gentamicina sulfat: 0,500 g echivalent cu gentamicina: 0,300 g.

Excipienti- Lichid petrolatum: 14,400 g; Lanolina: 15,000 g; Petrolatum alb pana la: 100,000
g. 

Actiune terapeutica: Genticol Sifi - solutia oftalmica si unguentul contin 0,5% Gentamicina
sulfat. gentamicina, un antibiotic produs de Micromonospora Purpurea, apartine grupului
aminoglicozidelor. Este stabila si solubila inapa.gentamicinaactioneaza
impotriva germenilor Gram + (Staphilococcus coagulase + si coagulase - ;streptococcusbeta-
haemoliticus si non-haemoliticus; Diplococcus pneumoniae), si impotriva germenilor Gram-
(pseudomonas aeruginosa; proteus indol + si indol - ; Escherichiacoli; klebsiella
pneumoniae; haemophilus influenzae si Haemophilus aegyptius; Aerobacter aerogenes;
Moraxella lacunata; anumite tipuri de Neisseria, inclusiv neisseria gonorrheae). De aceea,
Genticol Sifi poate fi considerat un antibiotic util in tratamentul infectiilor oculare externe si
in profilaxia infectiilor pre- si postoperatorii. 

Indicatii: Genticol Sifi (solutia oftalmica si unguentul) este recomandat in tratamentul topic
al infectiilor externe ale ochiului si anexelor, produse de germeni sensibili la Gentamicina:
conjuntivite, keratite, kerato-conjunctivite, ulcere corneene, blefarite si blefaro-conjunctivite,
meibomite acute si dacriocistite, profilaxia infectiilor pre- si postoperatorii.

Contraindicatii:Genticol Sifi (solutia oftalmica si unguentul) este contraindicat la pacientii

care prezinta hipersensibilitate la oricare dintre componentele sale. 

Precautii:Genticol Sifi - solutia oftalmica nu este injectabila. Sa nu se injecteze

subconjunctival si nici sa nu se introduca direct in camera anterioara oculara. La femei in
timpul sarcinii si la copii produsul trebuie administrat doar in caz de nevoie si sub strict
control medical. Utilizarea indelungata a antibioticelor poate produce dezvoltarea unor
microorganisme rezistente la tratament, ca de exemplu fungi. Daca nu s-au obtinut rezultate
terapeutice semnificative dupa o perioada relativ scurta de tratament, sau daca se dezvolta
fungi, sau daca apar iritatii sau reactii de hipersensibilitate, se recomanda intreruperea

45
tratamentului si inlocuirea sa cu unul adecvat. A nu se utiliza dupa 30 de zile de la prima
deschidere a flaconului.

Reactii adverse:S-a constatat aparitia de iritatii de scurta durata.

Mod de administrare:Se aplica unguent in ochi de 3-4 ori pe zi dupa sfatul medicului. 

OPHTAGRAM, UNGUENT OFTALMIC

Forma de prezentare:Ung. oft. 0,3%; ct. x 1 tub x 5 g

Indicatii: tratamentul local al infectiilor bacteriene ale polului anterior al ochiului si

profilactic in traumatismesiinterventii chirurgicale oftalmologice, tratament infectiilor
conductului auditiv extern.

Doze si recomandari:  de 3-4 ori/zi.

Contraindicatii:Hipersensibilitate la gentamicina sau aminoglicozide.

Atentionari: Prudenta in IR, boli neuromusculare, afectiuni vestibulare sau/si cohleare,

varstnici; monitorizare renala, vestibulara si cohleara, hepatica, hematologica; interactiuni
medicamentoase cu alte substante ototoxice si/sau nefrotoxice, blocanti neuromusculari,
alte antibiotice aminoglicozide; sarcina si alaptare.

TOBREX, UNGUENT OFTALMIC

46
Indicatii:infectiile externe ale ochiului si anexelor, produse de germeni sensibili.

Doze si mod de administrare:  de 3-4 ori pe zi

Copii: TOBREX poate fi utilizat la copii cu varsta de 1 an si mai mare. Nu utilizati TOBREX
la copiii cu varsta mai mica de 1 an deoarece siguranta si eficacitatea nu au fost inca stabilite
la aceasta populatie.

Nu este recomandata purtarea lentilelor de contact concomitent cu prezenta unei infectii

oculare. Trebuie evitata administrarea prelungita sau excesiva a medicamentului.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor: Ca si in cazul administrarii altor unguente

oftalmice, incetosarea tranzitorie a vederii sau alte tulburari ale vederii pot afecta capacitatea
de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Daca dupa administrare apare incetosarea
vederii, pacientul trebuie sa astepte pana cand vederea revine la normal inainte de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje.

Daca utilizati si alte medicamente pentru ochi, asteptati 10-15 minute intre administrarea
TOBREX si a celuilalt medicament si aplicati unguentul ultimul.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la tobramicina si la aminoglicozide

Reactii adverse: hipersensibilitate, prurit, edem palpebral, eritem conjunctival. Pastrare

Compozitie: Substanta activa este tobramicina. Un gram unguent oftalmic contine

tobramicina 3 mg. - Celelalte componente sunt: clorobutanol anhidru, parafina lichida,
vaselina alba.

Prezentare: TOBREX se prezinta ca un unguent omogen de culoare alba-galbuie intr-un

ambalaj care contine 3,5 g unguent oftalmic intr-un tub din aluminiu cu varf si capac din
plastic.

47
FUCITHALMIC, GEL OFTALMIC

Forma de prezentare:Gel. oft. 1%; ct. x 1 tub x 5 g

Indicatii:Tratamentul infectiilor cutanate determinate de microorganismesensibile la acidul

fusidic: impetigo, plagi infectate, hidrosadenita, foliculite, furuncule, abcese, eritrasma. Gelul
oftalmic este indicat pentru tratamentul infectiilor oculare determinate de microorganisme
sensibile la acisul fusidic (conjunctivite, blefarite, keratite, dacriocistite).

Dozaj si mod de administrare:Crema/unguentul se aplica local de 2-3 ori/zi, dupa spalarea

si uscarea zonei afectate, cu sau fara pansament ocluziv, timp de 7 zile. In infectiile oculare se
instileaza in sacul conjunctival o picatura de gel oftalmic de 2 ori pe zi. Tratamentul se va
continua cel putin 2 zile dupa ce ochiul revine la aspectul normal.

Contraindicatii:Hipersensibilitate.infectii cutanatela nivelul zoneimamarelafemeile

carealapteaza.

Atentionari:Indicat numai pentru aplicatii cutanate. Nu se aplica pe mucoase sau pe plagi.

Trebuie evitat contactul cu ochii, intratamentul cu Fucidin crema/unguent. In timpul
tratamentului cu fucithalmic nu se vor aplica lentile de contact.

Reactii adverse:Fenomene de iritatie sau hipersensibilizare (eritem, prurit, senzatie de

arsura), usturime locala oculara. Putin probabil reactii adverse sistemice (toxi-citate hepatica).

48
NETTAVISC, UNGUENT OFTALMIC

Substanta activa:Netilmicina 0.3%

Indicatii: antibiotic sub forma de unguent oftalmic, cu timp de remanenta indelungat,

pentru tratamentul infectiiloroculare utilizat in special in timpul noptii sau postoperator la
pacientii cu ochiul ocluzat.

Aminoglicozid de generatia a 3-a, cu spectru larg, inductie minima a rezistentei bacteiene, cu

un profil excelent de siguranta chiar si la copilul mic.

Prezentare:Tub de 5g

KANAMICINA SULFAT 1% X 1 UNG. OFT.

Compozitie: 100 g unguent oftalmic contin kanamicina 1 g sub forma de sulfat de

kanamicina. Si excipienti: parafina lichida, parafina solida, lanolina anhidra, vaselina alba

Indicatii: 100 g unguent oftalmic contin kanamicina 1 g sub forma de sulfat de kanamicina.
Si excipienti: parafina lichida, parafina solida, lanolina anhidra, vaselina alba

Contraindicatii: 100 g unguent oftalmic contin kanamicina 1 g sub forma de sulfat de

kanamicina. Si excipienti: parafina lichida, parafina solida, lanolina anhidra, vaselina alba

49
Administrare: KANAMICINA SULFAT, unguent oftalmic: se aplica in sacul conjunctival
de 3-4 ori pe zi.

Precautii: Folosirea locala timp indelungat a antibioticelor poate determina cresterea

rezistentei microorganismelor.

Prezentare: Cutie cu un tub de aluminiu a 6 g unguent oftalmic.

BIVACYN, UNGUENT OFTALMIC

Compozitie:Un gram de unguent oftalmic contine 3 500 u.i. de neomicina sub forma de sulfat
de neomicina si 250 u.i. debacitracina. 

Actiune terapeutica:Medicamentul are un larg spectru antibacterian, datorat suprapunerii

spectrelor neomicinei si bacitracinei. Bivacyn este utilizat pentru tratamentul extern al
majoritatii infectiilor cauzate de bacterii gram pozitive si gram negative. Administrat in uz
extern, practic nu este absorbit, deci nu are actiune sistemica. 

Indicatii:In dermatologie: piodermita epidermica (impetigo) si epidermocutanata (foliculite),

dermatopatii suprainfectate de diferite etiologii (eczema vulgara, pruridermatite
constitutionale cronice alergice, dermatite seboreice cu infectie bacteriana secundara si stasis
dermatitis), ulceratii suprainfectate de diverse etiologii (tumori ulcerate, ulceratii datorate
insuficientei circulatorii), eritrasma, dermatopatii bacteriene (Ecthyma gangrenosum,
anthrax), prevenireainfectiilor piococice in unele dermatopatii frecvent asociate cu
suprainfectii (herpes simplex, Herpes zoster, intepaturi de insecte). 

In oftalmologie: blefarite, dacriocistite, hordeolum, conjunctivite acute, ulcere corneene,

keratoconjunctivite, blefaroconjunctivite. Bivacyn este, de asemenea, utilizat in chirurgie si in
otorinolaringologie.

Mod de administrare:Unguent: Se va aplica pe zona afectata de 2-4 ori pe zi. 

Unguent oftalmic: Se va aplica unguentul din tub cu varful aplicatorului pe pleoape intr-un
strat subtire de 2-5 ori pe zi.

50
Contraindicatii:Hipersensibilitate la neomicina si alte aminoglicozide, bacitracina si alti
ingredienti din aceasta combinatie. Nu se foloseste in tratamentul afectiunilor urechii externe,
daca timpanul este perforat. 

Precautii:Poate aparea absorbtie sistemica ca urmare a aplicarii pe suprafete mari (> 20%) pe
rani, arsuri sau ulceratii. Deoarece absorbtia se poate face prin piele, Bivacyn se va folosi cu
prudenta la pacientii cu insuficienta renala, intrucat poate creste riscul de nefrotoxicitate si
ototoxicitate. Tratamentul cu Bivacyn va fi intrerupt la aparitia semnelor de iritatie a pielii sau
hipersensibilitate.

Setul de preparare al solutiei extemporanee include un flacon continand amestecul de

antibiotice sub forma de pudra si un flacon de 10 ml solvent. Solutia va fi preparata in conditii
aseptice, chiar inainte de utilizare. Solutia preparata va fi folosita in urmatoarele 3 saptamani.

Sarcina si alaptare:Bivacyn nu va fi utilizat in timpul sarcinii si lactatiei, exceptand cazurile

in care este strict indicat. Datorita riscului absorbtiei sistemice asociat utilizarii externe,
aceasta combinatie nu se va folosi pe suprafete mari pentru o durata indelungata.
Medicamentul nu va fi lasat la indemana copiilor. 

Reactii adverse:Reactii de hipersensibilitate la substantele active. Iritatii ale pielii, edem,

prurit, urticarie, dermatite de contact, suprainfectii. Efecte secundare sistemice asociate
utilizarii externe sunt improbabile, totusi sunt posibile (ototoxicitate, nefrotoxicitate).

ENBECIN, UNGUENT OFTALMIC

Forma de prezentare si compozitie:Unguent oftalmic cu neomicina si bacitracina; ct. x 1

tub x 5 g

Indicatii: Conjunctivite acute si cronice, keratite acute si cronice, dacriocistita, ulceratii

corneene.

Dozare si mod de administrare: Aplicatii in sacul conjunctival, de 2-3 ori pe zi.

51
FLOXAL UNGUENT OFTALMIC 5 ML

D.c.i.: Ofloxacinum

Indicatii:Infectii ale partii anterioae a ochiului,mai ales cele cauzate de streptococi si

stafilococi,tratamentul conjunctivitelor bacteriene,profilaxia pre- şi post-chirurgicală a
cataractei sau chirurgiei refractive.Floxal are o acţiune antibacteriană indelungată, cu un aşa
numit efect depot.

Contraindicatii:Sarcina si lactatie, administrarea la copii, infectii cu bacterii rezistente,

expunerea la soare sau la raze UV,epilepsie sau leziuni SNC preexistente.Picaturile de ochi cu
ofloxacina pot decolora lentilele de contact.

Administrare:Se aplica seara la culcare o cantitate egala cu 1 cm de unguent pe pleoapa

inferioara in ochiul infectat.Dozele sunt individualizate.

Efecte adverse:Iritatie oculara, greata, varsaturi, diaree, cefalee.Imediat dupa aplicare ot

cauza o usturime trecatoare a ochilor,insotita de inrosire, lacrimare, senzatia de corp strain.
Reactii alergice cu rash, manarimi, edemul pleoapelor si/sau al fetei,ameteli marcate,
dificultate in respiratie, dureri oculare.

Interactiuni:Potentarea reactiilor adverse in combinatie cu medicamente ce influenteaza

glicemia, medicamente anticoagulante si medicamente antireumatice. 

Administrarea concomitenta de fluorochinolone si teofilina poate creste riscul aparitiei

convulsiilor.?n cazul administrarii concomitente de ofloxacina si anticoagulante cumarinice
poate creste riscul hemoragic.

Precautii:Capacitatea de a opera masini si utilaje poate fi afectata datorita reactiilor adverse

ale medicamentului cum ar fi ameteala si cefaleea.

52
CIPLOX CIPLA, UNGUENT OFTALMIC

Froma de prezentareUnguent oftalmic 0,3%; ct. x 1 tub x 5 g (P-RF)

Indicatii:: ulcere corneene cu: pseudomonas aeruginosa, Serratia marcescens, Staphylococcus

aureus, Staphylococcus epidermidis, streptococcus pneumoniae, Streptococcus; conjunctivite
bacteriene cu: Haemophilus influenzae, Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis,
Streptococcus pneumoniae; otita externa difuza, alte infectii ale urechii cu germeni sensibili.

Dozare si mod de administrare:Conjunctival: 1-2 pic. la 15 min - 4 ore, in functie de

afectiunea tratata. Auricular: 3-4 pic. de 2-4 ori/zi sau mai frecvent in functie de necesitate.

Contraindicatii: Hipersensibilitate. Femei gravide.

Reactii adverse:reactii tegumentare locale la adm. intravenos dupa adm. oft.: senzatie de
arsura locala sau disconfort, senzatie de corp strain, prurit, hiperemie conjunctivala,
keratopatie/keratita, reactii alergice, edem palpebral, lacrimare, fotofobie, infiltrat cornean,
greata, scaderea acuitatii vizuale, reactii de hipersensibilitate, precipitate albe cristaline in
portiunea superficiala a corneei.

UNGUENT OFTALMIC, CU SULFAT DE NEOMICINA SI SULFAT DE

POLIMIXINA B

Indicatii: Infectii microbiene externe ale ochiului si anexelor sale (blefarite, blefaro- si

kerato-conjunctivite, episclerite, dacriocistite) provocate de germeni sensibili la antibioticele
din formula; prevenirea infectiilor microbiene oculare dupa arsuri, plagi si interventii
oftalmochirurgicale, de asemenea, in cazul utilizarii unui tratament local cu corticosteroizi.

53
Compozitie: Sulfat de neomicina 0,5 g%, sulfat de polimixina-B 1625000 UI (cca. 0,250 g),
lanolina anhidra 4 g%, ulei de parafina de uz intern 10 g%, vaselina alba - pana la 100 g.

Actiune farmacoterapeutica: Neomicina din formula unguentului include, in spectrul sau

antimicrobian, numerosi germeni grampozitivi si gramnegativi, fiind activa si fata de mai
multe tulpini de Proteus. Sfera de actiune a Polimixinei-B este strict limitata la
microorganisme gramnegative, inclusiv numeroase tulpini de Pseudomonas aerugi-nosa.

Contraindicatii: Sensibilizarea la oricare din componente. Atentie! Se va evita tratamentul

de lunga durata, pentru a impiedica dezvoltarea rezistentei microbiene. Daca apar fenomene
alergice tinand seama de posibilitatea unor reactii incrucisate, se vor evita in tratamentul unor
eventuale infectii ulterioare: kanamicina, paromomicina, streptomicina si gentamicina.

UNGUENT OFTALMIC CU TRIAMCINOLON ACETONID SI NEOMICINA

SULFAT 

Indicatii: Blefarite, eczeme palpebrale, salazion infectat, orjelet, conjunctivite alergice,

estivale, foliculare. Keratite punctiforme si flictenulare; irite.

In tratamentul preventiv al reactiilor inflamatoare si al complicatiilor infectioase in

oftalmochirurgie. Iritatia sau infectia cavitatilor de enucleare.

Compozitie: 100 g de unguent contine:

Triamcinolon acetonid0,10 g

Sulfat de neomicina1,00 g

Colesterol4,00 g

Lanolina anhidra12,90 g

Parafina lichida54,00 g

Parafina farmaceutica28,00 g

Actiune farmacoterapeutica: In formula unguentului este asociat un glucocorticoid sintetic

de uz topic, dotat cu actiune antiinflamatoare, antipruritica si antialergica, superioara
hidrocortizonului, cu un antibiotic cu spectru antibacterian larg. Ambele substante nu au efect
sistemic si sunt, in general, bine tolerate de ochi si anexele sale.

54
Contraindicatii: Antecedente de hipersensibilitate la vreuna din componentele unguentului;
afectiunile oculare de etiologie fungica sau virotica.

4.6.2. Unguente oftalmologice antivirale

ZOVIRAX UNGUENT OFTALMIC

Forma de prezentare: Unguent translucid de culoare aproape alba ce contine 3% Aciclovir

intr-o baza de parafina sterila, anhidra.

Indicatii:Zovirax unguent oftalmic este indicat in tratamentul keratitelor cu virus herpes

simplex.

Doze si mod de administrare:Dozele sunt aceleasi pentru toate grupele de varsta. 1 cm de

unguent trebuie aplicat in sacul conjunctival inferior de 5 ori pe zi la aproximativ 4 ore
interval. Tratamentul trebuie continuat inca cel putin 3 zile dupa vindecare.

Contraindicatii:Zovirax unguent oftalmic este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate

cunoscuta la Aciclovir.

Precautii:Pacientii trebuie preveniti ca imediat dupa aplicare pot sa apara senzatii de

intepaturi usoare, tranzitorii. Mutageneza: Rezultatele unor variate teste de mutagenicitate in
vitro si in vivo arata ca Zovirax nu prezinta risc genetic la om.

Efecte asupra fertilitatii: La sobolani si caini, s-a evidentiat aparitia de efecte adverse
reversibile asupra spermatogenezei, asociate unei toxicitati generale, dar numai la doze de
Zovirax mult peste dozele terapeutice recomandate. Studii pe doua generatii de soareci nu au
evidentiat efecte ale Zovirax, administrat oral, asupra fertilitatii. Nu exista informatii
referitoare la efectul Zoviraxului unguent oftalmic asupra fertilitatii la femei. In ce priveste
fertilitatea masculina, s-a aratat ca Zovirax tablete nu are efect sigur asupra numarului,

55
morfologiei si motilitatii spermatozoizilor. Carcinogeneza: Studii indelungate la sobolani si
soareci au aratat ca Aciclovirul nu prezinta risc carcinogenetic.

Interactiuni medicamentoase:Probenecidul creste timpul mediu de injumatatire si zona de

sub curba concentratiei plasmatice a Zovirax administrat sistemic. Experienta clinica nu a
identificat alte interactiuni medicamentoase cu Zovirax. Medicamentele care afecteaza
fiziologia renala pot influenta, teoretic, farmacocinetica Zovirax.

Efecte secundare si reactii adverse:Imediat dupa aplicarea de Zovirax unguent oftalmic pot
aparea senzatii de intepaturi usoare, tranzitorii, la un procent mic din pacienti. S-a mentionat
aparitia de keratopatie superficiala punctiforma, care nu a necesitat intreruperea tratamentului
si s-a vindecat fara sechele. De asemenea, s-a mentionat posibilitatea aparitiei unei iritatii si
inflamatii locale, cum ar fi blefarita si conjunctivita.

Sarcina si alaptare:Administrarea sistemica de Zovirax nu a produs efecte embriotoxice sau

teratogene la sobolani, iepuri sau soareci. Experienta la om este limitata, de aceea Zovirax
unguent oftalmic trebuie administrat numai cand beneficiile potentiale sunt mai mari decat
eventualele riscuri fetale. Exista date restranse care mentioneaza ca medicamentul se excreta
in laptele matern.

Supradozare:Chiar daca se ingera accidental intreaga cantitate continuta intr-un tub (135 mg
Aciclovir) nu apar efecte nedorite. Doze orale de 800 mg Zovirax de 5 ori pe zi (4 g/zi), s-au
administrat timp de 5 zile fara aparitia de reactii adverse. O doza unica de 80 mg/kg corp, a
fost administrata intravenos accidental si nu a produs efecte nedorite. Zovirax este dializabil.

Precautii farmaceutice:A se pastra la temperaturi sub 25 grade Celsius. Tubul inceput poate
fi utilizat numai in interval de o luna.

Farmacologie:Zovirax este un agent antiviral foarte activ in vitro impotriva virusului Herpes
simplex (HSV) tip I si II, precum si impotriva virusului Varicelo-zosterian, dar cu toxicitate
scazuta pe celulele de mamifer. Dupa patrunderea intr-o celula infectata de virusul herpetic,
Zovirax este fosforilat in compusul activ, Aciclovirtrifosfat. Prima etapa in acest proces
necesita prezenta timidinkinazei codificata viral. Aciclovir trifosfat actioneaza ca inhibitor si
ca substrat al ADN-polimerazei codificate viral, impiedicand continuarea sintezei de ADN
viral, fara a afecta procesele celulare normale. Zovirax este absorbit rapid din unguentul
oftalmic prin epiteliul corneean si tesuturile oculare superficiale, atingand concentratii
terapeutice in umoarea apoasa. Prin metodele existente nu a fost posibil sa se detecteze

56
Aciclovirul in sange dupa administrarea topica de Zovirax unguent oftalmic, dar s-au detectat
urme slabe in urina. Oricum, aceste concentratii nu au semnificatie terapeutica.

VIRGAN, GEL OFTALMIC

Indicatii:Prevenirea si tratament infectiei cu cmv la pacientii imunocompromisi. Keratite

herpetice acute.

Doze si mod de administrare:Sistemic: Inductie: 5 mg/kg in p.intravenos de 1 ora, repetat la

12 ore, timp de 14-21 zile. intretinere: 5 mg/kg p.intravenos de 1 ora, repetat la 24 ore, 7
zile/saptamana, sau 6 mg/kg si zi, timp de 5 zile/saptamana; ajustarea dozei la cei cu IR.
Local: 1 pic. x 5/zi, pana la reepitelizarea corneana completa, apoi 1 pic. x 3/zi, 7 zile. Durata
maxima a tratament: 21 zile.

Doza uzuala este de 1 picatura de 3 pana la 5 ori pe zi. Utilizarea la copii: utilizarea acestui
gel oftalmic la copiii cu varsta sub 18 ani nu este recomandata. Mod de administrare Aceste
medicament este destinat administrarii la nivelul ochiului (pe cale oftalmica). Spalati-va bine
pe maini inainte de utilizarea medicamentului. Strangeti usor tubul pentru a elibera o picatura
in ochiul afectat, privind in sus si tragand usor in jos pleoapa inferioara. Inchideti tubul dupa
utilizare. intre doua aplicari, tubul trebuie plasat in pozitie verticala in suportul furnizat in
cutie, cu varful picurator orientat in jos.

Durata tratamentului: Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 21 de zile. Evitati

atingerea ochiului sau a pleoapelor cu varful picurator. Nu inghititi. Daca utilizati mai mult
VIRGAN decat trebuie Continuati tratamentul asa cum v-a recomandat medicul
dumneavoastra. Adresati-va imediat medicului dumneavoastra sau farmacistului. Daca uitati
sa utilizati VIRGAN Nu luati o doza dubla pentru a compensa doza uitata.

57
Contraindicatii:Hipersensibilitate la ganciclovir sau aciclovir. Sarcina si lactatie.

Virgan contine clorura de benzalconiu .Poate provoca iritatie oculara. Evitati contactul cu
lentilele de contact moi. indepartati lentilele de contact inainte de administrare si asteptati cel
putin 15 minute inainte de a le pune la loc. Se cunoaște faptul ca poate produce decolorarea
lentilelor de contact moi.

Sarcina si alaptarea:Acest medicament nu trebuie utilizat in timpul sarcinii sau alaptarii cu

exceptia cazului in care medicul dumneavoastra va recomanda altfel. Consultati imediat
medicul daca doriti sa ramaneti gravida sau daca, in timpul tratamentului,descoperiti ca
sunteti gravida. Medicul dumneavoastra este singurul in masura sa va modifice tratamentul.
Barbatii si femeile aflate la varsta fertila trebuie sa utilizeaza o metoda contraceptiva in timpul
utilizarii VIRGAN. Suplimentar, barbatii tratati cu VIRGAN sunt sfatuiti sa utilizeze o
metoda contraceptiva locala (cum ar fi prezervativ) timp de inca 3 luni de la incetarea
tratamentului. Adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului pentru recomandari
inainte de a lua orice medicament.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor:Este posibil sa resimtiti tulburaride vedere

temporare dupa administrarea oculara a medicamentului. Asteptati la revenirea la normal a
vederii inainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Atentionari:Potential factor teratogen si carcinogen; terapia nu trebuie initiata daca

neutrofilia absoluta este < 500 celule/l, sau trombocitele < 25000 celule/l; prudenta in afectare
renala; copii; varstnicii; asocierea cu probenecid, zidovudina, didanosina, imipenem +
cilastatin; sarcina si alaptare.

Reactii adverse:Pacientii cu SIDA: leucopenie, anemie, trombocitopenie, diaree, greata,

anorexie, voma, astenie, suprainfectii, dureri abdominale, cefalee, inflamatie la locul
injectarii, flebita. Pacientii cu transplant: hipercreatininemie. Alte Reactii adverse: febra,
durere generala,suprainfectii, celulita, edeme, modificari de laborator, durere toracica,
frisoane, abces, hemoragie sau flebita la locul injectarii, dureri de san, fotosensibilitate,
dispepsie, anomalii functionale hepatice, eructatii, ulceratii bucale, constipatie,
disfagie, incontinenta fecala, anemie hipocroma, pancitopenie, depresie medulara, eosinofilie,
parestezii, convulsii, somnolenta, ameteala, anxietate, euforie, insomnie, ataxie, confuzie,
uscaciunea gurii, hiperestezie, reactii maniacale, depresie, coma, nervozitate, psihoza, tremor,
rash, prurit, alopecie, transpiratii, acnee, herpes simplex, urticarie, afectarea vitrosului, durere

58
oculara, ambliopie, orbire, conjunctivita, surzenie, dezlipire de retina, glaucom, cresterea
creatininei, tromboflebita profunda, migrena, vasodilatatie, aritmie, HTA sau hTA, urinare
frecventa, infectie urinara, IR, hematurie, uremie, scaderea glicemiei, miastenie, pancreatita,
septicemie si insuficienta multipla de organ. RA locale: iritatii, intepaturi.

Ca toate medicamentele, VIRGAN poate provoca reactii adverse, cu toate ca nu apar la toate
persoanele. Clasificarea reactiilor adverse se face in functie de frecventa de aparitie a
acestora: Frecvente: afecteaza mai putin de 1 din 10, dar mai mult de 1 din 100 pacienti Mai
putin frecvente: afecteaza mai putin de 1 din 100, dar mai mult de 1 din 1000 pacienti Rare:
afecteaza mai putin de 1 din 1000, dar mai mult de 1 din 10000 pacienti Foarte rare: afecteaza
mai putin de 1 din 10000 pacienti Necunoscute: frecventa nu poate fi estimata pe baza datelor
disponibile Foarte frecvente (apar la mai mult de 1 din 10 utilizatori) - Senzatii trecatoare de
arsura sau intepatura Frecvente (apar la mai putin de 1 din 10 utilizatori dar la mai mult de 1
din 100 de utilizatori): - Inflamatia corneei (keratita punctata superficiala) Daca vreuna dintre
reactiile adverse devine grava sau daca observati orice reactie adversa nementionata in acest
prospect, va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului.

Pastrare:A nu se lasa la indemana si vederea copiilor. Nu utilizati VIRGAN dupa data de

expirare inscrisa pe tub dupa EXP. Data de expirare se refera la ultima zi a lunii respective.
Dupa prima deschidere, tubul nu trebuie utilizat mai mult de 4 saptamani. Medicamentele nu
trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. intrebati farmacistul cum sa
eliminati medicamentele care nu va mai sunt necesare. Aceste masuri vor ajuta la protejarea
mediului.

Compozitie: Substanta activa este ganciclovirul. Fiecare gram de gel contine 1,5 mg
ganciclovir. - Celelalte componente sunt carbomer (carbopol 974P), sorbitol, hidroxid de
sodiu (ajustant de pH), clorura de benzalconiu si apa purificata

59
4.6.3. Unguente oftalmice antiinflamatoare

Maxidex, unguent oftalmic

Forma de prezentare:Unguent oftalmic 0,1%; cutie x 1 tub x 3,5 g

Indicatii: Boli oftalmologice: episclerite, sclerite, keratite, irite, iridociclite. Boli ORL:

laringite acute alergice sau inflamatorii.

Doze si mod de administrare: Administrarea local conj.: 1-2 pic. in sacul conjunctival,

initial, la fiecare 30-60 de min, rarind apoi administrarea la 2-4 h. Tratamentul se va reduce
ulterior la 1 pic. de 3-4 ori/zi. In inflamatia cronica, alergii sau inflamatii minore: adm. la
fiecare 3-6 h, pana cand se obtine efectul dorit.

Contraindicatii: este Cind in herpes simplex acut, vaccina, varicela si cele mai multe
afectiuni virale ale corneei si conjunctivei, tbc, afectiuni micotice, infectii acute purulente
netratate. in perioada de alaptare.

Reactii adverse: Adm. locala in afectiunile care produc subtierea corneei, poate duce la
perforarea acesteia.

FLUMETOL S 1MG/G UNGUENT OFTALMIC

Substanta activa: Flurorometolonă

60
Indicatii:Acest medicament este un corticosteroid antiinflamator.FLUMETOL S unguent este
indicat în toate bolile inflamatorii ale segmentului anterior al globului ocular şi a anexelor
sale: conjunctivite, blefaro-conjunctivite, keratite şi kerato-conjunctivite, epicorneosclerite şi
sclerite, salazion, pterigeum, dacriocistite, reacţii inflamatorii post-operatorii.

Precautii:

Nu utilizaţi FLUMETOL S unguent

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la substanţa activă sau la oricare dintre celelalte
componente ale FLUMETOL S unguent.

- dacă suferiţi de:

- hipertensiune oculară;

- faza acută a infecţiei cu Herpes simplex şi majoritatea celorlalte afecţiuni virale ale corneei
în faza ulceroasă, cu excepţia asocierii cu medicamente chimioterapeutice specifice pentru
virusul herpetic;

- conjunctivite asociate cu keratite ulcerative încă din faza iniţială (test pozitiv la
fluoresceină).

- keratite virale herpetice (utilizarea medicamentului nu este recomandată dar utilizarea poate
fi permisă sub supravegherea strictă a medicului oftalmolog);

- tuberculoză oculară;

- micoze oculare.

- oftalmie purulentă acută;

- conjunctivită purulentă şi blefarită herpetică, purulentă care pot fi mascate sau agravate prin
administrarea de corticosteroizi;

- ordeolum.

Contraindicat la copiii cu vârsta sub 2 ani.

În cazul tratamentului prelungit, se recomandă verificarea frecventă a tonusului ocular.

61
Medicaţia steroidiană în tratamentul infecţiilor cu herpes simplex ce implică stroma necesită o
monitorizare atentă, microscopia cu fantă fiind obligatorie.

Tratamentul prelungit poate duce la apariţia glaucomului, afectarea nervului optic, defecte ale
acuităţii vizuale şi câmpului vizual, apariţia cataractei subcapsulare posterioare şi poate chiar
contribui la instalarea infecţiilor oculare secundare micotice şi virale.

În bolile oculare ce produc atrofia corneei sau sclerei, prin folosirea corticosteroizilor topici
există riscul de perforaţie a acestora.

Deoarece în urma aplicării prelungite de steroizi este mai probabilă apariţia infecţiilor fungice
ale corneei, acestea trebuie suspectate ori de câte ori o ulceraţie corneană persistă după
administrarea sau în timpul administrării steroizilor. În cazul unei astfel de infecţii este
necesar tratament de acoperire corespunzător.

Utilizarea prelungită poate produce anumite inconveniente; utilizarea neîntreruptă pe perioade

mai lungi de o lună nu este recomandată.

Aceste medicament este destinat exclusiv administrării oculare.

A nu se injecta sau înghiţi.

Copii şi adolescenţi:

Siguranţa şi eficacitatea la copiii cu vârsta sub 2 ani nu au fost demonstrate.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Compozitie:FLUMETOL S, unguent oftalmic, 1 mg/g contine p-hidroxibenzoat de metil, p-

hidroxibenzoat de etil, p-hidroxibenzoat de propil. Aceştia pot provoca reacţii alergice (chiar
întârziate).

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor:Imediat după utilizare poate să apară vedere

neclară. Aşteptaţi dispariţia acestui efect înainte de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Administrare: Aplicaţi o dată sau de două ori pe zi, în sacul conjunctival, conform
recomandărilor medicului.

Reacţii adverse posibile:Ca toate medicamentele, FLUMETOL S unguent poate provoca

reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

62
Reacţiile adverse frecvente:-creşterea presiunii intraoculare.

Reacţiile adverse cu frecvenţă necunoscută:

-iritaţie oculară, hiperemie conjunctivală, durere oculară, tulburări de vedere, senzaţie de corp
străin, edem, vedere neclară, prurit, secreţie lacrimală crescută, midriază, inflamaţie, afectare
corneei, cataractă (inclusiv subcapsulară).

-hipersensibilitate, urticarie

-disgenezie , durere de cap, ameţeli

- hipertensiune arterială.

4.6.4. Unguente oftalmice antiinflamatoare si antiinfectioase

MAXITROL, UNG. OFTALMIC

Substanţa activă:Dexamethasonum 100 mg, Neomycinum 350.000 U, Polymyxinum

600.000 U, Excipiens ad 100 ml.

Compozitie si forma de prezentare:Tub oftalmic de 3,5 g..

Acţiunea farmacologica:Preparat cu proprietăţi antiinflamatorii prin dexametason şi

antibacteriene prin neomicină şi polimixină. Este activ faţă de Staphylococcus aureus,
Escherichia coli, Haemophilus influenzae, Klebsiella, Enterobacter, Neisseria, Pseudomonas
aeruginosa. Este inactiv faţă de Serratia şi Streptococcus spp.

Indicaţii:Conjunctivitele, traumele corneene termice sau chimice, combustiile, corpii străini.

63
Doze şi mod de administrare:Se aplica o cantitate mica in sacul conjunctival de 3-4 ori pe
zi.

Contraindicaţii:Bolile micotice, virale, tuberculoza ochiului. Hipersensibilitatea la preparat.

Precauţii:Prescriptia initiala sau reinnoirea prescriptiei pentru doze peste 20 ml sau 8 g,

trebuie facuta de medic numai dupa examinarea pacientului cu ajutorul biomicroscopului sau,
atunci cand este cazul, prin colorare cu fluoresceina. Dupa administrarea indelungata a
steroizilor exista posibilitatea aparitiei unor infectii fungice persistente ale corneei.

Conditii de pastrare:Termen de valabilitate: 2 ani. Condiţii de păstrare: Lista B.

Temperatura 8-300 C, ferit de lumină. Sl. Cu prescripţie medicală.

TOBRADEX, UNG. OFTALMIC

Indicatii:Afectiuni inflamatorii ale ochiului: keratoconjunctivita flictenulara, conjunctivita

alergica, keratita superficiala nespecifica, keratita prin acnee rozacee, sclerokeratita,
episclerita, keratita traumatica, atunci cand sunt complicate de infectii cu germeni sensibili la
kanamicina; plagi si arsuri ale conjunctivei si corneei, unele infectii oculare pre- sau
postchirurgicale si posttraumatice.

Contraindicatii:Infectii oculare tuberculoase, micotice sau infectii purulente acute, infectii

virotice ale corneei si conjunctivei – keratita herpetica, vaccina, varicela; plagi si ulceratii
corneene; glaucom sau antecedente de glaucom personale sau familiale; alergie sau
intoleranta la kanamicina.

Administrare:Aplicatii locale in sacul conjunctival, la inceput la intervale de 1-2 ore, apoi 2-

4 ore/zi (cel mult doua saptamani).

64
Actiune:Hidrocortizonul are actiune antiinflamatorie, care se traduce – in afectiunile
inflamatorii ale ochiului – prin calmarea durerii si fotofobiei, diminuarea hiperemiei,
infiltratiei celulare, vascularizarii si proliferarii fibroblastice; kanamicina are actiune
bactericida cu spectru larg.

Reactii adverse:Alergie sau intoleranta locala; suprainfectii fungice (dupa 2-3 saptamani de
tratament); aplicarea timp indelungat a glucocorticoidului poate sa provoace cresterea
presiunii intraoculare, cataracta subcapsulara posterioara, perforatie sclerala; in cazul
herpesului sau zonei zoster oftalmice este posibila perforarea corneei; dozele mari si
tratamentul prelungit pot avea efecte cortizonice sistemice.

Prezentare ambalaj:3,5 g.

GARASONE, UNGUENT OFTALMIC

Indicatii: Garasone unguent oftalmic este indicat in tratamentul inflamatiei oculare atunci

cand utilizarea concomitenta a unui agent antimicrobian este absolut necesara, de exemplu,
blefaro-conjunctivita stafilococica, keratoconjunctivita flictenulara, kerato-conjunctivita
microbiana si alergica si conjunctivita alergica, supra-infectate cu germeni sensibili la
gentamicina. Garasone unguent oftalmic este de asemenea recomandat in tratamentul
afectiunilor inflamatorii si alergice care implica structurile superficiale ale ochiului, atunci
cand se suspecteaza, se anticipeaza sau este prezenta o infectie bacteriana, cu germeni
sensibili la gentamicina. Aceste afectiuni oculare includ: conjunctivita (bacteriana
nepurulenta, catarala, vernala); blefaroconjunctivita (nepurulenta, alergica, asociata cu
dermatita seboreica); cheratita (nespecifica, superficiala, postoperatorie); episclerita;
dacriocistita; orjelet; meibomita; si traumatisme (superficiale sau profunde) ale segmentului
anterior ocular cauzate de corpi straini, radiatii, factori termici, chimici sau postoperatori. In
afectiunile oculare profunde, poate fi necesara terapie sistemica. Oricum, in aceste afectiuni,
Garasone unguent oftalmic poate fi utilizat ca terapie adjuvanta.

Doze si mod de administrare: Aplicati un strat subtire de Garasone unguent oftalmic la

nivelul sacului conjunctival al ochiului afectat, de 3-4 ori pe zi. In stadiul acut, frecventa de
administrare poate fi crescuta; Garasone unguent oftalmic poate fi aplicat la fiecare 4 ore;
odata cu diminuarea simptomatologiei se va reduce si frecventa administrarii. Doza trebuie

65
ajustata in functie de nevoile specifice ale pacientului. In afectiunile cronice, intreruperea
tratamentului trebuie sa se faca gradat, prin scaderea treptata a frecventei de administrare.

Compozitie:Fiecare gram de Garasone Unguent Oftalmic

continegentamicinasulfat,echivalent cu 3 mg de gentamicina, si 1 mg
debetametazonasodiufosfat intr-o baza de unguent. Ingredienti inactivi: parafina lichida
si vaselina. 

Actiune terapeutica:Garasone unguent oftalmic combina actiunea intens antiinflamatorie si

antialergica a betametazonei sodiu fosfat cu activitatea antibacteriana cu spectru larg
a gentamicinei sulfat. betametazona prezinta fata de alti corticosteroiziavantajul
uneiactiuniantiinflamatoriicrescute la doze mult mai reduse. in vivo, infectiile cu tulpini
de stafilococauraspunsfavorabil la tratamentul cu Garasone unguent. in
vitro, gentamicina sulfat este activa pe o mare varietate debacterii gram negative, cat si pe o
parte din cele gram pozitive: stafilococi coagulazo-pozitivi si coagulazo-negativi,escherichia
coli, specii de Proteus (indol-pozitive si indol-negative), pseudomonas aeruginosa, specii din
grupul Klebsiella-Enterobacter-Serratia, specii de Citrobacter, Salmonella, Shigella,
Moraxella, Serratia, Neisseria si in mod special gonococul. 

Contraindicatii:Keratitele epiteliale cu herpes simplex (keratitele dendritice), vaccinia,

varicela, afectiunile virale ale corneei si conjunctivei, infectiile microbiene sau fungice ale
ochiului, trahomul sau hipersensibilitatea la una din componentele preparatului contraindica
folosirea Garasone unguent oftalmic. Utilizarea combinatiilor corticosteroid/antibiotic este
contraindicata dupa indepartarea unui corp strain cornean. 

Masuri de precautie:Daca dupa administrarea de Garasone unguent oftalmic nu se obtine un

raspuns clinic prompt este necesara o evaluare corespunzatoare. Atunci cand Garasone
unguent oftalmic este administrat mai mult de 10 zile, se recomanda efectuarea unei
tonometrii si a unui examen biomicroscopic. Utilizarea topica a corticosteroizilor la pacientii
care prezinta afectiuni ce produc subtieri ale sclerei sau corneei poate determina perforatii ale
globului ocular. Nu se recomanda utilizarea combinatiei antibiotic-agent antiinflamator ca
terapie initiala a ulcerelor bacteriene corneene produse de Pseudomonas aeruginosa. Este mai
prudenta utilizarea initiala numai a unui agent antiinfectios. Daca infectia raspunde la
tratamentul antiinfectios este indicata adaugarea unui agent antiinflamator pentru a diminua
reactia fibroasa si cicatricea corneeana. in afectiunile acute, purulente ale ochiului,
corticosteroizii pot masca sau amplifica o infectie deja existenta. Preparatele ce contin

66
corticosteroizi trebuie utilizate cu precautie in tratamentul herpes simplex. Utilizarea topica pe
termen lung a antibioticelor sau corticosteroizilor poate duce la inmultirea germenilor
rezistenti si a fungilor. Intr-un astfel de caz, sau daca apare o iritatie/hipersensibilizare la
preparat, trebuie intrerupta administrarea acestuia si instituita o terapie adecvata. A fost de
asemenea demonstrata existenta unei alergii incrucisate intre aminoglicozide si
corticosteroizi. Capatul tubului de Garasone unguent oftalmic se poate contamina daca vine in
contact cu orice suprafata straina. Siguranta si eficacitatea Garasone unguent oftalmic la copii
cu varsta sub 8 ani nu au fost inca stabilite.

Sarcina si alaptare:Siguranta utilizarii combinatiilor topice corticosteroid/antibiotic la

femeile gravide nu a fost inca stabilita. Deoarece nu se cunoaste daca componentele din
Garasone unguent oftalmic sunt excretate in laptele matern, este necesara o atentie deosebita
atunci cand Garasone unguent oftalmic se administreaza mamelor care alapteaza. 

Reactii adverse:Preparatele oftalmice pot determina o usoara senzatie de usturime la

administrare. Ca urmare a utilizarii Garasone unguent oftalmic au fost raportate reactii de
hipersensibilitate manifestate prin cresterea hiperemiei oculare, edem si senzatie de arsura.
Printre reactiile adverse ale administrarii oftalmice de corticosteroizi se mentioneaza:
cresterea presiunii intraoculare; glaucom; afectarea (rara) a nervului optic; tulburari ale
acuitatii vizuale si ale campului vizual; aparitia unor cataracte posterioare subcapsulare;
intarzierea in vindecarea unor rani; uveita acuta anterioara; perforarea globului ocular;
midriaza; pierderea acomodarii; ptoza. La antibioticele oftalmice pot aparea sensibilizari
alergice. Iritatii oculare tranzitorii au fost raportate la gentamicina sulfat oftalmica. 

BETABIOPTAL, UNGUENT OFTALMIC

Forma de prezentare:Unguent oftalmic, cu betametazona 0,2% si cloramfenicol 0,5%; ct. x

1 fl. x 5 ml, ct. x 1 tub x 5 g

67
Indicatii:Infectii oftalmice nepurulente cu germeni sensibili la cloramfenicol atunci cand este
utila asocierea actiuniiantiinflamatorii a betametazonei. Indicatii particulare: inflamatii ale
segmentului anterior al ochiului, reactii post-
operatorii;conjunctivitebacterienesialergice; iridociclite acute.

Dozare si mod de administrare:1-2 picaturi in sacul conjunctival de 3-6 ori/zi.

Contraindicatii:HT intraoculara. infectie acuta cu herpex simplex si alte infectii virotice la

nivelul corneei in faza acuta ulcerativa, in afara de asocierile
cuchimioterapicespecificevirusuluiherpetic, conjunctivite cu cheratite ulcerative chiar in
stadiul initial. In cheratitele herpetice nu se recomanda folosirea, dar aceasta poate fi eventual
admisa sub stricta supraveghere a oftalmologului. tbc oculara. Micoza
oculara. infectii oftalmice acute, conjunctivite purulente si blefarite purulente si herpetice care
pot fi mascate sau agravate de corticosteroizi. Orjelet. hipersensibilitate.

INFECTOFLAM, UNGUENT

Indicatii: Infectiile polului anterior al ochiului provocate de bacterii sensibile la gentamicina

(de exemplu, conjunctivite bacteriene); inflamatii ale segmentului anterior ocular cu risc
crescut de infectie bacteriana (in special postoperator). 

Prezentare farmaceutica: Flacon picator de 5 ml; tub de 4 g. 

Compozitie: Unguent: Fiecare g contine: fluorometolona 1 mg, gentamicina 3 mg

(gentamicin sulfat). 

Actiune terapeutica : Gentamicina apartine antibioticelor aminoglicozide si se prezinta in

trei forme apropiate: gentamicina C1, C2 si C1a care sunt sintetizate de bacteria
Micromonospora purpurea. Spectrul ei de actiune acopera grampozitivi si gramnegativi,
precum Pseudomonas aeruginosa, stafilococi, Haemophilus influenzae si aegypticus,
Klebsiella , Enterobacter, Proteus , Escherichia coli, Shigella si Salmonella. Majoritatea
infectiilor segmentului anterior ocular (cu stafilococi, Pseudomonas si Proteus ) pot fi
eradicate prin terapia locala cu gentamicina. Streptococii, precum si bacteriile anaerobe sunt,

68
in general, rezistente la gentamicina. Keratita indusa de Pseudomonas sau S. aureus s-a
dovedit sensibila la combinatia gentamicina corticosteroizi. Mecanismul de actiune al
gentamicinei consta in inhibitia specifica a sintezei proteice prin legarea de ribozomii
bacterieni (determinand erori de transcriptie) si distructia membranei celulare. In vitro,
gentamicina ofera urmatorul spectru de actiune: 

Germeni sensibiliCMI de gentamicinain mcg/ml 

Staph. aureus1 

E. coli0,5 

Enterobacter0,5 

Listeria monocytogenes0,5 

Klebsiella 0,25 

Shigella1 

Haemophilus infl.3,4 

Neisseria gonorrh.1,5-6 

Salmonella ssp.0,25-1 

Proteus 2 

moderat sensibili 

Staph. ssp.(fara Staph. epidermis)8 

Staph. pneumoniae7 

Strept. pyogenes8 

Pseudomonas aeruginosa8 

germeni rezistenti sau foarte putinsensibili 

Strept. faecalis16 

Staph. epidermis32 

69
Strept. alfa, beta-hemoliticrezistent 

K. pneumoniae64 

Serratia mas. > 128 

Fluorometolonul este un corticosteroid sintetic fluorurat cu proprietati antiinflamatorii. Are

efect inhibitor asupra tesutului limfoid, suprima raspunsul inflamator si, intr-o mai mica
masura decat alti compusi steroidici, reactiile imunologice. Reduce reactiile alergice prin
inhibarea hiperemiei, neurovascularizatiei, edemului, exsudatului fibrinos, dilatatiei capilare,
chemotaxiei leucocitare, activitatii fagocitare, proliferarii capilare, depunerii de colagen ,
respectiv cicatrizarii. Asocierea gentamicinei cu fluorometolonul asigura concomitenta
terapiei antibacteriene (sau profilaxia acesteia) cu actiunea antiinflamatorie. In plus, prezenta
gentamicinei impiedica o potentiala agravare a infectiei bacteriene secundar unei terapii cu
corticosteroizi. 

Proprietati farmacocinetice: Gentamicina: prin aplicare locala, in functie de doza folosita,

se urmareste obtinerea unei concentratii bactericide in conjunctiva, cornee si camera
anterioara. Resorbtia sistemica este nedetectabila dupa aplicare locala. Fluorometolon:
capacitatea de penetrare a fluorometolonului (al carui efect antiflogistic este de 40 de ori mai
puternic decat al hidrocortizonului) este mai buna decat a multor altor steroizi. La 30 de
minute de la instilarea unei suspensii de 0,1%, concentratiile maxime ale fluorometolonului
sunt de 1,5 -1,9 mcg/g in cornee si de 0,14 mcg/ml in camera anterioara. Dupa pasajul
corneean, fluorometolonul este metabolizat rapid, iar timpul de injumatatire in umoarea
apoasa este de 54 minute. 

Mod de administrare: Picaturi: Infectii bacteriene (conjunctivite bacteriene): doza depinde

de severitatea afectiunii. Se recomanda aplicarea unei picaturi de 5 ori zilnic in sacul
conjunctival al ochiului afectat. In cazuri severe, doza poate fi crescuta pana la 1 picatura pe
ora pentru 1-2 zile. Tratament postoperator: se instileaza o picatura de 4 ori pe zi, timp de o
saptamana in sacul conjunctival al ochiului operat. Ulterior se reduce frecventa aplicarilor
pentru restul perioadei de tratament . Se agita bine inainte de folosire. Unguent: Infectii
bacteriene: se aplica aproximativ 5 mm de unguent de 3-4 ori pe zi in sacul conjunctival al
ochiului afectat. 

70
Contraindicatii: Hipersensibilitate la gentamicina, fluorometolon, clorura de benzalconiu sau
orice alt component. Leziuni si ulceratii corneene; infectii virale (de exemplu, Herpes
simplex, Vaccinia) sau micoze; TBC oftalmic, glaucom. 

Precautii: Folosirea indelungata a steroizilor poate determina cresterea patologica a presiunii

intraoculare, desi incidenta unui astfel de efect al fluorometolonului este mult mai mica
comparativ cu alti steroizi. Utilizarea indelungata a steroizilor impune controlul periodic al
presiunii intraoculare. Terapia locala intensiva si prelungita cu corticosteroizi este un posibil
factor etiologic al aparitiei cataractei subcapsulare posterioare. Aplicat imediat postoperator,
poate intarzia vindecarea leziunilor oculare. Steroizii sau antibioticele in tratament de lunga
durata pot determina infectii secundare micotice sau selectarea unor tulpini rezistente la
gentamicina. De aceea combinatia nu trebuie administrata mai mult de doua saptamani.
Invazia fungica trebuie suspectata in cazul oricarei ulceratii corneene persistente. Tratamentul
indelungat cu steroizi poate produce subtierea corneei si/sau a sclerei si, rareori, perforatii
corneene, motiv pentru care se recomanda pahimetria. Gentamicina poate intarzia epitelizarea
corneei, dar numai in concentratii crescute. Daca nu se observa ameliorari in 7-8 zile de
tratament , se schimba metoda terapeutica . Instilatia Infectoflam- ului se face in lipsa
lentilelor de contact, iar dupa administrare trebuie sa existe un interval de 5 min pana la
reaplicarea acestora. Nu se recomanda purtarea lentilelor de contact pe durata procesului
infectios pentru a impiedica diseminarea germenilor. 

Sarcina si alaptare : Studiile pe animale au demonstrat existenta efectelor adverse fetale.

Sunt cunoscute efectele teratogenic si embriocid al fluorometolonului in cantitati mari.
Intrucat nu exista studii umane, administrarea in timpul sarcinii si lactatiei nu este
recomandata, cu exceptia cazurilor in care beneficiul terapeutic matern depaseste posibilul
risc fetal (categoria de risc C). 

Reactii adverse: In unele cazuri poate aparea o senzatie tranzitorie de arsura dupa instilare,
iar rar, reactii de hipersensibilitate insotite de prurit, congestie si fotofobie. 

Interactiuni cu alte medicamente: In cazul tratamentului concomitent al Infectoflam- ului cu

alt medicament oftalmic, se recomanda un interval de minimum 5 min intre instilari, pentru a
impiedica spalarea substantei active administrate initial. Administrarea concomitenta a
gentamicinei cu Amfotericina B, heparina, sulfadiazina, cefalotin si cloxacilina poate
determina aparitia precipitatelor. 

71
Supradozare: In cazul supradozarii locale, se recomanda spalarea oculara cu ser fiziologic
sau apa. Atentie! Se pastreaza la 15 - 25 grade Celsius; se inchide flaconul sau tubul imediat
dupa utilizare; nu se foloseste mai mult de o luna dupa desigilare; nu se foloseste dupa data de
expirare; cantitatea ramasa se arunca dupa terminarea tratamentului. 

Producator: Novartis 

KANAMICINA SULFAT H, UNGUENT OFTALMIC

Indicatii:Procese inflamatorii acute ale polului ocular anterior (in cele cronice unguentul este
mai putin eficace); blefarite ulceroscuamoase si ulcerocrustoase, conjunctivite alergice,
kerato-conjunctivite flictenulare, keratite superficiale nespecifice, keratite traumatice, sclero-
keratite, episclerite. 

Doze si mod de administrare:La inceputul tratamentului, in formele severe ale inflamatiilor

oculare, se introduce in sacul conjunctival cu ajutorul spatulei, o cantitate mica de unguent,
repetand procedura la 1 ora in timpul zilei si la 2 ore noaptea. De indata ce acuitatea
fenomenelor inflamatorii se atenueaza, se poate trece la 3-4 aplicatii pe zi (eventual sub
pansament, care se mentine timp de 30 de minute).

Actiune terapeutica: Kanamicina, antibiotic din grupa aminoglucozidelor, are un larg spectru

de actiune. hidrocortizonul esteglucocorticoid cu actiune antiinflamatoare si antialergica. Prin
asocierea kanamicinei cu hidrocortizon este inlaturatpericolul mascarii unei
eventualeinfectiimicrobiene, dupa cum se intampla in cazul folosirii unguentelor oftalmice
care contin numai hidrocortizon. In componenta unguentului oftalmic, atat kanamicina cat
si hidrocortizonul alcool,actioneaza strict local, fara efecte sistemice. In aplicarea locala la
nivelul ochiului, hidrocortizonul determina disparitia rapida a durerii si a fotofobiei, mai ales
la leziunile corneene. Substanta inlatura si alte aspecte ale procesului inflamator ca hiperemia,
infiltratia celulara, vascularizatia corneei si proliferarea fibroblastica (combatand-o pe aceasta
din urma, previne simblefaronul in arsurile oculare termice si chimice).

Compozitie:

72
Sulfat de kanamicina (corespunzator la 0,3 - 0,4 g baza) 0,5 g 

Hidrocortizon alcool 1,0 g 

Lanolina anhidra 4,0 g 

Vaselina alba 84,5 g 

Ulei de parafina 10,0 g 

Contraindicatii:Unguentul este contraindicat in afectiunile tuberculoase si fungice ale

ochiului, de asemenea, in supuratiile acute ale acestuia. Alte contraindicatii anumite infectii
virotice (herpes corneean, leziuni provocate de vaccina sau varicela), ulcere corneene simple
sau supurate, glaucom, antecedente de hipersensibilitate la vreuna din componentele
unguentului. 

Reactii adverse:Desi toleranta unguentului este in general buna, pot aparea fenomene
iritative sau de sensibilizare, necesitand intreruperea tratamentului. In cazul utilizarii
prelungite, se poate inregistra (rar) formarea unei cataracte subcapsulare posterioare sau
cresterea presiunii intraoculare in unele cazuri.

4.6.5. Unguente oftalmice antiglaucomatoase si miotice

NYOLOL, GEL OFTALMIC

Forma de prezentare:Gel oftalmic 0,1%; cutie 1 fl. 5 g + dop picurator

Indicatii: Reducerea presiunii intraoculare crescute la pacientii cu: hipertensiune oculara,

glaucom cronic cu unghi deschis, afakie cu glaucom, unele cazuri de glaucom secundar.
Glaucom cu unghi inchis sau antecedente de glaucom cu unghi inchis, aparut spontan sau
indus iatrogen, la ochiul neafectat, daca este necesara reducerea presiunii
intraoculare. terapie concomitenta la pacientii cu glaucom congenital.

Doze si recomandari: Initial 1 pic. Solutie 0,25%, de 2 ori/zi; doza poate fi crescuta la 1 pic.
Solutie 0,5%, de 2 ori/zi.

Contraindicatii Hipersensibilitate; astm bronsic, BPCO, bradicardie sinusala, BAV de gradul

II - III, IC manifesta, soc cardiogen.

73
Atentionari: Prudenta in insuficienta cardiaca, afectiuni cardiace severe in
antecedente, prematuri sau nou-nascuti, lentile de contact moi; interactiuni
medicamentoasecuadrenalina, chinidina, blocante ale canalelor de calciu, inhibitori ai
terminatiilor simpatice, beta-blocante; sarcina si alaptare; soferi si activitati de precizie.

Reactii adverse: Iritatie oculara, arsuri si intepaturi oculare, conjunctivite, blefarite, keratite,

scaderea sensibilitatii corneene, uscaciune oculara, tulburari vizuale, diplopie, ptoza
palpebrala, detaoare a coroidei, tinitus, bradicardie, aritmii, hipertensiune arteriala, sincopa,
blocuri, accident vascular cerebral, ischemie cerebrala, insuficienta cardiaca congestiva,
palpitatii, stop cardiac, edeme, claudicatii intermitente, fenomene Raynaud, extremitati reci,
bronhospasm, insuficienta respiratorie, dispnee, tuse, cefalee, astenie, oboseala, dureri
toracice, alopecie, rash psoriaziform sau exacerbare a psoriazisului, reactii alergice, urticarie,
rash localizat sau generalizat, vertij, depresie, insomnie, coomaruri, pierderea memoriei,
accentuarea semnelor si simptomelor de miastenia gravis, parestezii, greata, diaree, dispepsie,
uscaciunea gurii, scaderea libidoului, boala Peyronie, lupus eritematos sistemic.

4.6.6. Alte unguente oftalmologice

OCULOTECT, GEL OFTALMIC

Forma de prezentare:Gel oftalmic 1000 UI/g; cutie 1 tub 10 g

Indicatii: Carente specifice, stari de hipo- sau avitaminoza in steatoree, obstructie biliara, la

copilul mic, in sarcina, in perioada de alaptare; unele boli de piele: diskeratoza, boala Darier,
psoriazis etc. (tratament local si general); afectiuni cronicecu modificari structurale si
functionale ale unor epitelii: ozena, bronsita cronica, stomatite, glosite, gastrita atrofica,
rectocolite, litiaza renala; prurit vulvar si anal; hemeralopie, xeroftalmie; sindrom
premenstrual prin insuficientaluteinica (ca medicatie adjuvanta).

Doze si recomandari: Oral, profilactic, adulti si copii mai mari de 10 ani, 3 pic./zi, copii 3-10

ani: 2 pic./zi; copii pana la 3 ani: 1 pic./zi;tratament, adulti si adolescenti, 1 cps. sau 50 pic. de
2 ori pe zi, timp de 3 zile, apoi 1 data pe zi, timp de 15 zile; copii 8-15 ani: 1 cps. sau 50 pic.,
1 data pe zi, timp de 15 zile; copii 1-8 ani: 25 pic. de 2 ori pe zi, timp de 15 zile. Tratamentul
se poate repeta dupa 15 zile de pauza. intraocular: aplicatii locale de 3 ori pe zi.

Contraindicatii Hipervitaminoza A.

74
Atentionari: Se evita sau prudenta multa in timpul sarcinii (max. 10000 UI/zi) si
in insuficienta renala. Formele de uz oral nu se absorb la bolnavi cu obstructie biliara si
cu insuficienta a pancreasului exocrin - se recomanda prodrog (palmitat).absorbtia poate fi
micsorata cand se administreaza concomitent neomicina, colestiramina; contraceptivele
orale potcreste concentratia plasmatica a vitaminei a.

Reactii adverse: Tratamentul indelungat cu doze mari (100000 UI) provoaca anorexie,

greata, cefalee, iritabilitate, uscarea si descuamarea pielii, prurit, rarirea parului, hepato-
splenomegalie, tumefactia dureroasa a oaselor lungi si osteoporoza, hipertensiune
intracraniana, tensiunea fontanelei.

CORNEREGEL, GEL Oftalmic

Forma de prezentare:Gel oftalmica 5%; cutie x 1 tub x 5 sau 10 g

Indicatii: Adjuvant in tratamentul unor leziuni cutanate superficiale acute si cronice:

excoriatii, leziuni postoperatorii cu vindecare intarziata, arsuri,eritem solar, ulceratii, fisuri,
dermatite buloase si veziculare, herpes labial.

Corneregel este utilizat pentru: - tratamentul afectiunilor corneene neinflamatorii

(keratopatii), de exemplu distrofie corneeana (tulburari de nutritie), degenerare corneeana
(regresie), eroziuni corneene recidivante (descuamari) si leziuni corneene la purtatorii de
lentile de contact; - ca tratament adjuvant al leziunilor de la nivelul corneei si conjunctivei
oculare, arsurilor termice si chimice; - tratamentul infectiilor corneene de natura bacteriana,
virala sau micotica, ca medicament adjuvant pentru tratamentul specific al acestor afectiuni
corneene.

Doze si mod de administrare: Se aplica pe suprafetele afectate o data sau de cateva ori/zi.

Doza uzuala este o picatura gel oftalmic Corneregel aplicata in sacul conjunctival de 4 ori pe
zi, precum si inainte de culcare, in functie de severitatea si intensitatea manifestarilor. Durata
de administrare nu este limitata. Trebuie sa utilizati Corneregel pana cand observati

75
imbunatatirea manifestarilor dumneavoastra. Este bine sa va adresati unui medic oftalmolog
in timpul utilizarii Corneregel, avand in vedere ca tratamentul cu acest medicament este in
mod normal de lunga durata. Pentru a evita contaminarea varfului picurator si a gelului
oftalmic, cand manipulati tubul, va rugam sa nu atingeti varful aplicator cu degetele si nu
atingeti ochiul cu varful aplicator. Puneti capacul de protectie dupa fiecare utilizare.
Instructiuni de utilizare inclinati capul spre spate. Trageti in jos pleoapa inferioara cu ajutorul
degetului aratator de la o mana. Si tineti cu cealalta mana tubul in pozitie verticala deasupra
ochiului (fara sa atingeti ochiul); aplicati o picatura gel oftalmic in sacul conjunctival. incand
sa tineti ochiul deschis in timp ce il rotiti pentru a asigura raspandirea uniforma a gelului
oftalmic. Capacul de protectie permite pastrarea tubului in pozitie verticala. Aceasta usureaza
administrarea imediata si eficienta a Corneregel. Daca vi se pare ca efectul medicamentului
Corneregel este prea puternic sau prea slab, adresati-va medicului dumneavoastra sau
farmacistului.

Contraindicatii:Hipersensibilitate la dexpantenol sau la oricare dintre componentele

produsului.

Sarcina si alaptarea:Corneregel nu trebuie utilizat de catre gravide sau femei care alapteaza
decat daca, dupa evaluarea atenta, medicul dumneavoastra constata ca beneficiul utilizarii
Corneregel depaseste riscurile potentiale.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor:Daca este utilizat conform instructiunilor,

acest medicament poate determina incetosarea trecatoare a vederii si pacientii trebuie sa aiba
grija cand conduc vehicule si folosesc utilaje.

Reactii adverse: Ca toate medicamentele, Corneregel poate provoca reactii adverse, cu toate
ca nu apar la toate persoanele. in cazuri izolate pot sa apara reactii alergice. Daca vreuna
dintre reactiile adverse devine grava sau daca observati orice reactie adversa nementionata in
acest prospect, va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului.

Pastrare:A nu se lasa la indemana si vederea copiilor. A se pastra la temperaturi sub 25`C, in

ambalajul original. Nu utilizati Corneregel dupa 6 saptamani de la prima deschidere a tubului.
Nu utilizati Corneregel dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj, dupa EXP. Data de expirare
se refera la ultima zi a lunii respective. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei
menajere sau a reziduurilor menajere. intrebati farmacistul cum sa eliminati medicamentele
care nu va mai sunt necesare. Aceste masuri vor ajuta la protejarea mediului.

76
Compozitie: - Substanta activa este dexpantenolul. Un gram gel contine dexpantenol 50 mg. -
Celelalte componente sunt: cetrimida, edetat disodic, carbomer, hidroxid de sodiu, apa
purificata. Cum arata Corneregel si continutul ambalajului Corneregel se prezinta sub forma
de gel incolor, apos si clar, fara particule vizibile Este ambalat in cutii cu un tub continand 5
g, respectiv 10 g gel oftalmic.

ACTOVEGIN 800 GEL OCULAR GEL OCULAR

Substanta activa:Hemoderivat deproteinizat din sange de vitel.

Compozitie: 5 g de gel contin componente farmaceutice active: 40 mg hemoderivat

deproteinizat din sange de vitel (masa uscata); alte componente active: 0,25 mg 2-(ethyl
mercurithio) acid benzoic-sare sodica (tiomersal) ca substanta conservanta; alte componente
(substante auxiliare) celuloza carboximetil sodica, sorbito, acid lactic

Forma de prezentare:Pachete originale cu 5 mg de gel (N1). Ambalaje pentru spital cu 10

tuburi a 5 g gel. Actovegin 800 gel ocular asigura procesul de insanatosire in afectiunile
oculare.

Forma farmaceutica:Gel.

Indicatii: In arsuri chimice corneene produse de solutii acide sau alcaline. Ulcere corneene de
etiologii variate. Inflamatii corneene de etiologii variate (keratita buloasa si neuroparalitica).
Premedicatie si postmedicatie in transplantele corneene. Tratamentul profilactic si al reactiilor
provocate prin radiatii (raze ultraviolete, raze X si alte raze cu lungime de unda scurta). Arsuri
termice. Defecte epiteliale corneene datorate lentilelor de contact si in tratamentul profilactic
pe perioada de testare a lentilelor de contact. Tulburari trofice (distrofii si atrofii) ale
tesuturilor conjunctive, ca de exemplu atrofia tesutului conjunctiv la varstnici.

Contraindicatii:Nu se cunosc.

77
Precautii:Nu are. Produsul este valabil 4 saptamani dupa data desigilarii. Nu lasati produsul
la indemana copiilor

Interactiuni: Nu se cunosc.

Posologie si mod de administrare: In absenta unei prescrieri speciale de catre medic aplicati
zilnic cate o picatura de unguent in sacul conjunctival al ochiului afectat. Actovegin 800 gel
ocular se aplica direct din tub in sacul conjunctival. Durata tratamentului depinde de evolutia
bolii si va fi stabilita de catre medic. Greseli de aplicare si supradozare: Daca odata ati aplicat
prea putin sau prea mult Actovegin, data viitoare aplicati exact cantitatea prescrisa. Daca
odata uitati aplicarea gelului, continuati tratamentul prescris aplicand data urmatoare
cantitatea de gel recomandata. Pentru orice nelamurire consultati personalul medical.

LACRYVISC, GEL OFTALMIC

Compozitie:Lacryvisc este un gel oftalmic steril si izoton, avand un pH neutru. Fiecare gram

contine: 3 mg carbomer, manitol, 0,04 mg thiomersal (conservant antimicrobian), hidroxid de
sodiu si apa purificata. Lacryvisc formeaza un strat protector silubrifiant la
suprafata corneei. Se intrebuinteaza ca si substituent de lacrimi. Lacryvisc s-a dovedit extrem
de util intratamentul cazurilor severe de ochi uscat; gelul lubrifiaza corneea
si conjunctiva timp indelungat, astfel ca el poate fi aplicat mai putin frecvent decat
substituentii conventionali. In functie de severitatea tabloului clinic, Lacryvisc
amelioreaza simptomatologia timp de 3-4 ore. 

78
Indicatii:Ochi uscat. Substituent de lacrimi in toate cazurile de umectare insuficienta sau
necorespunzatoare a suprafetei oculare. 

Mod de administrare:Se instileaza in sacul conjunctival cate o picatura de 4 ori pe zi sau de

cate ori este nevoie. Tubul trebuie sa fie tinut vertical, pentru ca gelul sa curga prin forta
gravitatiei. Aceasta tehnica permite curgerea din tub a unei cantitati de gelcorespunzatoare
capacitatii sacului conjunctival si impiedica lipirea genelor. 

Contraindicatii:Hipersensibilitate la oricare component al acestui produs, mai ales la

thiomersal. 

Precautii:Sarcina si alaptare: Produsul poate fi utilizat conform prescriptiei medicale in

timpul graviditatii si a perioadei de alaptare, fara riscuri pentru fat sau copil. Supradozare:
Datorita proprietatilor produsului, precum si metodei sale de administrare, este exclusa
posibilitatea supradozarii. 

Efecte asupra indemanarii de a conduce masina sau de a manipula utilaje: Pot sa

apara tulburari de vederetemporare pana la distribuirea uniforma a gelului pe toata
suprafata oculara. 

Purtatorii de lentile de contact nu vor utiliza Lacryvisc in timpul folosirii lentilelor. Lacryvisc
nu va fi folosit dupa data expirarii marcata pe eticheta. Lacryvisc nu va fi folosit mai mult de
o luna de la prima deschidere a flaconului. A nu se atinge capatul tubului de nici o suprafata.
A nu se lasa la indemana copiilor. 

Reactii adverseTulburari de vedere ocazionale si temporare, pana cand gelul este uniform
distribuit pe toata suprafata oculara.conservantul thiomersal poate cauza alergie de contact. 

VIDISIC GEL OFTALMIC

79
Descriere:Vidisic gel se foloseste in tratamentul simptomatic al fenomenelor create la nivelul
corneei si conjunctivei de tulburarea secretiei lacrimale. 

Dozaj: de 3-5 ori/zi sau mai frecvent

Durata tratament: fara restrictie

Tolerabilitate: foarte buna

Avantaje:

Foarte bine tolerat

Eficient o perioada lunga de timp

Eficient si forme moderate si severe de sindrom de ochi uscat

Poate fi folosit precum colir: curge din tub ca o picatura, si se distribuie rapid si uniform peste
cornee

Avand flacon minidrop-standtube dozajul este mai precis. Incetosarea vederii este numai de
scurta durata si dispare dupa cateva clipiri. 

Compozitie si Mod de Prezentare:

0.2% Carbomer

4.0% Sorbitol 

Gel oftalmic 10 gr.

80
VITA-POS UNGUENT OFTALMIC

Prezentare : tub cu 5 g unguent oftalmic . VITA-POS este un unguent oftalmic steril

continand Vitamina A , parafina solida , parafina lichida , lanolina si vaselina alba , fara
conservanti .

Indicatii :VITA-POS imbunatateste filmul lacrimal si protejeaza suprafata ochilor .VITA-

POS este un unguent oftalmic deosebit de moale si maleabil , care se repartizeaza foarte bine
pe suprafata ochilor .Vitamina A este o componenta naturala a filmului lacrimal care ajuta ca
unguentul sa fie bine suportat si ca acesta sa se amestece bine cu lacrimile .Prin aceasta se
alina senzatia de arsura la nivelul ochilor , de uscaciune sau de oboseala . Pleoapele aluneca
fara probleme pe cornee si conjuctiva .

Efectul sistemelor de aerului conditionat , vantul , caldura , radiatia puternica a soarelui , aer
inchis , fum de tigara deseori duc la aparitia arsurilor sau mancarimilo la nivelul ochilor , cu
senzatie de uscaciune sau corp strain .

Aceste afectiuni pot sa apara de asemenea ca urmare a privirii concentrate , munca

indelungata in fata ecranului , uitatul la Tv sau condusul masinii noaptea .

Daca in afara de acestea se poarta lentile de contact , riscul de aparitie al acestor tulburari este
si mai mare .

VITA-POS alina aceste simptome si formeaza un film protector placut , cu aderenta

indelungata la nivelul ochilor .

Mod de utilizare :Consistenta grasa a unguentului duce la o usoara tulburare a vederii .Din
acest motiv VITA-POS trebuie utilizat in special inainte de culcare .Utilizarea VITA-POS
duce la evitarea tulburarilor care apar eventual la deschiderea ochilor la trezire .Se desface
capacul de protectie , se lasa un pic capul pe spate , se indeparteaza putin pleoapa inferioara
de ochi si se pune prin presiune o cantitate mica de unguent in sacul conjunctival ; se inchid
incet pleoapele .Dupa desigilare se poate utiliza timp de 3 luni .

Contraindicatii :VITA-POS nu trebuie utilizat in timpul purtarii lentilelor de contact .

81
VITA-POS trebuie administrat la interval de minim 30 minute fata fata de orice alt
medicament de uz oftalmic .

Nu se administreaza VITA-POS in cazul sensibilitatii la unul din componente .

Producator : UrsaPharm Germania ; distribuit in Romania de Croma Pharma

82
 CONCLUZII

Ochii sunt “oglinda sufletului“ trădând trăirile interioare, sinceritatea unei persoane,
dispoziția, dar informațiile pe care le pot dezvălui ochii nu se rezumă doar la atât. Aceștia pot
oferi detalii legate de prezența anumitor afecțiuni.

Oftalmologii afirmă că ochiul este singurul organ care poate fi analizat în profunzime,
căruia i se pot observa venele, arterele şi nervul optic fără intervenție chirurgicală. Din acest
motiv anumite boli frecvent întâlnite (glaucom, cataractă) pot fi detectate timpuriu, dacă au loc
examene oftalmologice regulate.

Multe afecţiuni ce pot duce la diminuarea sau pierderea vederii nu prezintă simptome
decât în stadiile avansate ale bolii.

Medicația oculară are scop atât diagnostic cât şi terapeutic. Picăturile de ochi pot fi
folosite în timpul examenului oftalmologic pentru a anestezia ochiul, pentru a mări pupila
facilitând erxaminarea. Medicația oculară poate fi de asemenea folosită pentru lubrefierea
ochilui, tratament (glaucom, infecții oculare) protecția vederii la nou-născut, lubrefierea
orbitelor pentru introducerea protezelor oculare.

Medicamentele sunt "substanțe care prezintă o activitate curativă şi/sau preventivă în diferite
boli". Pentru a-și exercita activitatea, medicamentele conțin fracțiuni biodisponibile, doză de
principiu active fiind dependentă de: calea de penetrare intraoculară,  tipul de medicament, 
concentrația lui. 

Compartimentele oculare unde se repartizează medicamentele sunt: filmul lacrimal;  fundul

sacului conjunctival (inferior);  segmentul anterior: cornee, corp ciliar, iris, trabecul,
segmentul posterior - vitros, retina, coroida;  cristalin. 

Filmul lacrimal, conjunctiva și cornea reprezintă suprafața oculară și sunt interesate de

medicația topică și subconjunctivală. 

83
Aplicarea medicației oculare este necesară pentru sănătatea și vederea ochilor, dar din păcate
majoritatea oamenilor sunt prea ocupați și merg destul de rar la specialist, deși n-ar trebui să-
și neglijeze sănătatea.

84
 BIBLIOGRAFIE

1. Tehnilogie Farmaceutică . Volumul I. Autor (i): Dumitru Lupuleasa, Iuliana Popovici.

Editura: Polirom 2011.

2. Anatomia și Fiziologia Omului – Compendiu. Autor(i): Cezar Th. Niculescu, Radu

Carmaciu, Bogdan Voiculescu, Carmen Salavastru, Cristian Niță, Cătălina Ciornei.
Editura: Corint 2009.

3. Oftalmologie pentru Asistenți Medicali. Autor(i): Monica Moldoveanu, Adrian

Moldoveanu. Editura: ALL 2012.

4. WWW. Regielive. Ro

85