Universitatea “Ovidius” din Constanța

Facultatea de Farmacie

Disciplina Farmacie clinică

ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE

Coordonator Științific:

Asist. Univ. Dr. Telehoiu Alexandra

Autor:

Student Grosu (Păun) Lucia Claudia

Constanța

2020
CUPRINS
I.Introducere................................................................................................................................................2
II. AINS- Clasificare...................................................................................................................................3
III. Farmacodinamie....................................................................................................................................4
IV. Indicațiile AINS....................................................................................................................................6
V Reacții adverse și precauții ale tratamentului cu AINS............................................................................6
VI. Avertizări privind tratamentul cu AINS................................................................................................8
VII. AINS topice.........................................................................................................................................9
VII.1. Proprietăţi farmacologice..............................................................................................................9
VII.2. Avantajele administrării de AINS topice.......................................................................................9
VII.3. Dezavantaje ale administrării de AINS topice.............................................................................10
VII.4. Indicaţii ale tratamentului cu AINS topice..................................................................................10
VII.5. Efecte adverse ale administrării de AINS topice.........................................................................11
VIII. Interacțiuni medicamentoase; Agenţi antihipertensivi –AINS..........................................................12
IX. Recomandări privind utilizarea ibuprofenului in contextul COVID-19...............................................14
X. Concluzii..............................................................................................................................................17
Bibliografie................................................................................................................................................18

1
 I.Introducere

Un agent antiinflamator este un medicament sau o substanță care reduce inflamația

(roșeață, umflătura și durerea) din corp. Agenții antiinflamatori blochează anumite substanțe din
corp, care provoacă inflamația. Aceste medicamente antiinflamatoare sunt folosite pentru a trata
diverse afecțiuni, iar anumiți agenți antiinflamatori sunt studiați inclusiv în relație cu prevenirea
și tratamentul cancerului. Inflamația este răspunsul complex patofiziologic al țesutului
vascularizat la o leziune (rană, lovitură etc.). Leziunea poate să rezulte din cauza a numeroși
stimuli, cum ar fi factori termici, chimici sau o deteriorare fizică; din cauza ischemiei; din cauza
agenților infecțioși; din cauza interacțiunilor dintre antigeni și anticorpi; sau din cauza altor
procese biologice.
Cuvântul "antiinflamator" se referă la proprietatea unei substanțe sau a unui tratament
care reduce inflamația sau umflătura. Medicamentele antiinflamatoare reprezintă aproape
jumătate dintre analgezice, remediind durerea prin faptul că reduc inflamația, comparativ cu
opioidele, care afectează sistemul nervos central pentru a bloca semnalul durerii, împiedicându-l
să ajungă la creier. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt medicamente care
reduc inflamația, lucru care adeseori ajută la calmarea durerii [1].
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) reprezintă o clasă de medicamente utilizată
pentru efectele sale de ameliorare a durerii, de reducere a inflamației și de combatere a febrei.
Mecanismul de acțiune al antiinflamatoarelor nesteroidiene este reprezentat de inhibarea
activității enzimelor ciclooxigenazei, enzime responsabile de producția de prostaglandine. Prin
inhibarea izoenzimei COX-1 apar efectele adverse specifice antiinflamatoarelor nesteroidiene.
Deși sunt agenți terapeutici cu eficacitate crescută în tratamentul durerilor de intensitate ușoară
până la moderată, utilizarea lor este limitată de reacțiile adverse [2].
 Medicamentele antiinflamatoare, numite și "medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene" sau AINS, includ medicamente cunoscute, care se eliberează fără
prescripție medicală, cum ar fi aspirina, ibuprofenul, naproxenul, diclofenacul, și medicamente
care se eliberează pe bază de rețetă, cum ar fi celecoxibul[1]. Am ales aceată temă deoarece
AINS sunt solicitate foarte des de pacienți deoarece pot fi de ajutor în reducerea multor tipuri de
disconfort, cum ar fi: 

2
 • durerea de cap; 
 • durerea de spate; 
 • durerile musculare; 
 • inflamația și rigiditatea cauzate de artrită și de alte boli inflamatorii; 
 • dureri și crampe menstruale; 
 • durere după o intervenție chirurgicală minoră; 
 • entorse sau alte accidentări/lovituri. 

Totodată, consider că pacienții ar trebui să cunoască atât indicațiile, cât și reacțiile adverse și
precauțiile acestei clase de medicamente.

II. AINS- Clasificare

Conform Asociației Internaționale pentru Studiul Durerii, durerea este definită ca o

experiență senzorială și senzitivă neplăcută asociată cu deteriorarea reală sau potențială a
țesutului, sau descrisă ca o astfel de leziune [3].
Antiinflamatoarele
nesteroidiene (AINS) reprezintă o
clasă de medicamente utilizată pe
scară largă pentru efectele sale de
suprimare a durerii, de reducere a
inflamației și de combatere a febrei.
Sunt agenți terapeutici cu structuri
chimice și profiluri
farmacodinamice diferite, dar care
acționează în mod similar. AINS se
pot clasifica

a) În funcție de efectul terapeutic:

1. AINS de primă valoare: fenilbutazonă,, indometacină;
2. AINS majore: naproxen, piroxicam, diclofenac, acid acetilsalicilic;

3
 3. AINS minore – restul.
b) În funcție de durata de acțiune, care impune ritmul arministrării:
1. Cu durată scurtă de acțiune: ketoprofen, ibuprofen;
2. Cu durată medie de acțiune: indomethacin, naproxen;
3. Cu durată lungă de acțiune: piroxicam, tenoxicam, fenilbutazonă.
c) În funcție de COX inhibată:
1. Blocarea predominanta a COX-1: acid acetilsalicilic, naproxen, indometacin;
2. Blocarea ambelor izomorfe COX în egală masură: diclofenac;
3. Blocarea predominantă a COX-2: meloxicam, nimesulid;
4. Blocarea specifică a COX-2: celecoxib.
d) În funcție de reacțiile adverse gastrointestinale serioase pe care le pot produce:
1. Cel mai mare risc: azapropazon;
2. Cel mai mic risc: ibuprofen;
3. Risc intermediar: piroxicam, ketoprofen, naproxen[4,5].
Deși acestea sunt indicate frecvent în tratamentul simptomatic al afecțiunilor acute
sau cronice (dismenoree, migrenă, gută, mialgii, artrită reumatoidă, spondilită
ankilopoetică, răceală și gripă) nu sunt recomandate pentru toate categoriile de
pacienți din cauza reacțiilor adverse [6].

III. Farmacodinamie
AINS prezintă următoarele tipuri de acțiuni:

antiinflamatoare;
analgezică;
antipiretică;
antiagregant plachetară (această acțiune apare în cazul utilizării acidului acetilsalicilic în
doze mici de 160-325 mg/zi) [7].

Principalul mecanism de acțiune care stă la baza apariției efectelor antiinflamatoarelor

nesteroidiene este reprezentat de inhibarea activității enzimelor ciclooxigenazei, enzime
responsabile de producția de prostaglandine. În prezența inflamației, fosfolipidele membranare
eliberează acidul arahidonic sub influența fosfolipazei A2.

4
Acesta este transformat pe două căi:

 calea ciclooxigenazei cu producerea de prostaglandine (PG). Se formează prostaglandina

PGG2 care suferă o transformare finalizată cu formarea prostaglandinei PGH2
(precursorul multor molecule biologice). Astfel PGH2 stă la baza sintezei celorlalte
prostaglandine (PGI2, PGD2, PGE2, PGF2α) și a tromboxanului A2 cu funcții diferite în
funcție de țesut;
 calea lipooxigenazei cu producerea de leucotriene (LT) [8].

În organism, ciclooxigenaza se găseşte sub două izoforme:

 izoformă (COX-1) constitutivă prezentă în majoritatea țesuturilor. Aceasta participă

la formarea eicosanoidelor cu rol esențial pentru procesele fizilogice:
 PGE2 cu acțiune brohodilatatoare, vasodilatatoare la nivelul arteriolelor renale,
protectoare gastrică;
 PGI2 (prostaciclina) cu acțiune vasodilatatoare renală, protectoare gastrică,
antitrombogenă, antiaterosclerotică;
 TXA2 (tromboxan A2) promovează agregarea plachetară și prezintă acțiune
vasoconstrictoare.
 izoformă (COX-2) constitutivă în unele țesuturi (rinichi, creier) și inductibilă în toate
țesuturile organismului în prezența citokinelor proinflamatoare (factorul de necroză
tumorală – TNFα,
interleukina 1 – IL1). Este
responsabilă de sinteza
prostaglandinelor cu rol
algic și inflamator. Acestea
determină sensibilizarea
fibrelor nervoase
nociceptive la stimuli
dureroși ca o consecință a
leziunii tisulare.

5
 Acțiunile terapeutice (analgezică, antiinflamatoare și antipiretică) ale AINS sunt
urmarea capacității acestora de a inhiba izoforma COX-2 [9].

IV. Indicațiile AINS

Tratamente de durată în reumatisme articulare cornice (mai ales poliartrită reumatoidă și

spondilită anchilozantă), artroze dureroase. Tratamente de scurtă durată sau în perioada
de acutizare în artroze, tendinite, tenosinovite, lumbago, dureri și inflamații
posttraumatice. Eficacitatea AINS COX-2 selective în artrita reumatoidă și artroze este
comparabilă cu a altor AINS.
Tratamente în afara afecțiunilor reumatismale- angine, otite, colici nefretice,
trombofeblite, hemoroizi, dismenoree, unele afecțiuni stomatologice, persistența
canalului arterial la nou-născut, eritem nodos, dureri datorită metastazelor osoase [5].

V Reacții adverse și precauții ale tratamentului cu AINS

Efectele adverse ale antiinflamatoarelor nesteroidiene pot apărea la utilizarea acestora în

doze mari, timp îndelungat.

Gastrointestinal
Pacienții pot prezenta reacții adverse gastrointestinale de tipul: disconfort gastric, greață
și vărsături, diaree, microhemoragii digestive sau ulcer însoțit de complicații. AINS provoacă
aceste reacții adverse printr-un mecanism dublu: prin iritarea directă a mucoasei gastrice de către
moleculele acide și respectiv prin inhibarea COX-1, acțiune ce conduce la scăderea producției de
prostaglandină gastroprotectoare. Prin inhibarea sintezei de prostaglandină, crește secreția de
acid gastric și scade secreția de bicarbonat și de mucus protector [9].
Riscul de apariție a complicațiilor efectelor secundare de la nivel digestiv este direct
proporțional cu vârsta pacientului și este influențat de prezența altor comorbidități. Utilizarea
concomitentă a inhibitorilor pompei de protoni (omeprazol, esomeprazol, pantoprazol), a

6
antihistaminicelor H2 (ranitidină) sau a misoprostolului cu antiinflamatoarele nesterodiene poate
preveni apariția complicațiilor efectelor adverse de la nivel digestiv. Tot în acest sens, s-a
încercat substituirea inhibitoarelor neselective cu inhibitoarele selective COX-2 [10].

Conform Serviciului Național de Sănătate Britanic (NHS), un risc crescut de dezvoltare a

reacțiilor adverse la nivel digestiv prezintă:

 pacienții cu istoric de ulcer gastroduodenal sau sângerări digestive;

 persoanele cu vârstă mai mare de 65 de ani;
 pacienții cu afecțiuni care implică administrarea unui tratament de lungă durată cu AINS
sau administrarea unor doze mari de AINS;
 persoanele cu polimedicație cu risc crescut de apariție a reacțiilor adverse
gastrointestinale;
 pacienții cu comorbidități (diabet, insuficiență hepatică și renală, boli cardiovasculare).

Se recomandă administrarea unui tratament de scurtă durată cu cea mai mică doză eficace
de AINS sau asocierea unui inhibitor al pompei de protoni (omeprazol 20 mg/zi sau lansoprazol
15-30 mg/zi) pe toată durata tratamentului cu antiinflamatoarele nesteroidiene [11].

Renal
Mecanismul nefrotoxicității AINS este reprezentat de scăderea producției de
prostaglandine vasodilatatoare de la nivelul arteriolelor renale. Astfel, are loc scăderea fluxului
sangvin renal și a ratei filtrării glomerulare cu apariția retenței hidrosaline. Pot apărea afecțiuni
renale de tipul: nefrită tubulo-interstițială acută, necroză papilară acută, nefropatie, insuficiență
renală cronică [12].
Societatea Americană de Geriatrie recomandă evitarea consumului de antiinflamatoare
nesteroidiene de către pacienții cu boală cronică renală în stadiul 4 (clearence-ul creatininei < 30
ml/min.) [13].

Cardiovascular
Utilizarea AINS pe termen lung și în doze mari este asociată cu o morbiditate
cardiovasculară crescută. Acești agenți terapeutici pot fi responsabili de declanșarea unei

7
hipertensiuni arteriale sau agravarea hipertensiunii arteriale preexistente sau a insuficienței
cardiace congestive. Acest fapt este urmarea retenției hidrosaline rezultată în urma reducerii
producției de prostaglandine cu efect vasodilatator la nivel renal [14, 15].

Hematologic
La asocierea antiinflamatoarelor nesteroidiene cu anticoagulantele orale are loc o
potențare a riscului de apariție a hemoragiilor. Alte reacții adverse hematologice care pot apărea
în cursul tratamentului cu AINS includ: trombocitopenia, leucopenia, anemia hemolitică și
aplastică [14,16].

Hepatic
Pe parcursul tratamentului cu unele AINS (diclofenac, nimesulid) poate avea loc o
creștere a transaminazelor serice cu apariția manifestărilor clinice specifice bolilor hepatice
(anorexie, oboseală, urină închisă la culoare). Afectarea hepatică este reversibilă la întreruperea
tratamentului [17].

VI. Avertizări privind tratamentul cu AINS

În anul 2004 rofecoxib a fost retras de pe piață din cauza riscului crescut de apariție a
evenimentelor adverse cardiovasculare (inclusiv atac de cord și accident vascular cerebral);
În ceea ce privește tratamentul artritei reumatoide și spondilitei anchilozante, Agenția
Europeană a Medicamentului (EMA) și Agenția de Reglementare a Medicamentelor și Asistenței
Medicale (MHRA) recomandă administrarea cu prudență a etoricoxibului la pacienții cu boli
cardiovasculare. Se administrează doza minimă eficace (60 mg/zi cu posibilitatea creșterii
acesteia până la 90 mg/zi, dar cu revinerea la doza de 60 mg/zi după stabilizarea pacientului).
Tensiunea arterială trebuie monitorizată înaintea începerii tratamentului și periodic, pe parcursul
administrării medicației. Etoricoxibul nu trebuie prescris pacienților care prezintă hipertensiune
arterială necontrolată cu valori ale tensiunii arteriale mai mari de 140/90 mmHg;
Pentru clasa inhibitoarelor selective ale ciclooxigenazei a fost emisă o avertizare care
precizează că utilizarea lor pe termen lung este corelată cu un risc crescut de apariție a
evenimentelor tromboembolice. Ulterior, în iunie 2013 EMA a declarat că diclofenacul prezintă

8
riscuri asemănătoare inhibitoarelor selective COX-2 și trebuie administrat cu prudență;
EMA recomandă restricționarea utilizării piroxicamului din cauza reacțiilor adverse
gastrointestinale și reacțiilor adverse de la nivel cutanat. Doza administrată nu trebuie să
depășească 20 mg/zi, iar tratamentul trebuie limitat la o durată de 14 zile;

În cazul nimesulidului a fost semnalat un risc crescut de afectare hepatică. Astfel, se

recomandă administrarea lui doar în tratamentul dismenoreei și a durerii acute, ca medicație de
linia a doua. Durata tratamentului nu trebuie să depășească 15 zile [18,19,20].

VII. AINS topice

VII.1. Proprietăţi farmacologice

AINS topice sunt formulări sub formă de cremă, gel sau spray aplicate direct cutanat la
locul durerii, cu absorbţie rapidă şi atingerea unor concentraţii mult mai mari la nivel local decât
în sânge. Eficacitatea lor este condiţionată de capacitatea de a penetra pielea (dependentă de
dimensiunile şi de gradul de lipo- şi hidrosolubilitate al moleculei), de tipul de formulă utilizată
(gelurile, spray-urile şi microemulsiile pătrund mai repede decât cremele), de concentraţia atinsă
la locul acţiunii (suficient de mare încât să inhibe COX) şi de concentraţia atinsă la nivel
plasmatic (cât mai redusă)(21,22).Câteva exemple de AINS topice existente în România sunt:
diclofenac gel, ketoprofen gel, ibuprofen gel sau piroxicam gel.

VII.2. Avantajele administrării de AINS topice

Comparativ cu AINS administrate sistemic, cele topice au următoarele avantaje:

 Evitarea efectelor adverse asociate cu administrarea sistemică, datorită concentraţiei

scăzute de substanţă care ajunge în sânge. În cazul formulelor topice de diclofenac,
concentraţia plasmatică maximă este doar 0,4-2,2% din cea atinsă la administrarea
orală(22). Acest lucru este important în special la vârstnici, care sunt de obicei
polimedicaţi, cu numeroase comorbidităţi şi cu un risc mai mare de efecte neplăcute ale
AINS.

9
  Un profil farmacodinamic mai stabil (se evită efectul primului pasaj hepatic şi absorbţia
variabilă la nivel digestiv).
 Administrarea direct la locul durerii.
 Debut mai rapid al acţiunii.
 Un grad mai mare de aderenţă la schema de tratament.
 Cale alternativă de administrare a antialgicelor atunci când adminstrarea orală nu este
tolerată.
 Raport mai bun cost-eficacitate.
 Potenţial scăzut de interacţiuni medicamentoase(22).

VII.3. Dezavantaje ale administrării de AINS topice

În ceea ce priveşte dezavantajele formulărilor topice, acestea există, deşi în număr mic:

 Dificultatea obţinerii unei formule cu penetrabilitate cutanată bună.

 Variabilitate interindividuală ca urmare a gradului diferit de permeabilitate cutanată
dintre indivizi şi dintre pielea sănătoasă şi cea bolnavă.
 Riscul metabolizării moleculei de către enzime aflate la nivel cutanat înainte de
absorbţie(22).
 Limitarea utilizării lor la procesele dureroase/inflamatoare superficiale (entorse, luxaţii,
dureri musculare sau ale articulaţiilor extremităţilor) şi pe locurile cu piele indemnă (nu
pe leziuni cutanate deschise)(21).

VII.4. Indicaţii ale tratamentului cu AINS topice

Utilizarea AINS topice ca antialgice rămâne un subiect controversat în terapia durerii.

Dacă în anumite zone ale lumii (inclusiv o mare parte din Europa de Vest), AINS au un istoric
lung de utilizare, fiind eliberate fără reţetă, iar dovezile privind eficacitatea lor sunt considerate
adecvate, în alte regiuni ele sunt considerate pur şi simplu placebo. În SUA, de exemplu, AINS

10
topice erau foarte puţin utilizate până în jurul anului 2010. În schimb, în Marea Britanie, în 2013
au fost eliberate 5,2 milioane de prescripţii pentru această clasă de medicamente(21). AINS
topice pot fi folosite într-o varietate de afecţiuni dureroase, iar utilizarea lor a fost evaluată
pentru tratamentul durerii acute din luxaţii şi entorse, din osteoartrită şi pentru tratamentul durerii
neuropatice. Dacă în cazul tratamentului durerii din luxaţii şi entorse formulele topice şi-au
dovedit eficacitatea, datele privind utilizarea lor în durerea neuropatică sunt limitate(22).
Gradul de eficacitate al AINS topice în durerea musculoscheletală acută şi cronică a fost
evaluat în cadrul a două studii Cochrane, publicate în 2015, respectiv 2016(21,23).
În cazul durerii musculoscheletale acute, AINS topice pot asigura un nivel ridicat de
analgezie comparativ cu placebo, cu un risc mai mic de efecte adverse comparativ cu formulările
orale(22). Dintre cele cinci molecule cu o eficacitate dovedită statistic în comparaţie cu placebo
(diclofenac, ibuprofen, ketoprofen, piroxicam şi indomcetacină), diclofenacul gel are cea mai
mare rată de succes, urmat îndeaproape de ketoprofen gel şi ibuprofen gel, pe când piroxicamul
şi indometacina au o potenţă mult mai mică(21).
În ceea ce priveşte durerea musculoscheletală cronică, autorii studiului Cochrane au
concluzionat că AINS topice pot asigura un nivel bun de analgezie, dar cu un risc mai ridicat de
efecte adverse (se menţine însă riscul mai mic de efecte adverse gastrointestinale comparativ cu
AINS orale). Dintre toate substanţele studiate, doar diclofenacul gel a demonstrat o eficacitate
egală cu cea a AINS orale în tratamentul osteoartritei la nivelul mâinii sau genunchiului, datele
fiind mult mai limitate cu privire la eficacitatea aplicării topice de AINS la nivelul altor
articulaţii dureroase(23).

VII.5. Efecte adverse ale administrării de AINS topice

Principalele efecte adverse asociate cu aplicarea topică de antiinflamatoare nesteroidiene

sunt reacţiile cutanate locale (uscăciunea pielii, eritem, iritaţie, parestezii, prurit), cele sistemice
fiind raportate mult mai rar în comparaţie cu administrarea sistemică şi fiind reprezentate, de cele
mai multe ori, de dispepsie şi cefalee(21,22,23).

11
 VIII. Interacțiuni medicamentoase; Agenţi antihipertensivi –AINS

Interacţiunile medicamentoase (drug-drug interactions – DDI) se traduc prin modificarea

efectului anticipat al unui preparat farmaceutic, ca urmare a administrării simultane cu anumite
medicamente sau substanţe. Acest fenomen se produce pe fondul schimbării modului de
absorbţie sau de metabolizare a substanţelor medicamentoase în organism. Prezenţa
concomitentă a mai multor agenţi medicamentoşi poate modifica intervalul în care aceştia rămân
în circulaţie şi se elimină din corp. Cel mai adesea, consecinţele DDI constau în creşterea
toxicităţii medicamentelor şi în diminuarea, până la anulare, a efectului terapeutic al medicaţiei
administrate.
Deoarece testele specifice in vitro şi in vivo, care preced aprobarea comercializării
oricărui medicament, iau în calcul inclusiv astfel de situaţii, majoritatea interacţiunilor posibile
sunt menţionate în prospectele producătorilor. Totuşi, nu pot fi anticipate toate combinaţiile
medicamentoase şi nici efectele negative ale acestora asupra fiecărui pacient în parte. Este unul
dintre motivele principale pentru care interacţiunile medicamentoase se află la originea a
numeroase reacţii adverse grave şi, din păcate, a mai multor cazuri de deces.
“Interacțiunile medicament-medicament reprezintă o problemă comună în timpul
tratamentului medicamentos. Acestea conduc la un număr important de spitalizări, ca urmare a
problemelor medicale severe pe care le generează, şi chiar la reacţii adverse fatale. Interacțiunile
medicament-medicament pot, de asemenea, elimina, parțial sau complet, eficacitatea unui
tratament.(…) Mai multe preparate au fost retrase de la comercializare din cauza capacităţii lor
de a genera DDI, descoperită abia după introducerea pe piață. De aceea, potențialul de
interacțiune medicament-medicament este de luat în considerare în evaluarea raportului risc-
beneficiu al oricărui medicament (…)”, subliniază European Medicines Agency (EMA) în
Guideline on the investigation of drug interactions [24].
Alături de EMA, instituţii precum Food and Drug Administration sau
Pharmaceuticals and Medical Devices Agency of Japan fac permanent recomandări, prin
intermediul unor ghiduri specializate, în legătură cu diversele metodologii de evaluare a
potenţialelor DDI sau strategii de management al pacienţilor. Precauţia vizavi de riscurile
asociate DDI este justificată încă o dată în plus de faptul că numeroase combinaţii periculoase
sunt date de preparate farmaceutice contra unor afecţiuni cu incidenţă mare în rândul populaţiei.

12
Este şi cazul unor asocieri precum agenţi antihipertensivi-antiinflamatoare nesteroidiene,
warfarină-acetaminofen sau inhibitori ai pompei protonice-hormoni tiroidieni.
AINS se înscriu, fără îndoială, în
clasa celor mai utilizate substanţe medicamentoase. Deşi în general sunt bine tolerate, la anumiţi
pacienţi, antiinflamatoarele nesteroidiene pot produce reacţii adverse cu implicaţii deosebite. De
exemplu, creşterea tensiunii arteriale (TA) favorizată de unele AINS, fără semnificaţie la o
persoană normotensivă, nu este deloc de neglijat în cazul uneia hipertensive. Acest efect al
AINS, cunoscut de mai multe decenii, se explică prin acţiunea de blocare a izoenzimelor de
ciclooxigenază COX-1 și COX-2 şi, implicit, a sintezei de prostaglandine.
Analizând acest mecanism în cadrul unui studiu de
control, un grup de specialişti croaţi notează: „Izoenzima COX-1 este activă în permanență în
multe structuri ale organismului, reglând activitățile normale ale țesuturilor, în timp ce izoenzima
COX-2 este stimulată de procesele de inflamație şi infecţie, cât şi de durere. Inhibarea acestora
conduce la scăderea producției de prostaglandine în endoteliul vascular, fără modificarea sintezei
de TxA2 (tromboxan A2) în trombocite, ceea ce predispune la vasoconstricție, tromboză și
leziuni endoteliale. Mai mult, toate AINS împiedică sinteza fiziologică a prostaglandinelor în
rinichi, rezultând o retenție de fluid și o vasoconstricție locală” [25].
Riscurile administrării AINS la hipertensivi sunt dublate de faptul că
aceste preparate pot avea interacţiuni medicamentoase cu o parte dintre medicamentele prescrise
pentru combaterea tensiunii arteriale ridicate. Cercetătorii croaţi au încercat să determine ce
AINS sunt mai susceptibile de a da DDI cu medicaţia antihipertensivă şi ce agenţi
antihipertensivi sunt influenţaţi în mai mare măsură. Studiul clinic a inclus 88 de pacienţi
hipertensivi cu vârsta de peste 55 de ani. Toţi se aflau sub tratament antihipertensiv, iar 49 dintre
aceştia utilizau şi antiinflamatoare nesteroidiene contra osteoartritei. Pe parcursul studiului
desfăşurat timp de trei luni, două antihipertensive – lisinopril/hidroclorotiazidă și amlodipină –
au fost comparate cu trei AINS: ibuprofen, acetaminofen și piroxicam.
Rezultatele obţinute au indicat că piroxicamul și ibuprofenul
afectează în mod semnificativ efectele medicaţiei antihipertensive, în timp ce influenţa
acetaminofenului este aproape nulă. Totodată, s-a mai constatat că formula
lisinopril/hidroclorotiazidă este mult mai afectată de această interacțiune decât amlodipina. „(…)
La pacienţii trataţi cu lisinopril/hidroclorotiazidă şi în acelaşi timp cu ibuprofen sau piroxicam,

13
eficacitatea terapeutică a fost aproape înjumătățită! Creșterea tensiunii arteriale de către AINS
este probabil dependentă de doză, așa cum s-a constatat şi în cazul aspirinei: la doze mici de 100
mg zi, antiinflamatorul nu a interferat cu controlul hipertensiunii, în timp ce, la dozele de 300 mg
pe zi, au existat interferenţe”, explică autorii studiului. Pe de altă parte, aceştia mai notează că
pacienţii cei mai expuşi la riscurile acestei interacţiuni sunt cei cu un nivel ridicat al tensiunii
arteriale. Un alt studiu care atrage atenţia asupra consecinţelor asocierii
AINS cu agenţii antihipertensivi se referă la persoanele în vârstă care îşi administrează şi
ibuprofen [26]. Astfel, conform unui studiu randomizat, dublu-orb, realizat în rândul a 25 de
pacienţi cu vârsta de peste 60 de ani, a căror hipertensiune arterială era controlată cu
hidroclorotiazidă, s-au constatat creşteri importante ale TA la doze de 1800 mg de ibuprofen pe
zi. Valorile medii ale TA sistolice au fost între 143,8 ± 21,0 mmHg, în grupul tratat cu ibuprofen,
comparativ cu grupul placebo, unde media TA înregistrată a fost de 139,6 ± 15,9 mmHg.
„Concluzionăm că 1800 mg pe zi de ibuprofen determină o creștere semnificativă a TA sistolice
la pacienții hipertensivi vârstnici tratați cu hidroclorotiazidă. Tratamentul cu AINS poate avea un
impact negativ asupra controlului hipertensiunii arteriale la pacienții vârstnici”, subliniază
cercetătorii care au luat parte la acest studiu.
Este de observat faptul că, deşi aproape toate
medicamentele antihipertensive îşi pierd o parte din eficacitate în asociere cu preparatele de clasa
AINS, blocanții canalelor de calciu fac excepție. De aceea, aceştia reprezintă o bună alternativă
pentru bolnavii cu hipertensiune care necesită şi tratament concomitent cu analgezice şi
antiinflamatoare [26].

IX. Recomandări privind utilizarea ibuprofenului in contextul COVID-19

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt printre cele mai frecvent

utilizate medicamente și au o gamă largă de utilizări. AINS includ inhibitori neselectivi ai COX-
1 (cum ar fi ibuprofen, acid acetilsalicilic, diclofenac și naproxen), precum și inhibitori selectivi
ai COX-2 (precum celecoxib, rofecoxib, etoricoxib, lumiracoxib și valecoxib). În ultima vreme,
au apărut îngrijorări privind asocierea AINS cu un risc crescut de efecte adverse atunci când sunt
utilizate la pacienții cu COVID-19. Organisme oficiale globale, europene și locale au emis o

14
serie de recomandări care infirmă aceste îngrijorări, afirmând că în prezent nu există dovezi
științifice dovedite care să facă o legătură între utilizarea ibuprofenului și agravarea simptomelor
COVID-19 și recomandă pacienților și cadrelor medicale să ia în considerare toate opțiunile
disponibile de tratament, inclusiv paracetamol și medicamente antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS), pentru tratarea febrei sau durerilor pacienților cu COVID-19.

Selecție de recomadări emise de organisme oficiale:

Recomandările Agenției Europene a Medicamentului (EMA), preluate într-un comunicat

al Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, publicat și pe

site-ul CFR pe 17.03.2020

✓ La inițierea tratamentului febrei sau durerii provocate de infecția cu COVID 19,

pacienților și profesioniștilor din domeniul sănătății li se recomandă să aibă în vedere toate
opțiunile de tratament avute la dispoziție, inclusiv administrarea de paracetamol și medicamente
AINS.

✓ Conform ghidurilor naționale de tratament din statele membre UE, pacienții și

profesioniștii din domeniul sănătății pot utiliza în continuare medicamentele AINS (de tipul
ibuprofenului) conform Informațiilor despre medicament aprobate. Recomandarea actuală este ca
aceste medicamente să se utilizeze în cea mai mică doză eficace și pe termen cât mai scurt
posibil.

✓ Pacienților care au nelămuriri li se recomandă să discute cu medicul sau farmacistul.

În prezent, pe baza celor de mai sus, nu există nicio justificare științifică pentru întreruperea

tratamentului cu ibuprofen, lucru deosebit de important pentru pacienții care utilizează ibuprofen
sau alte medicamente AINS pentru tratarea unor boli cronice.

Recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS):

✓ În prezent, nu există dovezi cu privire la evenimente adverse severe, supraviețuirea pe

termen lung sau afectarea calității vieții pacienților cu COVID-19, ca urmare a utilizării AINS.

✓ OMS nu are recomandări împotriva consumului de ibuprofen.

15
 ✓ OMS se consultă cu medicii care tratează pacienți cu COVID-19 și aceștia nu au
informații despre niciun raport care să semnaleze vreun efect negativ al ibuprofen, în afară de
efectele adverse uzuale și cunoscute.

Recomandările National Health Service Marea Britanie, semnate de NICE și MHRA56:

✓ Pacienții pot utiliza medicamente cu statut OTC cum ar fi paracetamol (acetaminofen)

sau ibuprofen pentru tratamentul simptomelor COVID 19 precum febra sau cefaleea, și ar trebui
să urmeze recomandările NHS dacă au orice întrebări sau dacă simptomele se agravează.

✓ Pacienții ar trebui să citească întotdeauna informațiile din prospectul medicamentului

atunci când utilizează medicamente cu statut OTC cum ar fi ibuprofen și paracetamol
(acetaminofen) și să urmeze instrucțiunile cu privire la modul de administrare.

✓ Profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să ia în considerare factorii de risc

individuali ai pacientului, inclusiv orice istoric de boli cardiovasculare și gastrointestinale, la
prescrierea ibuprofenului. În plus, ibuprofenul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cunoscuți
cu insuficiență renală.

✓ Pacienții cărora li s-a prescris AINS ca tratament pentru o afecțiune pe termen lung,
cum ar fi artrita, ar trebui să utilizeze în continuare aceste medicamente. Pacienții adulți care
utilizează în mod regulat doze mici, de 75 mg acid acetilsalicilic, pentru prevenirea atacurilor de
cord sau a bolilor vasculare, ar trebui să continue tratamentul [27].

16
 X. Concluzii

Antiinflamatoarele nesteroidiene, eliberate din farmacii pe bază de prescripție medicală

sau în regim OTC, reprezintă o clasă de medicamente utilizată frecvent pentru efectele sale de
ameliorare a durerii, de reducere a inflamației și de combatere a febrei. Însă, indicațiile lor
terapeutice sunt din ce în ce mai limitate de reacțiile adverse de la nivel gastrointestinal și de la
nivel cardiovascular.
Atenție la efectele secundare gastrointestinale! Pot provoca iritația mucoasei gastrice.
Cresc riscul de ulcer ulcer peptic, sângerare, perforație. Riscul este mai mare la vârstnici și la
folosire îndelungată.
Tratamentul cu AINS poate avea un impact negativ asupra controlului hipertensiunii
arteriale la pacienții vârstnici”, subliniază cercetătorii care au luat parte la acest studiu. Este de
observat faptul că, deşi aproape toate medicamentele antihipertensive îşi pierd o parte din
eficacitate în asociere cu preparatele de clasa AINS, blocanții canalelor de calciu fac excepție.
De aceea, aceştia reprezintă o bună alternativă pentru bolnavii cu hipertensiune care necesită şi
tratament concomitent cu analgezice şi antiinflamatoare [26].
În prezent nu există dovezi științifice dovedite care să facă o legătură între utilizarea
ibuprofenului și agravarea simptomelor COVID-19. Pacienții și cadrele medicale pot utiliza în
considerare toate opțiunile disponibile de tratament, inclusiv paracetamol și medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), pentru tratarea simptomatologiei ușoare a pacienților cu
COVID-19 precum febra sau durerea. Pacienții aflați în tratament cu ibuprofen sau alte
medicamente AINS nu ar trebui să întrerupă tratamentul, lucru deosebit de important pentru
tratarea unor boli cronice. Pacienții pot utiliza medicamente cu statut OTC cum ar fi ibuprofen și
paracetamol pentru tratamentul simptomelor ușoare COVID-19 precum febra sau cefaleea.
Pacienții pot utiliza AINS cu statut OTC precum ibuprofen la recomandarea medicului sau
farmacistului, în tratarea febrei și durerii, fără legătură cu COVID-19, conform informațiilor din
prospectul medicamentului [27].

17
 Bibliografie
1. https://doc.ro/sanatate/totul-despre-antiinflamatoare

2. https://www.revistagalenus.ro/farmacoterapie/antiiflamatoarele-nesteroidiene-revista-galenus/

3. ASP Terminology. International Association for the Study of Pain. https://www.iasp-

pain.org/terminology?navItemNumber=576;

4. Newman Osafo, Christian Agyare, David Darko Obiri, Aaron Opoku Antwi. Mechanism of
Action of Nonsteroidal Anti-Inflammatory Drugs. Nonsteroidal Anti-Inflammatory Drugs. 2017;

5. Memomed 2020, Dumitru Dobrescu, Editura Universitară, pag 814-816;

6. NSAIDs. National Health Service. https://www.nhs.uk/conditions/nsaids/;

7. Rezumatul caracteristicilor produsului Aspenter 100 mg.

https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_9337_29.09.16.pdf;

8. Inger L. Meek, Mart A.F.J. van de Laar and Harald E. Vonkeman. Non-Steroidal Anti-
Inflammatory Drugs: An Overview of Cardiovascular Risks. Pharmaceuticals, 3(7), 2146–2162.
2010;

8. Nonsteroidal Anti-inflammatory Drugs. World Federation of Societies of Anaesthesiologists.

https://wfsa.traverstodd.com/atotw/nonsteroidal-anti-inflammatory-drugs/;

9. Nonsteroidal anti-inflammatory drugs. https://www.drugs.com/drug-class/nonsteroidal-anti-

inflammatory-agents.html;

10. NSAID Prescribing Precautions. American Academy of Family Physicians.

https://www.aafp.org/afp/2009/1215/p1371.html;

18
11. Oral Non-Steroidal Antiinflammatory (NSAID) Guidelines . National Health Service.
https://www.nhsggc.org.uk/media/254733/oral-non-steroidal-anti-inflammatory-nsaid-
guideline.pdf;

12. Wongrakpanich, S., Wongrakpanich, A., Melhado, K., & Rangaswami, J. A Comprehensive
Review of Non-Steroidal Anti-Inflammatory Drug Use in The Elderly. Aging and Disease, 9(1),
143. 2018;

13. American Geriatrics Society 2015 Updated Beers Criteria for Potentially Inappropriate
Medication Use in Older Adults. J Am Geriatr Soc, 63: 2227-2246. 2015;

14. NSAID Prescribing Precautions. American Academy of Family Physicians.

https://www.aafp.org/afp/2009/1215/p1371.html;

15. Rezumatul caracteristicilor produsului Celecoxib Actavis 200 mg.

https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_6354_17.04.14.pdf;

16. Rezumatul caracteristicilor produsului Arcoxia.

https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_852_30.06.08.pdf;

17. Rezumatul caracteristicilor produsului Aulin 100 mg

.https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_6646_15.07.14.pdf;

18. Non-steroidal anti-inflammatory drugs. The National Institute for Health and Care
Excellence. https://www.nice.org.uk/advice/ktt13/chapter/Evidence-context;

19. European Medicines Agency recommends restricted use of nimesulide-containing medicinal

products . European Medicines Agency. https://www.ema.europa.eu/en/news/european-
medicines-agency-recommends-restricted-use-nimesulide-containing-medicinal-products;

20. European Medicines Agency recommends restricted use for piroxicam. European Medicines
Agency . https://www.ema.europa.eu/en/news/european-medicines-agency-recommends-
restricted-use-piroxicam;

21. Derry S, Moore R, Gaskell H, McIntyre M, Wiffen P. Topical NSAIDs for acute
musculoskeletal pain in adults. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2015.

19
22. McPherson M, Cimino N. Topical NSAID Formulations. Pain Medicine. 2013; 14 (suppl
1):S35-S39.

23. Derry S, Conaghan P, Da Silva J, Wiffen P, Moore R. Topical NSAIDs for chronic
musculoskeletal pain in adults. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2016.

24. European Medicines Agency (EMA), Committee for Human Medicinal Products (CHMP) –
Guideline on the investigation of drug interactions.

25. Ivančica Pavličević, Marion Kuzmanić, Mirjana Rumboldt, Zvonko Rumboldt – Interaction
between antihypertensives and NSAIDS in primary care: a controlled trial, Split University
School of Medicine, Canadian Journal of Clinical Pharmacology Vol 15 (3) Fall 2008:e372-
e382; October 24, 2008.

26. Jerry H. Gurwitz, Daniel E. Everitt, Mark Monane, Robert J. Glynn, Igor Choodnovskiy,
Marie P. Beaudet, Jerry Avorn – The Impact of Ibuprofen on the Efficacy of Antihypertensive
Treatment With Hydrochlorothiazide in Elderly Persons, Journal of Gerontology: Medical
Sciences, 1996. Vol. 51 A. No. 2, M74-M79.

27. https://www.colegfarm.ro/userfiles/file/Recomandari_utilizare_ibuprofen_(002)_CFR-1.pdf

20