Motivația

Medicina este un domeniu vast, cuprizând multe ramuri, fiecare interesantă în

felul ei. Venind din negura vremurilor, arta de a vindeca s-a perfecționat, iar medicina și
farmacia au devenit două profesii distincte, complementare.

Utilizarea corectă și eficientă a medicamentelor necesită printre altele o informare

corespunzătoare asupra produselor farmaceutice, iar calea de administrație sau modul de
administrare se alege în funcție de multiplele considerente legate de bolanv.

Lucrarea este structurată pe capitole și subcapitole, în care sunt făcute referiri la

medicamentele antiinflamatoare si modul de utilizare a acestora.Lucrarea urmareste in
primul rand sa ofere principiile generale privind actiunea medicamentelor, sa ne
familiarizeze cu modul de a intelege in general,ca si particularitatile diferitelor grupe de
substante medicamentoase.

In conceperea lucrarii mele am considerat ca este indispensabil sa tinem seama de

legea fundamentala a Farmacologiei , potrivit careia medicamentele actioneaza
modificand , in sens pozitiv sau negativ , functiile fiziologice.

1
 MOTTO

“ Ce faci pentru tine dispare odată cu tine,

Ce faci pentru alții rămâne pentru eternitate.”

Albert Einstein

2
 Cuprins
Capitolul I.Introducere…………………………….....4
Capitolul II.Antiinflamatoarele………………………6
Capitolul III…………………………………………..9
Ce poti trata cu antiinflamatoarele…………………..9
Dexamethasone……………………………………...10
Tratul………………………………………………...17
Solu dacortin………………………………………...21
Controloc…………………………………………....25
Epizolone depo………………………………...……29
Algocalmin……………………………………….....39
Clivarin…………………………………….….……42
Asparaginase……………………………....……….47
Furosemid………………………………….……….56
Hidrocortisone…………………………….………..58
Concluzii……………………………………………60

3
 Capitolul I
Introducere

În prezent se acordă un interes din ce în ce mai crescut medicaţiei

antiinflamatoare. S-a observat tendinţa de a evita administrarea antiinflamatoarelor pe
cale orală datorită efectelor adverse multiple şi înlocuirea acestei căi pe cât posibil cu o
altă cale de administrare. De cele mai multe ori, pentru tratarea afecţiunilor reumatismale
se preferă administrarea locală, topică a antiinflamatoarelor nesteroidiene. Numărul
studiilor având ca interes durerea a crescut semnificativ în ultimul deceniu, ceea ce arată
că acest domeniu are foarte multe resurse neexploatate încă la nivel mondial. Numărul de
apariţii în perioada 2000-2010 raportat la numărul de apariţii din 1990-2000 este cu
aproximativ 25% mai mare. La prima vedere, farmacologia este o ştiinţă aplicativă. Ea
studiază cum se pot modifica favorabil cu ajutorul medicamentelor funcţiile organismului
aşa cum sunt ele studiate de diferite ştiinţe fundamentale, precum fiziologia,
fiziopatologia ş.a. Farmacologia însă, studiind nu numai efectele medicamentelor, dar şi
mecanismele lor de acţiune, a contribuit adesea semnificativ la o mai bună cunoaştere a
funcţiunilor organismului, chiar a descoperit funcţii necunoscute.
O mai bună cunoaştere a funcţionării organismului a permis o mai bună abordare
terapeutică şi, în consecinţă, inventarea de noi medicamente. Unul din exemplele
edificatoare în sensul celor mai de sus îl reprezintă medicamentele analgezice antipiretice
antiinflamatoare, de la acidul acetilsalicilic până la coxibi, medicamente cunoscute de
asemenea şi sub alte denumiri, precum şi analgezice neopioide, medicamente de tip
aspirină, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) etc.
Medicamentele antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice cuprind un grup heterogen de
compuşi cu structură chimică diferită, dar cu efecte farmacologice şi reacţii adverse
asemănătoare. Cercetările au stabilit că aceste substanţe interferă cu căile biochimice
implicate în biosinteza prostaglandinelor şi a altor substanţe asemănătoare.
Unii derivaţi ai acizilor graşi în special acidul arahidonic sunt larg răspândiţi în ţesuturi şi
au funcţii multiple.

4
 Capitolul II

Generalitati

Antiinflamator

Medicament utilizat in tratamentul local sau general al inflamatiei. Antiinflamatoarele se

repartizeaza in doua clase: steroidiene si nesteroidiene. Acestea sunt medicamente
simptomatice, care nu actioneaza asupra cauzei inflamatiei. Ele sunt indicate atunci cand
inflamatia, proces normal de aparare fata de agresiuni, devine suparatoare, in special din
cauza durerii pe care o provoaca. Ele sunt asociate, in caz de nevoie, cu alte ingrijiri
antiinflamatorii, de exemplu simpla imobilizare a regiunii inflamate. Antiinflamatoarele
se administreaza pe cale orala, injectabila sau locala. Steroidienele si nesteroidienele au
unele efecte nedorite comune: agresivitatea fata de mucoasa stomacului (mai ales cele
nesteroidiene), riscul de gastrita, chiar de ulcer, diminuarea rezistentei la infectii (mai
ales in cazul steroidienelor).

Inflamația este un proces lung complex, reprezentat de fenomene de reacție ale

organismului față de agresiunile fizice, chimice, infectioase, sau față de reacțiile interne
(alergie, autoimunitate).Ea poate fi împărțită în trei faze:

inflamatia acuta: răspunsul inițial la agresiune inițială. Este mediată de autacoide:

histamină serotonină, bradikinină, prostaglandine. leucotriene

raspunsul imun este declanșat de antigeni, și poate fi folositor organismului

inflamația cronică: se eliberează mediatori care nu intervin în răspunsul acut.Una dintre

cele mai importante boli de acest gen este poliartrita reumatoidă în care inflamația
cronică are drept rezultat durerea și distrugerea osului și cartilajului articular.

Lezarea tesuturilor duce la eliberarea enzimelor lizozomale, acidul arahidonic este

eliberat și astfel sunt sintetizate eicosanoidele. Acidul arahidonic este transformat pe 2 căi

Calea ciclooxigenazei produce prostaglandine (PG), care sunt responsabile de efecte

5
asupra vaselor sanguine, terminațiilor nervoase. Ciclooxigenaza are 2 izoforme:
COX1(acțiune homeostatică) și COX2 (enzimă ce apare în timpul inflamației și se pare
că facilitează raspunsul inflamator.

Calea lipooxigenazei care ducela leucotriene (LT), cu un puternic efect chemotactic

asupra neutrofilelor, eozinofilelor, producînd de asemenea bronhoconstricție.

La locul leziunii tisulare por fi eliberate următoarele substanțe:

amine : histamina, serotonina

polipeptide :kinine-bradikinina, kalidina

radicali liberi ai oxigenului: anionul superoxid este format de reducerea oxigenului

molecular, ceea ce duce în final la formarea peroxidului de hidrogen sau radical hidroxil;
acești compuși ai oxigenului interacționează cu acidul arahidonic dînd naștere la
substanțe care perpetuează procesul inflamator.

Clasificarea antiinflamatoarelor

Se face în funcție de criteriile terapeutice și chimice

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): sunt substanțe care fac parte din grupa
analgezice-antipiretice-antiinflamtoare, la care predomină efectul antiinflamator.

Se împart în următoarele categorii

Antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generația I)

Acizi carboxilici:

Derivați de acid salicilic: acid acetilsalicilic, diflunisal, benorilat.

Derivați de acid acetic:

derivati de acid fenilacetic: diclofenac, alclofenac

derivați de acizi carbociclici și heterociclici acetici: indometacin, sulindac, lonazolac,

6
ketorolac

Derivați de acid propionic: ibuprofen, flurbiprofen, naproxen, ketoprofen, dexketoprofen.

Derivați de acid fenamic : acidul flufenamic, acid mefenamic, acid niflumic.

Acizi enolici

Pirazolone: fenilbutazona

Oxicami: piroxicam, tenoxicam, lornoxicam.

Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective sau specifice de COX2 (generația a

II-a)

Blocante selective:meloxicam, nimesulid

Blocante specifice (coxibi):rofecoxib(retras de pe piață), celecoxib, parecoxib, etoricoxib,

valdecoxib, lumiracoxib

Antireumatice specifice :au acțiune lentă fără efect antiinflamator, ele modifică evoluția
procesului reumatic

Compuși de aur: auranofin, aurotiomalat de sodiu

Antimalarice de sinteză: hidroxiclorochina (Plaquenil)

Derivați tiolici: penicilamina

Imunodepresive: metothrexat, ciclosporina

Sulfasalazina

O noua clasificare a antiinflamatoarelor estre facut in 1999 De T. Warner, clasificare

facuta în spiritul conceptului COX1/COX2

Clasa Proprietăți Exemple

1 AINS inhibitori ai COX1 și COX2, dar cu selectivitate redus Aspirina,

7
diclofenac, fenoprofen, flurbiprofen, indometacin, ibuprofen, ketoprofen, acid
mefenamic, naproxen, piroxicam, sulindac

2 AINS inhibitori ai COX2 cu selectivitate de ordin 5-50 Celecoxib, etodolac,

meloxicam

3 AINS inhibitori ai COX2 cu selectivitate >50 Rofecoxib

4 AINS inhibitori slabi ai ambelor izoforme Acid 5-aminosalicilic, diflunisal,

salicilat de sodiu, nabumetona, sulfasalazina

Farmacocinetica

Datorită diversității chimice , AINS au o gamă largă de caracteristici farmacocinetice.

Poseda in principal următoarele proprietăți comune:

majoritatea sunt acizi organici slabi

sunt bine absorbite de organism, iar alimentele influențează putin biodisponibilitatea

majoritatea sunt metabolizate în proporție ridicată

se elimină în principal pe cale renală, însă majoritatea intră și in circuitul enterohepatic

majoritatea sunt iritante gastrice, procentul de iritare gastrica fiind proporțional cu

cantitatea consumată.

8
Capitolul III

Ce poti trata cu antiinflamatoarele?

Inflamatoarele reduc febra, durerile si inflamatiile. Sunt utile in tratarea durerilor

articulare, durerilor de ureche, spate, cap, migrene sau durerile cauzate de anumite
operatii chirurgicale.De asmenea, sunt utile si pentru tratarea gripelor si racelilor,
sinuzitelor sau gatului inflamat. Ibuprofenul este util in indepartarea durerilor menstruale
si a crampelor musculare. Aspirina lupta impotriva formarii de cheaguri de sange. Se
reduce astfel riscul de atacuri de inima si infarct.
Se clasifica in 2 grupe:

1)antiinflamatoare steroidiene ( glucocorticoizi)

2)antiinflamatoare nesteroidiene, care se subimpart in:

a)antiinflamatorii cu actiune analgezica – antipiretica

b)antiinflamatorii fara actiune analgezica – antipiretica: sarurile de aur si antimalarice de

sinteza.

Dintre antiinflamatoarele cu actiune analgetica – antipiretica mai fac parte o serie de

compusi cu structuri chimice diferite.

9
Dexamethasone sodium ph, flacoane injectabile

Actiune terapeutica
Dexametazona este un steroid (derivat corticosteroid) utilizat in cadrul corticoterapiei
tulburarilor acute sau cronice ce raspund la acest tip de tratament - antiinflamator si
imunosupresor.
Indicatii
Administrare sistemica in insuficienta corticosuprarenala (asociat cu mineralocorticoizi),
alergie, urticarie, soc anafilactic, soc toxicoseptic, soc cardiogen, boli de colagen,
nefropatii autoimune, purpura trombocitopenica idiopatica, anemii hemolitice autoimune,
traumatisme craniocerebrale, edem cerebral acut; asociat chimioterapiei antineoplazice ca
antiemetic. Administrare locala in inflamatii articulare, abarticulare, ale tesuturilor moi,
afectiuni oculare.
Mod de administrare
Pentru a reduce la minimum reactiile adverse, se vor utiliza dozele cele mai mici, pentru
perioade cat mai scurte, precum si prin administrarea unei doze zilnice unice, dimineata
sau unei doze unice o data la doua zile.
Dozajul glucocorticoizilor se adapteaza in functie de raspunsul pacientului si de gradul de
severitate al afectiunii.
Terapia cu glucocorticoizi trebuie intrerupta daca nu se obtine raspuns favorabil dupa 2
zile de tratament.Administrarea se poate face direct prin injectare in vena (intravenos),
injectare in muschi (intramusculara), sau direct in unele tesuturi moi si articulatii. Acest
medicament poate fi diluat in glucoza sau ser fiziologic si introdus lent in una dintre
venele periferice.

10
Dozele uzuale sunt urmatoarele:

Doza initiala recomandata este de 0,5-20 mg dexametazona fosfat (0,125-5ml solutie) pe

zi; acesta doza trebuie mentinuta sau ajustata pana cand se obtine un raspuns satisfacator.
Cand se obtine un efect favorabil, doza de intretinere trebuie sa fie micsorata treptat,
pentru a obtine un raspuns clinic satisfacator cu cea mai mica doza.In administrare
cronica, nu trebuie sa se depaseasca 0,5 mg dexametazona pe zi (echivalent la 0,6 mg
dexametazona fosfat si 0,15 ml solutie injectabila). intreruperea tratamentului dupa mai
multe zile de administrare trebuie sa se faca prin scaderea treptata a dozei.In soc
(chirurgical, traumatic sau hemoragie) se recomanda administrarea a 2-6 mg
dexametazona/kg, intr-o singura injectie intravenoasa. Se poate repeta la 2-6 ore, daca
este necesar. Dozele mari se administreaza numai pana cand starea pacientului se
stabilizeaza, de obicei nu mai mult de 48-72 de ore.In edem cerebral (asociat cu tumori
cerebrale primare sau metastatice, pregatirea preoperatorie a pacientilor cu hipertensiune
intracraniana secundara) se administreaza initial 10 mg dexametazona in injectie
intravenoasa, urmate de 4 mg dexametazona in injectie intramusculara, la fiecare 6 ore,
pana la disparitia simptomatologiei. Raspunsul este de obicei obtinut in 12-24 de ore.
Dozele pot fi mentinute 2-4 zile, dupa care se scad gradat si sunt intrerupte dupa 5-7
zile.Doze mari sunt recomandate pentru initierea tratamentului intensiv, de scurta durata,
in edemul cerebral acut, care pune viata in pericol.

Dozele se scad in interval de 7-10 zile . Cand este necesara terapia de intretinere, se va
continua administrarea pe cale orala.

Doze recomandate in injectarea intraarticulara, intralezionala sau in tesuturile moi, daca

sunt afectate una sau maxim doua articulatii.

Articulatie mare: 2-4 mg (0,5-1 ml) dexametazona fosfat. Articulatie mica: 0,8-1 mg (0,2-
0,25 ml) dexametazona fosfat. Burse: 2-3 mg (0,5-0,75 ml) dexametazona fosfat.

Teci sinoviale: 0,4-1 mg (0,1-0,25 ml) dexametazona fosfat. tesuturilor moi: 2-6 mg (0,5-

11
1,5 ml) dexametazona fosfat.

Se administreaza o injectie la intervale de la 3-5 zile pana la 2-3 saptamani, in functie de

raspunsul pacientului.

Copii

Utilizarea ar trebui limitata la o doza unica(0.2-0.4 mg/ kg/zi), repetata la intervale de 2

zile (terapie alternanta), cu scopul de a reduce la minim supresia axului hipotalamo-
hipofizo-corticosuprarenal si incetinirea cresterii.

Recomandari speciale de dozaj

Doze recomandate in edemul cerebral acut:

Adulti

Doza initiala: 50 mg.

Ziua 1: 8 mg la fiecare 2 h.

Ziua 2: 8 mg la fiecare 2 h.

Ziua 3: 8 mg la fiecare 2 h.

Ziua 4: 4 mg la fiecare 2 h.

Zilele 5-8: 4 mg la fiecare 4 h.

in continuare: scaderea dozei cu 4 mg pe zi

Copii (≥35 kg)

Doza initiala: 25 mg.

Ziua 1: 4 mg la fiecare 2 h.

Ziua 2: 4 mg la fiecare 2 h.

Ziua 3: 4 mg la fiecare 2 h.
12
Ziua 4: 4 mg la fiecare 4 h.

Zilele 5-8: 4 mg la fiecare 6 h.

in continuare: scaderea dozei cu 2 mg pe zi.

Copii (<35 kg):

Doza iniţială: 20 mg.

Ziua 1: 4 mg la fiecare 3 h.

Ziua 2: 4 mg la fiecare 3 h.

Ziua 3: 4 mg la fiecare 3 h.

Ziua 4: 4 mg la fiecare 6 h.

Zilele 5-8: 2 mg la fiecare 6 h.în continuare: scăderea dozei cu 1 mg pe zi

Vârstnici

Tratamentul, în special cel de întreţinere, necesita o atentă supraveghere medicală, având

în vedere riscul reacţiilor adverse: osteoporoza, diabet zaharat, hipokaliemie,
hipertensiune arterială, susceptibilitate crescută la infecţii şi atrofie cutanata. Este
necesară o urmărire clinică atentă.

Dacă vi s-a administrat mai mult decât trebuie din Dexamethasone Sodium Phosphate,
adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de urgenţă al
celui mai apropiat spital. Luaţi cu dumneavoastră cutia cu medicamentul, astfel încât
personalul medical să ştie exact ce vi s-a administrat.

Este important să utilizaţi Dexamethasone Sodium Phosphate cât timp vi s-a prescris şi să
nu întrerupeţi tratamentul doar pentru că vă simţiţi bine. Deoarece acest medicament vă
este administrat de către personalul medical este puţin probabil să se întâmple o
asemenea situaţie.

Întreruperea tratamentului se va face gradat, la indicaţia medicului dumneavoastră. La

13
oprirea tratamentului poate apare „sindromul de întrerupere”care poate fi caracterizat de
febră, durere musculară, durere articulara, inflamaţia mucoasei nazale, senzaţie de
disconfort la nivelul ochilor (conjunctivită), umflături ale pielii dureroase şi care prezintă
mâncărimi şi scădere în greutate.

În cazul copiilor poate apărea o creştere a tensiunii intracraniene: durere de cap intensă,
stare de rău, vărsături. în acest caz anunţaţi imediat medicul.În cazurile severe poate să
apară chiar decesul.Se vor utiliza doar soluţiile clare. Soluţia poate fi diluata cu soluţie
injectabilă de clorura de sodiu sau soluţie injectabilă de glucoză. Soluţia diluată trebuie
utilizată în interval de 24 ore de la preparare.

Indicaţii

Infecţii sistemice cu fungi, boli virale (herpes, varicelă, zoster etc.).

Măsuri de pecautie

Infecţii sistemice (ex. septicemie), tuberculoza; diabet; ulcer gastric şi duodenal.

Dacă un copil ia acest medicament, este important ca medicul să monitorizeze creşterea şi

dezvoltarea în mod regulat.Acest medicament conţine parahidroxibenzoat de metil şi
parahidroxibenzoat de propil, care pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate) şi, în mod
excepţional, bronhospasm.

Dexamethasone Sodium Phosphate conţine metabisulfit de sodiu. Poate provoca rar

reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.

Acest medicament face parte din categoria medicamentelor care pot pozitivă testele de
control antidoping la sportivii de performanţă.

Nu trebuie să fiţi vaccinat cu vaccinuri vii pe durata tratamentului cu corticosteroizi.

Trebuie să aveţi grijă dacă luaţi următoarele medicamente, care pot interacţiona cu
Dexamethasone Sodium Phosphate:

14
-barbituricele (medicamente folosite în tratamentul epilepsiei sau tulburărilor de somn);

-efedrina (medicament folosit pentru decongestionarea naşului său pentru alte boli
respiratorii) scade efectul dexametazonei;

-rifampicina sau rifabutin (antibiotice folosite în tratamentul tuberculozei) - scad efectul

dexametazonei;

-primidona, carbamazepina, fenitoina (medicamente pentru tratamentul epilepsiei) – scad

efectul dexametazonei;

-aminoglutetimida (medicament folosit în tratamentul unor forme de cancer) – scade

efectul dexametazonei;

-anticoagulante (medicamente folosite pentru coagularea sângelui) – creşte riscul de

sângerări spontane;

-heparina- crește riscul de accidente hemoragice

-insulina şi alte medicamente pentru tratarea diabetului – dexametazona scade eficienţa

acestora;

-aspirina şi alte medicamente anti-inflamatorii non-steroidiene – creşte riscul de ulcer

gastro-duodenal;

-acetazolamida (un medicament folosit pentru tratarea glaucomului) - dexametazona

creşte riscul de scădere a potasiului seric;

-diuretice (medicamente care cresc eliminarea de apă şi sunt folosite pentru tratarea
hipertensiunii)- dexametazona scade efectul acestora;

-carbenoxolona (un medicament folosit pentru tratarea ulcerului gastric) – asocierea cu

dexametazona creşte riscul de scădere a potasiului seric;

digoxin şi alte medicamente care reglează bătăile cardiace;

-praziquantel – administrarea concomitenta poate duce la scăderea marcată a acţiunii

15
acestuia;

-antihhipertensive (medicamente pentru tratarea tensiunii arteriale crescute) – corticoizii

scad efectul terapeutic al acestora.

Dexamethasone Sodium Phosphate conţine p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat

de propil care pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate) şi, în mod excepţional,
bronhospasm.

Dexamethasone Sodium Phosphate conţine metabisulfit de sodiu şi poate provoca rar

reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.

Administrarea în cursul sarcinii şi alăptării se va face numai dacă tratamentul este absolut
necesar, iar în acest caz se impune o strictă supraveghere medicală, întreruperea alăptării.

Nu au fost raportate modificări ale capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi

utilaje.

Reacţii adverse posibile

Creşte riscul reactivării ulcerului gastric şi/sau duodenal. Hiperglicemie, retenţie hidro-
electrolitica, creşterea catabolismului proteic, osteoporoza, atrofie musculară,
imunodeficienţa, corticodependenta la utilizare îndelungată.

Compoziţie

Fiecare fiolă de 2 ml conţine 8 mg fosfat de dexametazona (sare disodica).

Cum se păstrează Dexamethasone Sodium Phosphate

A se păstra la temperaturi sub 25 grade C, în ambalajul original.

Compoziţie

Substanţa activa este dexametazona: o fiolă de 2 ml soluţie injectabilă conţine

dexametazona 8 mg sub formă de fosfat disodic de dexametazona.

Celelalte componente sunt: metabisulfit de sodiu, parahidroxibenzoat de metil,

16
parahidroxibenzoat de propil, creatinina, citrat de sodiu, hidroxid de sodiu şi apă pentru
preparate injectabile.

Ambalaj

Dexamethasone Sodium Phosphate se prezintă sub formă de soluţie limpede şi incolora

până la slab gălbui.Este ambalat în :

Cutie cu 5 fiole din sticlă brună a câte 2 ml soluţie injectabilă.

Cutie cu 100 fiole din sticlă brună a câte 2 ml soluţie injectabilă.

Tratul, soluţie injectabilă

Indicaţii:

Administrarea sistemica: tratament de lungă durată în: poliartrita reumatsida, spondilita

anchilopsietica, poliartrita reumatsida juvenila, sindrom reiter; artroze invalidante însoţite
17
de dureri; tratament de scurtă durată în: inflamaţii acute articulare şi abarticulare;
lombalgii, radiculite; artrită microcristalină; artrită gutoasă; dureri uşoare şi moderate,
algii musculare şi osteoarticulare; cefalee de origine vasculară; dismenoree.
Administrarea topica: afecţiuni inflamatorii şi traumatisme ale tendoanelor, ligamentelor,
muşchilor şi articulaţiilor.

Edeme postoperatorii şi posttraumatice. Administrarea conj.: inhibiţia miozei în timpul

chirurgiei cataractei; inflamaţia postoperatorie după chirurgia cataractei şi alte proceduri
chirurgicale; prevenirea pre- şi postoperatorie a edemului macular cistod asociat cu
extracţia cataractei şi implantarea de cristalin artificial; afecţiuni inflamatorii
neinfecţioase ale polului anterior al ochiului. Adjuvant în tratamentul local al
inflamaţiilor posttraumatice în leziuni penetrante şi nepenetrante.

Doze şi mod de administrare:

Administrarea sistemica. Intern: tratamentul de lungă durată: iniţial 150 mg/zi, în 2-3
prize; trat. de întreţinere: 75-100 mg/zi. Tratamentul de scurtă durată: 150 mg/zi,
fracţionat în 2-3 prize. Intrarectal: 100 mg seara, ca doza unică sau ca ultimă doză în
tratamentul zilnic. Copii 5-10 ani - 3 mg/kg/zi, în 2-3 prize; copii 1-5 ani - 1 mg/kg/zi, în
2-3 prize. Injectabil, profund intramuscular: adulţi şi copii peste 12 ani - 75 mg de 1-2 ori
pe zi, max. 150 mg/zi. în cazul pacienţilor în vârstă dozele administratee vor fi calculate
cu grijă. În administrarea topica tegumentară: 2-4 aplicaţii/zi, la nivelul zonei afectate.
Administrarea intraoculară: Adulţi: Preoperator: Minimum 5 x 1 pic. în cele 3 ore care
preced intervenţia. Postoperator: 3 x 1 pic. imediat după intervenţie şi apoi 3-5 pic./zi, cât
timp este necesar; alte indicaţii 4-5 x 1 picături/zi, în funcţie de severitatea afecţiunii.

Compoziţie

O fiolă (3 ml soluţie injectabilă) conţine diclofenac deanolat 90 mg, corespunzător la

diclofenac sodic 75 mg şi excipienţi: alcool benzilic, D - manitol, metabisulfit de sodiu,
propilenglicol, hidroxid de sodiu, apa pentru preparate injectabile.

Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai

18
acidului acetic şi substanţe înrudite

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la diclofenac sau la alte AINS. Ulcer gastric şi duodenal activ. Rectita
sau rectoragii recente. Trimestrul al III-lea de sarcină şi perioada de alăptare; ÎH sau IR
gravă. În administrarea topica este CI în caz de leziuni cutanate.

Măsuri de precauţie

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace
pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Trebuie evitată
utilizarea concomitentă a Tratul cu alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi al
ciclooxigenazei 2, datorită absenţei oricărui indiciu care să demonstreze beneficii
sinergice şi potenţialului pentru apariţia reacţiilor adverse cumulate. Similar altor AINS,
Tratul poate inhiba temporar agregarea plachetara. Pacienţii cu tulburări de hemostaza
trebuie monitorizaţi cu atenţie. Deoarece conţine metabisulfitul sodic, poate provoca rar
reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.

Atenţionări:

Prudenţa în caz de: reacţii alergice induse de acidul acetilsalicilic, de alte medicamente
sau alimente; astm bronşic; afecţiuni inflamatorii sau ulcerative ale tractului
gastrointestinal; este necesar şi tratamentul antiulceros la pacienţii cu ulcer sau sângerări
gastrointestinale în antecedente; afecţiuni cu tendinţa la retenţie hidrosalina, IC; hta;
discrazii sanguine; infecţii; diabet zaharat; ÎH şi IR. În cazul tratamentului prelungit este
necesar controlul funcţiilor hepatice şi renale. Prudenţa în caz de intervenţii chirurgicale.
Prudenţa la vârstnici şi copii. Produsele topice nu trebuie aplicate pe mucoase, mai ales la
nivel ocular. Produsele topice se administrează numai la adulţi. Poate determina
modificări uşoare ale valorilor transaminazelor serice şi poate creşte potasemia. Prudenţa
la şoferi şi persoane cu activităţi de precizie.

19
Reacţii adverse:

Tulburări gastrointestinale: greaţă, vărsături, diaree, epigastralgii, rareori ulceraţii

gastrointestinale, sângerări digestive; reacţii locale iritative la nivelul rectului. Reacţii
alergice: erupţii cutanate, prurit, eritem multiform, dermatita exfoliativă, sindrom
Stevens-Johnson, necroliza toxică dermica, astm bronşic, edem Quinque, şoc anafilactic.
Sistem nervos: cefalee, vertij, astenie, somnolenţa, insomnie, anxietate, tulburări de
memorie, dezorientare, stare confuziva şi alte tulburări psihice, convulsii, neuropatie
periferică incluzând parestezii. Tulburări de auz (tinitus, foarte rar surditate); tulburări ale
senzaţiei gustative. Aparat genitourinar: tulburări renale, rareori proteniurie, valori
crescute ale creatininei serice, sindrom nefrotic, nefrita interstiţială, IR, oligurie,
hematurie. Hematologice: leucopenie, agranulocitoza, trombocitopenie, anemie feripriva
sau hemolitica, depresie medulară. Tulburări metabolice: hiperglicemie, glicozurie şi
hiperkalemie. Alte reacţii: reacţii de fotosensibilizare, creşterea transaminazelor serice,
edem; cazuri izolate de HTA, dureri toracice, palpitaţii, impotenţă.

În cazul administrării topice pot apărea: Reacţii locale: rar, manifestări alergice cutanate
pruriginoase sau de tip eritem localizat. Reacţii de hipersensibilitate: dermatologice;
respiratorii: foarte rar apar crize de astm bronşic; generale: foarte rare reacţii de tip
anafilactic. Administrarea local conj. poate produce: senzaţie de arsură pasageră şi/sau
înceţoşarea vederii; rar, pot apărea reacţii de sensibilizare ca prurit, eritem, fotofobie.

Supradozaj

Simptome Nu există un tablou clinic specific asociat cu supradozajul cu diclofenac.

Supradozajul poate determina simptome precum vărsăturile, hemoragie gastro-intestinala,
diaree, ameţeală, tinitus sau convulsii. în cazul unei intoxicaţii majore, este posibilă
apariţia insuficientei renale acute şi afectării hepatice.

Măsuri terapeutice Tratarea unei intoxicaţii acute cu AINS constă în special în acţiuni
de susţinere şi tratament simptomatic. în cazul apariţiei complicaţiilor cum sunt:
hipotensiune arterială, insuficienţă renală, convulsii, tulburări gastro-intestinale şi
deprimare respiratorie, trebuie instituit tratament simptomatic şi de susţinere.
20
Este puţin probabil că măsurile specifice cum sunt: diureza forţată, dializa sau
hemoperfuzia să fie utile în accelerarea eliminării AINS, datorită legării acestora în
proporţie mare de proteinele plasmatice şi a metabolizării extensive.

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. A se păstra la

temperaturi sub 25`C. A se păstra fiolele în cutie pentru a fi protejate de lumină. A nu se
congela. A nu se lasă la îndemână şi vederea copiilor. Ambalaj Cutie cu un blister din
PVC cu 5 fiole din sticlă brună a câte 3 ml soluţie injectabilă.

Formă de prezentare:

Soluţie injectabilă 30 mg/ml diclofenac deanol; cutie x 5 f. x 3 ml

Solu dacortin, soluţie injectabilă

Compoziţie

1 fiola cu pulbere conţine 50 mg / 250 mg prednisolon 21-hemisuccinat de sodiu (echivalentul a

37,4 mg / 186,7 mg prednisolon), care se vor dizolva în 1 ml soluţie injectabilă / 250 mg în 2 ml
soluţie injectabilă. Solu-Dacortin pulbere şi solvent (flacoane injectabile) pentru injecţii
21
intravenoase, intramusculare şi intraarteriale.

Acţiune terapeutică

Derivat cortizonic antiinflamator, antialergic cu acţiune intensă; creşte catabolismul proteic,

creşte glicemia, stimulează sistemul nervos central, inhiba funcţia corticosuprarenalei. Acţiunea
de favorizare a retenţiei hidrosaline este slabă. Efectul se dezvoltă după 2-3 ore şi se menţine 12-
36 ore după administrarea orală.

Indicaţii

-Soc anafilactic (după administrarea iniţială de adrenalină).

-Soc politraumatic, şoc hemoragic tardiv.

-Soc prin epuizare sau hipotermie.

-Infarct miocardic recent (şoc cardiogen).

-Reactii alergice severe şi anafilactice.

-Edem pulmonar prin inhalarea de substanţe toxice, prin aspirarea de suc gastric sau prin înec.

-Status astmaticus.

-Edem cerebral.

-Reject de grefa după transplant renal.

-Dermatoze severe, acute.

-Boli de sânge acute.

-Infectii severe (în asociere cu antibiotice).

I-nsuficienta corticosuprarenaliana acută.

-Boli acute la copii.

22
Doze şi mod de administrare

În afecţiunile acute administrarea se face în special intravenos dar şi intramuscular.

Dozaj:

În şocul cardiogen, politraumatic, în infarctul miocardic şi după inhalarea de substanţe toxice, se

va administra cât de repede posibil o doză iniţială de 1-3 g. În funcţie de severitatea cazului se va
continua tratamentul în primele trei zile cu doze între 250-500 mg la intervale de 4-6-12 ore.

În tulburările respiratorii (plămân de şoc, edem pulmonar toxic) care ar putea apărea după şoc sau
după inhalarea de substanţe toxice, tratamentul trebuie continuat după cum urmează - între 3 zile
şi maxim 3 săptămâni: reducerea dozelor de la 1 000 mg la 500 mg, 250 mg, 100 mg şi 50 mg la
15 mg, fiecare doză menţinându-se de la una la câteva zile; medicaţia se reduce treptat de la cele
15 mg cu doze descrescânde orale.

În şocul anafilactic se va efectua iniţial injecţia cu adrenalina (diluaţi 1,0 ml soluţie de adrenalină
comercială 1:1 000 în 10 ml ser fiziologic său sânge şi injectaţi lent, ml cu ml, sub supraveghere
medicală - atenţie la aritmiile cardiace!), apoi administraţi 1 g de Solu-Dacortin (250 mg la copii)
plus serul respectiv prin aceeaşi branula şi dacă este nevoie se va efectua respiraţie artificială;
injecţiile de adrenalină şi Solu-Dacortin pot fi repetate în caz de necesitate. (Nu se vor administra
odată cu adrenalina, preparate din calciu, digitală şi strofantina!).

În status astmaticus se vor injecta iniţial 250 - 1 000 mg, după care se va continua tratamentul cu
aceeaşi doză sau cu doze mai mici la intervale de 4 ore, apoi se va reduce doza treptat până se va
atinge doză de întreţinere.

În profilaxia sau tratamentul edemului cerebral acut se vor injecta iniţial 250-1000 mg Solu-
Dacortin (dacă nu avem la dispoziţie Fortecortin), apoi se continua tratamentul cu 8-16 mg
Fortecortin monoampule la intervale de 2-6 ore.

În rejectele de grefa, după transplantele renale, se va administra în doze unice de 1 g, asociat cu

tratamentul de bază, timp de 3-7 zile consecutiv, în funcţie de severitatea fiecărui caz în parte.

În dermatozele acute severe şi în bolile de sânge se vor administra zilnic doze cuprinse între 250-
1 000 mg.

În infecţiile severe doza zilnică este de 100-500 mg (în asociere cu antibioterapie).

23
În crizele addisoniene, de hipotiroidie şi în condiţiile de stres din timpul şi după un tratament
prelungit cu corticosteroizi sunt necesare, ca doza iniţială, 50-100 mg, fiind urmate de tratament
oral. În boli severe la copii se administrează iniţial 10-50 mg; în forme severe de pseudocrup se
administrează imediat 25-50 mg i.v. sau i.m., doza se va repeta în caz de nevoie după 2-3 ore; în
miocarditele virale se vor administra i.v. 5-10 mg/kg corp, dozele se vor repeta la intervale de 2-4
ore.

Contraindicaţii

Ulcer gastroduodenal; osteoporoza severă; tulburări psihice în antecedente; herpes simplex,herpes

zoster (faza de viremie); varicelă; aproximativ 8 săptămâni înainte şi două săptămâni după
vaccinări; amoebiaza; micoze sistemice; poliomielita cu excepţia formei bulboencefalice;
limfoame ca urmare a vaccinării BCG; glaucom cu unghi închis şi deschis; infecţii în zona de
injecţie. Se va folosi în infecţii numai în asociere cu un tratament etiologic. Atenţie la efectele
secundare sistemice şi la efectele secundare.

Reacţii adverse

Facies de lună plină; adipozitate tronculară; slăbiciune musculară; hipertensiune; osteoporoza;

toleranţa scăzută la glucoză, diabet zaharat; tulburări de secreţie a hormonilor sexuali (amenoree,
hirsutism, impotenţă); vergeturi; peteşii, echimoze; acnee steroidă; retenţie de sodiu cu formare
de edeme; excreţie crescută de potasiu; inactivitate şi/sau atrofie corticosuprarenaliana; vasculita;
disconfort gastric, ulcer gastric; risc crescut de infecţii; procese imunologice inhibate; vindecare
întârziată a plăgilor; creştere întârziată la copii; osteonecroza aseptică (a capului femural şi a
humerusului); glaucom; cataractă; tulburări mintale; risc crescut de tromboze; pancreatita.

Măsuri de precauţie

Interacţiuni medicamentoase:

Glicozide cardiace: efectul glicozidelor este potentat de deficitul de potasiu; Saluretice: excreţie
adiţională de potasiu.

Antidiabetice: scădere redusă a glicemiei.

Derivaţi cumarinici: efect anticoagulant atenuat.

24
Rifampicina, fenitoina, barbituricele: efect corticosteroid atenuat.

Antiflogistice/antireumatice nesteroidice: risc crescut de hemoragii gastrointestinale.

Controloc, liofilizant pentru soluţie injectabilă

Indicaţii

Tratamentul ulcerului duodenal; ulcerului gastric; refluxului esofagian şi al simptomelor

asociate; tratamentul şi profilaxia esofagitei de reflux.Controloc este utilizat pentru a trata
adulţii şi adolescenţii cu vârsta de minim 12 ani pentru: - Simptome (de exemplu, pirozis,
regurgitarea acidului, dureri la deglutiţie) asociate bolii de reflux gastroesofagian cauzate
de refluxul acidului din stomac. - Controlul pe termen lung al esofagitei de reflux
(inflamarea esofagului, însoţită de regurgitarea acidului stomacal) şi pentru prevenirea
recidivării acesteia.

Controloc este utilizat pentru a trata adulţii pentru - Prevenirea ulcerului duodenal şi
stomacal cauzat de medicamente antiinflamatoare nonsteroidiene (medicamente AINS,
25
de exemplu, ibuprofen) la pacienţii predispuşi la acest risc, care necesita tratament
continuu cu medicamente AINS.

Doze şi mod de administrare

Oral: Tratamentul ulcerului duodenal: 20 mg/zi, 4 săptămâni. Tratamentul ulcerului

gastric: 20 mg/zi, 4-8 săptămâni. Tratamentul refluxului esofagian: 20 mg/zi; deşi
simptomele pot să dispară după 2-4 săptămâni, pentru vindecarea leziunilor poate fi
nevoie de 4-8 săptămâni de tratamentul.

Tratamentul şi profilaxia esofagitei de reflux: 20 mg/zi; dacă apar recăderi, doza poate fi
crescută la 40 mg/zi; se recomandă revenirea la doza iniţială după ameliorarea
simptomelor. Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 1 an. La pacienţii cu ÎH nu
trebuie depăşită doză de 20 mg/zi. Administrare intravenoasă: se recomandă numai dacă
administrarea pe cale orală nu este posibilă. Doza recomandată: 40 mg/zi.

Soluţia (ca atare sau după diluare cu 100 ml soluţie salină izotona sau cu glucoza 5% sau
10%) se va administra în timp de 2-15 minute. Imediat ce este posibilă administrarea
orală, tratamentul intravenos trebuie întrerupt, administrându-se 40 mg po. Durata
tratamentului nu trebuie să depăşească 8 săptămâni. Pacienţi cu ÎH gravă: 20 mg/zi.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate, femei care alăptează.

Copii şi adolescenţi

Controloc nu este recomandat pentru utilizare la copii deoarece nu s-a demonstrat

eficientă la copii sub vârsta de 12 ani.

Controloc împreună cu alte medicamente

Medicamente ca şi ketoconazol, itraconazol şi posaconazol (utilizat pentru tratamentul

infecţiilor fungice) sau erlotinib (utilizat pentru anumite tipuri de cancer) deoarece

26
Controloc poate împiedica acţiunea acestora sau a altor medicamente. 3 - Warfarina şi
phenprocoumon, care afectează îngroşarea sau subţierea sângelui. Este posibil să
necesitaţi şi alte analize. - Atazanavir (utilizat în tratarea infecţiei cu HIV) şi alte
medicamente utilizate în tratarea infecţiei cu HIV. - Metotrexat (utilizat pentru a trata
artrită reumatoida, psoriazis sau cancerul) – dacă luaţi metotrexat, medicul
dumneavoastră poate să vă întrerupă temporar tratamentul cu Controloc, deoarece
pantoprazolul poate să crească nivelele de metotrexat din sânge.Nu există date relevante
cu privire la utilizarea pantoprazolului la femeile gravide. Nu se cunoaşte dacă
pantoprazolul este excretat în laptele matern uman.

Atenţionări

Oral: Nu se recomanda în tratamentul tulburărilor gastrointestinale uşoare. Înaintea

începerii tratamentului, se impune excluderea malignităţii leziunii cu localizare gastrică
sau esofagiana. Diagnosticul de esofagita de reflux trebuie confirmat endoscopic. Trebuie
avut în vedere riscul de dezvoltare a bacteriilor la nivelul stomacului în timpul
tratamentului cu antisecretorii.

În ÎH sunt necesare monitorizarea funcţiei hepatice şi, eventual, ajustarea dozelor. Nu au

fost stabilite siguranţă şi eficacitatea produsului la copii. Administrarea intravenoasă: în
cazul creşterii enzimelor hepatice, tratamentul cu pantoprazol intravenos trebuie
întrerupt.

Reacţii adverse

Oral: cefalee, diaree, constipaţie, flatulenta, prurit, reacţii alergice, greaţă, ameţeala şi
tulburări de vedere. Administrarea intravenoasă: cefalee, diaree, greaţă, durere în etajul
abdominal superior, flatulenta, rash cutanat, prurit şi ameţeală.Ca toate medicamentele,
acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţii alergice severe (frecvenţa rară): umflarea limbii şi/sau a gâtului, dificultăţi la
înghiţire, erupţii pe piele (urticarie), dificultăţi de respiraţie, umflarea alergică a feţei
(edem Quincke/ angioedem), ameţeli severe cu accelerarea accentuată a ritmului cardiac

27
şi transpiraţie abundenţă; - Afecţiuni grave ale pielii (frecvenţa necunoscută): formarea
de pustule pe piele şi deteriorarea rapidă a stării dumneavoastră generală, eroziune
(inclusiv sângerare uşoară) la ambii ochi, ulceraţii la nivelul nasului, gurii/buzelor sau
organelor genitale (sindromul Stevens-Johnson, sindromul Lyell, Eritem multiform)
sensibilitate la lumină; - Alte afecţiuni grave (frecvenţa necunoscută): îngălbenirea pielii
şi a zonei albe a ochilor (celulele hepatice sunt grav afectate, icter) sau febră, urticarie şi
rinichi măriţi, uneori cu dureri la urinare şi dureri în zona lombară (inflamarea gravă a
rinichilor). Alte reacţii adverse sunt: - Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100
persoane) Cefalee; ameţeala; diaree; greaţă, vărsături; balonare şi flatulenta (aerocolie);
constipaţie; gura uscată; dureri şi disconfort abdominale; urticarie, exantem, erupţii;
mâncărimi ale pielii; stare de slăbiciune, extenuare sau stare generală proastă; tulburări de
somn. Utilizarea unui inhibitor de pompă de protoni ca pantoprazol, în special pe o
perioadă mai mult de un an, poate să crească determina creşterea uşoară a riscului de
fractură la nivelul şoldului, la nivelul încheieturii mâinii sau de coloană vertebrală. Rare
(pot afecta până la 1 din 1000 persoane) Tulburare sau lipsa completă a simţului gustului,
tulburări oculare precum vederea neclară; erupţii pe piele; dureri articulare; dureri
musculare; schimbări de greutate; temperatura corporală ridicată; febră mare; umflarea
extremităţilor (edem periferic); reacţii alergice; depresie; mărirea sânilor la bărbaţi. -
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane) Dezorientare. 5 - Cu frecvenţa
necunoscută (frecvenţa care nu poate fi estimată din datele disponibile) Halucinaţii,
confuzie (în special la pacienţii cu un istoric privind aceste simptome); nivel redus de
sodiu în sânge, senzaţie de furnicături, usturime, senzaţie de înţepături, senzaţie de arsură
sau amorţeală; nivele scăzute de potasiu care pot cauza slăbiciune musculară, spasme sau
ritm cardiac anormal; spasme musculare sau crampe; nivele scăzute de calciu. în cazul în
care luaţi Controloc pentru o perioadă de timp mai mare de trei luni, este posibil că
nivelul de magneziu din sânge să scadă. Nivelul scăzut de magneziu din sânge poate
cauza oboseala, contracţii musculare involuntare, dezorientare, convulsii, ameţeală,
creşterea ritmului inimii. Dacă observaţi apariţia oricăreia dintre aceste simptome,
adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră. Niveluri scăzute de magneziu pot
deasemenea produce o reducere a nivelurilor de potasiu şi calciu din sânge.

28
Reacţii adverse identificate prin analize ale sângelui: - Mai puţin frecvente (pot
afecta până la 1 din 100 persoane) o creştere a nivelului enzimelor hepatice

Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane) creşterea nivelului de bilirubina; creşterea
nivelului de grăsimi în sânge, scăderea bruscă a celulelor albe granulare circulante din
sânge, asociată cu febră mare.

- Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane) o reducere a numărului de
trombocite în sânge, care poate reprezenta cauza mai multor sângerări şi învineţiri decât
în mod normal; o reducere a numărului de leucocite în sânge, ceea ce poate duce la
infecţii mai frecvente, coexistenta anormală a reducerii numărului de celule albe şi roşii
ale sângelui, ca şi a plachetelor.

Păstrare

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemână copiilor. Nu utilizaţi acest

medicament după data de expirare, care este înscrisă pe cutie sau pe recipient după EXP.
Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Acest medicament nu necesită
condiţii speciale de păstrare. Pentru flacoane: Nu utilizaţi comprimatele peste 120 de zile
de la prima deschidere a flaconului.

Epizolone depot, flacoane injectabile

29
Compoziţie

Fiecare ml conţine 40 mg acetat de metilprednisolon.

Administrare cu efect local - Artrite reumatoide şi osteoartrite: Ca urmare a administrării

intra-articulare se constată calmarea durerilor în 12-24 ore. Durata este variabilă, dar în
medie ea este de 3-4 săptămâni sau chiar mai mult. Injecţiile sunt bine tolerate. Injecţia
intra-articulara cu Epizolone-Dept (acetat de metilprednisolon) se recomandă ca adjuvant
în măsurile de terapie generală care au ca efect suprimarea inflamaţiei uneia sau mai
multor articulaţii periferice reumatoide sau osteoartritice atunci când: afecţiunea este
limitată la una sau mai multe articulaţii periferice; afecţiunea este răspândită la una sau
mai multe articulaţii periferice inflamate activ; terapia sistemica cu alţi corticoizi sau
corticotropina controlează aproape toate articulaţiile implicate mai activ; terapia
sistemica cu cortizon, hidrocortizon sau corticotropina este contraindicata; articulaţiile
prezintă deformări timpurii şi progresive (pentru a accentua efectul fizioterapiei şi al
procedurilor de corectare); au fost luate sau urmează a fi luate măsuri chirurgicale sau
măsuri ortopedice.

Acţiunea Epizolon-Dept injectat intrasinovial este de obicei bine localizată, dar, totuşi,
în timp, pot fi observate efectele sistemice ale administrării locale. Cu cât este mai mare
numărul de articulaţii afectate, cu atât doza utilizată trebuie să fie mai mare. Uneori se
înregistrează ameliorarea stării articulaţiilor afectate, altele decât cele tratate local.

Bursite - Injecţiile intrabursale cu suspensie pe bază de corticoizi s-au dovedit a fi

eficiente în tratarea diferitelor tipuri de bursite, inclusiv a celor subdeltoidiene,
prerotuliene şi olecraniene. În general, utilizarea corticoizilor în acest scop a demonstrat
că se pot obţine rezultate mai bune în tratarea bursitelor subdeltoidiene acute decât în cele
cronice. În cazul bursitelor subdeltoidiene, a fost calmata durerea şi s-a revenit la întreaga
gamă de mişcări numai în câteva ore de la administrarea unei singure injecţii. În
majoritatea cazurilor nu au mai fost necesare şi alte injecţii. În cazurile de bursita
subdeltoidiana cronica se poate obţine o calmare parţială a durerii cu revenirea la gama
normală de mişcări ale umărului.

30
În cazurile de bursita prerotuliana post-traumatica şi de bursita olecraniană,
îmbunătăţirea situaţiei poate fi obţinută în 24 ore, cu revenirea la gama normală de
mişcări într-o săptămână.

Diverse: ganglioni, tendinite, epicondilite. S-a constatat că injecţiile cu Epizolone-Dept

suspensie au fost eficiente în cazuri de tendinite, tenosinovite, epicondilite şi ganglioni ai
tecii tendoanelor.

Injecţii cu efect local în boli dermatologice - Injecţiile cu suspensie pe bază de corticoizi

cu efect local sunt utilizate în tratamentul diferitelor leziuni ale pielii. De multe ori
aceasta terapie este urmată de ameliorarea sau involuţia leziunii. în condiţii cronice şi/sau
recurente ar putea fi necesară o repetare a injecţiilor.

Leziunile dermatologice asupra cărora injecţiile cu Epizolon-Dept suspensie ar putea

avea un efect benefic sunt - neurodermatite localizate, lichen plan hipertrofic, eczema
numulară, necrobioza lipoidică a diabeticilor, alopecia areata, lupus eritematos, muşcături
de insecte. Injecţiile interkeloidale au avut ca rezultat ameliorarea şi regresia leziunii. În
general, rezultate mai bune au fost obţinute în cazul leziunilor incipiente şi/sau primitive
decât în cel al leziunilor cronice şi/sau secundare. Instilare pentru efect local în cazuri de
colita ulceroasă.

Administrare pentru efect sistemic - Injectarea intramusculară a Epizolone-Dept

suspensie trebuie efectuată adânc în muşchii gluteus. În vederea evitării administrării
intravasculare se va utiliza tehnica uzuală de aspirare înainte de injectare.

Dozele recomandate pentru injectarea intramusculară nu vor fi injectate subcutanat sau

superficial. Când este indicat tratamentul cu metilprednisolon, în mod obişnuit este
preferata administrarea orală, datorită comodităţii evidente. Tratamentul intramuscular cu
suspensie asigura o cale alternativă de administrare, atunci când utilizarea
medicamentului pe cale orală este interzisă, cum ar fi bolnavii cu gastroduodenita acută
sau la bolnavii în status pre- sau post-operator. Ca urmare a administrării intramusculare,
absorbţia de la locul injecţiei se desfăşoară lent, ceea ce are ca rezultat un efect sistemic
prelungit. Acest tratament mai poate fi folosit în condiţii ca: sindromul adrenogenital,
31
când se doreşte un efect prelungit. În timp ce administrarea intramusculară în doza
recomandată are ca rezultat o suprimare efectivă a funcţiei adrenocorticale timp de
aproximativ două săptămâni la bolnavii cu sindrom adrenogenital, durata medie a
efectului sistemic la bolnavii cu artrită reumatoida este de aproximativ o săptămână.
Aceasta suspensie mai poate fi utilizată şi în alte afecţiuni dermatologice care au fost
tratate sistemic cu corticoizi. Epizolone-Dept a fost utilizat cu bune rezultate la bolnavii
cu dermatite de contact acute şi cronice, inclusiv dermatita seboreică. Injectarea
intramusculară a fost utilizată eficient la bolnavii astmatici şi la cei cu rinite alergice.
Totuşi, terapia sistemica cu corticoizi ar trebui limitată numai la acele situaţii în care
bolnavii nu răspund la alte tratamente. S-a constatat o descreştere a morbidităţii şi a
incidenţei apariţiei stenozei la bolnavii care prezentau arsuri ale esofagului datorate
ingerării de substanţe caustice atunci când le-au fost administraţi corticoizi, pe lângă
tratamentul cu antibiotice. Având în vedere că administrarea pe cale orală a
medicamentelor nu este în mod obişnuit utilizată în primele zile la bolnavii cu arsuri ale
esofagului, Epizolone-Dept poate fi utilizat în mod deosebit în aceste situaţii.

Mod de administrare

Administrare cu efect local - Terapia cu Epizolone-Dept (acetat de metilprednisolon)

trebuie să aibă în vedere necesitatea de a respecta măsurile convenţionale care sunt
utilizate în mod obişnuit. Deşi ca metodă de tratament va ameliora simptomele, ea nu
asigura vindecarea, deoarece hormonul nu are vreun efect asupra cauzei inflamaţiei.

Artrită reumatoida şi osteoartrita: Doza pentru administrare intra-articulara depinde de

mărimea articulaţiei şi variază în funcţie de gravitatea cazului la fiecare pacient. În
cazurile cronice, injecţiile pot fi repetate la intervale de la 1 la 5 sau mai multe săptămâni,
în funcţie de gradul de calmare obţinut după prima injecţie.

32
Dozele din tabelul de mai jos sunt prezentate ca indicaţii generale

Mărimea articulaţiei Exemple Domeniul de dozare

Mari Genunchi,glezne 20-80 mg

Mijlocii Coate,încheietura mâinii 10-40 mg

Mici Metacorpofalangiene, 4-10 mg

interfalangiene

Procedura: înainte de injectarea intra-articulara se recomandă a se revedea anatomia

articulaţiei implicate. În vederea obţinerii unui efect antiinflamator corespunzător este
important ca injectarea să se facă în spaţiul sinovial. Folosind aceeaşi procedură sterilă ca
în cazul puncţiei lombare, un ac steril 20G-24G este rapid înserat în cavitatea sinovială.
Infiltraţia cu procaina este eficientă. Aspirarea a numai câteva picături din lichidul
articular dovedeşte că spaţiul articular a fost penetrat de ac. Locul de injectare pentru
fiecare articulaţie este determinat de amplasarea cea mai superficială a cavităţii sinoviale
şi de absenţa vaselor sanguine mari şi a nervilor. Menţinând acul în poziţie, seringa de
aspiraţie este îndepărtată şi înlocuită cu o a doua seringă care conţine cantitatea dorită de
Epizolone-Dept suspensie. Apoi pistonul este tras în afară, încet pentru a aspira lichidul
sinovial şi se verifică dacă acul a rămas în spaţiul sinovial. După injectare, articulaţia este
mişcată uşor de câteva ori pentru a se asigura o amestecare a lichidului sinovial cu
suspensia. Locul injecţiei va fi acoperit cu un tampon steril. Locurile potrivite pentru
injecţii intra-articulare sunt genunchii, gleznele, încheieturile mâinilor, coatele, umerii,
articulaţiile falangelor şi ale şoldurilor. Deoarece articulaţia şoldului este penetrată mai
dificil, se va evita orice vas sanguin mare din zona respectivă. Articulaţiile care nu sunt
potrivite pentru injectare sunt cele inaccesibile din punct de vedere anatomic şi cele
asemenea articulaţiei sacroiliace care este lipsită despatiu sinovial. Tratamentele ratate
sunt de cele mai multe orirezultatul nepenetrarii spaţiului articular. Tratamentul local nu
modifica procesul bolii şi ori de câte ori este posibil, trebuie să fie aplicată o terapie care

33
include fizioterapia şi corecţia ortopedică.

În aplicarea tratamentului intra-articular cu steroizi se va evita suprautilizarea

articulaţiilor la care s-a constatat o ameliorare a simptomelor. Orice neglijenţă în
asemenea cazuri favorizează o mărire a gradului de deteriorare a articulaţiei ceea ce va
anihila în mare măsură efectele benefice ale tratamentului cu steroid.

Nu vor fi injectate articulaţiile instabile. Injectarea repetată a unei articulaţii poate avea ca
rezultat instabilitatea acesteia.

Bursite: Zona din jurul locului de injectare trebuie pregătită în mod steril şi se
tamponează locul cu o soluţie de 1% clorhidrat de procaina. Se introduce un ac 20G-24G
(ataşat la o seringă) în bursă şi se aspira lichidul. Acul este menţinut în loc şi se schimbă
seringa aspiratoare cu o altă seringa care conţine doză de injectat. După injectare, se
extrage acul şi se acoperă locul cu un mic pansament.

Diverse:ganglioni, tendinite, epicondilite. în tratamentul cazurilor de tendinita sau

tenosinovita, după aplicarea unui antiseptic pe locul de injectare, se va avea grijă ca
injectarea suspensiei să se facă în teaca tendonului şi nu în substanţă tendonului. În
cazurile de epicondilite se va detecta zona cu cea mai mare moliciune şi suspensiava fi
infiltrata în această zonă. În cazurile de chisturi ale teciit endonului, suspensia va fi
injectata direct în chist. De multe ori, o singură injectare provoacă o diminuare marcată a
mărimii tumorii chistice sau chiar dispariţia acesteia.

Dozele de tratament pentru cazurile de mai sus variază între 4 şi 30 mg în funcţie de

gravitatea bolii.

Administrare cu efect local în boli dermatologice: După curăţirea zonei cu un antiseptic

corespunzător cum ar fi alcool 70% se injectează 20-60 mg suspensie în leziune. În cazul
unor leziuni mai ample, este necesar ca dozele variind între 20 şi 40 mg suspensie să fie
distribuite prin repetate injectări locale. De obicei, se administrează 1 până la 4 injecţii,
intervalele dintre injectări variind în funcţie de tipul leziunii tratate şi de durata
îmbunatăţirii produse de injectarea iniţială.

34
Instilarea cu efect local în cazuri decolita ulceroasa: Se pot administra 40 mg suspensie în
30-300 ml. apă, în funcţie de gradul de inflamare a mucoasei colonului.

Administrare pentru efect sistemic: Dozele pentru administrarea intramusculară variază

în funcţie de boala ce urmează a fi tratată. În cazul utilizării ca substitut al terapiei orale,
se va administra o singură injectare în 24 ore a unei doze de suspensie egală cu doza orală
zilnică de metilprednisolon. Când se doreşte un efect prelungit, doza săptămânală este
calculată prin multiplicarea dozei orale zilnice cu 7 şi se administrează printr-o singură
injecţie intramusculară. Dozarea trebuie individualizata în funcţie de gravitatea bolii şi a
răspunsului bolnavului. Pentru sugari şi copii, doza recomandată trebuie redusă având în
vedere mai mult gravitatea bolii decât raportul dintre doza, vârsta şi greutatea corporală a
bolnavului. Terapia cu hormoni este un adjuvant şi nu un înlocuitor al terapiei
convenţionale. Bolnavilor cu sindrom adrenogenital li se va administra, prin injectare
intramusculară, o doză de 40 mg la fiecare 2 săptămâni. Pentru bolnavii de artrită
reumatoida, doză de întreţinere pentru injectare intramusculară săptămânală va varia între
40-120 mg. Doza uzuală pentru bolnavii care prezintă leziuni dermatologice este de 40-
120 mg suspensie administrată intramuscular săptămânal, pe o perioadă de 1-4
săptămâni.

În cazuri de dermatite de contact cronice, cum ar fi dermatita seboreică, pot fi necesare

injectări la un interval de 5-10 zile, o doză săptămânală de 80 mg fiind adecvată pentru
controlarea situaţiei.

La bolnavii asmatici, administrarea intramusculară a 80-120 mg va avea ca rezultat, în 6-

48 ore, o ameliorare a stării bolnavului, care poate persista de la câteva zile la 2
săptămâni. În mod asemănător, la bolnavii de rinite alergice, o doză intramusculara de
80-120 mg poate fi urmată de o ameliorare a simptomelor corizale în 6 ore de la injectare,
ameliorare care poate persista timp de câteva zile până la 3 săptămâni. După o terapie
iniţială, cu succinat de sodiu -metilprednisolon, copiilor şi adulţilor care au prezentat
arsuri esofagiene datorate ingerării de produse caustice, li s-au administratla fiecare 48
ore,doze de 20-40 mg Epizolone-Dept.

35
Contraindicaţii

Epizolone-Dept (acetat de metilprednisolon) nu trebuie diluat sau amestecat cu alte

soluţii. în stări de infecţii acute sunt contraindicate injectările intra-articulare,
intrabursale, intratendinoase sau altele (pentru efect local). Intensificarea durerii cu
pierderea ulterioară a mobilităţii articulaţiei, însoţită de febră şi stare de inconfort a
bolnavului ca urmare a injectării intra-articulare pot indica apariţia artritei septice. în
această situaţie se va aplica imediat un tratament bactericid care va continua timp de 7-10
zile după dispariţia oricărui simptom al infecţiei. Utilizarea sistemica a
metilprednisolonului, precum şi a altor corticoizi este în general considerată ca fiind
absolut contraindicata la bolnavii cu herpes simplex, psihoze acute şi cu tuberculoza
latentă, activa sau vindecată. În anumite cazuri de meningita tuberculoasă sau de
tuberculoza pulmonară, administrarea de corticoizi în acelaşi timp cu agenţi
antituberculoşi poate salva viaţa bolnavilor. Epizolone-Dept este contraindicat în cazurile
de ulcer gastric şi/sau duodenal latent sau activ, sindromul Cushing, diverticulita,
anastomoze intestinale, osteoporoza, insuficienţă renală, simptome tromboembolice,
simptome psihotice, diabet zaharat, hipertensiune, infecţii locale sau sistemice inclusiv
varicela sau vaccina, precum şi alte boli provocate de agenţii micotici sau alte boli
eruptive. Utilizarea sistemica a tratamentului cu corticoizi, în special în primele 3 luni de
sarcină este contraindicata, datorită faptului că au fost observate anomalii ale fătului la
animalele de experienţă.

Dacă totuşi este necesar un tratament cu corticoizi în timpul sarcinii, nou-născutul va fi

îndeaproape observat pentru depistarea simptomelor de hipoadrenalism, în vederea
aplicării unei terapii corespunzătoare imediat ce au fost observate aceste simptome.

Precauţii

Aplicarea unei proceduri aseptice stricte la injectarea cu Epizolone-Dept este absolut

obligatorie. în timp ce cristalele de steroizi adrenalinici în derm suprima reacţiile
inflamatorii, prezenţa lor poate provoca dezintegrarea elementelor celulare şi modificări
fizico-chimice în substanţă de bază a ţesutului conjunctiv.

36
Modificările rezultate dermice şi/sau subdermice pot forma depresiuni în piele la locul
injecţiei. Amploarea acestei reacţii variază în funcţie de cantitatea de steroizi adrenalinici
injectaţi. Regenerarea completă are loc în câteva luni sau după ce cristalele de steroizi au
fost absorbite. În vederea minimalizării incidentei atrofiei dermice sau subdermice
trebuie respectată cu stricteţe doza prescrisa pentru injectare. Va fi evitată injectarea în
muşchiul deltoid datorită riscului de apariţie a atrofiei subcutanate.

Epizolone-Dept (acetat de metilprednisolon) va fi administrat numai în condiţiile unei

cunoaşteri depline a activităţii caracteristice a hormonilor adrenocorticali şi a variatelor
reacţii a acestora. Datorită efectului sau inhibitor asupra fibroplaziei, acetatul de
metilprednisolon poate masca semnele injecţiei şi spori diseminarea organismului
infectat. În consecinţă, toţi bolnavii cărora li se administrează Epizolone-Dept trebuie
observaţi pentru depistarea infecţiei de însoţire. În cazul apariţiei unei astfel de infecţii,
aceasta va fi ţinută sub control prin aplicarea de tratamente bactericide corespunzătoare.
Se va evita întreruperea bruscă a tratamentului cu corticosteroizi, datorită pericolului de
apariţie a insuficientei adrenocorticoide suprapuse peste procesul infecţios. Tratamentul
prelungit cu hormoni poate provoca de obicei o reducere a activităţii şi a dimensiunilor
cortexului suprarenalei. Insuficientă adrenocorticala relativă care apare la întreruperea
tratamentului poate fi evitată prin reducerea treptată a dozei. Totuşi, un nivel critic
potenţial al insuficientei mai poate persista asimptomatic un anume timp, chiar după
întreruperea treptată a tratamentului cu steroizi adrenocorticali. Astfel, dacă un bolnav
este supus unui stres semnificativ, cum ar fi: intervenţie chirurgicală, traumatisme sau
boli cronice, în timpul tratamentului sau în timpul unui an sau chiar doi ani de la
terminarea tratamentului, terapia cu hormoni trebuie mărită sau reînceputa şi continuata
pe toată durata stresului şi imediat după dispariţia acestuia. Deoarece secreţia
mineralocorticoida poate fi afectată, se poate administra şi sare de potasiu sau
dezoxicorticosteron. Este preferabil să fie utilizat un preparat solubil, pe bază de
hormoni, în perioadele pre- şi post-operatorii imediate. Deşi este puţin probabil în cazul
metilprednisolonului, totuşi dozele medii şi mari de corticosteroizi pot provoca creşterea
tensiunii sanguine, retenţia de sare şi de apă şi o creştere a excreţiei de potasiu şi calciu.
În aceste cazuri se recomandă o suplimentare a potasiului şi o reducere a sării în regimul
37
alimentar. Asemenea altor glucocorticoizi, Epizolone-Dept poate agrava diabetul zaharat
astfel încât să fie necesare doze mai mari de insulina sau poate precipita manifestarea
unui diabet zaharat latent.

Utilizarea steroizilor în cazurile de miastenii grave poate agrava şi mai mult simptomele
miastenice şi în consecinţă tratamentul trebuie efectuat cu deosebită precauţie. Ca urmare
a administrării sistemice a oricărui steroid anti-inflamator, s-a constatat o astenie
musculară. În unele cazuri, acest fenomen a fost atribuit hipopotasemiei. Este puţin
probabil că pierderile excesive de potasiu sau retenţia excesivă de sodiu să fie provocate
de dozele de întreţinere efectivă de metilprednisolon. Totuşi, acest efect trebuie avut în
vedere şi sunt necesare determinări periodice ale potasiului la bolnavii cărora li se
administrează orice tip de corticoid pe o perioadă îndelungată.

Investigaţiile curente au demonstrat că slăbirea muşchilor voluntari la bolnavii cărora li

se administrează corticoizi poate apare în prezenţa unor nivele normale de potasiu în
serul sanguin şi poate fi datorată unor tulburări în metabolismul muşchilor. S-a mai
înregistrat o întârziere a ritmului de creştere la copiii cărora li s-au administrat corticoizi
timp de 6 luni sau mai mult, întârzierea fiind aproximativ proporţională cu doza. La
încetarea tratamentului, ritmul de creştere poate fi accelerat.

Din această cauză, ritmul de creştere al copiilor supuşi unui tratament îndelungat cu
steroizi trebuie supravegheat îndeaproape.

Dacă creşterea a fost întârziată, doza trebuie redusă suficient de mult astfel încât să
permită reluarea ritmului de creştere normal, înainte de închiderea epifizei. Rareori au
fost înregistrate reacţii anafilactice ca urmare a tratamentului cu acetat de
metilprednisolon injectabil. Tratamentul pe termen lung cu adrenocorticoizi poate
produce o creştere a hiperacidităţii în cazurile de ulcer gastric şi/sau duodenal şi în
consecinţă se impune ca măsură profilactica un regim specific şi în special, administrarea
unui antiacid.

38
Reacţii adverse

Sindromul Cushing, hirsutism, insuficienta adrenocorticala relativă, în cazuri de stres

datorat traumatismelor, intervenţii chirurgicale, etc.; fracturi spontane, necroza aseptică a
şoldului şi humerusului; activarea şi complicarea ulcerului peptic inclusiv perforarea şi
hemoragia; creşterea tensiunii arteriale; convulsii, insomnie, nervozitate; dereglări ale
ciclului menstrual; cataracta subcapsulara posterioară; creşterea tensiunii intracraniene şi
intraoculare; pancreatita; eritem facial; stoparea creşterii la copii; reacţii alergice ale
pielii, transpiraţie; vertij, slăbiciune, miopatie, cefalee. Atunci când apar reacţii adverse,
acestea sunt de obicei reversibile şi dispar la întreruperea tratamentului cu hormoni.

Algocalmin, soluţie injectabilă

Analgezic de 2 ori mai intens decât aminofenazona şi antipiretic cu acţiune intensă la

administrare intravenoasă.

Slab antiinflamator.

Antispastic, puternic miotrop.

Durere de diverse cauze: nevralgii, dureri dentare şi de sfera O.R.L., dureri artrozice,

39
artritice, din poliartrita cronică evolutivă, mialgii.Sindrom febril.

Mod de administrare

Adulţi: Până la 1-2 comprimate de 2-3 ori/zi sau 1-2 fiole în injecţie i.m.profundă sau per
os; 1 comprimat sau 1 fiola la nevoie.

Copii peste 15 ani: 1 comprimat de 2-3 ori/zi sau la nevoie. Comprimatele se

administrează cu un pahar mare de apă. În caz de febră mare, în mediuls pitalicesc se
poate administra 1 fiola i.v., în cazul în care nu există antecedente de alergie la
Algocalmin.

Vârstnici: La pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu stare generală alterată, trebuie luată în
considerare o posibilă insuficienţă renală sau hepatica. Trebuie administrate cele mai mici
doze eficace. Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin administrarea celor mai mici
doze eficace, pentru cele mai scurte perioade de timp necesare pentru controlarea
simptomelor

Administrarea injectabilă de ALGOCALMIN 1 g/2 ml trebuie efectuată cu pacientul

culcat şi sub monitorizare medicală.Injecţia intravenoasă trebuie efectuată foarte lent: 500
mg de metamizol sodic (1/2 fiolă) pe minut, pentru scăderea riscului de tensiune arterială
mică şi pentru a permite întreruperea administrării în cazul apariţiei unei reacţii
anafilactice.

În cazul supradozajului acut, au fost raportate următoarele semne: greaţă, durere

abdominală, afectarea funcţiei renale şi, rareori, simptome de sistem nervos central
(vertij, comă şi convulsii), hipotensiune arterială cu şoc, tulburări de ritm cardiac
(tahicardie).

Când se administrează doze foarte mari, eliminarea unui metabolit netoxic al

metamizolului (acid rubazonic) poate colora urina în roşu.

Tratamentul intoxicaţiei şi prevenirea complicaţiilor trebuie făcute într-o unitate de

40
terapie intensivă.

Contraindicaţii

Alergie la derivaţi pirazolonici, leucopenie, granulocitopenie, afecţiuni hepatice, afecţiuni

renale, porfirie, deficit de glucoza-6 fosfat dehidrogenaza.

Produsul poate determina granulocitoza indiferent de doză administrată. Intoleranţa poate

să apară fie după prima administrare, fie după mai multe administrări şi poate fi de tip
reacţie încrucişată cu aspirină.

Se va administra în timpul sarcinii numai după aprecierea corectă a riscului şi

beneficiului terapeutic. Este de preferat să nu se administreze mamelor care alăptează.

La dozele recomandate, ALGOCALMIN soluţie injectabilă nu are efecte asupra

capacităţii de a conduce vehicule sau de folosi utilaje. Totuşi, administrat în doze mari,
ALGOCALMIN soluţie injectabilă poate afecta capacitatea de concentrare şi de reacţie,
ceea ce constituie un risc de accidente, mai ales dacă se asociază cu consumul de alcool
etilic.

Reacţii adverse posibile

-Hematologice-agranulocitoza

-anemie sau trombopenie

-reactii alergice cutanate de diferite intensităţi

-rar insuficienţă renală sau nefropatie interstiţială

-crize de astm la pacienţii cu alergie încrucişată cu aspirină, uneori colorarea în roşu a

urinii.

Informaţii suplimentare

Ce conţine ALGOCALMIN soluţie injectabilă

Substanţa activa este metamizolul. Fiecare 2 mililitri soluţie injectabilă (o fiolă) conţin
41
metamizol

sodic anhidru 1 g, sub formă de metamizol sodic monohidrat 1,05 g.

Celălalt component este apa pentru preparate injectabile.

Cum arată ALGOCALMIN soluţie injectabilă şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 5 fiole din sticlă brună, cu inel de rupere sau cu punct de rupere sau cu inel de
rupere alb şi un inel (galben) pe gâtul fiolei, pentru identificare, a câte 2 ml soluţie
injectabilă. Cutie cu 10 fiole din sticlă brună, cu inel de rupere sau cu punct de rupere sau
cu inel de rupere alb şi un inel (galben) pe gâtul fiolei, pentru identificare, a câte 2 ml
soluţie injectabilă

Clivarin, soluţie injectabilă

42
Compoziţie

Fiecare ml de soluţie injectabilă conţine:

Reviparina sodica: 5.726 unităţi - Xa1 (Fragment de heparină din mucoasa intestinului de
porc obţinut prin scindare cu nitrit; masa moleculară medie 3150-5150).

Soluţie pentru injecţii subcutanate în seringi preumplute 0,25 ml = 1 432 unităţi anti - Xa;
0,60 ml = 3 436 -Xa.

Indicaţii

Profilaxia trombozelor şi tromboembolismului atât la pacienţii cu risc trombogen mic cât

şi la cei cu risc mare.

Tratamentul tromboembolismului venos.

Împiedicarea coagulării în cursul hemodiallizei şi a circulaţiei extracorporale.

Mod de administrare

Profilaxia trombembolismului venos: Dacă nu este prescris altfel pentru profilaxia

primară a trombozelor şi emboliilor la intervenţii chirurgicale cu risc trombogen moderat,
se injectează subcutan 1 data pe zi, 0,25 ml Clivarin. Prima injecţie se va administra cu 2
ore înaintea intervenţiei chirurgicale. Durata terapiei se stabileşte după felul îmbolnăvirii
şi după durata perioadei de risc (imobilizarea); de aceea se va stabili individual de către
medic. Pentru operaţii necomplicate se poate porni în general de la o durată de 7-14 zile.
Există date asupra unor durate de tratament de până la 75 zile la aproximativ 2.600
pacienţi (durata medie 17,1 zile). O injecţie subcutanată pe zi de 0,6 ml se va utiliza
pentru profilaxia primară a trombozelor şi embolismului la pacienţii cu risc crescut de
tromboembolism (ex.:chirurgie ortopedică pentru proteză totală de şold sau genunchi).

Prima injecţie se va administra cu 12 ore înainte de operaţie. Profilaxia se va administra

până la mobilizarea totală a pacientului, dar pe o durată de cel puţin 14 zile. O prelungire
o profilaxiei pe o durată de până la 1 lună a demonstrat o reducere suplimentară a
incidenţei tromboembolismului venos.
43
Tratamentul tromboembolismului venos: Pentru tratamentul iniţial al
tromboembolismului venos (tromboza venoasă profundă şi embolism pulmonar) se vor
utiliza 2 injecţii subcutanate pe zi de clivarin în doza fixă şi ajustată la greutatea
corporală.

Tratamentul se va începe imediat după confirmarea diagnosticului. Anticoagularea orală

poate fi începută concomitent cu scopul de a atinge un INR2 în zona terapeutică de 0,2-
3,0. Tratamentul cu Clivarin este de 5-7 zile.

Greutate corporală Doza de Clivarin Volum (2x/zi)

35 - 45 kg 2 864 antiXa de două ori pe zi 0,5

46 - 60 kg 3 436 antiXa de două ori pe zi 0,6

> 61 kg 5 153 antiXa de două ori pe zi 0,9

Hemodializa şi circulaţie extracorporală: La pacienţii dializaţi se utilizează o injecţie de

Clivarin în bolus unic pe linia arterială în doze de 70-85 unităţi Xa/kg corp. Se
administrează Clivarin direct înaintea începerii şedinţei de dializă. Acesta doza în general
inhiba coagularea efectiv în cursul unei şedinţe de 4 ore.

Dacă este necesar, o a doua injecţie de 33 unităţi Xa/kg corp se poate administra dacă
sunt vizibile depozite de fibrină (ex.: în cursul unei sesiuni de dializă prelungite).

Instrucţiuni de utilizare: Seringa este pregătită după îndepărtarea capacului acului.

Injecţia subcutana se face într-un pliu cutanat format cu două degete (între ombilic şi
creasa iliaca) sau anterioară a coapsei. Canula trebuie introdusă perpendicular şi scoasă la
fel. Canula a fost astfel concepută, încât nu este necesară aspiraţia înaintea injectării.
Volumul rezidual în seringa preumpluta se datorează procesului de producţie şi a fost
luată în calcul la umplere.

44
Contraindicaţii

Clivarin nu trebuie folosit la pacienţii cu alergie cunoscută la Reviparina-sodica şi/sau

alergii la heparina inclusiv trombocitopenii condiţionate alergic.

Precauţii

Hemoragii- Clivarin ca şi alte anticoagulante se va utiliza cu precauţii extreme în

condiţii asociate cu risc crescut de sângerare cum ar fi: diateze hemoragice, endocardita
bacteriană, ulcer gastric activ, guta, atac vascular cerebral hemoragic, chirurgie spinală
sau oftalmologica, pacienţi aflaţi sub terapie concomitenta cu alte anticoagulante sau
inhibitori plachetari. Clivarin se va utiliza numai cu precauţii extreme la pacienţii ce
prezintă în antecedente trombocitopenii induse heparic. Clivarin nu este interschimbabil
cu heparina nefracţionată şi nici cu alte heparine cu masa moleculară mică deoarece ele
diferă ca proces de fabricaţie, distribuţie a masei moleculare, activităţii anti Xa şi anti IIa
precum şi că dozaj.

Generale: Clivarin nu se va amesteca cu alte injecţii sau infuzii. Clivarin se va utiliza cu

precauţie la pacienţii cu diateze hemoragice, hipertensiune arterială necontrolată sau
antecedente de hemoragii gastrointestinale sau ulceraţii recente. Pacienţii vârstnici ca şi
cei cu insuficientă renală pot prezenta întârzieri de eliminare a reviparinei.

Teste de laborator: Se vor efectua numărări periodice ale elementelor figurate ale
sângelui (inclusiv ale trombocitelor) în cursul tratamentului cu Clivarin.

Clivarin se va utiliza numai sub supraveghere medicală strictă în caz de: tratament
concomitent cu medicamente ce cresc nivelul de potasiu, anticoagulante orale, aspirină
şi/sau antibiotice cefalosporinice. Siguranţa şi eficacitatea utilizării Clivarin la copii nu a
fost încă stabilită.

Precauţii speciale: Clivarin nu se va administra intramuscular. Se vor evita injecţiile

intramusculare în cursul terapiei cu Clivarin deoarece există riscul producerii de
hematoame. Nu au fost efectuate încă teste studii cu heparine cu masa moleculară mică la
gravide. Studiile efectuate în trimestrele 2 respectiv 3 nu au demonstrat că heparinele cu
45
masa moleculară mică ar traversa placenta.

Există doar evidente limitate asupra folosirii de heparine cu masa moleculară mică în
primul trimestru de sarcină. Studii efectuate pe animale au arătat că doze de 25 mg/kg
corp nu au produs efecte teratogene. S-au consemnat scăderi ale greutăţii la fetuşi expuşi
la 10 mg/kg corp prenatal. Nu s-au consemnat efecte adverse asupra fertilităţii. Nu se
cunoaşte dacă reviparina se secretă în laptele matern. De aceea se va administra doar cu
precauţii la femeile care alăptează. Clivarin se va administra cu maxime precauţii
simultan cu antiinflamatoriile nesteroidiene, salicilaţi, anticoagulante orale, medicamente
ce afectează funcţia plachetara, plasmă expanderi (dextran) deoarece se potenţează riscul
de hemoragie. Supradozare, antidot: Supradozarea heparinelor cu greutate moleculară
mică poate determina hipocoagulabilitate şi poate astfel creşte riscul de sângerare.
Sângerări uşoare sau hematoame la locul de injectare pot apărea şi la doze normale, dar
nu trebuie să determine întreruperea tratamentului. O injecţie intravenoasă lentă a
antidotului Protamina neutralizează imediat şi complet activitatea factorului IIa, şi numai
parţial activitatea anti Xa a Clivarinului. Doza de protamina i.v. trebuie să corespundă
dozei injectate de clivarin: 17,5 mg protamina (circa 1,25 ml Protamin 1000 “Roche”)
neutralizează o doză unică de clivarin (0,25 ml). Timpul de înjumătăţire al heparinelor cu
greutate moleculară mică trebuie luată în considerare la administrarea terapiei.

Reacţii adverse

În funcţie de doză poate apărea o incidenţă crescută a sângerărilor, îndeosebi la nivelul

pielii, mucoaselor, plăgilor, tractului gastrointestinal şi tractului uro-genital. Ocazional
apare o trombocitopenie de grad uşor. O trombocitopenie severă poate apărea şi este
legată rar de tulburări de coagulare (coagulopatie de consum, tromboze, şi/sau
tromboembolii) şi/sau necroze cutanate în sfera injecţiilor subcutanate. Se poate observa
o creştere a transaminazelor serice (enzime hepatice) (GOT, GPT, gama-GT) ca şi la
LDH şi a lipazei, care de obicei, sunt reversibile după întreruperea tratamentului şi
nesemnificative clinic. O hipersensibilitate faţă de Reviparina sodica este rară, ca şi
reacţiile anafilactice. În cazuri singulare a fost descrisă apariţia de şoc anafilcatic după
administrarea de heparină. Ac+easta se observa mai des la pacienţii care au primit în
46
antecedente Clivarin şi/sau heparina. Reacţiile alergice cuprind simptome ca: greaţă,
febră, dureri în membre, urticarie, vărsături, prurit, dispnee, bronhospasme şi prăbuşiri
tensionale. După folosirea îndelungată a heparinei standard (luni de zile) se poate
dezvolta o osteoporoză, mai ales la pacienţii cu predispoziţie. Această reacţie nedorită nu
este de exclus nici la folosirea de clivarin. Studiile clinice efectuate cu alte heparine cu
greutate moleculară mică cât şi cele cu Reviparina au arătat că riscul de osteoporoza este
mult mai puţin frecvent (de 5-7 ori) la acestea decât la heparina standard. În cazuri foarte
rare terapia poate induce un hipoaldosteronism asociat cu hiperapotasemie şi acidoza
metabolică, mai ales la pacienţii cu o limitare a funcţiei renale şi diabet zaharat.
Ocazional s-au observat la locul injectării reacţii tisulare (indurări, înroşiri, decolorări şi
mici hematoame).

Asparaginase, liofilizant pentru soluţie injectabilă

Indicaţii

Asparaginase medac este un medicament (agent citostatic) care scade nivelul de L-

asparaginaza din celulele tumorale, inhibând astfel sinteza proteinelor din aceste celule.

47
Asparaginase medac este indicat că parte componentă a terapiei antineoplazice asociate a
leucemiei limfoblastice acute (LLA) la copii şi adulţi, precum şi a limfoamelor non–
hodgkiniene la copii.

Mod de administrare

Tratamentul cu Asparaginase medac trebuie urmat numai sub supravegherea unui medic
cu experienţă în tratamentul cu chimioterapice anticanceroase.

Dacă nu se prescrie altfel, doza zilnică intravenoasa medie pentru copii şi adulţi, în
monoterapie (conform monografiei), este de 200 UI/kg sau 6000 UI/m2. în funcţie de
situaţia individuală, doza poate fi crescută până la 1000 UI/kg sau chiar mai mult. Doze
unice mai mari (1500 UI/kg sau 45000 UI/m2) nu se administrează zilnic, ci în special în
cazul administrării ciclice (de exemplu, de 2 ori pe săptămână). Pentru aceste doze,
administrarea intravenoasă este obligatorie.

L-asparaginaza este inclusă, în general, în protocoale de chimioterapie care asociază şi

alte chimioterapice anticanceroase. Pentru aceasta sunt valabile recomandări speciale
privind modul de administrare, doza individuală şi durata tratamentului. Doza medie
pentru injectare intramusculară este de 100 – 400 UI/kg şi zi, respectiv 3000 – 12000
UI/m2 şi zi. Nu se vor administra mai mult de 5000 UI în 2 ml într-un singur loc de
injectare. Dacă este necesară o doză mai mare de 5000 UI pentru o dată, trebuie utilizate
mai multe locuri de injectare.

Modul de administrare

Pentru perfuzie intravenoasă continuă, după dilutie, se administrează conform

instrucţiunilor. Cantitatea calculată de L-asparaginaza se dizolvă în 250-500 ml soluţie
clorura de sodiu 0,9% şi se perfuzează în timp de mai multe ore.

Pentru reconstituirea liofilizatului se injectează cu o seringă 2 ml, respectiv 4 ml apa

pentru preparate injectabile, nu direct în liofilizat, ci cu atenţie, pe peretele interior al
flaconului. Dizolvarea conţinutului se realizează prin rotire, nu prin agitare (se va evita
formarea de spumă prin agitare!). Soluţia gata de utilizare poate prezenta un grad de
48
opalescenta.

Soluţia astfel preparată poate fi injectata intramuscular fără altă diluare, în funcţie de
schema de tratament.

După reconstituire, soluţia preparată pentru utilizare poate fi păstrată la temperatura

camerei timp de 6-8 ore.

Durata de administrare

În monoterapie sau în cadrul terapiei combinate, Asparaginase medac se administrează

până la terminarea ciclului de tratament. Dacă apar reacţii adverse sau sunt afectate
organe astfel încât administrarea Asparaginase medac devine contraindicata, trebuie luată
în considerare întreruperea tratamentului.

Contraindicaţii

Contraindicaţiile sunt acele condiţii medicale sau circumstanţe în care anumite produse
medicamentoase nu trebuie utilizate sau pot fi utilizate numai după o evaluare atentă
efectuată de medic deoarece, în general, riscul potenţial depăşeşte beneficiul.

Pentru că medicul să poată evalua cu atenţie existenta contraindicaţiilor, trebuie informat

de existenţa altor boli în antecedente, a afecţiunilor curente, a altor tratamente, precum şi
de circumstanţe particulare şi de obiceiurile dumneavoastră. Este posibil ca aceste
contraindicaţii să nu se manifeste sau să fie identificate numai după ce s-a început
tratamentul cu acest produs. şi în această situaţie trebuie să informaţi medicul.

Pacienţii cu pancreatita în antecedente sau cu pancreatita în momentul deciziei de

începere a tratamentului nu trebuie să utilizeze Asparaginase medac, deoarece a fost
observată apariţia pancreatitei hemoragice acute după administrarea asparaginazei.

Pacienţii care au prezentat reacţii alergice la L-asparaginaza derivată din E.Coli nu

trebuie să mai urmeze un tratament cu Asparaginase medac.

Asparaginase medac este contraindicat în timpul sarcinii şi perioadei de alăptare.

49
Precauţii

Pentru a reduce riscul unei posibile hipersensibilizări reactive IgE, înainte de începerea
tratamentului şi înaintea reluării tratamentului, pacientului i se va efectua testul Prick (o
picătură din soluţia preparată pentru utilizare se va aplica pe partea anterioară a
antebraţului, fiind introdusă intradermic, cu un ac steril adecvat. Se vor evita hemoragiile.
După 3 minute, picătură de preparat va fi tamponata. După alte 20 minute se va citi
reacţia: în caz de eritem sau erupţii urticariene, se va renunţa la terapia cu L-
asparaginaza) sau teste preliminare cu injectare intradermică (diluţii adecvate pentru a
obţine concentraţii crescute progresiv).

Deoarece în literatură sunt descrise atât reacţii alergice mediate de IgE care se pot
evidenţia prin teste cutanate, cât şi hipersensibilizări mediate de IgG şi IgM, se
recomandă o testare intravenoasă suplimentară (1000 UI în perfuzie intravenoasă cu
durată scurtă, cu o oră înainte de tratament) în cazul administrării intravenoase.

Pe durata terapiei cu L-asparaginaza pot să apară:

- anafilaxie;

- hiperglicemie care răspunde la tratamentul cu insulină;

- tulburări de coagulare, care pot necesita administrarea de plasmă proaspătă pentru

reducerea pericolului de hemoragie.

În cazul apariţiei reacţiilor alergice, administrarea produsului se va întrerupe imediat. în

funcţie de gravitatea tabloului clinic, se administrează antihistaminice H1, glucocorticoizi
şi, eventual, vasopresoare. în majoritatea cazurilor, tratamentul a putut fi continuat cu un
alt preparat de L-asparaginaza.

În cazul apariţiei tulburărilor de coagulare, se vor folosi măsurile descrise la pct. Reacţii
adverse.

Pacienţii cu potenţial fertil trebuie să ia măsuri contraceptive în timpul tratamentului şi

încă 3 luni după întreruperea acestuia.
50
Interacţiuni medicamentoase

Cum pot alte medicamente influenta efectul L-asparaginazei:

Vincristina

Toxicitatea crescută şi riscul crescut de reacţii anafilactice pot fi asociate cu

administrarea Lasparaginazei concomitent cu sau imediat înainte de tratamentul cu
vincristina.

Prednison

Utilizarea concomitentă a prednisonului cu L-asparaginaza poate creşte riscul de apariţie

al tulburărilor de coagulare (de exemplu scăderea concentraţiei fibrinogenului şi ATIII).

Metotrexat şi citarabina

Metotrexatul şi citarabina pot interfera în diferite moduri: administrarea anterioară a

acestor produse poate potenta (efect sinergic) efectul L-asparaginazei; administrarea
ulterioară a acestor substanţe poate reduce (efect antagonic) efectul L-asparaginazei.

Anticoagulante

Utilizarea L-asparaginazei medac poate duce la fluctuaţia factorilor coagulanţi. Aceasta

poate avea drept efect hemoragie şi/sau tromboza.Ca atare, trebuie să se manifeste
precauţie la administrarea concomitenta de anticoagulante cum ar fi cumarina, heparină,
dipiridamol, acid acetilsalicilic sau antiinflamatoare nesteroidiene.

Vaccinarea

Administrarea concomitenta cu vaccinuri vii creşte riscul de apariţie a infecţiilor grave.

De aceea, imunizarea cu vaccinuri vii trebuie să aibă loc cel mai devreme la 3 luni după
terminarea tratamentului leucemiei.

L-asparaginaza poate creşte toxicitatea altor medicamente datorită efectului pe care îl are
asupra funcţiilor hepatice.

51
Nu se consuma alcool etilic în timpul tratamentului cu asparaginaza

Asparaginase medac este contraindicat în timpul sarcinii şi alăptării.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje deoarece acest medicament poate altera

semnificativ reactivitatea, chiar şi în cazul utilizării conform recomandărilor, putând
reduce capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, mai ales dacă se consuma
alcool etilic.

Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, Asparaginase medac poate provoca reacţii adverse, cu toate că

nu apar la toate persoanele.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate la adiministrarea asparaginazei:

Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori):

- Pierderea poftei de mâncare,

- Senzaţie de rău (greaţă),

- Stare de rău (vărsături),

- Crampe abdominale,

- Diaree,

- Scădere în greutate,

- Reacţii de hipersensibilitate la nivelul pielii,

- Modificarea nivelului de grăsimi din sânge (colesterol, trigliceride, activitate crescută a

lipoproteinlipazei),

- Durere la nivelul locului de injectare,

52
- Acumulare de apă în ţesuturi (edeme),

- Reacţii alergice manifestate prin înroşirea pielii, însoţită sau nu de mâncărime,

dificultăţi de respiraţie,

- Modificări ale nivelului enzimelor hepatice,

- Ficat gras,

- Scăderea unei categorii de proteine din sânge numite albumine, care pot să ducă la
formarea de edeme.

Frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori):

- Creşterea nivelului amilazei (o enzimă pancreatică),

- Scăderea numărului unei categorii de celule albe din sânge responsabile de coagularea
acestuia (trombocitopenie) care se poate manifesta prin sângerări sau prin coagulare
intravasculară diseminata (afectare generalizată şi severă a coagulării sângelui),

- Atac cerebral datorită tulburărilor de coagulare,

- Agitaţie,

- Depresie,

- Halucinaţii (vederea, auzirea sau perceperea unor evenimente, persoane sau lucruri care
nu existpa în realitate),

- Confuzie,

- Somnolenţa,

- Modificări ale activităţii electrice a creierului,

- Inflamaţia pancreasului (pancreatita),

- Afectarea funcţionarii pancreasului cu diaree,

53
- Tulburarea funcţiei pancreasului cu formarea în exces de corpi cetonici (cetoacidoza)
sau creşterea nivelului de zahăr în sânge (hipeglicemie hiperosmolara),

- Febră,

- Dureri ale articulaţiilor, abdomenului şi spatelui,

- Alergie severă cu şoc (şoc anafilactic),

- Îngustarea cailor respiratorii (bronhospasm).

Mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori):

- Creşterea nivelului acidului uric din sânge (hiperuricemie),

- Creşterea nivelului amoniacului din sânge (hiperamoniemie),

Rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):

- Tulburări ale stării de conştientă până la comă,

- Leucoencefalopatie posterioara reversibila manifestată prin durere de cap, convulsii,

confuzie şi pierderea vederii,

- Inflamaţie severă a pancreasului cu sângerare la nivelul pancreasului sau cu distrugerea

lui prin necroza,

- Inflamaţia uneia dintre glandele care produc saliva (parotidita),

- Blocarea trecerii bilei din ficat în duoden (colestaza),

- Colorarea în galben a pielii sau albului ochilor (icter),

- Distrugerea celulelor hepatice prin necroza,

- Afectare severă a funcţionării ficatului (insuficientă hepatică).

Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori):

- Scăderea numărului de celule roşii din sânge prin distrugerea lor masivă (anemie
54
hemolitica),

- Tremurături uşoare la nivelul mâinilor,

- Leziuni cu aspect de chist la nivelul pancreasului,

- Forme foarte severe de inflamaţie a pancreasului care conduc la deces,

- Inflamaţie concomitentă a pancreasului şi a unei glande care produce saliva numită

glanda parotida,

- Afectare severă a pielii cu apariţia de vezicule mari, distructive şi zone de necroză

(epidermoliza necrotică toxică),

- Scăderea temporară a activităţii tiroidei,

- Scăderea activităţii glandei suprarenale,

- Scăderea nivelului globulinei de legare a tiroxinei,

- Creştere importantă a temperaturii corpului (hiperpirexie).

Cu frecvenţa necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):

- Infecţii.

După ce substanţa a fost dizolvata (în 2,0 ml/4,0 ml apa pentru preparate injectabile),
soluţia poate fi păstrată timp de 6 ore la temperatura camerei.

A se păstra la frigider (2 grade Celsius – 8 grade Celsius).

A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.

Eliminaţi orice produs neutilizat după deschidere.

Compoziţie

- Substanţa activa este L-asparaginaza.

- Nu conţine alte componente.

55
Pulbere pentru soluţie injectabilă

Asparaginase 5000 medac

Un flacon cu 21,6 – 24,5 mg pulbere pentru soluţie injectabilă conţine L-asparaginaza

(E.C.3.5.1.1) 5000 UI echivalent cu 83 microKat.

Asparaginase 10000 medac

Un flacon cu 43,2 – 49,0 mg pulbere pentru soluţie injectabilă conţine L-asparaginaza

(E.C.3.5.1.1) 10000 UI echivalent cu 167 microKat.

1 UI asparaginaza acţionând pe L-asparagina eliberează într-un minut, la 37 grade

Celsius, 1 ?mol de amoniac.Asparaginase medac este disponibil în cutii conţinând un
flacon sau 5 flacoane.

Furosemid, soluţie injectabilă

Formă de prezentare:

Soluţie inj. 10 mg/ml; ct. x 5 sau 100 f. x 2 ml

56
Indicaţii:

Tratament edemelor din IC, ciroza hepatică sau afecţiuni renale; formele uşoare şi moderate

de hta; unele cazuri de IR acută cu oligurie.

Doze şi recomandări:

Adulţi oral 40-80 mg/zi, în 1-2 prize, mărit treptat, până la maximum 240 mg/zi, în 2-3 prize. în
IR sunt necesare uneori doze mai mari: 500 mg - 1 g/zi. la copii doza este de 1-2 mg/kg/zi.
Administrare injectabilă: 20-40 mg, intravenos repetat până la obţinerea diurezei.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la furosemida sau alte sulfamide; obstacol al căilor urinare cu oligurie;

hipovolemie cu deshidratare; intoxicaţie digitalica, alăptare.

Atenţionări:

Controlul echilibrului electrolitic, glicemiei, ureei, creatininei din ser şi al debitului urinar; se
evita tratament prelungit, cu doze mari sau însoţit de o dietă prea strictă; ciroza hepatică; gută;
sportivi; interacţiuni medicamentoase cu antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizi, substanţe
de contrast iodate, antiaritmice, eritromicina, astemizol, bepridil, vincamina, digitalice, inhibitorii
enzimei de conversie, fenitoina, curarizante, antibiotice aminoglicozidice, cefaloridina, cisplatina,
neuroleptice, litiu, antiacide gastrice; sarcina.

Reacţii adverse:

Deshidratare, hiperazotemie, hiponatriemie, hipopotasemie, hipovolemie cu hipotensiune

ortostatică, encefalopatia hepatică, hipopotasemie cu sau fără alcaloza metabolică, tulburări de
ritm grave, mai ales ventriculare, creştere a glicemiei, creştere a uricemiei, trombembolie,
scăderea marcată a TA, până la colaps, cazuri rare de pancreatita, nefrita interstiţială, erupţii
alergice cutanate, leucopenie, trombopenie, dureri lombare, surditate trecătoare sau definitivă.

57
Hidrocortisone, suspensie injectabilă

Indicaţii

Hidrocortizonul este indicat sub formă de injecţii în special în afecţiuni articulare

localizate ca: artrite reumatice, artrite traumatice (hidroartroze). De asemenea, în
afecţiuni periarticulare şi tendinoase, ca periartrita scapulohumerala, epicondilita,
retracţie Dupuytren, tenosinovite, bursita subdeltoidiana. Poliartrita cronică evolutivă,
spondilartrita anchilozantă. Criza acută de gută, în tratamentul pre- şi postoperator al
intervenţiilor ortopedice reparatorii. lupus eritematos, dermatite diverse.

Leziuni inflamatorii oculare, în special în segmentul anterior, cu rezultate din cele mai
bune. În terapeutica locală pentru a înlocui Cortizonul sau ACTH-ul când există
contraindicaţii pentru acestea (tuberculoze grave, diabet zaharat, ulcer gastric etc.). În
aplicaţiile locale are indicaţii în dermatologie sub formă de pomadă 1-3%, asociat sau nu
cu antibiotice după caz.

Compoziţie

Fiole de 1 ml conţinând 25 mg hidrocortizon acetat în suspensie apoasă.

58
Acţiune terapeutică

Hidrocortizonul este cel mai important glicosteroid secretat de glanda corticosuprarenala

a mamiferelor. Acţiunea sa este foarte apropiată de cea a cortizonului, fiind însă mai
activ. hidrocortizonul ca şi cortizonul determina o toleranţă scăzută la hidrocarbonate,
produce o creştere a excreţiei de azot şi acid uric şi o retenţie a sodiului, clorului şi a apei;
de asemenea determina o mărire a eliminărilor de potasiu, calciu şi fosfor. Spre deosebire
de Cortizon, administrarea locală de hidrocortizon în injecţii reduce aceste fenomene,
producând totodată un efect antiinflamator foarte intens; de asemenea şi o stare de euforie
mai accentuată. Solubilitatea hidrocortizonului în lichidele tisulare fiind foarte lentă,
acţiunea sa se menţine mult timp, permiţând un interval mărit între injecţii. În acest mod
se explică şi slabă modificare a metabolismului general. Efectele locale obţinute prin
administrarea injecţiilor de hidrocortizon sunt cele mai bune; se remarcă o regresiune
rapidă a durerii, rigidităţii şi tumefacţiei. Injecţiile intramusculare produc un efect general
prelungit.

59
CONCLUZII

Se impune o abordare raţională. Alegerea unui AINS trebuie individualizată la fiecare caz
în parte, pentru că nu există boli ci bolnavi. Putem obţine un bun efect analgezic,
antipiretic, antiinflamator, dar cu riscuri, fie digestive, în cazul inhibitoarelor neselective
de COX, fie cardio-vasculare, în cazul coxibilor pe termen lung. Se pot evita şi riscurile
digestive şi cele cardio-vasculare prin inhibitoare specifice de COX3, dar se renunţă la
efectul antiinflamator. In scop antiagregant plachetar, numai acidul acetilsalicilic merită
practic atenţie.

60