Sunteți pe pagina 1din 58

SCOALA POSTLICEALA F.E.G.

PLOIESTI

PROIECT DE ABSOLVIRE
DOMENIUL: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA
CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

ABSOLVENT:

COORDONATOR:

SESIUNEA
IUNIE-IULIE 2015

ANTIREUMATICE

-2-

Motto: "Nu-i usor sa pornesti bine un lucru,


dar trebuie sa pornesti mai intai de la lucruri
marunte." Socrate

-3-

CUPRINS

ARGUMENT...........................................................................................pag.5
CAPITOLUL I. BAZE FIZIOLOGICE ..................................................pag.6
1.1. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE SISTEMULUI
ARTICULAR..........................................................................................pag.7
1.2. NOTIUNI DE SEMIOLOGIE GENERALA...................................pag.9
1.3. BOLILE REUMATISMALE..........................................................pag.13
1.4. MANIFESTARILE REUMATISMULUI.......................................pag.20
1.5. CAUZELE REUMATISMULUI....................................................pag.21
CAPITOLUL II. ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE...........pag.22
2.1. GENERALITATI AINS.................................................................pag.23
CAPITOLUL III. FARMACOTERAPIE..............................................pag.27
3.1. CLASIFICARE MEDICAMENTE AINS......................................pag.28
CAPITOLUL IV. CONCLUZII.............................................................pag.56
CAPITOLUL V. BIBLIOGRAFIE........................................................pag.58

-4-

ARGUMENT
Medicamentele sunt niste auxiliare ale omului, prezentate sub forme diverse, practice si
estetice, care au strabatut un drum extrem de greu si anevoios de la drogul brut, neprelucrat,
pana la substante de sinteza cu un inalt potential terapeutic.
Inceputurile intrebuintarii medicamentelor se pierd in negura vremurilor si au fost
generate de necesitatea omului de a inlatura suferintele fizice si durerea.
Sunt frecvente cazurile ce sufera de afectiuni reumatismale, artrite, artroze, spondilita
ankilozanta, lumbago etc. Este o adevarata problema de sanatate publica, care afecteaza
majoritatea populatiei. Informarea profesionala si aflarea noutatilor din domeniul farmaceutic
pentru combaterea efectelor neplacute ale acestor boli reumatice este o indatorire importanta a
personalului din farmacii, pentru a putea ajuta permanent pacientii cu sfaturi competente,
aceste boli nefiind trecatoare, unele necesitand tratament indelungat toata viata.
Astfel, AINS reprezinta un grup heterogen de substante adesea neinrudite chimic. Ele
fac parte din grupa analgezice-antipiretice-analgezice-antiinflamatoare, la care predomina
efectul antiinflamator ce actioneaza asupra unor etape ale procesului inflamator.
AINS sunt utilizate intr-o paleta larga de afectiuni, fie ca medicamente simptomatice
pentru actiunile analgezice (combat durerea) si antipiretice (scad febra) in diferite algii si stari
febrile, fie pentru actiunea antiinflamatoare in bolile reumatice. Conform statisticilor din
Statele Unite ale Americii, sunt printre cele mai comercializate clase de medicamente.
Fiecare pacient are dreptul la o protectie corespunzatoare a sanatatii asigurata prin
masuri preventive si de ingrijire a sanatatii, urmarind atingerea unui nivel personal optim de
sanatate si cunoscand riscurile potentiale si beneficiile pe care le incumba tratamentul efectuat.
Personalul farmaceutic, deci si asistentii de farmacie, trebuie sa furnizeze informatii la
eliberarea produselor farmaceutice pentru a evita accidentele medicamentoase produse de
depasiri ale dozelor, automedicatie fara consultul prealabil al unui medic, posibile efecte
antagonice sau sinergice cu alte medicamente ce trateaza alte afectiuni, efecte secundare, mod
corect de administrare, doze maxime pentru o data si pentru 24 de ore, contraindicatii.

-5-

CAPITOLUL I.
BAZE FIZIOLOGICE
1.1. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE SISTEMULUI ARTICULAR
1.2. NOTIUNI DE SEMIOLOGIE GENERALA
1.3. BOLILE REUMATISMALE
1.4. MANIFESTARILE REUMATISMULUI
1.5. CAUZELE REUMATISMULUI

-6-

1.1. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE SISTEMULUI


ARTICULAR

Aparatul locomotor ndeplineste functiile de miscare ale diverselor parti ale corpului.
Este alcatuit din sistemul osteo-articular specializat pentru functia de sustinere si sistemul
muscular pentru functia de miscare. Oasele au rol n sustinerea muschilor si mentin pozitia
verticala a corpului.

Aparatul locomotor nu poate functiona fara articulatii. Acestea realizeaza legaturi mai
mult sau mai putin mobile ntre dou sau mai multe segmente osoase, prin cartilaje si
ligamente, tesuturi elastice, conjunctive, foarte rezistente, care se insera pe oase.
Se cunosc doua mari categorii de articulatii:
-7-

a. sinartroze, care realizeaza continuitate intre segmente osoase;


b. diartroze, care creeaz o discontinuitate intre capetele oaselor.
Sinartrozele au mobilitate redusa, chiar deloc, in unele cazuri. Ele se subimpart n:
- sindesmoze, unde capetele osoase sunt legate prin esut conjunctiv (colagen i fibre
elastice), cum se gasesc la articulatiile ulno-radiale, intervertebrale, dento-maxilare etc;
- sincondroze, formate din cartilaje hialine, fibroase, cum se ntmpl intre corpurile
vertebrale;
- sinostoze, constituite din tesut osos, ca intre ilion, ischion i pubis (impreun formeaza
coxalul).
Diartrozele sunt articulatii cu mobilitate mare, permitand miscari diverse. Oasele intre care
exista o diartroza au capetele invelite ntr-o capsula articulara; intre cele doua capete se gseste
cavitatea articulara, umpluta cu lichidul sinovial. Acesta are rolul de a atenua frecarea activ,
dureroasa dintre cele doua capsule articulare.
Lichidul sinovial este mentinut ca intr-un saculet de membrana sinoviala.
Dupa numarul de capete osoase care participa la realizarea unei diartroze, se cunosc
urmatoarele tipuri:
- diartroze simple, cu jonctiunea intre doua oase (scapulo-humerala);
- diartroze complexe, cu mai multe capete osoase care se articuleaza (articulatia
genunchiului: femur, rotula, tibia; articulatia mainii: ulna, radius, oasele carpiene).
Un al treilea tip de articulatii, simfizele, intrunesc trasaturi de sinartroze (cu ligamente
fixe) si diartroze (avand o schita de cavitate articulara); se realizeaza intre capetele abdominale
ale coxalelor (prin ramura pubiana), ori intre ele si sacrum.
Peste 500 de muschi asa numitii muschi scheleticise ataseaz de oasele noastre.
Muschii se inser pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. In timpul miscarii,
muschii corespunzatori se contracta, deplasand osul care apartine de acestia. Muschii i oasele
formeaza impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: Sistemul osos i
muscular.
Deosebim doua categorii de muschi:
- Muschii scheletici fixati pe oase sau muschi striati, care dau contractii si care servesc
pentru miscarile corpului.
- Muschii viscerali sau muschii netezi, sunt muschii organelor interne.

-8-

Tesutul conjunctiv, dupa cum spune si numele, face legatura dintre diferitele organe,
precum si dintre componentele acestora. Acest tip de tesut nu vine insa in legatura directa cu
mediul extern sau cu lumenul vaselor.
Este alcatuit din: celule conjunctive, fibre conjunctive si substanta fundamentala.
Celulele conjunctive provin din celulele mezoblastice embrionare. Majoritatea au forma
stelata sau fusiforma si prezinta prelungiri care le pun in legatura unele cu celelalte. Ele sunt
caracteristice fiecarui tesut conjunctiv.
Fibrele conjunctive sunt de natura proteica. In functie de aceasta proteina, ele pot fi: de
colagen, elastice si de reticulina.
Substanta fundamentala este produsul celulelor si are rolul de a le separa. Ea contine in
proportii diferite substante minerale, organice (mai ales proteine) si apa; in functie de acestea
substanta fundamentala poate fi: fluida, moale, consistenta, dura.
In functie de consistenta substantei fundamentale, tesuturile conjunctive se clasifica in:
moi, semi-dure si dure.
Rolul tesutului conjunctiv:
-leaga diferite tesuturi si organe, asigurand unitatea organismului;
-au rol trofic datorita rezervelor de grasimi din celulele adipoase, dar si datorita participarii la
metabolismul diferitelor substante;
-asigura rezistenta sistemului locomotor;
-protejeaza diferite organe (rinichi, muschi, creier etc.);
-au rol de aparare (prin fagocitoza), distrugand atat microbii, cat si celulele moarte din
tesuturile in care se gasesc;
-au rol in regenerarea elementelor figurante.

1.2. NOTIUNI DE SEMIOLOGIE GENERALA


Inflamatia este o reactie complexa, neurotropa, vasculara si metabolica, declansata de
patrunderea unor agenti patogeni straini sau produsi de degradare proprii in tesuturile
sanatoase ale unui organism (Barbu, 1975). Este o reactie de aparare si are unele mecanisme
comune cu infectia si cu alergia.

-9-

Inflamatia este un proces dinamic, care consta din modificari locale si generale,
expresii ale tulburarilor provocate de agentul patogen dar si ale reactiilor de restabilire a
functiilor alterate. Prin aceste modificari organismul tinde sa inactiveze agentul cauzal, sa
inlature produsele degradate existente in focarul inflamator, sa refaca tesuturile lezate. In unele
cazuri procesul inflamator se termina cu vindecarea si restabilirea functiilor organismului.
Alteori fenomenele inflamatorii devin o boala, se cronicizeaza si se stabilieste un ciclu
continuu, inflamatie-destructie tisulara-inflamatie.
Considerat cel mai vechi aspect al raspunsului imun (din punct de vedere filogenetic),
este o reactie de aparare care a evoluat, fiind esentiala pentru supravietuirea organismului in
prezenta agentilor patogeni si a leziunilor tisulare. In unele cazuri insa, scapata de sub un
control riguros, devine un fenomen patalogic, o adevarata boala.
Inflamatiile se clasifica dupa urmatoarele criterii:
a) dupa etiologie, piogena (produsa de infectii bacteriene) si reumatica.
b) dupa localizare si structuri afectate: artrita, tendinita, bursita;
c) dupa durata: acuta, cronica (persistenta);
d) dupa aspectele histologice.
Caracteristicile procesului inflamator:
- intr-o prima etapa limiteaza efectele lezionale ale agentului agresor;
- in etapa secunda contribuie la refacerea structurilor lezate;
- nu este un proces generator de leziuni tisulare;
- inflamatia este perfect adaptata cantitativ si calitativ in raport cu intensitatea si intinderea
leziunilor tisulare.
Agentii etiologici ai inflamatiei sunt:
a. agentii infectiosi (septici): bacterii, virusuri, ricketsii, fungi, paraziti;
b. agentii neinfectiosi:
- mecanici (traumatici);
- termici (arsuri, energia electrica, energia radianta);
- chimici;
- exogeni: substante de natura acida sau bazica;
- endogeni: sarurile biliare care vin in contact cu alt tesut decat cel de origine, cum ar fi
peritoneul, produc o inflamatie foarte grava.

- 10 -

Aspectul histopatologic al leziunii inflamatorii:


- in centrul focarului- celule necrozate;
- la periferie - celulele prezinta importante alterari metabolice si ale aspectului microscopic;
Etapele reactiei inflamatorii:
A.

Etapa vasculara este reprezentata de un aflux puternic de celule proinflamatorii la

nivelul peretelui vascular din aria inflamata. Acest aflux se desfasoara sub actiunea unor
mediatori solubili formati si eliberati din focarul inflamator. Efectele acestor mediatori se pot
imparti in:
- efecte vasculare;
- vasodilatatie;
- cresterea permeabilitatii capilarelor;
- modificari functionale la nivelul celulelor endoteliale (stimuleaza expresia unor receptori);
- efecte chematactoare de leucocite si activarea metabolica a acestora.
B.

Etapa celulara cuprinde activarea metabolica completa a celulelor proinflamatorii

chemoatrase si migrarea lor prin peretele vascular pana in centrul focarului inflamator unde isi
exercita functiile:
- fagocitoza;
- citotoxicitatea oxigen dependenta.
C.

Etapa de reparatie tisulara, cuprinde urmatoarele subetape:

- fibroplazia refacerea structurii matricei extracelulare;


- angiogeneza - refacerea structurilor vasculare;
- remodelarea tisulara locala (etapa cicatriciala).
Inflamatia poate fi impartita in trei faze:
- inflamatia acuta;
- raspunsul imun;
- inflamatia cronica;

- 11 -

Inflamatia acuta
Este raspunsul initial la agresiunea tisulara. Este mediata prin eliberarea de autacoizi
(ex: histamina, serotonina, bradikinina, prostaglandine, leucotriene) si de obieci precede
declansarea raspunsului imun.
Local, se disting trei tipuri de procese care se succed, intricandu-se:
a) Tulburarile metabolice - sunt expresia exaltarii tuturor proceselor biochimice, in focarul
inflamator avand loc un adevarat incendiu metabolic. Sunt exacerbate glocoliza anaeroba,
procesele proteolitice si lipolitice, se produc alterari ale mitocondriilor si lizozomilor, se
acumuleaza metaboliti acizi (acidoza locala), determinand aparitia mediatorilor inflamatiei:
amine (histamina, serotonina, acetilcolina); polipeptide (kinine-bradikinina, kalidinaleucotoxina, exudina, pirexina, necrozina); prostaglandine; compusi adenilici (acid adenilic).
b) Tulburarile vasculare - sunt dominate de arteriolo- si capilarodilatatie, determinand doua
dintre simptomele clasice ale inflamatiei descrise de Celsus in sec. I: rubor/hiperemiei si
cvalor/caldura locala, in acelasi timp cu tulburari ale permeabilitatii capilare, cu extravazarea
plasmei, cresterea vascozitatii sangelui, tendinta de trombozare a vaselor, aparitia edemului
inflamator. Leucocitele tind sa adere de perete si apoi migreaza, traversand peretele vascular.
Procesele mentionate contribuie la tumefierea locala (tumor) si durere (dolor).
c) Procesele morfologice si respiratorii - Leucocitele neutrofile (microfage) migrate in
focarul inflamator in stadiile initiale, fagociteaza microbii si resturile celulare. Apar apoi limfosi monocite, histiocite, fibroblasti (macrofage). Fagocitele pot fi distruse prin actiunea
microbilor si a mediului acid, eliberand enzime si substante bactericide. Aceste enzime,
impreuna cu celelalte existente local, contribuie la liza tesuturilor alterate, a fibrinei aparand
puroiul, cu compozitie complexa. Evolutia la supuratie nu este obligatorie in toate inflamatiile.
Concomitent cu alterarile tisulare se produc procese de regenerare mai accentuate in
perioadele tarzii ale inflamatiei: proliferarea tesutului conjunctiv, aparitia tesutului de
granulatie, neoformarea vaselor sanguine. In final se poate obtine o vindecare completa sau cu
cicatrice.
Raspunsul imun - se produce atunci cand celulele imunocompetente sunt activate cu raspuns
la microorganisme sau substante antigenice eliberate in timpul raspunsului inflamator acut sau
cronic. Rezultatul raspunsului imun poate fi folositor organismului (de exemplu, ducand la

- 12 -

fagocitoza si la neutralizarea microorganismelor invadatoare), dar poate fi nefavorabil daca


duce la o inflamatie cronica fara rezolvarea procesului lezional.
Inflamatia cronica se manifesta prin vasodilatatie, crestere a permeabilitatii si procese
exudative reduse. Predomina procesele proliferative implicand mai ales celulele tesutului
conjunctiv (fibroplazie). Rezulta un tesut de granulatie. Leucocitele sunt monocite si
plasmocite.
Implica eliberarea unui numar de mediatori care nu se remarca in raspunsul acut:
interleukine-1, 2 si 3, interferoni, factorul tumor necrotic , factorul de stimulare al coloniilor
de granulocite-macrofage.
Una dintre cele mai importante boli implicand acesti mediatori este poliartrita reumatoida in
care inflamatia cronica are drept rezultat durerea si distructia osului si cartilagiului articular
ducand la invaliditate severa, producandu-se, de asemenea, modificari sistemice care pot duce
la scurtarea vietii.

1.3. BOLILE REUMATISMALE


Reumatismul este un termen generic, in spatele caruia se afla intre 200-400 de forme de
boala (conform clasificarii Organizatiei Mondiale a Sanatatii a maladiilor) provocate de cauze
diferite, cu prognostic variat si o abordare diagnostica si terapeutica de asemenea variata.
Acestea au ca numitor comun afectarea aparatului locomotor, in special la nivelul articulatiilor
(reumatismul de cauza inflamatorie si degenerativa), dar si structurile periarticulare
(reumatismul abarticular).
De asemenea, reumatismul poate afecta si organele interne, inclusiv inima, rinichii,
plamanii sau pielea.
In cadrul reumatismului inflamator intalnim:
- poliartrita reumatoida;
- spondilita anchilozanta;
- artrita juvenila idiopatica;
- guta si pseudoguta;
- artrita pzoriazica;

- 13 -

-colagenoze (polimiozita, dermatomiozita, sindromul CREST si sclerodermia);


In cadrul reumatismului degenerativ intalnim:
- vasculite;
- artroze;
- periartrite;
In cadrul reumatismului abarticular sau nearticular intalnim:
- bursite;
- tendinite si tenosinovite;
- epicodilite;
- fibromialgia.
Poliartrita reumatoid reprezint principala boal din cadrul reumatismelor
inflamatoare cronice. Este o afeciune sistemic care afecteaz att diferite articulaii ct i
diverse organe i sisteme.
Poliartrita reumatoid mai era cunoscut i sub alte denumiri care nu mai sunt de actualitate:
poliartrita cronic evolutiv, reumatism cronic deformant.
Se caracterizeaz prin inflamaia cu caracter exuberant, distructiv, a membranei care
tapeteaz cavitatea articular, membrana sinovial, avnd expresie clinic n dureri, redoare
articular, tumefacie, cldur local, impoten funcional relativ a membrului ale crui
articulaii sunt afectate. Odat cu trecerea timpului, articulaia/articulaiile afectate i pierd
funcionalitatea, se deformeaz, se modific, cu repercusiuni asupra funciilor locomotorii i
asupra calitii vieii.
Poliartrita reumatoid are n general un debut lent, insidios, fr o explicaie aparent.
Dei este o boal reumatic, poliartrita reumatoid se poate manifesta o prim perioad numai
sub forma unor simptome generale, cum sunt starea de astenie, oboseala, scderea poftei de
mncare, pierderea n greutate, starea subfebril (temperatura ntre 37 i 38 de grade (Celsius)
sau chiar febr (> 38), anemie. Alteori, debutul este eminamente acut, brutal cu dureri i
tumefacii articulare cu caracter inflamator, multiple, simetrice, asociate cu febr i alterarea
strii generale.
Suferinele care atrag atenia asupra aparatului locomotor sunt durerile articulare; primele
articulaii care devin dureroase sunt articulaiile mici ale minilor i ulterior sau concomitent i
la pumni, coate, umeri, picioare, genunchi, olduri; durerile sunt mai accentuate dimineaa,

- 14 -

cnd micrile sunt mai dificile (redoarea matinal), pentru ca dup cteva zeci de minute sau
chiar cteva ore (n medie cam dup o or), micrile s devin mai uoare. Primele articulaii
afectate de obicei sunt articulaiile dintre prima i a doua falang ale degetelor II i III. Aceste
articulaii se umfl, degetul lund forma unui fus.
Spondilita anchilozant este o form de reumatism articular inflamator cronic, care
afecteaz cu predominan persoane de sex masculin, de vrst tnr (boala ncepe ntre 15 i
35 ani).
Dac poliartrita reumatoid este reumatismul inflamator caracterizat prin lezarea articulaiilor
periferice, n spondilita anchilozant au loc atingeri ale coloanei vertebrale (dei afectarea
articulaiilor din periferie nu este o raritate n aceast boal).
Primele simptome sunt constituite de durerile din regiunea lombar aprute la un
pacient tnr, de sex masculin de obicei; aceste dureri sunt persistente i se intensific cu
timpul, devenind tot mai supratoare. Ele nu dispar n repaus, ba chiar se pot intensifica n
timpul nopii (mai ales n a doua jumtate), mpiedicndu-l pe bolnav s se odihneasc.
Durerile lombare sunt prezente i dimineaa, la sculare, determinnd un grad de redoare a
coloanei lombare i fcnd i mai dificil mobilizarea ei: dup cteva ore, redoarea coloanei
lombare poate diminua (n stadiul incipient al bolii).
Aceste dureri lombare pot iradia, deseori, n regiunea fesier superioar, de o parte sau de
ambele pri.
La o parte din bolnavi durerea lombar iradiat mbrac aspectul de lombosciatic. Spre
deosebire de lombosciatic obinuit, determinat de discopatii, sciatica din spondilita
anchilozant nu cedeaz la repaus i se intensific n timpul nopii.
Artrita juvenila idiopatica, cunoscuta si sub numele de poliartrita reumatoida
juvenila, este cel mai frecvent tip de artrita la copii sub 16 ani. Artrita reumatoida juvenila
provoaca dureri persistente, tumefiere si rigiditate. Unii copii pot avea simptome doar pentru
cateva luni, dar in cazul altora afectiunea se poate manifesta toata viata. Exista mai multe
forme de artrita reumatoida juvenila, clasificandu-se in functie de numarul articulatiilor
afectate, semne si simptome si rezultatele analizelor de sange. Unele tipuri de artrita
reumatoida juvenila pot determina complicatii grave, cum ar fi tulburari de crestere si
inflamatii la nivelul ochilor. Tratamentul acestui tip de artrita se concentreaza pe controlul
durerii, imbunatatirea functiei articulatiei afectate si prevenirea deteriorarii acesteia.

- 15 -

Guta este o boal cunoscut de multe secole, dar ea a fost confundat timp ndelungat
cu alte boli reumatice, inclusiv poliartrita reumatoid.
Este o boal relativ frecvent, consecin a perturbrilor metabolismului protidic, avnd
ca rezultat o cretere a concentraiei acidului uric n snge i esuturi, ndeosebi n articulaii, n
esutul subcutanat i n rinichi.
Tulburarea metabolic caracteristic bolnavilor cu gut este hiperuricemia. In
producerea hiperuricemiei (concentraia crescut de acid uric n snge) intervine fie o
hiperproducie de acid uric n organism, fie o eliminare sczut prin rinichi. Adesea intervin
ambele mecanisme.
Guta este ntlnit cu mare predominan la sexul masculin (90% dintre bolnavii cu gut sunt
brbai). Ea apare de obicei dup vrsta de 40-50 de ani i foarte rar naintea vrstei de 20 de
ani.
Rolul ereditii explic frecvena mai mare cu care apare guta n anumite familii; la aceti
pacieni se constat o tendin marcat la hiperuricemie, unii subieci fcnd i crize tipice de
gut.
Artrita psoriazica afecteaza persoanele care au psoriazis una dintre cele mai grave
boli de piele. Desi boala reumatica apare ulterior celei cutanate pot exista cazuri in care ordinea
este inversa. Durerile articulare, rigiditate, inflamatia sunt principalele simptome. Acestea pot
afecta orice parte a corpului, inclusiv varful degetelor sau coloana vertebrala si pot varia de la
relativ usoara pana la severa. In cazul ambelor afectiuni, perioadele de calmitate pot alterna cu
perioadele de remisie. Nu exista solutii pentru tratarea artritei psoriazice, astfel incat se pune
accentul pe controlul simptomelor si prevenirea deteriorarii articulatiilor. Fara tratament si
exercitii fizice regulate, artrita psoriazica poate aduce persoana bolnava la incapacitate de
locomotie.
Colagenoze (polimiozita, dermatomiozita, sindromul Crest si sclerodermia)
Polimiozita este o boal inflamatorie muscular cronic, de cauz autoimun i care
determin scderea n grade variabile a forei musculare. Boala intereseaz o anumit parte a
musculaturii, numit musculatura striat, pielea (i atunci se numete dermatomiozit) i

- 16 -

esutul conjunctiv n general. Evoluia acestei afeciuni poate fi acut, subacut sau cronic, iar
instalarea ei se petrece n general ncepnd cu a doua decad de via. Adeseori se asociaz cu
alte boli autoimune, colagenoze, afeciuni canceroase.
Caracteristica bolii este slbiciunea muscular, care intereseaz acea parte a
musculaturii membrelor din vecintatea trunchiului, numit musculatura proximal. Ca urmare
a acestei determinri, aceti bolnavi ntmpin dificulti n urcatul i cobortul scrilor, n
flexia coapselor pe abdomen, n ridicarea braelor i a diferitelor obiecte, n pieptnat, iar n
formele grave, ridicarea capului de pe pern sau n meninerea corpului n poziie ridicat.
n fazele tardive este afectat i musculatura situat la distan de trunchi (musculatura
distal). Pot apare i tulburri de nghiire (disfagie). Un alt simptom ntlnit frecvent, dar nu
att de caracteristic, este durerea muscular, uneori att de intens, nct bolnavul nici mcar
nu suport atingerea.
Sclerodermia tradus ad literam nseamn piele grea.
Cercettorii nu au reuit nici pn la ora actual s stabileasc o cauz anume a acestei
afeciuni (dei ipotezele etiologice nu lipsesc: minereurile aurifere i de crbune, silicaii,
clorura de vinil, diverse hidrocarburi aromatice de tipul benzenului i toluenului, pentazocina i
bleomicina injectabil, implantele de silicon sau de parafin etc).
Sclerodermia este o afeciune rar (se estimeaz c din ntreaga populaie a Statelor Unite ale
Americii, doar 150 000 de persoane sunt afectate de aceast boal), care se dezvolt adesea n
decadele de vrst 3,4 i 5, i afecteaz de 3 ori mai frecvent femeile dect brbaii. Nu este o
afeciune malign sau transmisibil.
Este o afeciune complex care are dou forme majore de manifestare: forma cutanat
difuz n care pe lng afectarea difuz a membrelor, feei i trunchiului, sunt implicate i
diferite organe interne, precum plmnii, inima, rinichii, tubul digestiv (n special esofagul),
putnd crea probleme n funcionarea acestora (tulburri respiratorii, insuficien cardiac,
insuficien renal i tulburri digestive reprezentate de o deglutiie dificil, reflux esofagian,
de o modest absorbie a principiilor alimentare i de o mobilizare lent a alimentelor de-a
lungul tubului digestiv datorit slabei activiti musculare intestinale) i care netratat, poate fi
mortal n civa ani de la instalarea ei i forma cutanat localizat sau limitat adic suprafee
circumscrise, lineare (n lovitura de sabie sau n band), n pictur sau n plci (morfea) de

- 17 -

tegument ceros, infiltrat, scleros. Aceasta e o form mai blnd a acestei afeciuni, care rareori
evolueaz spre forma sever, sistemic.
Lupus eritematos sistemic este o boala cronica inflamatorie care se manifesta atunci
cand sistemul imunitar al unei persoane ataca propriile tesuturi si organe. Inflamatia provocata
de lupusul eritematos sistemic poate afecta mai multe sisteme, inclusiv articulatiile, pielea,
rinichii, celulele sanguine, inima si plamanii.
Exista patru tipuri de lupus: lupusul eritematos sistemic, lupus eritematis disciod,
lupusul eritematos indus de medicamente, lupusul neonatal.
Dintre aceste forme, lupusul eritematos sistemic este forma cea mai comuna si mai
grava. Prin administrarea tratamentului corespunzator, majoritatea pacientilor pot duce o viata
activa. Aproximativ 150.000 de oameni traiesc cu lupus, iar dintre acestia 90% sunt femei.
Reumatismele degenerative, numite i artroze, sunt boli reumatice cronice ntlnite
extrem de frecvent, reprezentnd mai mult de 90% din patologia pacienilor reumatici care se
prezint la un cabinet de medic generalist sau reumatolog. Dei sunt mult mai puin invalidante
dect reumatismele inflamatorii, artrozele au totui o mare importan practic, att prin marea
lor inciden, ct i prin rsunetul pe care l au asupra capacitii de munc, cu importante
consecine sociale i economice.
Artrozele sunt ntlnite frecvent la persoanele de peste 50 de ani, dup aceast vrst
frecvena lor fiind n cretere, pe msura trecerii anilor. Astzi, cnd durata medie de via a
crescut mult fa de trecut, fiind n multe ri, inclusiv n ara noastr, de aproximativ 70 de ani,
proporia pe care o reprezint vrsta a treia este deosebit de mare.
n artroze procesul patologic ncepe la nivelul cartilajului articular, care i pierde, din
motive parial cunoscute, luciul i troficitatea normal.
n mod normal, cartilajul articular protejeaz extremitile osoase, el permite alunecarea
uneia fa de cealalt; n artroze, aceast alunecare este ngreunat, iar datorit pierderii
netezimii suprafeei, se produce o frecare care accelereaz erodarea cartilajului, dezgolind osul.
Asocierea unei inflamaii nu este ntlnit de regul, procesele patologice fiind pur
degenerative i avnd o evoluie cronic, trenant.

- 18 -

Reumatismul cronic degenerativ afecteaz puine articulaii de obicei una singur, cel
puin n perioada de debut a afeciunii; cel mai des sunt afectate urmtoarele articulaii: oldul
(artroza coxofemural sau coxartroza), genunchiul (artroza genunchiului sau gonoartroza),
articulaiile mici ale minilor i articulaiile coloanei vertebrale (spondiloza, cu cele 3 localizri
ale sale: cervical, dorsal sau lombar).
Periatrita scapulohumerala - este generat de leziuni ale tendoanelor care sufer n
timp unele leziuni degenerative, cu favorizarea ruperii unor fibre i apariia unor calcificri.
Pe fondul acestor leziuni degenerative, care rmn timp ndelungat asimptomatice, apar
episoade inflamatorii, favorizate de unele traumatisme, de surmenaj articular sau de expunerea
la frig.
Inflamaia tendoanelor, burselor i capsulei articulare genereaz dureri i limiteaz
micrile, suferine caracteristice periartritei scapulohumerale.
Periartrita scapulohumeral mbrac trei aspecte clinice importante, fiecare avnd un substrat
anatomopatologic caracteristic: umrul dureros simplu, umrul acut hiperalgic i umrul
blocat.
Reumatismul nearticular afecteaza tesuturile moi, provocand durere in tot corpul. De
asemena, aceasta forma de reumatism poate fi localizata in zonele specifice ale organismului.
Tendinita este o inflamatie sau iritare a unui tendon (fascicul fibros care ataseaza
muschii la oase). Boala provoaca durere si sensibilitate. Desi poate sa se manifeste la orice
tendon al corpului cel mai des sunt afectate cele din jurul umerilor, coatelor, incheieturilor si in
zona calcaiului. Alte denumiri intalnite pentru tendinita sunt:
- cotul jucatorului de tenis;
- cotul jucatorului de golf;
- umarul pitcher;
- umarul inotatorului;
- genunchiul saritorului.
Daca tendinita este severa si se ajunge la ruptura de tendon este necesara interventia
chirurgicala. Cu toate acestea, cele mai multe cazuri pot fi tratate cu succes prin repaus si
medicamente pentru reducerea durerii si inflamatiei.

- 19 -

Bursita este o afectriune dureroasa, care afecteaza bursa- un saculet mic, plin cu lichid,
care actioneaza ca un tampon pentru oasele, tendoanele si muschii din zona articulatiilor.
Bursita apare atunci cand o bursa se inflameaza. Frecvent, bursita apare in zona umerilor,
coatelor sau soldurilor, dar se poate manifesta si la articulatii care afecteaza miscari repetitive.
Tratamentul presupune odihna articulatiilor afectate si protejarea lor de traume
suplimentare. In majoritatea cazurilor, bursita apare in decurs de cateva saptamani cu tratament
adecvat, dar recurentele sunt predictibile.
Fibromialgia este o afectiune cronica caracterizata prin dureri musculare, durere
generalizata, tulburari de somn, oboseala extrema, depresie, anxietate si dureri locale (muschi
si punctele sensibile).

1.4. MANIFESTARILE REUMATISMULUI


Principalele manifestari specifice:

Simptomul cel mai important - durerea articulara (artralgia). Momentul in care aceasta

apare, articulatiile afectate, caracteristicile durerii sunt elemente importante atat pentru pacient
(se poate ajunge de la o simpla senzatie de discomfort, care poate fi uneori neglijat, pana la
suferinte care lasa urme grave - chiar invaliditate - cu afectarea capacitatii functionale a
organismului si a stilului de viata), cat si pentru medic, orientandu-l spre diagnosticul corect.

Inflamatia locala (artrita), insotita de roseata/tumefiere, hipertermie locala (temperatura

ridicata in zona afectata) si dureri care apar la miscare.

Redoare matinala (amorteala a articulatiilor, care apare dimineata)

Pocnituri (apar in cazul afectiunilor degenerative, la miscarea articulatiilor)

Limitarea miscarii - se poate ajunge la anchilozare.

Deformari ale articulatiilor si/sau ale coloanei vertebrale

Noduli reumatici, chisturi etc.


Dintre manifestarile observate la nivel general, amintim: febra, durerile abdominale,

diareea, inflamatiile in zona ochilor sau a uretrei, eruptiile cutanate.

- 20 -

1.5. CAUZELE REUMATISMULUI


Cauzele reumatismului sunt:
- infectioase, de exemplu: streptococul beta-hemolitic;
- dezechilibre ale sistemului imunitar cu producerea de anticorpi impotriva structurilor proprii
ale organismului, de exemplu in cadrul: lupusului eritematos sistemic, poliartritei reumatoide,
reumatismului articulat acut;
- varsta inaintata, obezitatea, traumatismele, suprasolicitarea unor articulatii, - sportul de
performanta sunt cauze ale artrozei;
- expunerea la frig si mediu umed.

- 21 -

CAPITOLUL II.
ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE
2.1. GENERALITATI AINS

- 22 -

2.1. GENERALITATI AINS


Medicamentele din grupa AINS asociaza, in proportie variata, actiunile analgezice,
antiinflamatorii si antipiretice, fiind folosite fie ca medicamente simptomatice pentru actiunile
analgezice si antipiretice in diferite algii si stari febrile, fie pentru actiunea antiinflamatorie in
boli reumatice.
Analgezia, actiunea antipiretica si cea inflamatorie sunt atribuite unei actiuni
metabolice comune de diminuare a sintezei prostaglandinelor ca urmare a inhibarii
ciclooxigenazei, enzima ce catalizeaza ciclizarea oxidativa a acidului arahidonic cu formarea
endoperoxizilor ciclici substante precursoare a prostaglandinelor, tromboxanilor si
prostaciclinei. Inhibarea ciclooxigenazei se face prin competitia intre antiinflamatorul
nesetroidian si acidul arahidonic pentru enzima.
Date recente au precizat ca ciclooxigenaza (COX) prostaglandin endoperoxid
sintetaza - , enzima centrala in biosinteza prostanoizilor exista in doua izoforme:

COX 1 (ciclooxigenaza constitutiva), are o distributie tisulara larga, functioneaza in

permanenta si are urmatoarele efecte fiziologice:


-

asigura mentinerea integritatii mucoasei digestive (PG locale cresc fluxul sangvin, cresc

secretia gastrica de bicarbonat si mucus si scad secretia de acid clorhidric; administrarea de


AINS poate duce la aparitia sau agravarea unei boli ulceroase tocmai prin afectarea acestor
mecanisme de aparare ale mucoasei gastrice sub actiunea PG);
-

intervine in reglarea perfuziei renale (PGE2 creste fluxul sangvin renal si contracareaza

sistemele vasoconstrictoare renale sitemul nervos simpatic, sistemul renina-angiotensinaaldosteron; de aceea, blocarea formarii de prostaglandine la nivel renal prin inhibarea COX de
catre AINS duce la scaderea perfuziei rinichiului);
-

moduleaza agregabilitatea plachetara (TX induce agregarea plachetelor, iar PC o

inhiba).

COX 2 (ciclooxigenaza inductibila), functioneaza doar episodic, fiind activata doar sub

actiunea anumitor stimuli (factori mitogeni, factori de crestere, ischemice, stress oxidativ,
citokine, carcinogeni), si este responabila de aparitia inflamatiei, durerii si hiperpirexiei.

- 23 -

Principalele celule care exprima COX

sunt macrofagele, leucocitele polimorfonucleare,

condrocitele si celulele sinoviale.


Antiinflamatoarele nesteroidiene clasice inhiba ambele tipuri de ciclooxigenaza
(inhibarea COX2 justifica efectele farmacodinamice, in timp ce inhibarea COX 1 induce
majoritatea reactiilor adverse). Recent s-au sintetizat antiinflamatoare nesteroidiene care inhiba
selectiv COX2 avand efecte farmacodinamice cu reactii adverse minime, ca Nimesulida,
Celecoxib.
Efectul antiinflamator al AINS este proportional cu capacitatea lor de inhibare a
ciclooxigenazei.
Prin inhibarea ciclooxigenazei, AINS impiedica si formarea de peroxizi intermediari,
iar prin inhibarea activitatii celulelor inflamatorii este impiedicata formarea de radicali liberi.
Clasificarea acestor medicamente se face in functie de criteriile terapeutic si chimic:
A. Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): sunt substante la care predomina efectul
inflamator, fiind utilizate in scop inflamator si analgezic. Ca antireumatice au efect imediat, dar
de durata scurta dupa inreruperea administrarii. Au actiune simptomatic patogenica,
diminuand sau inlaturand unele simptome si semne ale inflamatiei in bolile reumatice cronice,
dar nemodificand evolutia procesului patologic.
B. Antireumatice specifice: au actiune lenta fara efect antiinflamator. Se utilizeaza ca
terapie de baza sau modificatoare a bolii in poliartrita reumatoida. Efectul acestora apare
dupa 2-3 luni si persista luni-ani dupa intreruperea administrarii, influentand unele componente
patogenice si modificand evolutia procesului reumatic. Din pacate acestea pot fi mai toxice
decat agentii antiinflamatori nesteroidieni.

A. AINS:
I. Antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generatia I):
A. Acizi carboxilici:

derivati de acid salicilic: acid acetilsalicilic, diflunisal, benorilat.


- 24 -

derivati de acid acetic:

- derivati de acid fenilacetic: diclofenac, alclofenac;


- derivati de acizi carbociclici si heterociclici acetici: indometacina, sulindac, tolmetina,
lonazolac, ketorolac, aceclofenacum;

derivati de acid propionic: ibuprofen, naproxen, ketoprofen, dexketoprofen;

derivati de acid fenamic (fenamati): acid flufenamic, acid mefenamic, acid

meclofenamic, acid niflumic, acid tolfenamic, etofenamat;


B. Acizi enolici:
- pirazolone: fenilbutazona;
- oxicami: piroxicam, tenoxicam, lornoxicam;

II. Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective sau specifice de


COX2 (generatia a-II-a):
- Blocante selective: meloxicam, nabumetona, etodolac, nimesulid;
- Blocante specifice (coxibe): celecoxib, rofecoxib, parecoxib, etoricoxib.

B. Antireumatice specifice:
a. compusi de aur: aurotiomalat de sodiu, auranofin;
b. antimalarice de sinteza: clorochina si hidroxiclorochina;
c. derivati tiolici:penicilamina;
d. imunodepresive: metotrexatul (si alte citotoxice), ciclosporina;
e. sulfasalazina.
Absorbtia AINS este diferita, in functie de forma de administrare. Majoritatea AINS se
administreaza oral si se absorb rapid si complet. In administrarea sub forma de supozitoare,
absorbtia este lenta si incompleta, iar cea cutanata (unguente, geluri), absorbtia este
inconstanta. Exista preparate AINS conditionate si pentru administrarea injectabila
(intramuscular sau intravenos), dar acest mod de folosire este limitat.

- 25 -

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt difuzate in tot organismul (mai putin cele


administrate cutanat), trecand cu usurinta membrana sinoviala (patrund in spatiul intraarticular)
si bariera placentara (afecteaza produsul de conceptie), find secretate in laptele matern.
Metabolizarea se face in ficat. Pe de o parte, acesta transforma formele inactive in metaboliti
activi, iar pe de alta parte, inactiveaza formele active de medicament care, ulterior, sunt
eliminate, in principal pe cale renala.
Toate AINS au si efecte adverse cauzate, in mare parte de inhibarea neselectiva a
izoenzimelor ciclooxigenazei. Cele mai frecvente reactii adverse sunt:
Tulburarile digestive, manifestate prin dureri in capul pieptului si pirozis (senzatie de arsura),
chiar hemoragii digestive, risc crescut de gastrite si ulcer gastric. Combaterea sau prevenirea
acestora se face prin asocierea unui protector gastric.
Tulburarile renale nefrita tubulointestinala toxica. In cazul persoanelor cu afectiuni renale
preexistente, ciroza hepatica cu ascita, insuficienta cardiaca, terapie diuretica concomitenta,
AINS pot induce insuficienta renala acuta functionala. La acestea din urma, administrarea
AINS se face cu precautie sau in doze mici.
Tulburarile hepatice, care sunt reversibile si dependente de doza. Acestea constau in cresteri
ale transaminzalor (enzime hepatice).
Manifestarile alergice evidentiate prin eruptii cutanate, rinita alergica si/sau bronhospasm.
Efectul teratogen (care produce anomalii, malformatii), manifestat in primele 3 luni de
sarcina.
Efectul tocolitic, ce consta in relaxarea uterului, impiedicand contractiile uterine si ducand la
prelungirea perioadei de sarcina (peste 40 de saptamani) si incetinirea travaliului.

- 26 -

CAPITOLUL III

FARMACOTERAPIE

- 27 -

3.1. CLASIFICARE MEDICAMENTE AINS


Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
Antireumatice specifice
Alte antiinflamatoate/antireumatice nesteroidiene

A) Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS):


a. Acizi carboxilici:

Derivati de acid salicilic: acid acetilsalicilic, diflunisal, benorilat.

ACID ACETILSALICILIC

Cunoscut in special sub denumirea de aspirina, este esterul acidului salicilic cu acidul
acetic.
Fcin.: acidul acetilsalicilic se absoarbe relativ bine din tubul digestiv, biodisponibilitatea fiind
68%.
Fdin.: analgezic, antipiretic, antiinflamator, antiagregant plachetar. Dozele mari, depasind 3g/zi
la adult, au efect antiinflamator.
Efectele: analgezic, antipiretic si antiinfamator se datoresc, in principal, inhibarii biosintezei de
prostaglandine.
Indicatii: algii moderate (nevralgii, mialgii, artralgii, cefalee), febra de etiologie diversa
(procese inflamatorii, infectii microbiene si virale acute, excluse infectiile virale la copii sub 4

- 28 -

ani), afectiuni reumatismale inflamatorii (RPA, poliartrita reumatoida), afectiuni tromboembolice (tromboze arteriale, profilaxia infarctului de miocard).
Reactii adverse.: pirozis, gastralgii, greturi, vome, microhemoragii gastrice (incepand de la
doza de 25mg de 2ori/zi, retentie hidrosalina, agravarea astmului bronsic, alergii cutanate,
euforie, tulburari de echilibru, favorizarea hemoragiilor. La copii cu varicela, gripa si viroze
respiratorii poate produce sindromul Reye. Reactiile adverse digestive sunt mai mici prin
administrare dupa masa si cu preparate de aspirina solubile sau tamponate.
Intoxicatia acuta:
- initial, alcaloza respiratorie (prin stimularea centrului respirator, cu hiperventilatie;
- ulterior, acidoza metabolica (prin paralizia centrului respirator, cu acumulare de CO2 );
- convulsii, delir;
- deces la copil (la 10 g AAS0);
Contraindicatii: gastrite, ulcer gastrointestinal, insuficienta hepatica, cardiaca sau renala severa,
alergie la salicilati, diateza hemoragica, deshidratare, deficit D^PD, antecedente de astm la
salicilati sau AINS. Administrarea cronica in trimestrul 3 determina prelungirea sarcinii si
travaliului, hemoragii la mama si nou-nascut, inchiderea prematura a canalului arterial.
Administrare: ca analgezic si antipiretic, la adult, 300-900 mg la 4-6 ore (max.4g/zi); ca
antiinflamator 3-4g/zi in 3-4 prize, ca antiagregant plachetar 0,3-0,5 g la 2-3 zile sau 75-100
mg/zi, intr o priza, in profilaxia infarctului de miocard, 0,3g/zi.comprimatele nu se inghit
intregi ci numai dupa desfacere in apa.
Administrarea in formele obisnuite gastrosolubile se face:
- intre mese, in administrare ocazionala;
- dupa mese, la administrari repetate sau daca apar efecte de iritatie gastrica (pirozis,
epigastralgie);
-administrarea in forme enterosolubile se face intre mese, netriturate si nemestecate.
Interactiuni: - bauturile alcoolice potenteaza tendinta la microhemoragii;
- AINS potenteaza efectele secundare consecutive inhibitiei COX1 (gastrice, respiratorii,
renale); asocierea AAS cu AINS este contraindicata.
Denumiri comerciale:
- ACID ACETILSALICILIC compr. de 300 mg, 500 mg.
- ASPIRIN compr.500mg, compr. masticabile 500 mg.

- 29 -

- EUROPIRIN T compr.500 mg.


- ROMPIRIN T compr. 500 mg.
- ACID ACETILSALICILIC TAMP aas 500 mg, gluconat de calciu 150 mg.
- OZOPIRIN T compr. 500 mg.
DIFLUNISAL
Este un derivat fluorat al acidului salicilic.
Fcin.: se absoarbe bine pe cale orala, legare plasmatica 99%, perioada de injumatatire biologica
de 8-12 ore.
Fdin: analgezic si antiinflamator mai potent ca AAS, antipiretic mai slab;
Indicatii: durere de intensitate moderata, afectiuni reumatismale inflamatorii (artrita
reumatoida, osteoartrita), in tratamente de durata.
Ftox.: tulburari gastrointestinale si hemoragii digestive, mai putin frecvente fata de AAS,
tinitus rar la doze mari, reactii alergice (eruptii cutanate, astm).
Contraindicatii: ulcer gastroduodenal, astm bronsic, diateze hemoragice, insuficienta renala
grava, hipersensibilitate la salicilati, sarcina, alaptare.
Administrare: ca analgezic, doza de atac de 1g si doze de intretinere de 0,5g la 12 ore
(max.1,5g/24ore), ca antiinflamator, 0,5 1g/zi, in 1-2 prize.
Interactiuni: potentarea efectelor anticoagulantelor impune prudenta la asociere, cu reducerea
dozei de anticoagulant oral cumarinic.
BENORILAT
Este esterul acetilsalicilic al paracetamolului. Are proprietati asemenatoare acidului
acetilsalicilic si aceleasi indicatii. Reactiile adverse sunt asemenatoare celor produse de
aspirina, dar riscul sangerarilor digestive este mai mic.
Derivati de acid acetic:
- Derivati de acid fenilacetic: diclofenac, alclofenac;
- Derivati de acizi carbociclici si heterociclici acetici: indometacina, sulindac, tolmetina,
lonazolac, ketorolac, aceclofenacum;

- 30 -

DICLOFENACUM

Este unul dintre cele mai active AINS, cu tolerabilitate clinica deosebita. Este un derivat
arilaminoacetic.
Fcin: se absoarbe repede si complet din tubul digestiv, dar biodisponibilitatea este de numai
52% (deoarece este metabolizat la primul pasaj hepatic).
Fdin.: antiinflamator deosebit de eficace, de asemenea analgezic si antipiretic cu potenta mare
(apropiata de cea a indometacinei). Inhiba ciclooxigenaza la concentratii mai mici decat
indometacina.
Ftox.: uneori tulburari gastrointestinale (greata, diaree, dureri epigastrice), sangerari digestive
minore, riscul ulcerului sau al sangerarilor masive este mic. Ocazional eruptii cutanate, posibile
reactii anafilactoide (cunoscute pentru toate AINS).
Fter.: poliartrita reumatoida, spondilita anchilopoietica, artroze, reumatism extraarticular, criza
de guta, stari inflamatorii dureroase postoperatorii, posttraumatice, dureri dupa extractii
dentare, inflamatii dureroase in sfera genitala.
Contraindicatii: ulcer gastroduodenal, alergie specifica sau reactii de sensibilitate la AINS,
sarcina.
Administrare: oral, initial 150mg/zi in 3 prize, intretinere 50-100mg/zi in 2-3 prize. De preferat
preparatele retard care pot asigura efecte bune, in 1-2 administrari zilnice. Intrarectal, 100 mg
un supozitor seara. I.m. 75 mg de 1-2 ori/zi in colica renala). Doza maxima totala pe zi,
indiferent de calea de administrare 150 mg. Copii 1-3 mg zi in mai multe prize.
Denumiri comerciale:
- ALMIRAL compr. 25 mg, supp. 100 mg, sol. inj. 75mg/3 ml.
- CLAFEN supp. 100 mg, compr, filmate gastrorez.50 mg.
- 31 -

- DICLAC comprimate eliberare modificata 75 mg, sol. inj. 75mg/3 ml.,gel


- DICLOFENAC sup. 100 mg., compr. film. gastrorez.50 mg, sol. inj. 75 mg/3 ml.
- DICLOREUM caps. elib. prel. 150 mg.
- DICLOTARD compr. film. elib. prel. 100 mg.
- REFEN compr. film. elib. prel. 100 mg, sol. inj. 25mg/ml.
- RHEUMAVEK compr. film. gastrorez. 25 mg, sol. Inj. 25mg/ml.
- TRATUL caps. gastrorez. 50 mg, supp. 60 mg, 120 mg, sol. inj. 30 mg/ml.
- VOLTAREN compr. film. gastrorez. 25 mg, 50 mg, compr. film, elib. prel. 100 mg, supp.
50 mg, 100 mg, sol. inj. 25 mg/ml, drajeuri 50 mg.

ALCLOFENAC
Derivat alchiloxifenilacetic este un AINS activ, cu eficacitate clinica comparabila cu cea a
indometacinei, ceva mai bine suportat decat aceasta. Este considerat a avea si o actiune
specifica in poliartita reumatoida (apropiata de cea a sarurilor de aur si a penicilaminei).

INDOMETACINA

Actiune intensa, bine suportat la doze mici, pe perioade limitate, la doze mari si
tratamente prelungite frecvente reactii adverse, uneori grave.
Fcin.: Se absoarbe bine p.o. sau rectal;
Fdin.: este foarte activ ca antiinflamator. Inhiba la concentratii mici activitatea ciclooxigenazei
impiedicand formarea de prostaglandine (in tesuturile periferice si in creier).

- 32 -

Ftox.: reactii adverse frecvente la doze mari: tulburari digestive (jena epigastrica, greata, voma,
dureri abdominale, diaree sau constipatie, rar ulcer), cefalee, eruptii urticariene, reactii
anafilactoide.
Fter.: poliartrita reumatoida (si alte boli reumatice inflamatorii), artrita acuta gutoasa.
CI: ulcerul evolutiv (si antecedente de leziuni gastrointestinale), alergia si hipersensibilitatea la
indometacina si salicilati. Prudenta (sau de evitat) la bolnavii cu tulburari psihice, epilepsie sau
parkinsonism, batrani, copii, sarcina.
Adm.: oral, 50-200 mg/zi in 3 prize, dupa mese. Intrarectal 100 mg de 1-2 ori/zi. Doza orala +
rectala maxima 150-200 mg/zi.
Denumiri comerciale:
- INDOMETACIN supp. 50 mg, caps. 25 mg, 50 mg.

SULINDAC
Derivat fluorurat de inden al indometacinei.
Fcin.: produs al indometacinei, absorbit rapid, dar incomplet digestiv, este transformat de flora
intestinala si la nivelul ficatului intr-un metabolit sulfidic activ (responsabil de activitatea
farmacodinamica). Dupa administrare p.o. are o biodisponibilitate de 96%.
Fdin.: la pacientii cu poliartrita reumatoida a dovedit o eficacitate egala sau ceva mai mare
decat a acidului acetilsalicilic.
Ftox.: este ceva mai bine suportat decat indometacina. Provoaca relativ frecvent: fenomene
dispeptice, dureri abdominale, greata, voma, diaree sau constipatie.
Fter.: poliartrita reumatoida, artroze, reumatism extraarticular, spondilita anchilopoietica.
Adm.: oral, 200-400 mg/zi, la adulti. Nu se utilizeaza la copii.
TOLMETINA
Compus la care inelul indolic al indometacinei este inlocuit cu un inel pirolic.
Fcin.: se absoarbe complet din intestin, legare 99% de proteinele plasmatice, epurat prin
metabolizare (in majoritate), timp de injumatatire biologica 1-2 ore.

- 33 -

Fdin.: are proprietati antiinflamatoare, analgezice si antipiretice (cu o potenta mai mare decat a
acidului acetilsalicilic, dar ceva mai mica decat a indometacinei si a fenilbutazonei). Efectul
este rapid dar de scurta durata.
Ftox.: desi este mai bine suportata decat indometacina, reactiile adverse sunt relativ frecvente:
iritatie gastrica, ulceratii si sangerari.
Fter.: se foloseste ca antireumatic, cu o eficacitate egala sau ceva mai mare decat a acidului
acetilsalicilic.
Adm.: oral 1000-2000 mg/zi (in 3 prize, la mese). Doza la intretinere obisnuita 600 mg/zi.
LONAZOLAC
Este un acid heteroarilacetic.
Fdin.: antiinflamator si analgezic.
Ftox.: reactii adverse obisnuite pentru AINS.
Fter.: diferite afectiuni reumatice articulare si extraarticulare.
Adm.: oral, 200 mg de 3 ori/zi (dupa mese), sau intrarectal, supp., 200 mg (dimineata si seara).
KETOROLACUM
Fcin.: absorbtie rapida digestiva, pic la 30-40 minute, dupa administrare orala si la 40-50
minute, dupa i.m. Traverseaza greu bariera hematoencefalica. Trece putin in lapte. Eliminare
renala 90% nemodificat.
Fdin.: analgezic, antiinflamator, antipiretic. Inhiba ciclooxigenaza.
Ind.: tratament de scurta durata al durerii.
R.a.: similare cu ibuprofen
Adm.: I.m. initial 30-60 mg, apoi 15-30 mg la 6 ore. Maxim, 120 mg/zi. Nu se administreaza
mai mult de 5 zile. Oral, 10 mg la 4-6 ore, maximum 40mg/zi. Nu se recomanda tratamente
prelungite.
Denumiri comerciale:
- KETANOV compr. Filmate 10 mg, sol. Inj. 30mg/ml.
- KETOROL compr. Film. 10 mg, sol. Inj. 30 mg/ml.

- 34 -

ACECLOFENACUM

Fcin.: absorbtie rapida digestiva a substantelor nemodificate, pic. la 1.25 3 ore dupa
administrare orala. Atinge concentratii terapeutice in lichidul sinovial. Eliminare predominant
renala. Cinetica sa nu este influentata de varsta.
Fdin.: analgezic, antiinflamator (inhiba ciclooxigenaza si biosinteza unor mediatori
proinflamatori si a unor molecule de aderenta a neutrofibrelor).
Ind.: tratamentul durerii si inflamatiei din artrita reumatoida, spondilartrita ankilopoietica,
artroze si periartrite, reumatism extraarticular.
Adm.: 1 compr. film de 2 ori/zi (dimineata si seara).
Denumiri comerciale:
- ACECLOFEN supp. 100 mg;
- AFLAMIL compr. filmate 100 mg.

derivati de acid propionic: ibuprofen, naproxen, ketoprofen, dexketoprofen;

IBUPROFEN

Este un derivat de acid propionic.


Fcin.: absorbtie rapida p.o., biodisponibilitate peste 80%.
Fdin.: are proprietati antiinflamatoare, analgezice, antipiretice. La bolnavii cu poliartrita
reumatoida eficacitatea este asemanatoare acidului acetilsalicilic (dar inferioara indometacinei
si fenilbutazonei).

- 35 -

Ftox.: tulburari digestive (greata, voma, diaree, constipatie, fenomene dispeptice, epigastralgii,
sangerari), apar cu o frecventa mai mica decat dupa acidul acetilsalicilic.
Fter.: afectiuni reumatice articulare si extraarticulare, afectiuni ortopedice (entorse, intinderi
musculare), stari inflamatorii severe sau prelungite (ORL, stomatologie, patologie respiratorie,
ginecologice). Inactiv in spondilita anchilopoietica.
Contraindicatii: ulcer in evolutie, alergie specifica sau hipersensibilitate la AINS, la copii cu
diaree este contraindicat ibuprofen ca antipiretic din cauza riscului de insuficienta renala acuta,
sarcina.
Administrare: initial, 1,2-1,8 g/zi, in 3 prize, dupa masa. maxim 2,4 g/zi. Copii 20mg/kg/zi,
maxim 500 mg/zi.
Denumiri comerciale:
- ADAGIN - compr. film. 200 mg,400 mg.
- ADVIL draj. 200 mg, caps. moi (ultra) 200 mg.
- IBUPROFEN compr. film. 200 mg, 400 mg (forte), 600 mg, suspensie orala (baby)
100mg/5ml, caps. 200mg.
- IBUTOP - caps. moi 400 mg;
- MARCOFEN sirop 100mg/5ml, caps. retard 400mg.
- MIG-400 compr. film. 400 mg.
- NUROFEN draj. 200 mg, 400 mg(forte), caps. moi 200 mg, compr. orodispersabile 100 mg
(pentru copii), compr. orodispersabile 200mg ( non aqua), suspensie orala 100mg/5ml, supp.
125mg (pentru copii).
- PADUDEN caps. 200 mg, caps. elib. prel. 300 mg (SR).
- RUPAN compr. film. 200 mg, 400 mg.
- SARIDON N compr. film. 200, 400 mg.
NAPROXEN
Este un derivat policicloaromatic. Asemanator ca activitate cu ibuprofenul.
Fcin.: absorbtie completa din tractul gastrointestinal, legarea de proteinele plasmatice 9%,
epurare predominant prin eliminare renala. Timpul de injumatatire de circa 14 ore (face
posibila administrarea de 2 doze/zi).

- 36 -

Fdin.: este un antiinflamator activ. In poliartrita reumatoida eficacitatea terapeutica este


apropiata de cea a indometacinei.
Ftox.: provoaca frecvent reactii adverse (mai ales cand se administreaza timp indelungat:
gastralgii, greata, dispepsii, diaree sau constipatie, sangerari digestive, cefalee, ameteli, eruptii
cutanate alergice.
Fter.: indicat in diferite afectiuni reumatice articulare si extraarticulare, artrita acuta gutoasa,
stari inflamatorii (stomatologice, ORL, pneumologie), dismenoree, nastere prematura.
Administrare: oral, initial 500mg, apoi 250 mg la 6-8 ore. Criza de guta 750 mg la inceput,
apoi 250 mg la 8 ore. Intrarectal 500 mg seara. Doza maxima totala zilnica 1g.
Denumiri comerciale:
- ALEVE compr. film. 220 mg.
- NAPROXEN compr. 500 mg.
- NYCOPREN compr. film. 250mg, 500mg.
- REUXEN compr. 250 mg, 500 mg.
KETOPROFEN
Este un derivat arilpropionic. Efecte intense, comparabile cu indometacina. Efect analgezic mai
redus.
Fcin.: se absoarbe rapid si complet dupa administrarea orala, se fixeaza in proportie de 99% de
proteinele plasmatice. Are un timp de injumatatire de 1,5 ore (dar persista mai mult in lichidul
sinovial).
Fdin.: are efecte antiinflamatoare si antipiretice marcate, cu o potenta comparabila cu a
indometacinei.
Mecanism de actiune: inhiba atat ciclooxigenaza cat si lipoxigenaza, inhiband atat biosinteza
de prostaglandine cat si de leucotriene.
Ftox.: poliartrita reumatoida, spondilita anchilopoietica, episoadele inflamatoare acute ale
artrozelor, discopatii, reumatism extraarticular, artrite acute (inclusiv accesul de guta).
Contraindicatii: ulcerul, alergia specifica, hipersensibilitatea la salicilati (sau alte AINS),
sarcina, prudenta in insuficienta renala avansata.

- 37 -

Administrare: oral, 150-200mg/zi, in 2-4 prize. Intrarectal 100 mg seara. Doza maxima zilnica,
ora + intrarectal 200 mg. Injectabil 100-200mg, in 2 prize, cure scurte (2-3 zile).
Denumiri comerciale:
- FLEXEN caps. 50 mg, pulb. pt. sol. inj. 100mg, supp. 100mg.
- KETONAL compr. film. 100 mg (forte), compr. elib. prel. 150 mg (retard), supp. 100 mg,
sol. inj. 50mg/ml.
- KETONAL UNO caps. elib. prel. 200 mg, KETONAL DUO caps. elib. prel 150 mg.
- KETOPROFEN caps. elib. prel. 100 mg, 200 mg, sol. inj./conc.sol. pref. 100mg/2ml.
- KETOPROXIN compr. film. 50mg, 100 mg.
- RUBIFEN compr. film. 100 mg, supp. 100 mg.

DEXKETOPROFEN
Izomer al ketoprofenului.
Ind.: Tratament de scurta durata pentru durere slaba-moderata. Dismenoree.
Administrare: 12,5 mg la 4-6 ore sau 25 mg la 8 ore. Maximum 75mg/zi. Varstnici: initial
maximum 50mg/zi. Nu se recomanda la copii.
Denumiri comerciale:
- TADOR compr. filmate 25 mg.
- TADOR INJECT sol. inj./conc. pt. sol. perf. 50mg/2ml.
OXAPROZINUM
Fcin.: absorbtie buna din intestin. Pic seric la 3-5 ore. Biotransformare 90% in metaboliti
activi, eliminati prin fecale si urina.
Administrare: in artrita reumatoida si spondilita anchilozanta, 1200 mg o data/zi sau 1200 mg
dimineata si 600 mg seara. In osteoartrita, 600-1200 mg o data/zi. In afectiunile musculoarticulare, 1200 mg o data /zi. In puseu acut de guta, 1200 mg dimineata si 600 mg seara.
Denumiri comerciale:
- DAYRUN compr. filmate 600 mg.

- 38 -

derivati de acid fenamic (fenamati): acid flufenamic, acid mefenamic, acid

meclofenamic, acid niflumic, acid tolfenamic, etofenamat


ACID FLUFENAMIC
Fcin.: sufera o absorbtie lenta in tractul gastrointestinal, se leaga in proportie mare de
proteinele plasmatice, este in majoritate metabolizat, timpul de injumatatire biologica este de
aproximativ 9 ore.
Fdin.: este antiinflamator si antipiretic cu potenta mare (asemanatoare naproxenului si
fenilbutazonei). Efectul analgezic, comparativ, este slab.
Mecanism de actiune: inhiba ciclooxigenaza.
Ftox.: reactiile adverse intereseaza sub 10% din bolnavi si sunt, in general benigne (relativ
frecvent survin tulburari dispeptice si diaree, rareori severe).
Fter.: poliartrita reumatoida si alte afectiuni reumatice inflamatorii sau degenerative,
tromboflebite superficiale.
Contraindicatii: ulcer, insuficienta renala, hepatica, alergie specifica si hipersensibilitate la
salicilati sau alte AINS, sarcina, copii sub 14 ani.
Administrare: oral, obisnuit 600 mg/zi (in 3 prize, la mese).
ACID MEFENAMIC
Fcin.: absorbtie rapida pe cale orala. Pic seric la 2 ore. Are doi metaboliti inactivi. Eliminare
urinara si prin fecale, in 3 zile.
Fdin.: are efect antiinflamator, analgezic si antipiretic(de intensitate moderata).
Ftox.: ca reactii adverse, ocazional, provoaca diaree, eruptii cutanate, glomerulonefrita
alergica, rareori reactii sanguine (trombocitopenie, anemie hemolitica, leucopenie).
Fter.: indicat in afectiuni reumatice, ca si pentru combaterea durerilor musculare, traumatice,
dentare, a cefaleei, a durerilor postoperatorii, dismenoreei sau febrei.
Contraindicatii: bolnavii ulcerosi, cu boala inflamatorie intestinala, astmatici (favorizeaza
bronhospasmul). Creste riscul de hemoragie al medicamentelor anticoagulante.
Administrare: dureri: 250-500 mg/3 ori/zi. Dismenoree: 500 mg de 3 ori/zi. Copii peste 12 ani
6mg/kg/zi, in mai multe prize.
Denumiri comerciale: - VIDAN compr. film. 500 mg.

- 39 -

ACID NIFLUMIC
Aciune antiinflamatoare medie, efecte adverse moderate.
Administrare: oral, 250 mg de 3/zi. Rectal, 200 mg de 2 ori/zi, (6-30 luni); 400 mg/10kg/zi(30
luni-12 ani)(fara a depasi 1200 mg/zi timp de 4-5 zile).
Denumiri comerciale:
- NOVOPONE caps.250 mg
- NIFLURIL - caps.250 mg
ACID TOLFENAMIC
Fcin.: absorbtie rapida pe cale orala. Pic seric la 1-1/2 ora.
Administrare: in migrena, initial, 200 mg la primele simptome. La nevoie, inca 200 mg, dupa
1-2 ore.
Denumiri comerciale:
- MIGEA RAPID compr. 200 mg.
ETOFENAMATUM
Denumiri comerciale:
- REUMON sol. inj. 500mg/ml.
b. Acizi enolici:
- pirazolone: fenilbutazona;
- oxicami: piroxicam, tenoxicam, lornoxicam;
FENILBUTAZONA
Este un acid enolic derivat de pirazolidin-3,5-diona.
Fcin.: administrata oral fenilbutazona se absoarbe in proportie de 80-100%. Se leaga in
proportie mare de proteinele plasmatice, se metabolizeaza in ficat formandu-se doi metaboliti

- 40 -

activi, majoritatea metabolitilor sunt eliminati urinar glucuronoconjugati. Timpul de


injumatatire biologica este de 56 de ore.
Fdin.: fenilbutazona are predominant efect antiinflamator. Clinic este eficace in special in
inflamatii acute de tipul accesului de guta. Referitor la formele cronice de reumatism
inflamator efectul este superior in spondilita anchilopoietica.
Ftox.: este un medicament greu suportat de bolnavi. Reactiile adverse sunt frecvente (si
determina oprirea tratamentului in 10-15 % din cazuri.). Reactii adverse care apar deseori:
neplacere epigastrica, pirozis si gastralagii, greata si voma, diaree, diverse tulburari dispeptice,
retentie salina (la inceputul tratamentului), uneori cu edeme (necesitand dieta hiposodata),
decompensarea insuficientei cardiace, ocazional cefalee, ameteli, nervozitate, insomnie, stare
depresiva (rareori), reactii adverse sanguine (leucopenie, trombocitopenie, anemie aplastica,
agranulocitoza, pancitopenie) (cazuri rare).
Indicatii: puseu acut reumatism abarticular (periartrita, tendinita, bursita), si radiculalgii severe
sub 7 zile; spondilartrita anchilopoietica, sindrom Reiter Fiessinger Leroy si reumatism
psoriazic - lunga durata, criza de guta.
Contraindicatii: persoane in varsta (risc crescut de reactii adverse), sarcina (primul trimestru),
ulcerul gastrointestinal si antecedente ulceroase, nefritele cronice, cardiopatiile decompensate
sau cu risc de decompensare, hipertensiunea arteriala severa, bolile hepatice grave, hemopatiile
si diatezele hemoragice. Este strict interzisa in caz de antecendente alergice sau de
agranulocitoza la oricare din compusii din grupa pirazolonelor si pirazolidinelor. Asocieri
contraindicate: cu glucocorticoizii (risc mare de lezare a mucoasei gastrice), cu
anticoagulantele cumarinice (cauza de accidente hemoragice), cu sulfamidele antidiabetice
(risc de reactii hipoglicemice), cu digoxina (micsoreaza concentratia plasmatica a
cardiotonicului), cu fenitoina (fenomene toxice prin inhibarea eliminarii antiepilepticului).
Administrare: puseu acut/radiculalgii: 1 supp. de 2-3 ori/zi, timp de 1-2 zile, apoi 1 supp./zi
timp de 5-6 zile. Spondilartrita anchilopoietica: 1 supp./zi. Criza de guta: 2 supp., apoi 1
supp./6 ore, in maxim 3 zile tratament.
Denumiri comerciale:
-

FENILBUTAZONA supoz. 250 mg.

- 41 -

PIROXICAM

Fcin.: efecte intense, comparabile cu indometacina in poliartrita reumatoida. Actiune de durata


(o doza/zi). Toleranta buna.
Fdin.: efect antiinflamator si analgezic intens, debut rapid (cca. 30 minute) si durata lunga
(cca.24 ore).
Ftox.: tolerabilitate gastrica maxima.
Administrare: initial, 20 mg/zi, dupa masa. Intretinere 10-30 mg/zi, intr-o priza. In unele
situatii 40mg/zi timp de 2 zile, apoi 20 mg/zi timp de 7-14 zile. Criza de guta 40mg/zi timp de
2 zile, apoi 20 mg de 2ori/zi timp de 4-6 zile.
Atentionare EMEA: datorita riscului crescut al complicatiilor gastrointestinale si reactiilor
adverse cutanate: piroxicam este rezervat utilizarii in tratamentul simptomatic al artrozei,
poliartritei reumatoide si spondilitei ankilozante. Doza zilnica de piroxicam nu trebuie sa
depaseasca 20 mg, prescrierea medicamentului facandu-se exclusiv la recomandarea
specialistului reumatolog. Se recomanda reevaluarea beneficiului si tolerabilitatii tratamentului
in decurs de 14 zile de la initierea lui.
Denumiri comerciale:
- FELDENE caps. 10 mg, sol. inj. 20mg/ml.
- FLAMEXIN compr. 20 mg, pulb. Pt. Sol. orala 20mg/plic dublu compartimentat, compr.
eferv. 20 mg.
- HOTEMIN caps. 10 mg, supp. 10 mg, 20 mg, sol. inj. 20mg/ml;
- PIROXICAM compr. 20 mg;
- PIROXSAL compr. 20 mg.

- 42 -

TENOXICAM
Fcin.: absorbtie digestiva foarte buna. Pic seric la 2 ore. Concentratia de echilibru dupa 10-15
zile.biotransformare intensa in metaboliti inactivi. Eliminare urinara si biliara.
Fdin.: este un antiinflamator activ, analgezic, antipiretic si antiagregant plachetar.
Ftox.: tenoxicamul este relativ bine suportat. Reactiile adverse care apar cu o frecventa de 1213 % sunt obisnuite diaree sau constipatie, ameteli, cefalee, eruptii cutanate. Rareori pot apare:
reactii cutanate severe, fotodermatoze, granulocitopenie, scaderea hemoglobinemiei, edeme
(usoare).
Indicatii: afectiuni reumatice articulare (poliartrita reumatoida, artrita, artroza, spondilita
anchilopoietica), afectiuni reumatice extraarticulare (periartrite, tendinite, bursite), guta.
Contraindicatii: persoane cu hipersensibilitate (inclusiv la salicilati si la alte AINS), bolnavi
ulcerosi sau renali. Precautii: asocierea cu anticoagulante sau antidiabetice orale impune o
supraveghere (de catre medic sau faramcist).
Administrare: oral, i.m., i.v. 10-20 mg/zi, intr-o priza.
Denumiri comerciale:
- NEO-ENDUSIX compr. film. 10 mg, 20 mg, liof.+solv. Pt. Sol. inj. 20mg.
- TILCOTIL compr. film. 20 mg, liof.+solv. Pt. Sol. inj. 20mg/2 ml.
- TENOXICAM caps. 20 mg, compr. 20 mg.
LORNOXICAM
Indicatii, reactii adverse, contraindicatii: asemanator meloxicam.
Administrare: 16mg/zi.
Denumiri comerciale:
- XEFO - compr. 4mg, 8 mg, 8 mg(rapid), liof. 8 mg+solv.pt. sol. inj. 2ml.

- 43 -

II. Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective sau specifice de


COX2 (generatia a-II-a):
- Blocante selective: meloxicam, nabumetona, etodolac, nimesulid;
- Blocante specifice (coxibe): celecoxib, rofecoxib, parecoxib, etoricoxib, valdecoxib.
MELOXICAM
Este o enolcarboxamida (asemenator cu piroxicamul).
Fcin: la doze repetate picul seric se realizeaza in 4-5 ore. Absorbtia este putin influentata de
alimente. Biotransformare in ficat in 2 metaboliti inactivi. Eliminare prin urina si fecale.
Fdin.: inhiba COX-2 mai intens decat COX-1 in vitro si nu interfera cu agregarea
trombocitelor.
Indicatii: osteoartrita, artrita reumatoida, spondilita ankilipoietica.
Reactii adverse: diaree, dispepsie, greata, cresterea transaminazelor, eritem multiform, efect
protrombotic, rar perforatii gastrointestinale, ulceratii, sangerari.
Contraindicatii: sarcina, alaptare, ulcer gastroduodenal, gastrita, hemoragii digestive.
Interactiuni: colestiramina creste eliminarea meloxicam. Meloxicam creste concentratia litiului
si scade efectul inhibitorilor ACE. Nu interactioneaza cu cimetidina, digoxin, furosemid,
metotrexat.
Administrare: oral, initial 7,5 mg o data/zi. Se poate creste la 15 mg.
Denumiri comerciale:
- ANTREND compr. 15 mg;
- ASPIFLEX compr. 7,5 ,g, 15 mg;
- MELOXICAM compr. 7,5mg, 15 mg, supp. 7,5 mg, 15 mg;
- MOVALIS compr. 7,5 mg, 15 mg, supp. 15 mg, sol. inj. 15mg/1,5 ml;
- RECOXA - compr. 7,5 mg, 15 mg, supp. 15 mg, sol. inj. 15mg/1,5 ml;
- NOFLAMEN - compr. 7,5 mg, 15 mg;
- MOXCIPAM - compr. 7,5 mg, 15 mg;
- VALZER - compr. 7,5 mg, 15 mg;

- 44 -

NIMESULID
Fcin.: absorbtie digestiva rapida, metabolizare hepatica, principalul metabolit fiind activ
farmacodinamic. Eliminare prin urina, putin prin fecale.
Fdin.: inhibitor selectiv al ciclooxigenazei-2, cu actiune antiinflamatoare, analgezica,
antipiretica. Inactiveaza radicalii liberi.
Indicatii: inflamatii articulare si ale tesuturilor moi. Dureri postoperatorii si posttraumatice.
Febra si dureri in inflamatii acute ale cailor respiratorii superioare, gurii, aparatului excretor.
Dureri menstruale.
Reactii adverse: rareori arsuri epigastrice, eruptii, cefalee, greata, vome.
Contraindicatii: ulcer gastroduodenal, insuficienta hepatica, renala.
Administrare: oral, adulti si copii peste 12 ani, 100-200 mg de 2oei/zi. Doza maxima 400
mg/zi.
Denumiri comerciale:
- AFLOGEN compr. 100 mg;
- APONIL - compr. 100 mg;
- AULIN gran. Pt. Susp. Orala 100 mg, compr. 100 mg;
- COXTRAL - compr. 100 mg;
- NIMESIL - gran. Pt. Susp. Orala 100 mg/plic;
- NIMESULID - compr. 100 mg;
- NISE - compr. 100 mg;
- SULIDAMOR pul. Pt.susp. orala 100 mg.
Precautii speciale pentru prescrierea si utilizarea de AINS blocante COX-2 specifice vor fi
luate in cazul pacientilor cu afectiuni cardiovasculare in antecedente.
CELECOXIBUM
Fcin.: bine absorbit digestiv. Pic seric la 2-3 ore. Alimentele bogate in grasimi intarzie
absorbtia cu o ora. Biotransformare 99%. Starea de echilibru in 5 zile. 1% din populatie

- 45 -

metabolizeaza lent celecoxib si realizeaza concentratii inalte. Femeile peste 65 de ani


realizeaza concentratii serice duble. In insuficienta hepatica aceste concentratii cresc cu 50%.
Fdin.: inhibitor selectiv al COX-2.
Ftox.: edeme ale membrelor inferioare, hipertensiune arteriala, pirozis, dispepsie, disconfort
epigastric, greata, diaree, ulceratii bucale, ulcere sau sangerari gastrointestinale superioare (mai
reduse decat la AINS clasice).
Indicatii: boala artrozica (tratament acut sau cronic), poliartrita reumatoida, analgezic in dureri
de intensitate moderat-severa. Dismenoreea primara (tratament simptomatic).
Administrare: artroza: 200 mg/zi, in 1-2 prize. La nevoie 200 mg de 2 ori/zi. Poliartrita
reumatoida: 200-400 mg/zi, in 1-2 prize. Doza maxima: 400 mg/zi. Varstnici: 200 mg/zi.
Insuficienta hepatica: doze pe jumatate. Nu se recomanda la copii.
Denumiri comerciale:
- CELEBREX capsule 100 mg, 200 mg.
ROFECOXIB (Vioxx) a fost retras din farmacoterapie de catre compania producatoare (sept.
2004) datorita riscului ridicat de reactii adverse cardiovasculare.
PARECOXIBUM
Fcin.: dupa injectie este repede hidrolizat enzimatic la nivelul ficatului, formandu-se
valdecoxib, activ farmacodinamic. Dupa 20mg i.v. sau i.m. parecoxib picul seric de valdecoxib
se atinge la 30-60minute. Concentratii de echilibru se ating dupa 4 zile, la 2 administrari
zilnice. Excretie urinara, 70% ca metaboliti inactivi ai valdecoxib.
Fdin.: precursor al valdecoxib-ului.
Ind.: tratament pe termen scurt al durerii postoperatorii.
Reactii adverse: hiper sau hipotensiune, dureri lombare, edeme periferice, dispepsie, flatulenta,
agitatie, insomnie, anemie, faringita, insuficienta respiratorie, prurit, oligurie, cresterea
creatininei, insuficienta renala acuta.
Contraindicatii: antecedente de bronhospasm, rinita, polipoza nazala, edem angioneurotic,
urticarie dupa aspirina sau alte AINS, insuficienta hepatica severa, ulcer gastroduodenal,
insuficienta cardiaca congestiva.

- 46 -

Precautii: insuficienta renala, asociere cu diuretice si inhibitori ACE, varstnici.


Administrare: 40mg i.v. in bolus sau i.m. profund, intr-o singura priza. Aceleasi doze la
varstnici pana la 65 de ani, in insuficienta hepatica si in cea renala usoara. La varstnici sub 50
de kg si in insuficienta hepatica moderata jumatate din doza.
Denumiri comerciale:
- DYNASTAT pulb.+solv.pt.sol.inj., pulb. Pt.sol.inj. 40 mg.
ETORICOXIB

Fcin.: bine absorbit din tubul digestiv. Pic seric la o ora. Metabolizare in proportie mare.
Excretia urinara 70% si in fecale 20%.
Fdin.: inhibitor selectiv al COX-2, cu efect antiinflamator si analgezic.
Indicatii: boala artrozica, poliartrita reumatoida, durere si inflamatie in artrita gutoasa acuta.
Reactii adverse: dureri abdominale, flatulenta, pirozis, diaree, greata, astenie, curbatura,
cresteri ale ALT.
Contraindicatii: ulcer peptic activ, hemoragie gastrointestinala, insuficienta hepatica severa,
insuficienta renala, astm bronsic, rinita acuta, polipi nazali, sarcina, alapatare, copii sub 16 ani.
Administrare: artroza 60 mg o data/zi. Poliartrita reumatoida 90 mg o data/zi. Artrita gutoasa
120 mg o data/zi.
Denumiri comerciale:
- ARCOXIA compr. film. 60 mg, 90 mg, 120 mg.
VALDECOXIBUM
Fdin.: absorbtie rapida, pic seric in 3 ore. Metabolizare hepatica extensiva. Eliminare 70 % prin
urina, ca metaboliti inactivi.
Indicatii: tratament simptomatic al osteoartritei si poliartritei reumatoide. Dismenoree primara.
Reactii adverse, contraindicatii idem parecoxib.
- 47 -

Administrare: osteoartrita, poliartrita reumatoida: 10 mg/zi. Uneori 20 mg/zi(maximum).


Dismenoree: 40 mg /zi, la nevoie, eventual repetat in prima zi. Apoi maxim 40 mg /zi. In
insuficienta hepatica usoara si insuficienta renala usoara-moderata se ajusteaza doza. Doze mai
mici la varstnici.
Denumiri comerciale:
- BEXTRA compr. filmate 10 mg, 20 mg, 40 mg.

B) Antireumatice specifice:
a. compusi de aur: aurotiomalat de sodiu, auranofin;
b. antimalarice de sinteza: clorochina si hidroxiclorochina;
c. derivati tiolici: penicilamina;
d. imunodepresive: metotrexatul (si alte citotoxice), ciclosporina;
e. sulfasalazina
AUROTIOMALAT DE SODIU
Contine aur 50%.
Fcin.: injectat i.m. aurotiomalat de sodiu realizeaza concentratia plasmatica maxima dupa 4-6
ore; se leaga de proteinele plasmatice in proportie de peste 90%. In organism aurul se
acumuleaza in sistemul mononuclear fagocitar, ficat, rinichi, splina, maduva hematopoietica si
in articulatiile afectate. Se elimina foarte lent in special renal (dupa un tratament de durata
eliminarea se poate face in aproximativ 1 an.
Fdin.: eficacitatea terapeutica in poliartrita reumatoida la circa 70% din bolnavi) apare dupa
10-20 saptamani de tratament.
Ftox.: reactiile adverse sunt frecvente (circa 30%): eruptii cutanate si prurit, tulburari
gastrointestinale, stomatita. Injectiile pot fi dureroase si uneori pot fi urmate (dupa cateva
minute) de reactii vasomotorii. Efectele adverse importante care necesita intreruperea
tratamentului: prurit, eruptii cutanate, stomatita, modificari hepatice, pulmonare, digestive,
oculare.

- 48 -

Indicatii: poliartrita reumatoida rezistenta la tratamentul cu AINS (mai ales formele active,
progresive), poliartrita reumatoida juvenila, dermatite buloase.
Contraindicatii: reactii adverse sau accidente la administrari anterioare, nefropatii, insuficienta
hepatica, renala, cardiaca, alterari hematologice, stomatita, lupus eritematos sistemic,
dermatoze evolutive, sarcina, alaptare. Precautii: control periodic (hematologic, hepatic, renal).
Administrare: 10-20 mg o data/saptamana i.m. profund (urmarind tolerabilitatea). Se creste la
50 mg/saptamana (pana apar remisiunile sau pana la doza totala de 1 g). De obicei ameliorarile
apar dupa doza totala de 500 mg. Intervalul dintre injectii va fi crescut progresiv la 2 sau 4
saptamani, tratamentul durand aproximativ 3 luni.
La copii (25-50 kg) se incepe cu 5mg/saptamana, marindu-se apoi la 10 mg/saptamana,
eventual 20 mg doza maxima.
La copii cu greutate peste 50kg se incepe cu 5 mg/saptamana, se creste la 10 mg/saptamana,
apoi 20mg/saptamana, eventual pana la 50 mg/saptamana (doza maxima).
Denumiri comerciale:
- TAUREDON sol. inj. 10mg/ml, 20mg/ml, 50 mg/ml.
AURANOFIN
Contine aur 29%.
Fcin.: biodisponibilitatea aurului dupa administrarea orala este de 15-35%, concentratia
plasmatica maxima se realizeaza in 1,5-2,5 ore, se fixeaza in proportie mare de proteinele
plasmatice si de eritrocite, timpul de injumatatire biologica (plasmatic) este de 17 zile,
eliminarea se face lent (dar ceva mai rapid decat dupa preparatele injectabile).
Fdin.: eficacitatea in poliartrita reumatoida este similara (sau ceva mai slaba) decat aceea dupa
preparatele injectabile, proportia bolnavilor care beneficiaza de tratament fiind 60-7-0%.
Raspunsul terapeutic este lent, iar evolutia modificarilor radiologice este influentata mai putin.
Ftox.: aurannofinul este, comparativ, bine suportat. Frecventa efectelor adverse este de circa
15% obligand la oprirea medicatiei la mai putin de 105 din bolnavi. Reactiile adverse sunt cele asemanatoare preparatelor de aur, producand frecvent
diaree si dureri abdominale.
Administrare: oral, doza obisnuita 6 mg/zi (in 1-2 prize, la mese).

- 49 -

CLOROCHINA
Fcin.: administrata oral, clorochina are o biodisponibilitate de circa 90%, realizand
concentratia plasmatica maxima la 6 ore. Se distribuie larg in organism, cantitati considerabile
se depun in tesuturi. Se elimina prin urina. Timpul de injumatatire biologica este de
aproximativ 41 de ore.
Fdin.: mecanism de actiune: (inca neclar) ar implica alterarea functiei fagocitare a fagocitelor
mononucleare sau inhibarea raspunsului limfocitelor prin inhibarea eliberarii interleukinei-1 de
catre monocite.
Ftox.: clorochina provoaca ocazional: tulburari digestive, prurit, eruptii cutanate, pigmentarea
caramizie a unghiilor si mucoaselor, decolorarea parului.
Administrarea prelungita, cum este necesara in poliartrita reumatoida, determina un risc crescut
de reactii adverse. Retinopatia, efectul advers cel mai sever, poate fi ireversibila si poate
progresa si dupa intreruperea administrarii, de aceea este necesar controlul oftalmologic
periodic.
Indicatii: poliartrita reumatoida, cazuri usoare de lupus eritematos sistemic si alte forme de boli
de colagen.
Contraindicatii: psoriazis, porfirie, sugari, gravide, retinopatii.
Administrare: oral, doza obisnuita 300 mg zilnic. Uneori, la inceputul tratamentului sunt
necesare doze mai mari, pana la 600 mg/zi.
HIDROXICLOROCHINA
Fdin.: este considerata ceva mai eficace in poliartrita reumatoida decat clorochina.
Ftox.: e mai bine suportata, provocand relativ rar: tinitus, vertije, tulburari digestive, cefalee,
depozite corneene (care se resorb la oprirea medicatiei). Sunt posibile reactii adverse
hematologice, afectand diferite elemente figurate.Au fost semnalate tulburari psihice (cateva
cazuri). In cursul tratamentului este necesar examenul oftalmologic si hematologic (la 3-6
luni).
Indicatii: efectele terapeutice in poliartrita reumatoida apar dupa 3-6 luni de tratament.
Contraindicatii: retinopatii, sarcina.

- 50 -

Administrare: oral, sub forma de sulfat 400-600 mg/zi (la inceputul tratamentului), apoi 200400 ,g/zi (ca doza de intretinere).
Denumiri comerciale:
- HIDROXICLOROCHINA - draj. 200 mg;
- PLAQUENIL compr. film. 200 mg, draj. 200 mg.
PENICILAMINA
Fcin.: absorbtie digestiva 50-70%, distributie in toate tesuturile, preferentiala pentru colagen si
fibrele elastice. Eliminare mai ales prin fecale si urina.
Fdin.: actiune antiinflamatoare probabil prin stimularea imunitatii celulare. Scade VSH,
ameliorare clinica cu intarzierea distrugerii osoase si articulare. Eficacitate comparabila cu
sarurile de aur. Boala Wilson (cheleaza cuprul). In calculoza cistinica scade formarea calculilor.
Indicatii: tratament de fond al poliartritei reumatoide, in caz de ineficacitate a altor
medicamente (saruri de aur), in forme progresive cu tendinta la anchiloza. Boala Wilson,
cistinurie, ciroza biliara primara.
Reactii adverse: frecvente: eruptii, prurit, stomatite, pemfigus (rar), greturi, vome, diaree,
miastenie, mastopatie, febra, intarzierea cicatrizarii plagilor.
Contraindicatii: nefropatii, suferinte medulare, lupus eritematos, miastenie, dermatoze, alergie,
asociere cu substante medulotoxice.
Administrare: 300 mg/zi oral in prima luna, 600mg/zi in luna a 2 a. Daca nu se obtin efecte
terapeutice se poate creste la 900 mg/zi (de evitat doze mai mari). Administrare pe stomacul
gol. Control repetat clinic, urinar, hematologic. Copii doza initiala 50mg/zi timp de 1 luna, apoi
crestere la intervale de cate o luna; intretinere 15-20mg/kg/zi. In ciroza biliara primara initial
250mg/zi, crescand saptmanal pana la doza de intretinere 0,75-1g/zi, in 2-3 prize.
Denumiri comerciale:
- CUPRENIL compr. filmate 250mg

METOTREXATUL

- 51 -

Fdin.: metotrexatul este un antifolic cu proprietati citotoxice si imunodepresive. Administrat in


doze mici timp indelungat realizeaza beneficii terapeutice la bolnavii cu poliartrita reumatoida,
asemanatoare cu cele produse de compusii de aur.
Mecanism de actiune: probabil eficacitatea este datorita interferarii capacitatii organismului de
a raspunde la agresiunea imunologica prin afectarea celulelor imunocompetente (dar si a altor
tipuri de leucocite si celule conjunctive);
Ftox.: riscurile cunsosute pentru aceasta categorie de medicamente sunt intrucatva reduse la
dozele relativ mici utilizate terapeutic.
Indicatii: poliartrita reumatoida (forme corticodependente, cazuri care nu raspund la alte
tratamente sau nu le suporta). Debutul raspunsului terapeutic se produce, obisnuit, dupa 3-6
saptamani de tratament si creste in urmatoarele 3-4 luni, eficacitatea mentinadu-se cel putin 2
ani sub tratament. La intreruperea administrarii artrita se agraveaza dupa 3-6 saptamani.
Contraindicatii: sunt cele uzuale pentru medicatia citotoxica anticanceroasa.
Administrare: in poliartrita reumatida tratamentul se incepe cu 7,5 mg, oral odata/saptamana
(intr-o singura priza sau in 3 prize a 2,5 mg la interval de 12 ore). Se ajusteaza apoi, treptat,
doza pana la raspunsul imun (dar fara a depasi doza de 20mg/saptamana). La realizarea
beneficiului scontat, doza se reduce la cea mai mica eficace.
Denumiri comerciale:
-

METHOTREXAT

sol.inj.

5mg/ml,

sol.inj./perf.10mg/ml,

sol.inj.25mg/ml,

conc.pt.sol.perf.10mg/ml, conc.pt.sol.perf.100mg/ml.
CICLOSPORINA
Fcin.: absorbtia incompleta dupa administrare orala (biodisponibilitate 30%), concentratia
plasmatica maxima se atinge in 1,5-2 ore, este larg metabolizata in ficat, excretata prin bila in
fecale (si mai putin in urina).
Fdin.: actiunile sale principale in poliartrita reumatoida par a fi mediate prin influentarea
functiilor limfocitelor T. Ciclosporina inhiba transcriptia gebica a unor citokine, interleukina-2,
interleukina-3, interferonul si alti factori produsi de celulele T stimulate prin antigen.

- 52 -

Ftox.: reactiile adverse includ: nefrotoxicitate, hiperglicemie, hiperlipidemie, osteoporoza,


disfunctie hepatica, HTA, parestezii, hipertrofie gingivala, hiperuricemie, edeme, sindroame
limfoproliferative, hirsutism.
Indicatii: in poliartrita reumatoida ciclosporina este utilizata in cazuri de boala severa care nu
au raspuns la tratament cu metotrexat.
Administrare: oral de obicei in doze de 3-5 mg/kg/zi.
Denumiri comerciale:
- CICLORAL caps. moi 25 mg, 50 mg, sol. orala 100 mg/ml.
- CICLOSPORINA IDL - caps. moi 25 mg, 50 mg.
- EQUORAL - caps. moi 25 mg, 50 mg, 100 mg, sol. orala 100 mg/ml.
SULFASALAZINA
Cuprinde in molecula sulfapiridina si acid 5-aminosalicilic (legate diazo).
Fcin.: absorbtie digestiva redusa. In colon, sub influenta enzimelor bacteriene se desface in
acid 5 aminosalicilic (mesalazina) si sulfapiridina.
Fdin.: la bolnavii cu poliartrita reumatoida provoaca ameliorare clinica si hematologica dupa 13 luni de tratament, eficacitatea fiind comparabila cu cea a compusilor de aur si a
penicilaminei. Unele date sugereaza ca ar fi mai eficace decat hidroxiclorochina in prevenirea
eroziunii osoase.
Mecanism de actiune: efectul antireumatic ar fi atribuit sulfapiridinei care se absoarbe din
intestin, mecanismul de actiune fiind putin cunoscut.
Ftox.: sulfasalazina este mai bine suportata decat alte medicamante cu actiune antireumatica
specifica in poliartrita reumatoida. Relativ frecvent produce: greata, diminuarea apetitului,
cefalee, eruptii cutanate, febra, hiposalivatie, insomnie, hipersensibilizare. Sunt posibile reactii
adverse sanguine si hepatice (periodic se controleaza formula sanguina si probele hepatice).
Alte efecte adverse (rare): tulburari neurologice sau psihice, reactii alergice severe.
Indicatii: poliartrita reumatoida, poliartriat reumatoida juvenila, spondilita anchilopoetica.
Administrare: oral, tratamentul se incepe cu 0,5 g o data/zi, (un comprimat, de preferinta
enterosolubil), se creste in fiecare saptamana cu cate 0,5 g(pana la o doza de 2g, maximum
3g/zi, fractionat in cateva prize).

- 53 -

Denumiri comerciale:
- SALAZIDIN compr. film. 500 mg;
- SALAZOPYRIN-EN compr. film. Gastrorez. 500 mg;
- SULFASALAZIN-EN - compr. film. Gastrorez. 500 mg;

C) Alte antiinflamatoate/antireumatice nesteroidiene


Glucosaminum
Fdin.: substanta endogena, constituent al polizaharidelor din matricea cartilagiului si al
glicozaminoglicanilor din lichidul sinovial. Stimuleaza biosinteza protoglicanilor, actiune
trofica la nivelul cartilajului articular.
Indicatii: artroze primare si secundare, osteocondroze, spondiloze, condromalacia patelata,
periartrita scopulo-humerala.
Contraindicatii: hipersensibilitate, fenilcetonurie.
Administrare: 1250mg/zi, pulberea dizolvata intr-un pahar cu apa. Tratament 6 saptamani, se
poate repeta la 2 luni.
Denumiri comerciale:
- DOLENIO compr. film. 1178;
- DONA pulb. Pt. Sol. orala 1500mg/plic;
- FLEXODON pulb. Pt. Sol. orala 1,5g/plic.
MORNIFLUMATUM
Esterul morfolinoetilic al acidului niflumic.
Indicatii: la copii sub 12 ani. Tratament simptomatic de durata al poliartritei reumatoide
juvenile, tratament simptomatic al durerii din inflamatiile ORL si stomatologice. La adulti si
copii peste 12 ani. Tratament simptomatic de durata al poliartritei reumatoide, al unor artoze
dureroase si invalidante. Tratament simptomatic de scurta durata al puseelor acute de artroza.

- 54 -

Administrare: supozit. De 400 mg. Copii 6-30 luni, o jumatate de supp. De 2 ori/zi; 30 luni-12
ani, 1 supp./10kg corp, maximum 3 supp/zi. Supp. 700 mg. Adulti si copii peste 12 ani, 1 supp
de 2 ori/zi.
Denumiri comerciale:
- NIFLURIL supp. 400mg, 700 mg, 800 mg.

CONDROITINUM
Fdin.: acidul condroitin sulfuric este un constituent esential al substantei fundamentale osoase
si cartilaginoase.
Indicatii: tratamentul durerilor artrozice.
Reactii adverse: eritem, urticarie, eczema, eruptii maculo-papuloase asociate sau nu cu prurit
si/sau edem. Rar, greata, varsaturi.
Administrare: adulti: 500 mg de 2 ori /zi sau 1 g/zi.
Denumiri comerciale:
- STRUCTUM caps. 500 mg.
OXACEPROLUM
Fcin.: absorbtie orala 20%. Concentratia plasmatica maxima a oxaceprolului este atinsa la 3-4
ore de la administrarea pe cale orala. Datorita solubilitatii sale in apa, oxaceprolul se distribuie
in intregul organism. Trece in lichidul sinovial. Legarea de proteinele plasmatice nu a fost
dovedita. Nu exista indicatii privind cumularea. Timpul de injumatatire prin eliminare este de
2-3 ore. Eliminarea se face exclusiv pe cale renala, sub forma nemodificata.
Fdin.: derivat de colagen.
Indicatii: adjuvant in tratamentul durerilor artrozice la adulti.
Reactii adverse: dureri abdominale, greata, diaree sau constipatie, urticarie, edeme.
Administrare: adulti 200 mg de 2 ori/zi, la inceputul meselor.
Denumiri comerciale:
- ARTROMED compr. film. 200 mg.

- 55 -

CAPITOLUL IV
CONCLUZII
Bolile reumatismale sunt printre cele mai raspandite in lume si reprezinta principala
cauza de invaliditate. Aceste boli se situeaza inaintea celor cardiovasculare, numarul fiind de
peste 250.
Reumatismul defineste afectiuni diverse, caracterizate prin dureri ale aparatului
locomotor sau ale uneia sau mai multor articulatii. Oricine sufera de dureri articulare din cand
in cand, dar cei care au reumatism degenerativ (artroza, osteoartrita) sufera aproape zilnic, iar
pe termen lung pot prezenta deformari articulare invalidante. Boala afecteaza 85% din cei cu
varsta peste 70 de ani.
Simptomele reumatismului degenerativ sunt usoare si boala poate fi descoperita
intamplator, cu ocazia unui examen radiologic. Alteori, simptomele sunt atat de severe, inca
bolnavul nu mai poate efectua nici cele mai simple activitati.
Principalele boli reumatismale sunt structurate in boli inflamatorii, respectiv boli
sistemice si boli reumatismale degenerative. Printre acestea, poliartrita reumatoida este una
diuntre cele mai frecvente si afecteaza 1-1,2% din populatie. De curand pentru evidentierea
acesteia s-a pus la punct un test cu ajutorul caruia s-a determinat un anumit tip de anticorpi in
sange. Deocamdata, acest test se efectueaza la Bucuresti, Cluj si Iasi si duce la o diagnosticare
precoce a bolii si, implicit, la instituirea tratamentului adecvat.
Din pacate, intre momentul diagnosticarii si aparitia primelor simptome de boala, care se
manifesta prin dureri, trece foarte mult timp si in acesta perioada se temporizeaza si instituirea
unei terapii adecvate. Terapia ar trebui sa fie inca de la inceput una agresiva si nu una de
incercare cu antiinflamatoare.
Recent, s-au facut progrese semnificative in cunoasterea bolilor reumatice, care au
deschis perspective terapeutice noi in controlul simptomatologic, evolutiei si prognosticul
acestora.
Exita mai multe medicamente simptomatice care se pot folosi in reumatism, dar trebuie
subliniat faptul ca acestea nu vindeca boala si au efecte secundare, de aceea este necesar ca
acestea sa fie folosite cu prudenta.

- 56 -

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) aspirina, indometacin, diclofenac, ketotifen


reduc durerea si inflamatia. Problema este ca, in general, pentru a se obtine efectul dorit, sunt
necesare doze mari, la care apar efecte secundare nedorite.

Tabel medicamete AINS uzuale eliberate in farmacie pe grupe de varsta

3LUNI-12 ANI
13-25
Forma farmaceutica
ANI
suspensie,
400-

25-45 ANI
Mod de administrare

supozitoare

800mg

400-1200mg

CELECOXIB
KETOPROFEN
DESKETOPROFEN
KETOROLAC
ACID

x
x
x
x

x
x
x
x

100mg
100mg, 150mg, 200mg
25-75mg
10-30mg

ACETILSALICILIC

75mg,100mg,300mg, 500mg

Denumire comerciala

IBUPROFEN

45-60 ANI

>60 ANI

400-1200mg; combinatii

800-1200mg; combinatii

100-200mg
100mg, 150mg, 200mg
25-75mg
10-30mg
75mg,100mg,300mg,

100-200mg
100mg, 150mg, 200mg
25-75mg
10-30mg
75mg,100mg,300mg,

500mg

500mg

CAPITOLUL V
BIBLIOGRAFIE

- 57 -

Nr.

Denumirea

Autorul

Editura

Anul aparitiei

Crt

cartii

Farmacoterapie vol. I si II

Prof. Dumitru Dobrescu

Medicala

1987

Farmacologie

Prof. Univ.Dr. Docent

B.I.C. All

1999

Medicala

2002

Minesan si

2014

Valentin Stroescu
3

Farmacologie editia I

Prof. Dr. Aurelia Nicoleta


Cristea

Memomed 2014

Prof. Dumitru Dobrescu

Universitara
5

Agenda Medicala

Medicala

www.elipetromed.ro

Boala-reumatismala-

www.benessere.ro

degenerativa
Bolile-reumatismale

www.referate-lucrari.com

- 58 -

2014

2009