Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PLOIESTI
PROIECT DE ABSOLVIRE
DOMENIUL: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA
CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE
ABSOLVENT:
COORDONATOR:
SESIUNEA
IUNIE-IULIE 2015
ANTIREUMATICE
-2-
-3-
CUPRINS
ARGUMENT...........................................................................................pag.5
CAPITOLUL I. BAZE FIZIOLOGICE ..................................................pag.6
1.1. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE SISTEMULUI
ARTICULAR..........................................................................................pag.7
1.2. NOTIUNI DE SEMIOLOGIE GENERALA...................................pag.9
1.3. BOLILE REUMATISMALE..........................................................pag.13
1.4. MANIFESTARILE REUMATISMULUI.......................................pag.20
1.5. CAUZELE REUMATISMULUI....................................................pag.21
CAPITOLUL II. ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE...........pag.22
2.1. GENERALITATI AINS.................................................................pag.23
CAPITOLUL III. FARMACOTERAPIE..............................................pag.27
3.1. CLASIFICARE MEDICAMENTE AINS......................................pag.28
CAPITOLUL IV. CONCLUZII.............................................................pag.56
CAPITOLUL V. BIBLIOGRAFIE........................................................pag.58
-4-
ARGUMENT
Medicamentele sunt niste auxiliare ale omului, prezentate sub forme diverse, practice si
estetice, care au strabatut un drum extrem de greu si anevoios de la drogul brut, neprelucrat,
pana la substante de sinteza cu un inalt potential terapeutic.
Inceputurile intrebuintarii medicamentelor se pierd in negura vremurilor si au fost
generate de necesitatea omului de a inlatura suferintele fizice si durerea.
Sunt frecvente cazurile ce sufera de afectiuni reumatismale, artrite, artroze, spondilita
ankilozanta, lumbago etc. Este o adevarata problema de sanatate publica, care afecteaza
majoritatea populatiei. Informarea profesionala si aflarea noutatilor din domeniul farmaceutic
pentru combaterea efectelor neplacute ale acestor boli reumatice este o indatorire importanta a
personalului din farmacii, pentru a putea ajuta permanent pacientii cu sfaturi competente,
aceste boli nefiind trecatoare, unele necesitand tratament indelungat toata viata.
Astfel, AINS reprezinta un grup heterogen de substante adesea neinrudite chimic. Ele
fac parte din grupa analgezice-antipiretice-analgezice-antiinflamatoare, la care predomina
efectul antiinflamator ce actioneaza asupra unor etape ale procesului inflamator.
AINS sunt utilizate intr-o paleta larga de afectiuni, fie ca medicamente simptomatice
pentru actiunile analgezice (combat durerea) si antipiretice (scad febra) in diferite algii si stari
febrile, fie pentru actiunea antiinflamatoare in bolile reumatice. Conform statisticilor din
Statele Unite ale Americii, sunt printre cele mai comercializate clase de medicamente.
Fiecare pacient are dreptul la o protectie corespunzatoare a sanatatii asigurata prin
masuri preventive si de ingrijire a sanatatii, urmarind atingerea unui nivel personal optim de
sanatate si cunoscand riscurile potentiale si beneficiile pe care le incumba tratamentul efectuat.
Personalul farmaceutic, deci si asistentii de farmacie, trebuie sa furnizeze informatii la
eliberarea produselor farmaceutice pentru a evita accidentele medicamentoase produse de
depasiri ale dozelor, automedicatie fara consultul prealabil al unui medic, posibile efecte
antagonice sau sinergice cu alte medicamente ce trateaza alte afectiuni, efecte secundare, mod
corect de administrare, doze maxime pentru o data si pentru 24 de ore, contraindicatii.
-5-
CAPITOLUL I.
BAZE FIZIOLOGICE
1.1. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE SISTEMULUI ARTICULAR
1.2. NOTIUNI DE SEMIOLOGIE GENERALA
1.3. BOLILE REUMATISMALE
1.4. MANIFESTARILE REUMATISMULUI
1.5. CAUZELE REUMATISMULUI
-6-
Aparatul locomotor ndeplineste functiile de miscare ale diverselor parti ale corpului.
Este alcatuit din sistemul osteo-articular specializat pentru functia de sustinere si sistemul
muscular pentru functia de miscare. Oasele au rol n sustinerea muschilor si mentin pozitia
verticala a corpului.
Aparatul locomotor nu poate functiona fara articulatii. Acestea realizeaza legaturi mai
mult sau mai putin mobile ntre dou sau mai multe segmente osoase, prin cartilaje si
ligamente, tesuturi elastice, conjunctive, foarte rezistente, care se insera pe oase.
Se cunosc doua mari categorii de articulatii:
-7-
-8-
Tesutul conjunctiv, dupa cum spune si numele, face legatura dintre diferitele organe,
precum si dintre componentele acestora. Acest tip de tesut nu vine insa in legatura directa cu
mediul extern sau cu lumenul vaselor.
Este alcatuit din: celule conjunctive, fibre conjunctive si substanta fundamentala.
Celulele conjunctive provin din celulele mezoblastice embrionare. Majoritatea au forma
stelata sau fusiforma si prezinta prelungiri care le pun in legatura unele cu celelalte. Ele sunt
caracteristice fiecarui tesut conjunctiv.
Fibrele conjunctive sunt de natura proteica. In functie de aceasta proteina, ele pot fi: de
colagen, elastice si de reticulina.
Substanta fundamentala este produsul celulelor si are rolul de a le separa. Ea contine in
proportii diferite substante minerale, organice (mai ales proteine) si apa; in functie de acestea
substanta fundamentala poate fi: fluida, moale, consistenta, dura.
In functie de consistenta substantei fundamentale, tesuturile conjunctive se clasifica in:
moi, semi-dure si dure.
Rolul tesutului conjunctiv:
-leaga diferite tesuturi si organe, asigurand unitatea organismului;
-au rol trofic datorita rezervelor de grasimi din celulele adipoase, dar si datorita participarii la
metabolismul diferitelor substante;
-asigura rezistenta sistemului locomotor;
-protejeaza diferite organe (rinichi, muschi, creier etc.);
-au rol de aparare (prin fagocitoza), distrugand atat microbii, cat si celulele moarte din
tesuturile in care se gasesc;
-au rol in regenerarea elementelor figurante.
-9-
Inflamatia este un proces dinamic, care consta din modificari locale si generale,
expresii ale tulburarilor provocate de agentul patogen dar si ale reactiilor de restabilire a
functiilor alterate. Prin aceste modificari organismul tinde sa inactiveze agentul cauzal, sa
inlature produsele degradate existente in focarul inflamator, sa refaca tesuturile lezate. In unele
cazuri procesul inflamator se termina cu vindecarea si restabilirea functiilor organismului.
Alteori fenomenele inflamatorii devin o boala, se cronicizeaza si se stabilieste un ciclu
continuu, inflamatie-destructie tisulara-inflamatie.
Considerat cel mai vechi aspect al raspunsului imun (din punct de vedere filogenetic),
este o reactie de aparare care a evoluat, fiind esentiala pentru supravietuirea organismului in
prezenta agentilor patogeni si a leziunilor tisulare. In unele cazuri insa, scapata de sub un
control riguros, devine un fenomen patalogic, o adevarata boala.
Inflamatiile se clasifica dupa urmatoarele criterii:
a) dupa etiologie, piogena (produsa de infectii bacteriene) si reumatica.
b) dupa localizare si structuri afectate: artrita, tendinita, bursita;
c) dupa durata: acuta, cronica (persistenta);
d) dupa aspectele histologice.
Caracteristicile procesului inflamator:
- intr-o prima etapa limiteaza efectele lezionale ale agentului agresor;
- in etapa secunda contribuie la refacerea structurilor lezate;
- nu este un proces generator de leziuni tisulare;
- inflamatia este perfect adaptata cantitativ si calitativ in raport cu intensitatea si intinderea
leziunilor tisulare.
Agentii etiologici ai inflamatiei sunt:
a. agentii infectiosi (septici): bacterii, virusuri, ricketsii, fungi, paraziti;
b. agentii neinfectiosi:
- mecanici (traumatici);
- termici (arsuri, energia electrica, energia radianta);
- chimici;
- exogeni: substante de natura acida sau bazica;
- endogeni: sarurile biliare care vin in contact cu alt tesut decat cel de origine, cum ar fi
peritoneul, produc o inflamatie foarte grava.
- 10 -
nivelul peretelui vascular din aria inflamata. Acest aflux se desfasoara sub actiunea unor
mediatori solubili formati si eliberati din focarul inflamator. Efectele acestor mediatori se pot
imparti in:
- efecte vasculare;
- vasodilatatie;
- cresterea permeabilitatii capilarelor;
- modificari functionale la nivelul celulelor endoteliale (stimuleaza expresia unor receptori);
- efecte chematactoare de leucocite si activarea metabolica a acestora.
B.
chemoatrase si migrarea lor prin peretele vascular pana in centrul focarului inflamator unde isi
exercita functiile:
- fagocitoza;
- citotoxicitatea oxigen dependenta.
C.
- 11 -
Inflamatia acuta
Este raspunsul initial la agresiunea tisulara. Este mediata prin eliberarea de autacoizi
(ex: histamina, serotonina, bradikinina, prostaglandine, leucotriene) si de obieci precede
declansarea raspunsului imun.
Local, se disting trei tipuri de procese care se succed, intricandu-se:
a) Tulburarile metabolice - sunt expresia exaltarii tuturor proceselor biochimice, in focarul
inflamator avand loc un adevarat incendiu metabolic. Sunt exacerbate glocoliza anaeroba,
procesele proteolitice si lipolitice, se produc alterari ale mitocondriilor si lizozomilor, se
acumuleaza metaboliti acizi (acidoza locala), determinand aparitia mediatorilor inflamatiei:
amine (histamina, serotonina, acetilcolina); polipeptide (kinine-bradikinina, kalidinaleucotoxina, exudina, pirexina, necrozina); prostaglandine; compusi adenilici (acid adenilic).
b) Tulburarile vasculare - sunt dominate de arteriolo- si capilarodilatatie, determinand doua
dintre simptomele clasice ale inflamatiei descrise de Celsus in sec. I: rubor/hiperemiei si
cvalor/caldura locala, in acelasi timp cu tulburari ale permeabilitatii capilare, cu extravazarea
plasmei, cresterea vascozitatii sangelui, tendinta de trombozare a vaselor, aparitia edemului
inflamator. Leucocitele tind sa adere de perete si apoi migreaza, traversand peretele vascular.
Procesele mentionate contribuie la tumefierea locala (tumor) si durere (dolor).
c) Procesele morfologice si respiratorii - Leucocitele neutrofile (microfage) migrate in
focarul inflamator in stadiile initiale, fagociteaza microbii si resturile celulare. Apar apoi limfosi monocite, histiocite, fibroblasti (macrofage). Fagocitele pot fi distruse prin actiunea
microbilor si a mediului acid, eliberand enzime si substante bactericide. Aceste enzime,
impreuna cu celelalte existente local, contribuie la liza tesuturilor alterate, a fibrinei aparand
puroiul, cu compozitie complexa. Evolutia la supuratie nu este obligatorie in toate inflamatiile.
Concomitent cu alterarile tisulare se produc procese de regenerare mai accentuate in
perioadele tarzii ale inflamatiei: proliferarea tesutului conjunctiv, aparitia tesutului de
granulatie, neoformarea vaselor sanguine. In final se poate obtine o vindecare completa sau cu
cicatrice.
Raspunsul imun - se produce atunci cand celulele imunocompetente sunt activate cu raspuns
la microorganisme sau substante antigenice eliberate in timpul raspunsului inflamator acut sau
cronic. Rezultatul raspunsului imun poate fi folositor organismului (de exemplu, ducand la
- 12 -
- 13 -
- 14 -
cnd micrile sunt mai dificile (redoarea matinal), pentru ca dup cteva zeci de minute sau
chiar cteva ore (n medie cam dup o or), micrile s devin mai uoare. Primele articulaii
afectate de obicei sunt articulaiile dintre prima i a doua falang ale degetelor II i III. Aceste
articulaii se umfl, degetul lund forma unui fus.
Spondilita anchilozant este o form de reumatism articular inflamator cronic, care
afecteaz cu predominan persoane de sex masculin, de vrst tnr (boala ncepe ntre 15 i
35 ani).
Dac poliartrita reumatoid este reumatismul inflamator caracterizat prin lezarea articulaiilor
periferice, n spondilita anchilozant au loc atingeri ale coloanei vertebrale (dei afectarea
articulaiilor din periferie nu este o raritate n aceast boal).
Primele simptome sunt constituite de durerile din regiunea lombar aprute la un
pacient tnr, de sex masculin de obicei; aceste dureri sunt persistente i se intensific cu
timpul, devenind tot mai supratoare. Ele nu dispar n repaus, ba chiar se pot intensifica n
timpul nopii (mai ales n a doua jumtate), mpiedicndu-l pe bolnav s se odihneasc.
Durerile lombare sunt prezente i dimineaa, la sculare, determinnd un grad de redoare a
coloanei lombare i fcnd i mai dificil mobilizarea ei: dup cteva ore, redoarea coloanei
lombare poate diminua (n stadiul incipient al bolii).
Aceste dureri lombare pot iradia, deseori, n regiunea fesier superioar, de o parte sau de
ambele pri.
La o parte din bolnavi durerea lombar iradiat mbrac aspectul de lombosciatic. Spre
deosebire de lombosciatic obinuit, determinat de discopatii, sciatica din spondilita
anchilozant nu cedeaz la repaus i se intensific n timpul nopii.
Artrita juvenila idiopatica, cunoscuta si sub numele de poliartrita reumatoida
juvenila, este cel mai frecvent tip de artrita la copii sub 16 ani. Artrita reumatoida juvenila
provoaca dureri persistente, tumefiere si rigiditate. Unii copii pot avea simptome doar pentru
cateva luni, dar in cazul altora afectiunea se poate manifesta toata viata. Exista mai multe
forme de artrita reumatoida juvenila, clasificandu-se in functie de numarul articulatiilor
afectate, semne si simptome si rezultatele analizelor de sange. Unele tipuri de artrita
reumatoida juvenila pot determina complicatii grave, cum ar fi tulburari de crestere si
inflamatii la nivelul ochilor. Tratamentul acestui tip de artrita se concentreaza pe controlul
durerii, imbunatatirea functiei articulatiei afectate si prevenirea deteriorarii acesteia.
- 15 -
Guta este o boal cunoscut de multe secole, dar ea a fost confundat timp ndelungat
cu alte boli reumatice, inclusiv poliartrita reumatoid.
Este o boal relativ frecvent, consecin a perturbrilor metabolismului protidic, avnd
ca rezultat o cretere a concentraiei acidului uric n snge i esuturi, ndeosebi n articulaii, n
esutul subcutanat i n rinichi.
Tulburarea metabolic caracteristic bolnavilor cu gut este hiperuricemia. In
producerea hiperuricemiei (concentraia crescut de acid uric n snge) intervine fie o
hiperproducie de acid uric n organism, fie o eliminare sczut prin rinichi. Adesea intervin
ambele mecanisme.
Guta este ntlnit cu mare predominan la sexul masculin (90% dintre bolnavii cu gut sunt
brbai). Ea apare de obicei dup vrsta de 40-50 de ani i foarte rar naintea vrstei de 20 de
ani.
Rolul ereditii explic frecvena mai mare cu care apare guta n anumite familii; la aceti
pacieni se constat o tendin marcat la hiperuricemie, unii subieci fcnd i crize tipice de
gut.
Artrita psoriazica afecteaza persoanele care au psoriazis una dintre cele mai grave
boli de piele. Desi boala reumatica apare ulterior celei cutanate pot exista cazuri in care ordinea
este inversa. Durerile articulare, rigiditate, inflamatia sunt principalele simptome. Acestea pot
afecta orice parte a corpului, inclusiv varful degetelor sau coloana vertebrala si pot varia de la
relativ usoara pana la severa. In cazul ambelor afectiuni, perioadele de calmitate pot alterna cu
perioadele de remisie. Nu exista solutii pentru tratarea artritei psoriazice, astfel incat se pune
accentul pe controlul simptomelor si prevenirea deteriorarii articulatiilor. Fara tratament si
exercitii fizice regulate, artrita psoriazica poate aduce persoana bolnava la incapacitate de
locomotie.
Colagenoze (polimiozita, dermatomiozita, sindromul Crest si sclerodermia)
Polimiozita este o boal inflamatorie muscular cronic, de cauz autoimun i care
determin scderea n grade variabile a forei musculare. Boala intereseaz o anumit parte a
musculaturii, numit musculatura striat, pielea (i atunci se numete dermatomiozit) i
- 16 -
esutul conjunctiv n general. Evoluia acestei afeciuni poate fi acut, subacut sau cronic, iar
instalarea ei se petrece n general ncepnd cu a doua decad de via. Adeseori se asociaz cu
alte boli autoimune, colagenoze, afeciuni canceroase.
Caracteristica bolii este slbiciunea muscular, care intereseaz acea parte a
musculaturii membrelor din vecintatea trunchiului, numit musculatura proximal. Ca urmare
a acestei determinri, aceti bolnavi ntmpin dificulti n urcatul i cobortul scrilor, n
flexia coapselor pe abdomen, n ridicarea braelor i a diferitelor obiecte, n pieptnat, iar n
formele grave, ridicarea capului de pe pern sau n meninerea corpului n poziie ridicat.
n fazele tardive este afectat i musculatura situat la distan de trunchi (musculatura
distal). Pot apare i tulburri de nghiire (disfagie). Un alt simptom ntlnit frecvent, dar nu
att de caracteristic, este durerea muscular, uneori att de intens, nct bolnavul nici mcar
nu suport atingerea.
Sclerodermia tradus ad literam nseamn piele grea.
Cercettorii nu au reuit nici pn la ora actual s stabileasc o cauz anume a acestei
afeciuni (dei ipotezele etiologice nu lipsesc: minereurile aurifere i de crbune, silicaii,
clorura de vinil, diverse hidrocarburi aromatice de tipul benzenului i toluenului, pentazocina i
bleomicina injectabil, implantele de silicon sau de parafin etc).
Sclerodermia este o afeciune rar (se estimeaz c din ntreaga populaie a Statelor Unite ale
Americii, doar 150 000 de persoane sunt afectate de aceast boal), care se dezvolt adesea n
decadele de vrst 3,4 i 5, i afecteaz de 3 ori mai frecvent femeile dect brbaii. Nu este o
afeciune malign sau transmisibil.
Este o afeciune complex care are dou forme majore de manifestare: forma cutanat
difuz n care pe lng afectarea difuz a membrelor, feei i trunchiului, sunt implicate i
diferite organe interne, precum plmnii, inima, rinichii, tubul digestiv (n special esofagul),
putnd crea probleme n funcionarea acestora (tulburri respiratorii, insuficien cardiac,
insuficien renal i tulburri digestive reprezentate de o deglutiie dificil, reflux esofagian,
de o modest absorbie a principiilor alimentare i de o mobilizare lent a alimentelor de-a
lungul tubului digestiv datorit slabei activiti musculare intestinale) i care netratat, poate fi
mortal n civa ani de la instalarea ei i forma cutanat localizat sau limitat adic suprafee
circumscrise, lineare (n lovitura de sabie sau n band), n pictur sau n plci (morfea) de
- 17 -
tegument ceros, infiltrat, scleros. Aceasta e o form mai blnd a acestei afeciuni, care rareori
evolueaz spre forma sever, sistemic.
Lupus eritematos sistemic este o boala cronica inflamatorie care se manifesta atunci
cand sistemul imunitar al unei persoane ataca propriile tesuturi si organe. Inflamatia provocata
de lupusul eritematos sistemic poate afecta mai multe sisteme, inclusiv articulatiile, pielea,
rinichii, celulele sanguine, inima si plamanii.
Exista patru tipuri de lupus: lupusul eritematos sistemic, lupus eritematis disciod,
lupusul eritematos indus de medicamente, lupusul neonatal.
Dintre aceste forme, lupusul eritematos sistemic este forma cea mai comuna si mai
grava. Prin administrarea tratamentului corespunzator, majoritatea pacientilor pot duce o viata
activa. Aproximativ 150.000 de oameni traiesc cu lupus, iar dintre acestia 90% sunt femei.
Reumatismele degenerative, numite i artroze, sunt boli reumatice cronice ntlnite
extrem de frecvent, reprezentnd mai mult de 90% din patologia pacienilor reumatici care se
prezint la un cabinet de medic generalist sau reumatolog. Dei sunt mult mai puin invalidante
dect reumatismele inflamatorii, artrozele au totui o mare importan practic, att prin marea
lor inciden, ct i prin rsunetul pe care l au asupra capacitii de munc, cu importante
consecine sociale i economice.
Artrozele sunt ntlnite frecvent la persoanele de peste 50 de ani, dup aceast vrst
frecvena lor fiind n cretere, pe msura trecerii anilor. Astzi, cnd durata medie de via a
crescut mult fa de trecut, fiind n multe ri, inclusiv n ara noastr, de aproximativ 70 de ani,
proporia pe care o reprezint vrsta a treia este deosebit de mare.
n artroze procesul patologic ncepe la nivelul cartilajului articular, care i pierde, din
motive parial cunoscute, luciul i troficitatea normal.
n mod normal, cartilajul articular protejeaz extremitile osoase, el permite alunecarea
uneia fa de cealalt; n artroze, aceast alunecare este ngreunat, iar datorit pierderii
netezimii suprafeei, se produce o frecare care accelereaz erodarea cartilajului, dezgolind osul.
Asocierea unei inflamaii nu este ntlnit de regul, procesele patologice fiind pur
degenerative i avnd o evoluie cronic, trenant.
- 18 -
Reumatismul cronic degenerativ afecteaz puine articulaii de obicei una singur, cel
puin n perioada de debut a afeciunii; cel mai des sunt afectate urmtoarele articulaii: oldul
(artroza coxofemural sau coxartroza), genunchiul (artroza genunchiului sau gonoartroza),
articulaiile mici ale minilor i articulaiile coloanei vertebrale (spondiloza, cu cele 3 localizri
ale sale: cervical, dorsal sau lombar).
Periatrita scapulohumerala - este generat de leziuni ale tendoanelor care sufer n
timp unele leziuni degenerative, cu favorizarea ruperii unor fibre i apariia unor calcificri.
Pe fondul acestor leziuni degenerative, care rmn timp ndelungat asimptomatice, apar
episoade inflamatorii, favorizate de unele traumatisme, de surmenaj articular sau de expunerea
la frig.
Inflamaia tendoanelor, burselor i capsulei articulare genereaz dureri i limiteaz
micrile, suferine caracteristice periartritei scapulohumerale.
Periartrita scapulohumeral mbrac trei aspecte clinice importante, fiecare avnd un substrat
anatomopatologic caracteristic: umrul dureros simplu, umrul acut hiperalgic i umrul
blocat.
Reumatismul nearticular afecteaza tesuturile moi, provocand durere in tot corpul. De
asemena, aceasta forma de reumatism poate fi localizata in zonele specifice ale organismului.
Tendinita este o inflamatie sau iritare a unui tendon (fascicul fibros care ataseaza
muschii la oase). Boala provoaca durere si sensibilitate. Desi poate sa se manifeste la orice
tendon al corpului cel mai des sunt afectate cele din jurul umerilor, coatelor, incheieturilor si in
zona calcaiului. Alte denumiri intalnite pentru tendinita sunt:
- cotul jucatorului de tenis;
- cotul jucatorului de golf;
- umarul pitcher;
- umarul inotatorului;
- genunchiul saritorului.
Daca tendinita este severa si se ajunge la ruptura de tendon este necesara interventia
chirurgicala. Cu toate acestea, cele mai multe cazuri pot fi tratate cu succes prin repaus si
medicamente pentru reducerea durerii si inflamatiei.
- 19 -
Bursita este o afectriune dureroasa, care afecteaza bursa- un saculet mic, plin cu lichid,
care actioneaza ca un tampon pentru oasele, tendoanele si muschii din zona articulatiilor.
Bursita apare atunci cand o bursa se inflameaza. Frecvent, bursita apare in zona umerilor,
coatelor sau soldurilor, dar se poate manifesta si la articulatii care afecteaza miscari repetitive.
Tratamentul presupune odihna articulatiilor afectate si protejarea lor de traume
suplimentare. In majoritatea cazurilor, bursita apare in decurs de cateva saptamani cu tratament
adecvat, dar recurentele sunt predictibile.
Fibromialgia este o afectiune cronica caracterizata prin dureri musculare, durere
generalizata, tulburari de somn, oboseala extrema, depresie, anxietate si dureri locale (muschi
si punctele sensibile).
Simptomul cel mai important - durerea articulara (artralgia). Momentul in care aceasta
apare, articulatiile afectate, caracteristicile durerii sunt elemente importante atat pentru pacient
(se poate ajunge de la o simpla senzatie de discomfort, care poate fi uneori neglijat, pana la
suferinte care lasa urme grave - chiar invaliditate - cu afectarea capacitatii functionale a
organismului si a stilului de viata), cat si pentru medic, orientandu-l spre diagnosticul corect.
- 20 -
- 21 -
CAPITOLUL II.
ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE
2.1. GENERALITATI AINS
- 22 -
asigura mentinerea integritatii mucoasei digestive (PG locale cresc fluxul sangvin, cresc
intervine in reglarea perfuziei renale (PGE2 creste fluxul sangvin renal si contracareaza
sistemele vasoconstrictoare renale sitemul nervos simpatic, sistemul renina-angiotensinaaldosteron; de aceea, blocarea formarii de prostaglandine la nivel renal prin inhibarea COX de
catre AINS duce la scaderea perfuziei rinichiului);
-
inhiba).
COX 2 (ciclooxigenaza inductibila), functioneaza doar episodic, fiind activata doar sub
actiunea anumitor stimuli (factori mitogeni, factori de crestere, ischemice, stress oxidativ,
citokine, carcinogeni), si este responabila de aparitia inflamatiei, durerii si hiperpirexiei.
- 23 -
A. AINS:
I. Antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generatia I):
A. Acizi carboxilici:
B. Antireumatice specifice:
a. compusi de aur: aurotiomalat de sodiu, auranofin;
b. antimalarice de sinteza: clorochina si hidroxiclorochina;
c. derivati tiolici:penicilamina;
d. imunodepresive: metotrexatul (si alte citotoxice), ciclosporina;
e. sulfasalazina.
Absorbtia AINS este diferita, in functie de forma de administrare. Majoritatea AINS se
administreaza oral si se absorb rapid si complet. In administrarea sub forma de supozitoare,
absorbtia este lenta si incompleta, iar cea cutanata (unguente, geluri), absorbtia este
inconstanta. Exista preparate AINS conditionate si pentru administrarea injectabila
(intramuscular sau intravenos), dar acest mod de folosire este limitat.
- 25 -
- 26 -
CAPITOLUL III
FARMACOTERAPIE
- 27 -
ACID ACETILSALICILIC
Cunoscut in special sub denumirea de aspirina, este esterul acidului salicilic cu acidul
acetic.
Fcin.: acidul acetilsalicilic se absoarbe relativ bine din tubul digestiv, biodisponibilitatea fiind
68%.
Fdin.: analgezic, antipiretic, antiinflamator, antiagregant plachetar. Dozele mari, depasind 3g/zi
la adult, au efect antiinflamator.
Efectele: analgezic, antipiretic si antiinfamator se datoresc, in principal, inhibarii biosintezei de
prostaglandine.
Indicatii: algii moderate (nevralgii, mialgii, artralgii, cefalee), febra de etiologie diversa
(procese inflamatorii, infectii microbiene si virale acute, excluse infectiile virale la copii sub 4
- 28 -
ani), afectiuni reumatismale inflamatorii (RPA, poliartrita reumatoida), afectiuni tromboembolice (tromboze arteriale, profilaxia infarctului de miocard).
Reactii adverse.: pirozis, gastralgii, greturi, vome, microhemoragii gastrice (incepand de la
doza de 25mg de 2ori/zi, retentie hidrosalina, agravarea astmului bronsic, alergii cutanate,
euforie, tulburari de echilibru, favorizarea hemoragiilor. La copii cu varicela, gripa si viroze
respiratorii poate produce sindromul Reye. Reactiile adverse digestive sunt mai mici prin
administrare dupa masa si cu preparate de aspirina solubile sau tamponate.
Intoxicatia acuta:
- initial, alcaloza respiratorie (prin stimularea centrului respirator, cu hiperventilatie;
- ulterior, acidoza metabolica (prin paralizia centrului respirator, cu acumulare de CO2 );
- convulsii, delir;
- deces la copil (la 10 g AAS0);
Contraindicatii: gastrite, ulcer gastrointestinal, insuficienta hepatica, cardiaca sau renala severa,
alergie la salicilati, diateza hemoragica, deshidratare, deficit D^PD, antecedente de astm la
salicilati sau AINS. Administrarea cronica in trimestrul 3 determina prelungirea sarcinii si
travaliului, hemoragii la mama si nou-nascut, inchiderea prematura a canalului arterial.
Administrare: ca analgezic si antipiretic, la adult, 300-900 mg la 4-6 ore (max.4g/zi); ca
antiinflamator 3-4g/zi in 3-4 prize, ca antiagregant plachetar 0,3-0,5 g la 2-3 zile sau 75-100
mg/zi, intr o priza, in profilaxia infarctului de miocard, 0,3g/zi.comprimatele nu se inghit
intregi ci numai dupa desfacere in apa.
Administrarea in formele obisnuite gastrosolubile se face:
- intre mese, in administrare ocazionala;
- dupa mese, la administrari repetate sau daca apar efecte de iritatie gastrica (pirozis,
epigastralgie);
-administrarea in forme enterosolubile se face intre mese, netriturate si nemestecate.
Interactiuni: - bauturile alcoolice potenteaza tendinta la microhemoragii;
- AINS potenteaza efectele secundare consecutive inhibitiei COX1 (gastrice, respiratorii,
renale); asocierea AAS cu AINS este contraindicata.
Denumiri comerciale:
- ACID ACETILSALICILIC compr. de 300 mg, 500 mg.
- ASPIRIN compr.500mg, compr. masticabile 500 mg.
- 29 -
- 30 -
DICLOFENACUM
Este unul dintre cele mai active AINS, cu tolerabilitate clinica deosebita. Este un derivat
arilaminoacetic.
Fcin: se absoarbe repede si complet din tubul digestiv, dar biodisponibilitatea este de numai
52% (deoarece este metabolizat la primul pasaj hepatic).
Fdin.: antiinflamator deosebit de eficace, de asemenea analgezic si antipiretic cu potenta mare
(apropiata de cea a indometacinei). Inhiba ciclooxigenaza la concentratii mai mici decat
indometacina.
Ftox.: uneori tulburari gastrointestinale (greata, diaree, dureri epigastrice), sangerari digestive
minore, riscul ulcerului sau al sangerarilor masive este mic. Ocazional eruptii cutanate, posibile
reactii anafilactoide (cunoscute pentru toate AINS).
Fter.: poliartrita reumatoida, spondilita anchilopoietica, artroze, reumatism extraarticular, criza
de guta, stari inflamatorii dureroase postoperatorii, posttraumatice, dureri dupa extractii
dentare, inflamatii dureroase in sfera genitala.
Contraindicatii: ulcer gastroduodenal, alergie specifica sau reactii de sensibilitate la AINS,
sarcina.
Administrare: oral, initial 150mg/zi in 3 prize, intretinere 50-100mg/zi in 2-3 prize. De preferat
preparatele retard care pot asigura efecte bune, in 1-2 administrari zilnice. Intrarectal, 100 mg
un supozitor seara. I.m. 75 mg de 1-2 ori/zi in colica renala). Doza maxima totala pe zi,
indiferent de calea de administrare 150 mg. Copii 1-3 mg zi in mai multe prize.
Denumiri comerciale:
- ALMIRAL compr. 25 mg, supp. 100 mg, sol. inj. 75mg/3 ml.
- CLAFEN supp. 100 mg, compr, filmate gastrorez.50 mg.
- 31 -
ALCLOFENAC
Derivat alchiloxifenilacetic este un AINS activ, cu eficacitate clinica comparabila cu cea a
indometacinei, ceva mai bine suportat decat aceasta. Este considerat a avea si o actiune
specifica in poliartita reumatoida (apropiata de cea a sarurilor de aur si a penicilaminei).
INDOMETACINA
Actiune intensa, bine suportat la doze mici, pe perioade limitate, la doze mari si
tratamente prelungite frecvente reactii adverse, uneori grave.
Fcin.: Se absoarbe bine p.o. sau rectal;
Fdin.: este foarte activ ca antiinflamator. Inhiba la concentratii mici activitatea ciclooxigenazei
impiedicand formarea de prostaglandine (in tesuturile periferice si in creier).
- 32 -
Ftox.: reactii adverse frecvente la doze mari: tulburari digestive (jena epigastrica, greata, voma,
dureri abdominale, diaree sau constipatie, rar ulcer), cefalee, eruptii urticariene, reactii
anafilactoide.
Fter.: poliartrita reumatoida (si alte boli reumatice inflamatorii), artrita acuta gutoasa.
CI: ulcerul evolutiv (si antecedente de leziuni gastrointestinale), alergia si hipersensibilitatea la
indometacina si salicilati. Prudenta (sau de evitat) la bolnavii cu tulburari psihice, epilepsie sau
parkinsonism, batrani, copii, sarcina.
Adm.: oral, 50-200 mg/zi in 3 prize, dupa mese. Intrarectal 100 mg de 1-2 ori/zi. Doza orala +
rectala maxima 150-200 mg/zi.
Denumiri comerciale:
- INDOMETACIN supp. 50 mg, caps. 25 mg, 50 mg.
SULINDAC
Derivat fluorurat de inden al indometacinei.
Fcin.: produs al indometacinei, absorbit rapid, dar incomplet digestiv, este transformat de flora
intestinala si la nivelul ficatului intr-un metabolit sulfidic activ (responsabil de activitatea
farmacodinamica). Dupa administrare p.o. are o biodisponibilitate de 96%.
Fdin.: la pacientii cu poliartrita reumatoida a dovedit o eficacitate egala sau ceva mai mare
decat a acidului acetilsalicilic.
Ftox.: este ceva mai bine suportat decat indometacina. Provoaca relativ frecvent: fenomene
dispeptice, dureri abdominale, greata, voma, diaree sau constipatie.
Fter.: poliartrita reumatoida, artroze, reumatism extraarticular, spondilita anchilopoietica.
Adm.: oral, 200-400 mg/zi, la adulti. Nu se utilizeaza la copii.
TOLMETINA
Compus la care inelul indolic al indometacinei este inlocuit cu un inel pirolic.
Fcin.: se absoarbe complet din intestin, legare 99% de proteinele plasmatice, epurat prin
metabolizare (in majoritate), timp de injumatatire biologica 1-2 ore.
- 33 -
Fdin.: are proprietati antiinflamatoare, analgezice si antipiretice (cu o potenta mai mare decat a
acidului acetilsalicilic, dar ceva mai mica decat a indometacinei si a fenilbutazonei). Efectul
este rapid dar de scurta durata.
Ftox.: desi este mai bine suportata decat indometacina, reactiile adverse sunt relativ frecvente:
iritatie gastrica, ulceratii si sangerari.
Fter.: se foloseste ca antireumatic, cu o eficacitate egala sau ceva mai mare decat a acidului
acetilsalicilic.
Adm.: oral 1000-2000 mg/zi (in 3 prize, la mese). Doza la intretinere obisnuita 600 mg/zi.
LONAZOLAC
Este un acid heteroarilacetic.
Fdin.: antiinflamator si analgezic.
Ftox.: reactii adverse obisnuite pentru AINS.
Fter.: diferite afectiuni reumatice articulare si extraarticulare.
Adm.: oral, 200 mg de 3 ori/zi (dupa mese), sau intrarectal, supp., 200 mg (dimineata si seara).
KETOROLACUM
Fcin.: absorbtie rapida digestiva, pic la 30-40 minute, dupa administrare orala si la 40-50
minute, dupa i.m. Traverseaza greu bariera hematoencefalica. Trece putin in lapte. Eliminare
renala 90% nemodificat.
Fdin.: analgezic, antiinflamator, antipiretic. Inhiba ciclooxigenaza.
Ind.: tratament de scurta durata al durerii.
R.a.: similare cu ibuprofen
Adm.: I.m. initial 30-60 mg, apoi 15-30 mg la 6 ore. Maxim, 120 mg/zi. Nu se administreaza
mai mult de 5 zile. Oral, 10 mg la 4-6 ore, maximum 40mg/zi. Nu se recomanda tratamente
prelungite.
Denumiri comerciale:
- KETANOV compr. Filmate 10 mg, sol. Inj. 30mg/ml.
- KETOROL compr. Film. 10 mg, sol. Inj. 30 mg/ml.
- 34 -
ACECLOFENACUM
Fcin.: absorbtie rapida digestiva a substantelor nemodificate, pic. la 1.25 3 ore dupa
administrare orala. Atinge concentratii terapeutice in lichidul sinovial. Eliminare predominant
renala. Cinetica sa nu este influentata de varsta.
Fdin.: analgezic, antiinflamator (inhiba ciclooxigenaza si biosinteza unor mediatori
proinflamatori si a unor molecule de aderenta a neutrofibrelor).
Ind.: tratamentul durerii si inflamatiei din artrita reumatoida, spondilartrita ankilopoietica,
artroze si periartrite, reumatism extraarticular.
Adm.: 1 compr. film de 2 ori/zi (dimineata si seara).
Denumiri comerciale:
- ACECLOFEN supp. 100 mg;
- AFLAMIL compr. filmate 100 mg.
IBUPROFEN
- 35 -
Ftox.: tulburari digestive (greata, voma, diaree, constipatie, fenomene dispeptice, epigastralgii,
sangerari), apar cu o frecventa mai mica decat dupa acidul acetilsalicilic.
Fter.: afectiuni reumatice articulare si extraarticulare, afectiuni ortopedice (entorse, intinderi
musculare), stari inflamatorii severe sau prelungite (ORL, stomatologie, patologie respiratorie,
ginecologice). Inactiv in spondilita anchilopoietica.
Contraindicatii: ulcer in evolutie, alergie specifica sau hipersensibilitate la AINS, la copii cu
diaree este contraindicat ibuprofen ca antipiretic din cauza riscului de insuficienta renala acuta,
sarcina.
Administrare: initial, 1,2-1,8 g/zi, in 3 prize, dupa masa. maxim 2,4 g/zi. Copii 20mg/kg/zi,
maxim 500 mg/zi.
Denumiri comerciale:
- ADAGIN - compr. film. 200 mg,400 mg.
- ADVIL draj. 200 mg, caps. moi (ultra) 200 mg.
- IBUPROFEN compr. film. 200 mg, 400 mg (forte), 600 mg, suspensie orala (baby)
100mg/5ml, caps. 200mg.
- IBUTOP - caps. moi 400 mg;
- MARCOFEN sirop 100mg/5ml, caps. retard 400mg.
- MIG-400 compr. film. 400 mg.
- NUROFEN draj. 200 mg, 400 mg(forte), caps. moi 200 mg, compr. orodispersabile 100 mg
(pentru copii), compr. orodispersabile 200mg ( non aqua), suspensie orala 100mg/5ml, supp.
125mg (pentru copii).
- PADUDEN caps. 200 mg, caps. elib. prel. 300 mg (SR).
- RUPAN compr. film. 200 mg, 400 mg.
- SARIDON N compr. film. 200, 400 mg.
NAPROXEN
Este un derivat policicloaromatic. Asemanator ca activitate cu ibuprofenul.
Fcin.: absorbtie completa din tractul gastrointestinal, legarea de proteinele plasmatice 9%,
epurare predominant prin eliminare renala. Timpul de injumatatire de circa 14 ore (face
posibila administrarea de 2 doze/zi).
- 36 -
- 37 -
Administrare: oral, 150-200mg/zi, in 2-4 prize. Intrarectal 100 mg seara. Doza maxima zilnica,
ora + intrarectal 200 mg. Injectabil 100-200mg, in 2 prize, cure scurte (2-3 zile).
Denumiri comerciale:
- FLEXEN caps. 50 mg, pulb. pt. sol. inj. 100mg, supp. 100mg.
- KETONAL compr. film. 100 mg (forte), compr. elib. prel. 150 mg (retard), supp. 100 mg,
sol. inj. 50mg/ml.
- KETONAL UNO caps. elib. prel. 200 mg, KETONAL DUO caps. elib. prel 150 mg.
- KETOPROFEN caps. elib. prel. 100 mg, 200 mg, sol. inj./conc.sol. pref. 100mg/2ml.
- KETOPROXIN compr. film. 50mg, 100 mg.
- RUBIFEN compr. film. 100 mg, supp. 100 mg.
DEXKETOPROFEN
Izomer al ketoprofenului.
Ind.: Tratament de scurta durata pentru durere slaba-moderata. Dismenoree.
Administrare: 12,5 mg la 4-6 ore sau 25 mg la 8 ore. Maximum 75mg/zi. Varstnici: initial
maximum 50mg/zi. Nu se recomanda la copii.
Denumiri comerciale:
- TADOR compr. filmate 25 mg.
- TADOR INJECT sol. inj./conc. pt. sol. perf. 50mg/2ml.
OXAPROZINUM
Fcin.: absorbtie buna din intestin. Pic seric la 3-5 ore. Biotransformare 90% in metaboliti
activi, eliminati prin fecale si urina.
Administrare: in artrita reumatoida si spondilita anchilozanta, 1200 mg o data/zi sau 1200 mg
dimineata si 600 mg seara. In osteoartrita, 600-1200 mg o data/zi. In afectiunile musculoarticulare, 1200 mg o data /zi. In puseu acut de guta, 1200 mg dimineata si 600 mg seara.
Denumiri comerciale:
- DAYRUN compr. filmate 600 mg.
- 38 -
- 39 -
ACID NIFLUMIC
Aciune antiinflamatoare medie, efecte adverse moderate.
Administrare: oral, 250 mg de 3/zi. Rectal, 200 mg de 2 ori/zi, (6-30 luni); 400 mg/10kg/zi(30
luni-12 ani)(fara a depasi 1200 mg/zi timp de 4-5 zile).
Denumiri comerciale:
- NOVOPONE caps.250 mg
- NIFLURIL - caps.250 mg
ACID TOLFENAMIC
Fcin.: absorbtie rapida pe cale orala. Pic seric la 1-1/2 ora.
Administrare: in migrena, initial, 200 mg la primele simptome. La nevoie, inca 200 mg, dupa
1-2 ore.
Denumiri comerciale:
- MIGEA RAPID compr. 200 mg.
ETOFENAMATUM
Denumiri comerciale:
- REUMON sol. inj. 500mg/ml.
b. Acizi enolici:
- pirazolone: fenilbutazona;
- oxicami: piroxicam, tenoxicam, lornoxicam;
FENILBUTAZONA
Este un acid enolic derivat de pirazolidin-3,5-diona.
Fcin.: administrata oral fenilbutazona se absoarbe in proportie de 80-100%. Se leaga in
proportie mare de proteinele plasmatice, se metabolizeaza in ficat formandu-se doi metaboliti
- 40 -
- 41 -
PIROXICAM
- 42 -
TENOXICAM
Fcin.: absorbtie digestiva foarte buna. Pic seric la 2 ore. Concentratia de echilibru dupa 10-15
zile.biotransformare intensa in metaboliti inactivi. Eliminare urinara si biliara.
Fdin.: este un antiinflamator activ, analgezic, antipiretic si antiagregant plachetar.
Ftox.: tenoxicamul este relativ bine suportat. Reactiile adverse care apar cu o frecventa de 1213 % sunt obisnuite diaree sau constipatie, ameteli, cefalee, eruptii cutanate. Rareori pot apare:
reactii cutanate severe, fotodermatoze, granulocitopenie, scaderea hemoglobinemiei, edeme
(usoare).
Indicatii: afectiuni reumatice articulare (poliartrita reumatoida, artrita, artroza, spondilita
anchilopoietica), afectiuni reumatice extraarticulare (periartrite, tendinite, bursite), guta.
Contraindicatii: persoane cu hipersensibilitate (inclusiv la salicilati si la alte AINS), bolnavi
ulcerosi sau renali. Precautii: asocierea cu anticoagulante sau antidiabetice orale impune o
supraveghere (de catre medic sau faramcist).
Administrare: oral, i.m., i.v. 10-20 mg/zi, intr-o priza.
Denumiri comerciale:
- NEO-ENDUSIX compr. film. 10 mg, 20 mg, liof.+solv. Pt. Sol. inj. 20mg.
- TILCOTIL compr. film. 20 mg, liof.+solv. Pt. Sol. inj. 20mg/2 ml.
- TENOXICAM caps. 20 mg, compr. 20 mg.
LORNOXICAM
Indicatii, reactii adverse, contraindicatii: asemanator meloxicam.
Administrare: 16mg/zi.
Denumiri comerciale:
- XEFO - compr. 4mg, 8 mg, 8 mg(rapid), liof. 8 mg+solv.pt. sol. inj. 2ml.
- 43 -
- 44 -
NIMESULID
Fcin.: absorbtie digestiva rapida, metabolizare hepatica, principalul metabolit fiind activ
farmacodinamic. Eliminare prin urina, putin prin fecale.
Fdin.: inhibitor selectiv al ciclooxigenazei-2, cu actiune antiinflamatoare, analgezica,
antipiretica. Inactiveaza radicalii liberi.
Indicatii: inflamatii articulare si ale tesuturilor moi. Dureri postoperatorii si posttraumatice.
Febra si dureri in inflamatii acute ale cailor respiratorii superioare, gurii, aparatului excretor.
Dureri menstruale.
Reactii adverse: rareori arsuri epigastrice, eruptii, cefalee, greata, vome.
Contraindicatii: ulcer gastroduodenal, insuficienta hepatica, renala.
Administrare: oral, adulti si copii peste 12 ani, 100-200 mg de 2oei/zi. Doza maxima 400
mg/zi.
Denumiri comerciale:
- AFLOGEN compr. 100 mg;
- APONIL - compr. 100 mg;
- AULIN gran. Pt. Susp. Orala 100 mg, compr. 100 mg;
- COXTRAL - compr. 100 mg;
- NIMESIL - gran. Pt. Susp. Orala 100 mg/plic;
- NIMESULID - compr. 100 mg;
- NISE - compr. 100 mg;
- SULIDAMOR pul. Pt.susp. orala 100 mg.
Precautii speciale pentru prescrierea si utilizarea de AINS blocante COX-2 specifice vor fi
luate in cazul pacientilor cu afectiuni cardiovasculare in antecedente.
CELECOXIBUM
Fcin.: bine absorbit digestiv. Pic seric la 2-3 ore. Alimentele bogate in grasimi intarzie
absorbtia cu o ora. Biotransformare 99%. Starea de echilibru in 5 zile. 1% din populatie
- 45 -
- 46 -
Fcin.: bine absorbit din tubul digestiv. Pic seric la o ora. Metabolizare in proportie mare.
Excretia urinara 70% si in fecale 20%.
Fdin.: inhibitor selectiv al COX-2, cu efect antiinflamator si analgezic.
Indicatii: boala artrozica, poliartrita reumatoida, durere si inflamatie in artrita gutoasa acuta.
Reactii adverse: dureri abdominale, flatulenta, pirozis, diaree, greata, astenie, curbatura,
cresteri ale ALT.
Contraindicatii: ulcer peptic activ, hemoragie gastrointestinala, insuficienta hepatica severa,
insuficienta renala, astm bronsic, rinita acuta, polipi nazali, sarcina, alapatare, copii sub 16 ani.
Administrare: artroza 60 mg o data/zi. Poliartrita reumatoida 90 mg o data/zi. Artrita gutoasa
120 mg o data/zi.
Denumiri comerciale:
- ARCOXIA compr. film. 60 mg, 90 mg, 120 mg.
VALDECOXIBUM
Fdin.: absorbtie rapida, pic seric in 3 ore. Metabolizare hepatica extensiva. Eliminare 70 % prin
urina, ca metaboliti inactivi.
Indicatii: tratament simptomatic al osteoartritei si poliartritei reumatoide. Dismenoree primara.
Reactii adverse, contraindicatii idem parecoxib.
- 47 -
B) Antireumatice specifice:
a. compusi de aur: aurotiomalat de sodiu, auranofin;
b. antimalarice de sinteza: clorochina si hidroxiclorochina;
c. derivati tiolici: penicilamina;
d. imunodepresive: metotrexatul (si alte citotoxice), ciclosporina;
e. sulfasalazina
AUROTIOMALAT DE SODIU
Contine aur 50%.
Fcin.: injectat i.m. aurotiomalat de sodiu realizeaza concentratia plasmatica maxima dupa 4-6
ore; se leaga de proteinele plasmatice in proportie de peste 90%. In organism aurul se
acumuleaza in sistemul mononuclear fagocitar, ficat, rinichi, splina, maduva hematopoietica si
in articulatiile afectate. Se elimina foarte lent in special renal (dupa un tratament de durata
eliminarea se poate face in aproximativ 1 an.
Fdin.: eficacitatea terapeutica in poliartrita reumatoida la circa 70% din bolnavi) apare dupa
10-20 saptamani de tratament.
Ftox.: reactiile adverse sunt frecvente (circa 30%): eruptii cutanate si prurit, tulburari
gastrointestinale, stomatita. Injectiile pot fi dureroase si uneori pot fi urmate (dupa cateva
minute) de reactii vasomotorii. Efectele adverse importante care necesita intreruperea
tratamentului: prurit, eruptii cutanate, stomatita, modificari hepatice, pulmonare, digestive,
oculare.
- 48 -
Indicatii: poliartrita reumatoida rezistenta la tratamentul cu AINS (mai ales formele active,
progresive), poliartrita reumatoida juvenila, dermatite buloase.
Contraindicatii: reactii adverse sau accidente la administrari anterioare, nefropatii, insuficienta
hepatica, renala, cardiaca, alterari hematologice, stomatita, lupus eritematos sistemic,
dermatoze evolutive, sarcina, alaptare. Precautii: control periodic (hematologic, hepatic, renal).
Administrare: 10-20 mg o data/saptamana i.m. profund (urmarind tolerabilitatea). Se creste la
50 mg/saptamana (pana apar remisiunile sau pana la doza totala de 1 g). De obicei ameliorarile
apar dupa doza totala de 500 mg. Intervalul dintre injectii va fi crescut progresiv la 2 sau 4
saptamani, tratamentul durand aproximativ 3 luni.
La copii (25-50 kg) se incepe cu 5mg/saptamana, marindu-se apoi la 10 mg/saptamana,
eventual 20 mg doza maxima.
La copii cu greutate peste 50kg se incepe cu 5 mg/saptamana, se creste la 10 mg/saptamana,
apoi 20mg/saptamana, eventual pana la 50 mg/saptamana (doza maxima).
Denumiri comerciale:
- TAUREDON sol. inj. 10mg/ml, 20mg/ml, 50 mg/ml.
AURANOFIN
Contine aur 29%.
Fcin.: biodisponibilitatea aurului dupa administrarea orala este de 15-35%, concentratia
plasmatica maxima se realizeaza in 1,5-2,5 ore, se fixeaza in proportie mare de proteinele
plasmatice si de eritrocite, timpul de injumatatire biologica (plasmatic) este de 17 zile,
eliminarea se face lent (dar ceva mai rapid decat dupa preparatele injectabile).
Fdin.: eficacitatea in poliartrita reumatoida este similara (sau ceva mai slaba) decat aceea dupa
preparatele injectabile, proportia bolnavilor care beneficiaza de tratament fiind 60-7-0%.
Raspunsul terapeutic este lent, iar evolutia modificarilor radiologice este influentata mai putin.
Ftox.: aurannofinul este, comparativ, bine suportat. Frecventa efectelor adverse este de circa
15% obligand la oprirea medicatiei la mai putin de 105 din bolnavi. Reactiile adverse sunt cele asemanatoare preparatelor de aur, producand frecvent
diaree si dureri abdominale.
Administrare: oral, doza obisnuita 6 mg/zi (in 1-2 prize, la mese).
- 49 -
CLOROCHINA
Fcin.: administrata oral, clorochina are o biodisponibilitate de circa 90%, realizand
concentratia plasmatica maxima la 6 ore. Se distribuie larg in organism, cantitati considerabile
se depun in tesuturi. Se elimina prin urina. Timpul de injumatatire biologica este de
aproximativ 41 de ore.
Fdin.: mecanism de actiune: (inca neclar) ar implica alterarea functiei fagocitare a fagocitelor
mononucleare sau inhibarea raspunsului limfocitelor prin inhibarea eliberarii interleukinei-1 de
catre monocite.
Ftox.: clorochina provoaca ocazional: tulburari digestive, prurit, eruptii cutanate, pigmentarea
caramizie a unghiilor si mucoaselor, decolorarea parului.
Administrarea prelungita, cum este necesara in poliartrita reumatoida, determina un risc crescut
de reactii adverse. Retinopatia, efectul advers cel mai sever, poate fi ireversibila si poate
progresa si dupa intreruperea administrarii, de aceea este necesar controlul oftalmologic
periodic.
Indicatii: poliartrita reumatoida, cazuri usoare de lupus eritematos sistemic si alte forme de boli
de colagen.
Contraindicatii: psoriazis, porfirie, sugari, gravide, retinopatii.
Administrare: oral, doza obisnuita 300 mg zilnic. Uneori, la inceputul tratamentului sunt
necesare doze mai mari, pana la 600 mg/zi.
HIDROXICLOROCHINA
Fdin.: este considerata ceva mai eficace in poliartrita reumatoida decat clorochina.
Ftox.: e mai bine suportata, provocand relativ rar: tinitus, vertije, tulburari digestive, cefalee,
depozite corneene (care se resorb la oprirea medicatiei). Sunt posibile reactii adverse
hematologice, afectand diferite elemente figurate.Au fost semnalate tulburari psihice (cateva
cazuri). In cursul tratamentului este necesar examenul oftalmologic si hematologic (la 3-6
luni).
Indicatii: efectele terapeutice in poliartrita reumatoida apar dupa 3-6 luni de tratament.
Contraindicatii: retinopatii, sarcina.
- 50 -
Administrare: oral, sub forma de sulfat 400-600 mg/zi (la inceputul tratamentului), apoi 200400 ,g/zi (ca doza de intretinere).
Denumiri comerciale:
- HIDROXICLOROCHINA - draj. 200 mg;
- PLAQUENIL compr. film. 200 mg, draj. 200 mg.
PENICILAMINA
Fcin.: absorbtie digestiva 50-70%, distributie in toate tesuturile, preferentiala pentru colagen si
fibrele elastice. Eliminare mai ales prin fecale si urina.
Fdin.: actiune antiinflamatoare probabil prin stimularea imunitatii celulare. Scade VSH,
ameliorare clinica cu intarzierea distrugerii osoase si articulare. Eficacitate comparabila cu
sarurile de aur. Boala Wilson (cheleaza cuprul). In calculoza cistinica scade formarea calculilor.
Indicatii: tratament de fond al poliartritei reumatoide, in caz de ineficacitate a altor
medicamente (saruri de aur), in forme progresive cu tendinta la anchiloza. Boala Wilson,
cistinurie, ciroza biliara primara.
Reactii adverse: frecvente: eruptii, prurit, stomatite, pemfigus (rar), greturi, vome, diaree,
miastenie, mastopatie, febra, intarzierea cicatrizarii plagilor.
Contraindicatii: nefropatii, suferinte medulare, lupus eritematos, miastenie, dermatoze, alergie,
asociere cu substante medulotoxice.
Administrare: 300 mg/zi oral in prima luna, 600mg/zi in luna a 2 a. Daca nu se obtin efecte
terapeutice se poate creste la 900 mg/zi (de evitat doze mai mari). Administrare pe stomacul
gol. Control repetat clinic, urinar, hematologic. Copii doza initiala 50mg/zi timp de 1 luna, apoi
crestere la intervale de cate o luna; intretinere 15-20mg/kg/zi. In ciroza biliara primara initial
250mg/zi, crescand saptmanal pana la doza de intretinere 0,75-1g/zi, in 2-3 prize.
Denumiri comerciale:
- CUPRENIL compr. filmate 250mg
METOTREXATUL
- 51 -
METHOTREXAT
sol.inj.
5mg/ml,
sol.inj./perf.10mg/ml,
sol.inj.25mg/ml,
conc.pt.sol.perf.10mg/ml, conc.pt.sol.perf.100mg/ml.
CICLOSPORINA
Fcin.: absorbtia incompleta dupa administrare orala (biodisponibilitate 30%), concentratia
plasmatica maxima se atinge in 1,5-2 ore, este larg metabolizata in ficat, excretata prin bila in
fecale (si mai putin in urina).
Fdin.: actiunile sale principale in poliartrita reumatoida par a fi mediate prin influentarea
functiilor limfocitelor T. Ciclosporina inhiba transcriptia gebica a unor citokine, interleukina-2,
interleukina-3, interferonul si alti factori produsi de celulele T stimulate prin antigen.
- 52 -
- 53 -
Denumiri comerciale:
- SALAZIDIN compr. film. 500 mg;
- SALAZOPYRIN-EN compr. film. Gastrorez. 500 mg;
- SULFASALAZIN-EN - compr. film. Gastrorez. 500 mg;
- 54 -
Administrare: supozit. De 400 mg. Copii 6-30 luni, o jumatate de supp. De 2 ori/zi; 30 luni-12
ani, 1 supp./10kg corp, maximum 3 supp/zi. Supp. 700 mg. Adulti si copii peste 12 ani, 1 supp
de 2 ori/zi.
Denumiri comerciale:
- NIFLURIL supp. 400mg, 700 mg, 800 mg.
CONDROITINUM
Fdin.: acidul condroitin sulfuric este un constituent esential al substantei fundamentale osoase
si cartilaginoase.
Indicatii: tratamentul durerilor artrozice.
Reactii adverse: eritem, urticarie, eczema, eruptii maculo-papuloase asociate sau nu cu prurit
si/sau edem. Rar, greata, varsaturi.
Administrare: adulti: 500 mg de 2 ori /zi sau 1 g/zi.
Denumiri comerciale:
- STRUCTUM caps. 500 mg.
OXACEPROLUM
Fcin.: absorbtie orala 20%. Concentratia plasmatica maxima a oxaceprolului este atinsa la 3-4
ore de la administrarea pe cale orala. Datorita solubilitatii sale in apa, oxaceprolul se distribuie
in intregul organism. Trece in lichidul sinovial. Legarea de proteinele plasmatice nu a fost
dovedita. Nu exista indicatii privind cumularea. Timpul de injumatatire prin eliminare este de
2-3 ore. Eliminarea se face exclusiv pe cale renala, sub forma nemodificata.
Fdin.: derivat de colagen.
Indicatii: adjuvant in tratamentul durerilor artrozice la adulti.
Reactii adverse: dureri abdominale, greata, diaree sau constipatie, urticarie, edeme.
Administrare: adulti 200 mg de 2 ori/zi, la inceputul meselor.
Denumiri comerciale:
- ARTROMED compr. film. 200 mg.
- 55 -
CAPITOLUL IV
CONCLUZII
Bolile reumatismale sunt printre cele mai raspandite in lume si reprezinta principala
cauza de invaliditate. Aceste boli se situeaza inaintea celor cardiovasculare, numarul fiind de
peste 250.
Reumatismul defineste afectiuni diverse, caracterizate prin dureri ale aparatului
locomotor sau ale uneia sau mai multor articulatii. Oricine sufera de dureri articulare din cand
in cand, dar cei care au reumatism degenerativ (artroza, osteoartrita) sufera aproape zilnic, iar
pe termen lung pot prezenta deformari articulare invalidante. Boala afecteaza 85% din cei cu
varsta peste 70 de ani.
Simptomele reumatismului degenerativ sunt usoare si boala poate fi descoperita
intamplator, cu ocazia unui examen radiologic. Alteori, simptomele sunt atat de severe, inca
bolnavul nu mai poate efectua nici cele mai simple activitati.
Principalele boli reumatismale sunt structurate in boli inflamatorii, respectiv boli
sistemice si boli reumatismale degenerative. Printre acestea, poliartrita reumatoida este una
diuntre cele mai frecvente si afecteaza 1-1,2% din populatie. De curand pentru evidentierea
acesteia s-a pus la punct un test cu ajutorul caruia s-a determinat un anumit tip de anticorpi in
sange. Deocamdata, acest test se efectueaza la Bucuresti, Cluj si Iasi si duce la o diagnosticare
precoce a bolii si, implicit, la instituirea tratamentului adecvat.
Din pacate, intre momentul diagnosticarii si aparitia primelor simptome de boala, care se
manifesta prin dureri, trece foarte mult timp si in acesta perioada se temporizeaza si instituirea
unei terapii adecvate. Terapia ar trebui sa fie inca de la inceput una agresiva si nu una de
incercare cu antiinflamatoare.
Recent, s-au facut progrese semnificative in cunoasterea bolilor reumatice, care au
deschis perspective terapeutice noi in controlul simptomatologic, evolutiei si prognosticul
acestora.
Exita mai multe medicamente simptomatice care se pot folosi in reumatism, dar trebuie
subliniat faptul ca acestea nu vindeca boala si au efecte secundare, de aceea este necesar ca
acestea sa fie folosite cu prudenta.
- 56 -
3LUNI-12 ANI
13-25
Forma farmaceutica
ANI
suspensie,
400-
25-45 ANI
Mod de administrare
supozitoare
800mg
400-1200mg
CELECOXIB
KETOPROFEN
DESKETOPROFEN
KETOROLAC
ACID
x
x
x
x
x
x
x
x
100mg
100mg, 150mg, 200mg
25-75mg
10-30mg
ACETILSALICILIC
75mg,100mg,300mg, 500mg
Denumire comerciala
IBUPROFEN
45-60 ANI
>60 ANI
400-1200mg; combinatii
800-1200mg; combinatii
100-200mg
100mg, 150mg, 200mg
25-75mg
10-30mg
75mg,100mg,300mg,
100-200mg
100mg, 150mg, 200mg
25-75mg
10-30mg
75mg,100mg,300mg,
500mg
500mg
CAPITOLUL V
BIBLIOGRAFIE
- 57 -
Nr.
Denumirea
Autorul
Editura
Anul aparitiei
Crt
cartii
Farmacoterapie vol. I si II
Medicala
1987
Farmacologie
B.I.C. All
1999
Medicala
2002
Minesan si
2014
Valentin Stroescu
3
Farmacologie editia I
Memomed 2014
Universitara
5
Agenda Medicala
Medicala
www.elipetromed.ro
Boala-reumatismala-
www.benessere.ro
degenerativa
Bolile-reumatismale
www.referate-lucrari.com
- 58 -
2014
2009